RAPORT referitor la Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice
1.4.2011 - (2010/2106(INI))
Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Raportor: Kriton Arsenis
Raportor pentru aviz(*):
Rareș-Lucian Niculescu, Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice
Parlamentul European,
- având în vedere Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice (COM(2010)0066),
- având în vedere concluziile Consiliului din 11 iunie 2010 privind pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice,
- având în vedere concluziile Consiliului din 15 martie 2010 privind biodiversitatea pentru perioada de după 2010,
- având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2009)0147) și Rezoluția sa din 6 mai 2010[1] referitoare la aceasta,
- având în vedere Conferința ministerială privind protecția pădurilor din Europa (MCPFE) - FOREST EUROPE, diversele sale rezoluții și activitatea la nivel de experți desfășurată cu privire la elaborarea de orientări, criterii și indicatori pentru gestionarea durabilă a pădurilor (SFM),
- având în vedere Rezoluția Consiliului privind strategia UE în domeniul forestier[2] și raportul Comisiei referitor la punerea în aplicare a acesteia (COM(2005)0084),
- având în vedere Planul de acțiune 2006-2011 în materie de gestionare a pădurilor în UE (FAP) (COM(2006)0302) și evaluarea intermediară a punerii în aplicare a acestuia[3],
- având în vedere Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice[4], Raportul de sinteză privind stadiul de conservare a tipurilor de habitate și a speciilor în conformitate cu articolul 17 din directiva privind apele (COM (2009)0358) și rezoluțiile sale din 21 septembrie 2010 referitoare la punerea în aplicare a legislației comunitare privind conservarea biodiversității[5] și din 3 februarie 2009 referitoare la zonele naturale din Europa[6],
- având în vedere concluziile Conferinței părților (COP 10) la Convenția ONU privind diversitatea biologică, care a avut loc la Nagoya în octombrie 2010, și obiectivele privind biodiversitatea de la Aichi, în special angajamentul de a proteja 17% din suprafața apelor terestre și continentale prin intermediul unor măsuri de conservare eficiente, integrate în peisaje în sensul larg,
- având în vedere studiul intitulat „Conturarea comunicării în domeniul forestier în Uniunea Europeană: percepția publică față de păduri și silvicultură”[7],
- având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), Protocolul de la Kyoto și raportului comitetului interguvernamental pentru schimbări climatice (IPCC) privind „Ghidul de bune practici pentru utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură (LULUCF)”,
- având în vedere Planul de acțiune al UE pentru biomasă (COM (2005)0628),
- având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (directiva privind energia regenerabilă)[8], Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (Directiva ETS)[9], Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (decizia privind efortul statelor membre)[10], Raportul Comisiei privind cerințele de durabilitate pentru utilizarea surselor de biomasă solidă și gazoasă pentru producerea energiei electrice, încălzire și răcire (COM (2010)0011 final), cel de-al IV-lea raport de evaluare al IPCC, capitolul 9, intitulat Sectorul forestier, precum și rezultatele consultării publice privind elaborarea unui raport privind programul pentru viabilitatea utilizării energetice a biomasei,
- având în vedere Programul european privind schimbările climatice și activitățile desfășurate de grupul de experți privind politica în domeniul climei pentru LULUCF[11],
- având în vedere studiile sale nr. 449.292 privind Evaluarea Cărții verzi privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE, nr. 440.329 privind silvicultura și sistemul UE de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră și nr. 449.237 privind strategia europeană de prevenire și combatere a incendiilor forestiere, precum și concluziile reuniunii subgrupului „Păduri” al intergrupului „Schimbări climatice, biodiversitate și dezvoltare durabilă” care a avut loc la 13 iulie 2010 la Bruxelles,
- având în vedere Convenția europeană a peisajului din 2000 (Convenția de la Florența),
- având în vedere Directiva 1999/105/CE a Consiliului privind comercializarea materialului forestier de reproducere[12] și revizuirea regimului fitosanitar al UE,
