Procedură : 2009/2090(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0010/2010

Texte depuse :

A7-0010/2010

Dezbateri :

PV 25/03/2010 - 3
CRE 25/03/2010 - 3

Voturi :

PV 25/03/2010 - 8.4
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0090

RAPORT     
PDF 193kWORD 118k
2 februarie 2010
PE 430.387v02-00 A7-0010/2010

referitor la Raportul anual 2008 al BCE

(2009/2090(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportor: Edward Scicluna

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Raportul anual 2008 al BCE

(2009/2090(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Raportul anual 2008 al Băncii Centrale Europene (BCE),

–   având în vedere articolul 113 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 15 din Protocolul privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene anexat la tratat,

–   având în vedere Tratatul de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene,

–   având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 1998 referitoare la responsabilitatea democratică în cea de-a treia etapă a Uniunii economice și monetare(1),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2009 intitulată „Declarație anuală pentru 2009 privind zona euro” (COM(2009)0527) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește această comunicare (SEC(2009)1313/2),

–   având în vedere previziunile economice intermediare din septembrie 2009 ale Comisiei,

–   având în vedere propunerea Comisiei din 23 septembrie 2009 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea macroprudențială comunitară a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru riscuri sistemice (COM(2009)0499),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 23 septembrie 2009 de decizie a Consiliului privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru riscuri sistemice (COM(2009)0500),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0010/2010),

A. întrucât criza financiară și economică a avut loc pe fondul celui mai pronunțat declin economic din anii 1930 până astăzi, ale cărui consecințe vor continua să aibă un impact important asupra structurilor economice și sociale naționale pentru o perioadă lungă;

B.  întrucât, în 2008, PIB-ul real al zonei euro nu a crescut decât cu 0,7% din cauza crizei economice și financiare și se estimează că PIB-ul va înregistra o scădere puternică în 2009;

C. întrucât în 2008 rata medie anuală a inflației înregistrată în 2008 (3,3%, cu un maxim la 4,0% în cursul verii acestui an) constituie rata cea mai ridicată înregistrată de la introducerea monedei euro, iar ratele inflației au înregistrat valori negative în vara lui 2009;

D. întrucât, în zona euro, deficitul public mediu a crescut de la 0,6% din PIB în 2007 la 1,9% în 2008, iar, la jumătatea lunii octombrie 2009, douăzeci de state membre făceau obiectul unei proceduri pentru deficit excesiv;

E.  întrucât, în zona euro, rata medie a datoriei publice a crescut de la 66,2% din PIB la sfârșitul anului 2007 la 69,6% la sfârșitul anului 2008 și se preconizează că această rată va crește în anii următori;

F.  întrucât, în 2008, rata de schimb a monedei euro în raport cu dolarul a fluctuat puternic, ajungând la un maxim de 1,60 USD în iulie și revenind la 1,25 USD în octombrie, însă aceasta a crescut ulterior la 1,50 USD în octombrie 2009;

G. întrucât BCE nu și-a modificat ratele dobânzii în cursul primului semestru al lui 2008, însă le-a mărit cu 25 de puncte de bază (la 4,25%) în iulie 2008 și le-a diminuat, în mod marginal, la 2,5% în cursul ultimului trimestru al lui 2008, și la 1% în 2009;

H. întrucât, pentru a face față crizei financiare, BCE a mărit considerabil furnizarea de lichidități către băncile din zona euro și a adoptat unele măsuri neconvenționale pentru a remedia perturbările observate pe piețele monetare; întrucât mecanisme similare de îmbunătățire a lichidităților au fost aplicate doar anumitor state membre ce nu au adoptat încă moneda euro,

Introducere

1.   urează Slovaciei bun venit în zona euro și ia act de intrarea sa reușită în această zonă;

2.  subliniază că statutul de membru al Uniunii Europene este o precondiție pentru aderarea la zona euro;

3.  salută faptul că Tratatul de la Lisabona conferă BCE statutul de instituție europeană; consideră că acest lucru va spori responsabilitatea Parlamentului, Parlamentul fiind instituția-cheie prin intermediul căreia BCE este responsabilă în fața cetățenilor europeni;

