Procedură : 2005/0238(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0099/2009

Texte depuse :

A6-0099/2009

Dezbateri :

PV 10/03/2009 - 12
CRE 10/03/2009 - 12

Voturi :

PV 11/03/2009 - 5.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0107

RAPORT     ***III
PDF 155kDOC 116k
25 februarie 2009
PE 418.303v02-00 A6-0099/2009

referitor la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul statului portului (reformare)

(PE-CONS 3721/2008 – C6-0044/2009 – 2005/0238(COD))

Delegația Parlamentului European la Comitetul de conciliere

Președinta delegației: Rodi Kratsa-Tsagaropoulou

Raportoare: Dominique Vlasto

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 PROCEDURĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul statului portului (reformare)

(PE-CONS 3721/2008 – C6-0044/2009 – 2005/0238(COD))

(Procedura de codecizie: a treia lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere (PE-CONS 3721/2008 – C6-0044/2009),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0588),

–   având în vedere poziția sa în a doua lectură(2) referitoare la poziția comună a Consiliului(3),

–   având în vedere avizul emis de Comisie privind amendamentele Parlamentului la poziția comună (COM(2008)0830)(4),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 65 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul delegației sale la Comitetul de conciliere (A6-0099/2009),

1.  aprobă proiectul comun;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

3.  încredințează Secretarului său General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului și Comisiei.

(1)

JO C 74 E, 20.3.2008, p. 584.

(2)

Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0466.

(3)

JO C 198 E, 5.8.2008, p. 1.

(4)

Nepublicată încă în JO.


EXPUNERE DE MOTIVE

I. Context

I.1 Cel de-al treilea pachet maritim

Cel de-al treilea pachet maritim (cunoscut, de asemenea, sub denumirea de pachetul Erika III) a fost propus de Comisie la sfârșitul lui 2005. Acest pachet reprezintă continuarea pachetelor Erika I și II, care au fost propuse în urma accidentului petrolierului Erika petrecut în 1999 în largul coastei franceze a Atlanticului. El a urmat, de asemenea, rezoluției Parlamentului din 21 aprilie 2004 redactată de Comisia temporară pentru îmbunătățirea siguranței maritime (MARE), care a fost înființată în urma accidentului petrolierului Prestige în 2002.

Obiectivul general al celui de-al treilea pachet maritim constă în consolidarea în continuare a legislației UE din domeniul siguranței și transpunerea principalelor instrumente internaționale în legislația comunitară. Cele șapte propuneri care fac parte din pachet vizează prevenirea accidentelor (prin îmbunătățirea calității pavilioanelor europene, revizuirea legislației referitoare la controlul efectuat de statul de port și la monitorizarea traficului naval, precum și prin rectificarea normelor referitoare la societățile de clasificare) și asigurarea luării unor măsuri eficiente în caz de accident (prin elaborarea unui cadru armonizat de investigare a accidentelor, introducerea unor norme de despăgubire a pasagerilor în caz de accident și a unor norme referitoare la răspunderea proprietarilor de nave, însoțite de un regim de asigurare obligatoriu).

I.2 Prezenta propunere

Scopul principal al propunerii Comisiei a fost de a revizui legislația existentă în materie de control al statului portului, în vederea clarificării sau consolidării dispozițiilor acesteia și a asigurării unei aplicări mai eficace a sistemului de control în porturile și punctele de ancorare din Uniunea Europeană.

De asemenea, propunerea Comisiei a adăugat o serie de prevederi în domenii care nu intrau sub incidența controlului statului portului, cum ar fi siguranța maritimă, pentru a ține seama de evoluțiile recente ale legislației internaționale și comunitare.

Mai precis, propunerea Comisiei a inclus, printre altele:

· stabilirea unui nou regim de inspecție;

· obligația sporită a piloților de a raporta anomaliile;

· extinderea și simplificarea măsurilor de refuzare a accesului;

· cerințe mai stricte pentru administrațiile naționale responsabile cu inspecțiile;

· o transparență crescută și o difuzare mai largă a informațiilor despre nave și operatori.