Reacția BCE la criza financiară

4.  observă că BCE a trebuit să ia, în 2008, unele din cele mai dificile decizii cu care s-a confruntat de la înființarea sa, ca răspuns la dezastruoasa criză economică și financiară și la repercusiunile sale profunde;

5.  constată că atât previziunile economice ale BCE, cât și ale FMI și ale altor instituții internaționale, nu au preconizat gravitatea recesiunii în 2008;

6.  constată că BCE a continuat să reacționeze la criza economică, asistând statele membre prin menținerea și extinderea furnizărilor sale de lichidități către instituțiile de credit; recomandă ca BCE să extindă astfel de măsuri de îmbunătățire a lichidităților și în afara zonei euro pentru a veni în sprijinul statelor membre care au fost cele mai afectate de criza financiară;

7.  își exprimă dezamăgirea în legătură cu faptul că unele bănci comerciale nu au transmis efectele scăderii ratelor dobânzii clienților lor, aspect vizibil mai ales în momentul în care ratele dobânzii practicate de BCE au atins cele mai scăzute niveluri;

8.  salută faptul că BCE și-a lărgit abordarea tradițională a politicii monetare și a luat anumite măsuri speciale, cum ar fi furnizarea de lichidități în funcție de cererea reală și pentru o perioadă mai lungă;

9.  constată că, în raport cu așteptările multora din observatorii economici de la acea dată, scăderile ratelor dobânzii operate de BCE au fost mai puțin radicale decât cele operate de alte bănci centrale, cum ar fi Rezerva federală americană (US Federal Reserve) și Banca Angliei în Regatul Unit;

10. își exprimă dezamăgirea față de faptul că lichiditățile suplimentare injectate de BCE nu au aplanat suficient criza creditului cu care s-a confruntat industria, în special întreprinderile mici și mijlocii, acestea fiind utilizate de unele bănci pentru a-și mări marjele și a-și compensa pierderile;

11. regretă că statele membre nu au urmat recomandările BCE de a institui, la nivel european, condiții pentru programele de sprijin acordat băncilor în materie de plăți de dividende și prime, de sprijinire a activității economice, în special a IMM-urilor, și de tranzacții efectuate în paradisuri fiscale;

12. împărtășește punctul de vedere al BCE, conform căruia complexitatea din ce în ce mai mare a instrumentelor financiare, împreună cu o anumită lipsă de transparență a instituțiilor financiare, eșecul autorităților de supraveghere și deficiențe în reglementarea pieței financiare, au contribuit la apariția unui risc sistemic sporit; adaugă că acest lucru a contribuit la accentuarea lipsei de încredere, din partea populației, în instituțiile financiare;

13. solicită opinia BCE cu privire la instituirea unei case de compensație pentru instrumente cum ar fi swapul pe risc de credit (credit default swaps) în cadrul zonei euro;

14. atrage atenția BCE asupra riscurilor reapariției unor bule speculative, mai ales pe piața materiilor prime; îndeamnă BCE să avertizeze guvernele statelor membre fără întârziere;

15. împărtășește viziunea BCE cu privire la necesitatea tragerii de învățăminte de pe urma acestei crize, în special că trebuie îmbunătățită gestionarea riscurilor și a lichidităților în cadrul sistemului financiar și sporită transparența piețelor și a instituțiilor financiare pentru a evita repetarea unei crize de acest tip; reamintește că dezechilibrele globale provocate de fluctuațiile cursului de schimb dintre euro și alte monede, precum dolarul american și renminbi-yuan, trebuie de asemenea abordate pentru a se evita crizele financiare în viitor;

16. salută măsurile adoptate de BCE pentru a propune o „strategie de ieșire” detaliată, bazată pe relaxarea politicii sale monetare, care să fie aplicată după caz; insistă asupra faptului că se impune, în acest sens, o planificare și o coordonare a politicilor diferitelor state membre; în acest sens, salută faptul că cele mai multe dintre aceste măsuri își încetează în mod automat aplicabilitatea în cazul în care situația economică se îmbunătățește constant;

17. recomandă ca orice creștere a ratelor dobânzii să se efectueze cu cea mai mare prudență, pentru a nu pune în pericol o viitoare creștere economică;

18. consideră că statele membre trebuie să mențină practicarea măsurilor de stimulare fiscală pe care le aplică pentru a proteja locurile de muncă, a încuraja investițiile și a stimula creșterea și că acestea ar trebui să înceteze astfel de măsuri odată ce creșterea este restabilită în condiții durabile, moment în care ar trebui să abordeze problema deficitelor publice excesive;

Stabilitatea economică și monetară

19. împărtășește preocupările BCE în legătură cu discrepanțele care se observă între economiile din zona euro și cu modul în care criza a afectat diverse state, în special cele care erau deja marcate de deficiențe structurale, care înregistrează costuri unitare ridicate ale forței de muncă, care acuză un deficit de cont curent și au datorii;

20. invită statele membre din zona euro să ia act de faptul că, pentru ca uniunea economică și monetară să existe cu adevărat, participarea la zona euro nu trebuie considerată un scop în sine și subliniază că se impun reforme structurale; adaugă că absența acestor reforme ar putea dăuna credibilității și durabilității Pactului de stabilitate și de creștere;

Guvernarea și procesul decizional

21. subliniază că, pe parcursul unei perioade marcate de o volatilitate crescută a cursului de schimb, poziția euro s-a apreciat, îndeosebi față de dolarul SUA și față de renminbi-yuan și își exprimă îngrijorarea că acest lucru ar putea avea un efect negativ asupra competitivității zonei euro;

22. recomandă BCE să-și îmbunătățească transparența în activitate pentru a spori legitimitatea și predictibilitatea, în special prin publicarea proceselor verbale ale reuniunilor Consiliului guvernatorilor, după exemplul băncilor centrale ale SUA, Regatului Unit și Japoniei (US Federal Reserve System, Bank of England și Bank of Japan); consideră că această transparență se aplică și metodelor interne de evaluare a garanțiilor nelichide și în ceea ce privește evaluările titlurilor de valoare specifice oferite ca garanție;

23. își reafirmă sprijinul în favoarea dialogului monetar trimestrial dintre Parlament și BCE; adaugă că dialogul constituie un instrument esențial pentru a analiza lucrările BCE și a contribui la garantarea responsabilității și transparenței sale publice;

24. pune în evidență independența BCE, la care contribuie procedura de numire a membrilor Comitetului Director al acesteia; consideră că această independență ar putea fi consolidată în plus prin utilizarea noului statut juridic conferit BCE prin Tratatul de la Lisabona și a statutului BCE actualmente în vigoare pentru a-i supune pe candidații propuși de Consiliu unui vot în Parlamentul European;

25. intenționează să instituie un comitet de selecție constituit din experți independenți, care ar permite selectarea în 2010 a unui număr de candidați ca membri ai Comitetului Director; subliniază că persoanele selectate ar fi ulterior audiate de Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European, aspect ce ar oficializa rolul consultativ al acestuia în evaluarea candidaților; acest lucru ar presupune adoptarea în ședință plenară a Parlamentului European a unei rezoluții care să fie transmisă Consiliului înainte ca acesta să trimită recomandările sale guvernelor statelor membre;

26. consideră că criza a demonstrat că piețele sunt expuse unor riscuri sistemice; salută propunerea de a institui un Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS), care va furniza o alertă precoce în cazul apariției de riscuri și dezechilibre la nivelul piețelor financiare; observă că CERS trebuie să reacționeze prompt și eficient în privința unui risc sistemic incipient; constată că trebuie definită calitativ noțiunea de „risc sistemic” pentru a permite buna funcționare a CERS; invită, prin urmare, BCE să stabilească modele și definiții clare și, la nivel mai general, să sprijine pe deplin buna funcționare a CERS; adaugă că orice noi sarcini atribuite BCE în ceea ce privește CERS nu ar trebui să pericliteze independența BCE în niciun fel;

27. ia act de rolul jucat de Eurogrup pentru a coordona mai strâns politicile economice în cadrul zonei euro; salută, prin urmare, conferirea, de către Tratatul de la Lisabona, a unei personalități juridice Eurogrupului; recomandă, de asemenea, BCE să continue să participe pe deplin la reuniunile informale organizate între membrii Eurogrupului;