Numeroase dispoziții, în special cele descrise în anexele propunerii, se bazează pe Memorandumul de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului, care stabilește cadrul juridic al cooperării la nivel internațional.

II. Procedura legislativă înainte de conciliere

II.1 Cel de-al treilea pachet maritim în prima și a doua lectură

Parlamentul a considerat întotdeauna pachetul maritim ca un întreg, drept care dosarele conținute de acesta au fost întotdeauna tratate împreună. Prima lectură a celor șapte propuneri a avut loc în martie-aprilie 2007. În Consiliu s-a ajuns la un acord politic asupra a șase dintre cele opt propuneri (un dosar s-a împărțit într-o directivă și un regulament) în cadrul reuniunilor sale din iunie și noiembrie 2007. Două dosare (privind obligațiile și răspunderea civilă a statelor de pavilion) au rămas totuși blocate pentru că statele membre nu au dorit să adopte această legislație la nivel european. Tentativa de deblocare a acestor dosare din aprilie 2008 s-a soldat cu un eșec.

Statele membre au încercat să preseze Parlamentul să continue procedura legislativă referitoare la cele șase propuneri trimițând pozițiile comune. Parlamentul și-a exprimat în cele din urmă acordul față de această abordare pentru a avansa.

După transmiterea pozițiilor comune în iunie 2008, Parlamentul a continuat totuși să preseze Consiliul să progreseze în ceea ce privește cele două dosare restante (cunoscute sub denumirea de cele „două dosare lipsă”). Acest lucru s-a realizat prin includerea fondului acestor dosare, prin intermediul amendamentelor, în câteva dintre dosarele legislative active din pachet.

Negocierile desfășurate în paralel asupra celor șase dosare în a doua lectură au continuat fără succes. Soarta celor „două dosare lipsă” și dificultățile întâmpinate în unele dosare au condus la decizia de a nu se ajunge la niciun acord în a doua lectură în niciun dosar. În plen, Parlamentul a restabilit amendamentele sale din prima lectură pentru toate dosarele, precum și amendamentele care încorporează fondul celor „două dosare lipsă”. Ulterior, cele șase dosare au ajuns la conciliere.

II.2. Prezenta propunere în prima și a doua lectură

În primă lectură, Parlamentul a mers în general pe linia propunerii Comisiei, dar a introdus o serie de amendamente privind:

· includerea unor inspecții mai riguroase și mai frecvente pentru navele cu un nivel ridicat de risc;

· o derogare pentru statele membre fără porturi maritime, în anumite condiții;

· dispoziții specifice referitoare la numărul total anual de inspecții efectuate de statele membre pentru navele individuale;

· înființarea unei baze de date comunitare a inspecțiilor, atât pentru regiunea UE, cât și pentru regiunea care face obiectul Memorandumului de înțelegere de la Paris;

· introducerea de către statele membre a unor sancțiuni care permit o aplicare uniformă a regimului de inspecții pe întreg teritoriul Comunității.

În poziția sa comună, Consiliul a introdus un obiectiv colectiv privind inspecțiile pentru întreaga Comunitate, bazat pe o repartizare corectă a numărului de inspecții între statele membre, dar a ținut seama și de dificultățile practice pe care le întâmpină unele state membre în privința resurselor financiare și umane. Ca regulă generală, navele care nu se conformează standardelor sunt verificate mai des, pentru a reduce sarcina administrativă în cazul inspecției navelor de calitate. Consiliul a modificat, de asemenea, dispozițiile privind refuzarea accesului, eliminând posibilitatea unei interdicții permanente și introducând posibilitatea ridicării interdicției după 36 de luni, dacă sunt îndeplinite o serie de condiții. În fine, Consiliul a acordat statelor membre o perioadă de transpunere de 36 de luni pentru aplicarea noului regim de inspecții.

În a doua lectură, Parlamentul a reintrodus majoritatea acordurilor din prima lectură, consolidând textul poziției comune a Consiliului, precum și o serie de amendamente tehnice, pentru a reflecta dezbaterile la nivelul Memorandumului de înțelegere de la Paris, conform celor convenite cu Comisia.