Dimensiunea externă a monedei euro

28. salută faptul că moneda euro a contribuit la sporirea prestațiilor transfrontaliere de servicii financiare în zona euro și, prin urmare, la instituirea unei piețe monetare integrate într-un grad înalt;

29. constată că statutul monedei euro ca monedă internațională continuă să crească, 26,5% din rezervele monetare mondiale fiind deținute în această monedă la sfârșitul lui 2008;

30. consideră că zona euro va avea avantaje și responsabilități pe scena mondială ca urmare a statutului internațional în creștere al acestei monede; consideră că statele membre din afara zonei euro și țările terțe vor continua astfel să fie încurajate să solicite aderarea la această zonă;

31. consideră că Parlamentul ar trebui să lucreze alături de BCE și celelalte instituții europene pentru a continua să îmbunătățească rolul zonei euro pe scena financiară și monetară mondială;

32. consideră că, în elaborarea viziunii sale privind viitorul sistemului monetar internațional, Uniunea Europeană ar trebui să se inspire din procesul ce a făcut posibilă adoptarea euro;

33. consideră că BCE, băncile centrale naționale și Consiliul Guvernatorilor trebuie să recunoască și să-și îndeplinească responsabilitatea socială față de personalul propriu și față de marele public și să ia mai mult în considerare memorandumul privind aspectele sociale adoptat de Comitetul permanent al sindicatelor băncilor centrale europene;

0 0

0

34. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene.

(1)

     JO L 138, 4.5.1998, p. 177.


EXPUNERE DE MOTIVE

Acest raport evaluează raportul anual 2008 al Băncii Centrale Europene (BCE) și răspunsurile pe care BCE continuă să le dea la criza financiară. În condițiile în care BCE și-a publicat raportul în aprilie 2009, iar alegerile europene din iunie au întârziat elaborarea raportului Parlamentului, se constată o suprapunere cu politicile practicate de BCE în 2009. Prezentul raport se concentrează în primul rând pe acțiunile întreprinse de BCE în raport cu criza economică și financiară, pe discrepanțele înregistrate între economiile din zona euro – pe care criza le-a exacerbat –, pe strategia BCE de ieșire din criză și pe guvernarea acestei instituții.

Doi ani de furtună financiară

Criza financiară și economică a avut loc pe fondul declinului economic cel mai pronunțat din anii 1930 până astăzi. Într-adevăr, ultimii doi ani au fost cei mai dificili pentru BCE în rolul său de gardian al stabilității monetare și a prețurilor de la crearea sa. După perioada de creștere economică relativ ușoară pe care majoritatea țărilor europene au trăit-o în cursul anilor 1990 și al primilor ani ai acestui deceniu, Uniunea Europeană a fost forțată să reacționeze la criza care a zguduit fundamentele lumii financiare și politice. Economiile majorității statelor membre ale Uniunii Europene au suferit o „probă de efort”, nu prin intermediul unei simulări (astfel cum fusese cazul adesea în trecut), ci în timp real și cu consecințe care nu au fost decât prea reale.

În 2008, rata de creștere a PIB-ului în zona euro atingea numai 0,7 % și, la ora la care prezentul raport va fi votat în plen, vom fi luat act de statisticile înfricoșătoare care indică un recul economic semnificativ pe lângă deficite bugetare anormale și previziunea unei întoarceri la o creștere foarte slabă în 2010 șt 2011.

Majoritatea statelor membre își văd deficitele bugetare în creștere, iar nivelul datoriei publice mărindu-se. Conform previziunilor economice publicate de Comisie în mai 2009, zona euro trebuia să fie marcată de deficite bugetare medii de 5,3 % și de un nivel mediu al datoriei publice de 77,7 %, cifre care ar trebui să crească în 2010. În ciuda măsurilor de stimulare adoptate de statele membre ale Uniunii Europene, șomajul, în special în rândul persoanelor de mai puțin de 25 de ani, a cunoscut o creștere fulgurantă și este posibil să cunoască o alta în 2010. Cu toate acestea, creșterea nivelului de îndatorare al administrațiilor publice și a deficitelor publice se datorează, în principal, unui recul al veniturilor fiscale și unei creșteri a cheltuielilor sociale, precum și măsurilor bugetare de relansare estimate la aproximativ 1,5 % din PIB-ul Uniunii Europene. Va fi nevoie probabil de mulți ani pentru a aduce aceste deficite, care au fost generate de criza financiară, la nivelurile lor din 2006 și 2007.

Răspunsul BCE la criza financiară

Conform tratatelor europene, misiunea fundamentală a BCE este de a menține „stabilitatea prețurilor”. Cu toate că, atunci când a atins un vârf de 4 % în iunie și iulie 2008, inflația a depășit cu mult plafonul de 2 % impus de BCE, ratele inflației au scăzut de atunci și se înscriu pe o curbă negativă.

În paralel cu această performanță economică, după ce a hotărât, în iunie 2008, să mărească ratele dobânzii cu 25 de puncte de bază la 4,25 %, BCE, încercând să relanseze creditul, le-a micșorat în mod marginal de la 4,25 % la 2 % între octombrie 2008 și ianuarie 2009, și la 1 % în mai 2009.

Trebuie notat că a părut uneori că scăderile ratelor dobânzii nu erau atât de radicale ca cele operate de alte bănci centrale, cum ar fi Rezerva federală americană și Banca Angliei. Acesta este un punct de vedere împărtășit de numeroși observatori politici și economici.

Cu toate acestea, rolul principal jucat de BCE în cadrul crizei economice a fost acela de a spori furnizarea de lichidități instituită în 2007 prin intermediul măsurilor neconvenționale, pentru a veni în ajutorul statelor membre. BCE a ajustat cadrul său de gestionare a lichidităților, în special utilizând proceduri de licitație cu rată fixă, cu atribuirea integrală a ofertelor în operațiunile sale de piață monetară, a redus temporar culoarul constituit de ratele dobânzii aplicate facilităților sale permanente, a extins lista sa de active putând servi drept garanții și a furnizat lichidități în monedă străină în cooperare cu alte bănci centrale.

Se poate într-adevăr demonstra că relaxarea ratelor dobânzilor de referință ale BCE, împreună cu modificările cadrului operațional au contribuit la reducerea costului de finanțare a economiei în ansamblul său. Cu toate acestea, realitatea este că, în condițiile în care BCE a salvat numeroase instituții de la colaps prin creșterea furnizării de lichidități, acestea nu au fost întotdeauna transmise consumatorilor, în detrimentul, în special, al întreprinderilor mici și mijlocii, pe care se bazează relansarea economică. În schimb, numeroase bănci au utilizat aceste lichidități în principal pentru a-și consolida propria poziție.

Discrepanțele din ce în ce mai mari în cadrul zonei euro

Cu toate că mulți economiști au sperat că uniunea monetară va consolida angajamentul statelor membre de a continua reformele structurale în scopul sporirii convergenței economice, realitatea dovedește că lucrurile nu arată așa în multe state membre.

Într-adevăr, țările din cadrul zonei euro care, la începutul crizei, înregistrau deficite publice și niveluri de îndatorare mai mari decât cele stabilite în Pactul de stabilitate și de creștere (PSC), au fost, în consecință, mai puțin capabile să își asume pachetele de stimulente extrem de necesare pentru protejarea locurilor de muncă, a investițiilor și a activității economice.

Cu toate acestea, criza a afectat fiecare stat membru și, în momentul redactării acestui raport, douăzeci de state membre depășiseră plafoanele din cadrul PSC. Circumstanțe excepționale fac necesară inițierea de politici excepționale de către Comisie în raport cu aplicarea Pactului de stabilitate și de creștere pentru a evita restricționarea relansării economice, care ar avea un efect devastator asupra locurilor de muncă și a creșterii economice.

Strategia de ieșire

La un moment dat, vom trebui să punem în practică o „strategie de ieșire din criză” planificată, în cadrul căreia statele membre vor pune treptat capăt măsurilor lor de stimulare, iar BCE își va recupera lichiditățile pe care le-a acordat băncilor prin intermediul măsurilor sale neconvenționale, în valoare de aproximativ 700 miliarde de euro. Raportorul consideră că o „strategie de ieșire din criză” de acest tip, aplicabilă domeniului monetar și celui fiscal, nu ar trebui pusă în practică decât în momentul în care vom fi asistat la o relansare economică convingătoare și durabilă și solicită, de asemenea, ca planificarea acestor strategii de ieșire din criză să fie coordonată între statele membre.