III. Concilierea

III.1 Cel de-al treilea pachet maritim în cadrul procedurii de conciliere

În urma votului din cea de-a doua lectură din 24 septembrie 2008 și având în vedere voința politică de finalizare a etapei concilierii sub Președinția franceză, delegația Parlamentului la Comitetul de conciliere s-a constituit foarte repede, la 7 octombrie 2008.

În paralel, presiunea exercitată de Parlament asupra Consiliului pentru a se ajunge la un acord cu privire la cele „două dosare lipsă” a început să dea roade. În urma unei reuniuni informale a Consiliului în care problema a fost analizată în prezența președintelui Comisiei TRAN, Paolo Costa, s-a ajuns la un acord politic în ambele dosare, la 9 octombrie 2008.

Parlamentul și Consiliul au organizat două reuniuni tripartite (la 4 noiembrie și la 2 decembrie), precum și o reuniune informală cu privire la dosarele cele mai dificile, în perioada premergătoare Comitetului de conciliere, care s-a reunit la 8 decembrie și care a marcat încheierea negocierilor. S-au organizat două reuniuni ale delegației Parlamentului (la 5 noiembrie și la 3 decembrie) și o serie de reuniuni ale echipei de negociere, care i-a inclus în mod excepțional, din cauza mărimii pachetului, pe coordonatorii Comisiei TRAN.

La 8 decembrie s-a ajuns la un acord cu privire la ultimele chestiuni nerezolvate din dosarul cel mai dificil (cel al lui Paolo Costa). În aceeași seară, Parlamentul a înmânat Președinției scrisori de confirmare a voinței sale de a se ajunge la un acord încă din a doua lectură în cazul celor „două dosare lipsă”, oferind astfel Consiliului posibilitatea de a adopta cele două poziții comune ale sale la reuniunea din 9 decembrie.

Consiliul a fost reprezentat în comitetul de conciliere de dl Bussereau, președintele în exercițiu al Consiliului și Secretarul de stat pentru transporturi al Franței. Comisia a fost reprezentată de vicepreședintele Tajani. Acest lucru a demonstrat o dată în plus faptul că, în cazul unor negocieri foarte dificile, implicarea unor părți situate la cel mai înalt nivel politic și dinamica unei sesiuni de conciliere desfășurate în cursul serii pot influența deciziile în vederea obținerii unui acord.

În general, rezultatul concilierii este pozitiv pentru Parlament. Pe lângă obținerea unui acord în paralel referitor la cele „două dosare lipsă”, s-au înregistrat numeroase progrese și în ceea ce privește textele convenite în cadrul procedurii de conciliere. Acest lucru a fost posibil în special datorită solidarității dintre deputați, care nu au permis definitivarea niciunui dosar fără a se ajunge la un acord global în privința tuturor dosarelor.

Circumstanțele speciale ale pachetului maritim au demonstrat, cu toate acestea, că situația în care aceeași președinție este responsabilă cu negocierile în a doua și a treia lectură nu este una ideală. În cadrul Coreper, președinția pare să fi întâmpinat dificultăți în a convinge statele membre să mai facă încă un efort, deoarece, din punct de vedere psihologic, negocierile durau deja de prea mult timp. Pe de altă parte, în ceea ce privește Parlamentul, odată cu concilierea a debutat o nouă etapă, în timp ce în cadrul Consiliului, având aceeași președinție, s-a considerat că aceasta este continuarea aceleiași etape.