Comisia ar trebui să permită statelor membre să continue să pună în practică pachetele lor de stimulente, fără a le obliga să inverseze acest proces printr-o aplicare prea entuziastă și prematură a Pactului de stabilitate și de creștere.

Cu toate acestea, una din provocările căreia zona euro va trebui să îi facă față în cel de-al doilea deceniu de existență va fi aceea de a relansa procesul de reforme structurale, pentru ca uniunea economică să fie la fel de reușită ca uniunea monetară. Într-adevăr, numai cu prețul unor reforme structurale, asociate unei creșteri economice viguroase, putem încheia cu deficitele și datoriile considerabile.

Rolul monedei euro

Unul din punctele cele mai pozitive ale monedei euro este modul în care a contribuit la creșterea prestațiilor transfrontaliere de servicii financiare, reducând costurile, sporind competitivitatea și creând o piață monetară europeană de un grad înalt de integrare.

De asemenea, aceasta își păstrează statutul de monedă internațională. Peste 25% din rezervele monetare mondiale sunt deținute în euro. Acest statut internațional va încuraja în continuare statele membre care nu fac parte în prezent din zona euro, precum și unele state terțe, să solicite aderarea la UEM.

Guvernarea și procesul decizional

Asemeni raportorilor precedenți, cred că dialogul monetar trimestrial dintre Parlament și BCE, inițiat de Președintele Duisenberg și continuat de Președintele Trichet, constituie o dată importantă în calendarul Parlamentului și contribuie la garantarea responsabilității BCE în fața acestuia.

Măsurile care vizează dezvoltarea acestei responsabilități sunt recunoscute în însuși statutul BCE, în special la articolul 11 alineatul (2), care prevede că:

„președintele, vice-președintele și ceilalți membri ai Comitetului Director sunt numiți ...de comun acord de guvernele statelor membre la nivel de șefi de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului Guvernatorilor.”

Raportorul ar dori ca această procedură să fie consolidată, solicitând în special supunerea candidaților propuși de Consiliu unui vot al Parlamentului.

Reforma arhitecturii financiare a UE

În fine, criza a demonstrat că piețele nu se corectează întotdeauna de la sine și că sunt expuse unor riscuri sistemice. De aceea, raportorul salută propunerile care sunt în prezent în curs de examinare în Parlament, printre care revizuirea arhitecturii financiare a Uniunii Europene și, în special, instituirea unui Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS), organ destinat să acționeze în calitate de „câine de pază” și să dea rapid alarma în cazul în care asupra piețelor financiare planează riscuri sistemice sau în care acestea sunt amenințate de dezechilibre. În acest sens, trebuie să se prevadă, înainte de orice, o definiție calitativă a „riscului sistemic” pentru a permite buna funcționare a CERS.

În primul rând, trebuie să se tragă învățăminte în urma crizei. Trebuie să restabilim încrederea populației în instituțiile financiare. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul unei serii de măsuri, printre care îmbunătățirea transparenței și a gestionării riscurilor. Trebuie să avem grijă ca o criză de asemenea proporții să nu se mai repete.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

27.1.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

2

3

Membri titulari prezenți la votul final

Burkhard Balz, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Pascal Canfin, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Rachida Dati, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Markus Ferber, Elisa Ferreira, Vicky Ford, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Enikő Győri, Liem Hoang Ngoc, Othmar Karas, Wolf Klinz, Jürgen Klute, Werner Langen, Astrid Lulling, Arlene McCarthy, Ivari Padar, Alfredo Pallone, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Edward Scicluna, Peter Simon, Peter Skinner, Theodor Dumitru Stolojan, Ivo Strejček, Kay Swinburne, Marianne Thyssen, Ramon Tremosa i Balcells

Membri supleanți prezenți la votul final

Sophie Briard Auconie, Danuta Jazłowiecka, Arturs Krišjānis Kariņš, Philippe Lamberts

Ultima actualizare: 15 martie 2010Notă juridică