III.2 Prezenta propunere în cadrul procedurii de conciliere

Negocierile referitoare la acest dosar în cadrul procedurii de conciliere s-au finalizat la nivelul reuniunilor tripartite, anterior reuniunii comitetului de conciliere, care nu a analizat decât dosarul care mai rămăsese deschis. Principalele puncte ale acordului pot fi rezumate astfel:

· extinderea domeniului de aplicare pentru a include navele care fac escală într-o zonă de ancoraj: Parlamentul a reușit să reintroducă navele care fac escală într-o zonă de ancoraj (în largul portului) în cerințele de inspecție ale directivei, acestea fiind excluse din poziția comună a Consiliului;

· creșterea frecvenței inspectării navelor: frecvența inspectării navelor din diverse categorii de risc a fost un alt subiect în privința căruia au existat dezacorduri. Parlamentul, în a doua lectură, a dorit o rată a inspecțiilor de până la 100% în decursul unei anumite perioade de timp, în timp ce Consiliul, în poziția sa comună, a propus o rată a inspecțiilor de 85% în anumite circumstanțe. Compromisul la care s-a ajuns în cadrul concilierii a fost acela de a crește ratele inspecțiilor în cazul navelor din categoria cu cel mai ridicat risc și de a include chestiunea frecvenței inspecțiilor navelor în revizuirea generală;

· interzicerea permanentă a accesului navelor în anumite condiții: în ceea ce privește refuzarea accesului, Consiliul a acceptat în final să urmeze poziția Parlamentului și să reintroducă dispoziții legate de interzicerea permanentă a accesului în anumite condiții.

IV. Concluzie

Acordul obținut la finalul procedurii de conciliere include principalele puncte incluse în amendamentele Parlamentului în a doua lectură. În consecință, delegația recomandă Parlamentului să aprobe proiectul comun în a treia lectură.


PROCEDURĂ

Titlu

Proiect comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul statului portului (reformare)

Referințe

PE-CONS 3721/2008 – C6-0044/2009 – 2005/0238(COD)

Președintele delegației:

Vicepreședinte:

Rodi Kratsa-Tsagaropoulou

Comisia competentă în fond

  Președinte

TRANPaolo Costa

Raportor(i)

Dominique Vlasto

 

Propunerea Comisiei

COM(2005)0588

Data primei lecturi a PE - Numărul P

25.04.2007

P6_TA(2007)0149

Propunerea modificată a Comisiei

 

Poziția comună a Consiliului

  Data anunțului în plen

5722/3/2008 – C6-0224/2008

19.6.2008

Poziția Comisiei(articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf a treia liniu

ță)

COM(2008)0208

Data celei de-a doua lecturi a PE - Numărul P

24.9.2008

P6-TA(2008)0446

Avizul Comisiei(articolul 251 alineatul (2) al treilea paragraf punctul (c))

COM(2008)0830

Data primirii celei de-a doua lecturi de către Consiliu

10.10.2008

Data scrisorii Consiliului referitoare la neaprobarea amendamentelor PE

27.11.2008

Reuniunile Comitetului de conciliere

8.12.2008

 

 

 

Data votului delegației PE

8.12.2008

Rezultatul votului

+:

-:

0:

14

0

0

Membri titulari prezenți

Paolo Costa, Emanuel Jardim Fernandes, Luis de Grandes Pascual, Georg Jarzembowski, Anne E. Jensen, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Rosa Miguélez Ramos, Gilles Savary, Brian Simpson, Dirk Sterckx, Silvia-Adriana Țicău, Dominique Vlasto, Corien Wortmann-Kool

Membri supleanți prezenți

Inés Ayala Sender, Renate Sommer

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți

 

Data acordului în Comitetul de conciliere

8.12.2008

Acordul prin schimb de scrisori

 

 

Data constatării de către copreședinți a aprobării proiectului comun și a transmiterii acestuia la PE și la Consiliu

3.2.2009

Data depunerii

25.2.2008

Observații (date disponibile într-o singură limbă)

PROROGĂRI DE TERMENE

Termenul pentru a doua lectură a Consiliului

0.0.0000

Termenul pentru convocarea Comitetului

  Instituția solicitantă - data

0.0.0000[Con

siliul] – 0.0.0000

Termenul de lucru în cadrul Comitetului

  Instituția solicitantă - data

3.2.2009[PE

] – 19.1.2009

Termenul de adoptare a actului

  Instituția solicitantă - data

0.0.0000[

Consiliul] – 0.0.0000

Ultima actualizare: 26 februarie 2009Notă juridică