- având în vedere raportul de sinteză al TEEB (Economia ecosistemelor și a biodiversității) intitulat „Integrarea economiei naturii” și actualizarea chestiunilor climatice ale TEEB,
- având în vedere concluziile Consiliului din 26 aprilie 2010 referitoare la prevenirea incendiilor forestiere în cadrul Uniunii Europene,
- având în vedere concluziile Consiliului din 8 și 9 noiembrie 2010 privind soluțiile inovatoare de finanțare a prevenirii catastrofelor,
- având în vedere Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal[13],
- având în vedere raportul privind implementarea acțiunii Forest Focus (COM(2010)0430),
- având în vedere raportul tehnic al Agenției Europene pentru Mediu (AEM) nr. 9/2006 „Tipuri forestiere în Uniunea Europeană: categorii și tipuri pentru raportarea și politica în materie de gestionare durabilă a pădurilor”,
- având în vedere raport adresat Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei intitulat „Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din Europa și opțiunile de adaptare”[14],
- având în vedere raportul din 2009 adresat Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene intitulat „Opțiuni de politică UE privind protecția pădurilor europene împotriva efectelor negative”[15],
- având în vedere raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 9/2004 privind măsurile forestiere în cadrul politicii de dezvoltare rurală (împreună cu răspunsurile Comisiei),
- având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn[16],
- având în vedere recomandările rețelei de experți ai FAO/UNECE/ILO privind punerea în aplicare a gestiunii durabile a pădurilor,
- având în vedere Rezoluția H1 de la Helsinki a MCPFE, care definește conceptul de GDP (gestionarea durabilă a pădurilor) drept „gospodărirea și utilizarea pădurilor și a terenurilor forestiere într-un mod și într-un un ritm care să le mențină biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea și potențialul de a îndeplini, acum și în viitor, funcții ecologice, economice și sociale relevante la nivel local, național și global și care să nu afecteze negativ alte ecosisteme”,
- având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
- având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0113/2011),
A. întrucât pădurile și terenurile împădurite acoperă 42 % din suprafața UE, iar industriile forestiere oferă, cu o cifră de afaceri de peste 300 de miliarde de euro, oferă 2 milioane de locuri de muncă, majoritatea rurale, contribuind la creșterea economică, la ocuparea forței de muncă și la prosperitate prin furnizarea de lemn și posibilități turistice;
B. reamintește că pădurile alcătuiesc biosfere care nu sunt formate doar din arbori și care furnizează servicii ecosistemice neprețuite, inclusiv stocarea carbonului, debitelor cursurilor de apă, conservarea mediului natural și protecția împotriva dezastrelor naturale, toate acestea fiind de o mare importanță pentru agricultură și pentru dezvoltarea rurală, precum și pentru calitatea vieții cetățenilor europeni;
C. întrucât 40 % din pădurile UE se află în proprietatea publică, iar 60% se află în proprietatea a peste 10 milioane de proprietari privați, astfel încât atât sectorul privat, cât și cel public au o răspundere față de protecția pădurilor și utilizarea durabilă a pădurilor prin punerea în aplicare a SFM pe teren;
D. întrucât, în ciuda nivelului alarmant al defrișărilor în diferite regiuni ale lumii, tendința pe termen lung de creștere a suprafețelor acoperite de pădure în Uniunea Europeană este stabilă, iar, potrivit estimărilor, biomasa lemnoasă este în creștere; întrucât, în pofida tendinței în general pozitive, stocarea carbonului în pădurile din Europa este cu mult sub nivelul capacității naturale de stocare, existând presiuni tot mai mari pentru creșterea nivelurilor de recoltare, în fiecare an în UE pierzându-se aproximativ 500 000 de hectare de suprafață forestieră ca urmare a incendiilor forestiere și a exploatării ilegale a lemnului;
E. întrucât 30% din siturile din cadrul rețelei NATURA 2000 sunt habitate forestiere și alte habitate specifice terenurilor împădurite, constituind o verigă importantă a rețelei de biotopi; întrucât 66 % din habitatele forestiere de interes comunitar sunt într-o stare de conservare nefavorabilă;
F. întrucât pădurile de munte reprezintă o treime din totalul suprafeței forestiere a UE și constituie un element esențial al peisajului natural deoarece contribuie la protecția solului și la reglarea aprovizonării cu apă; întrucât aceste păduri joacă un rol esențial în cadrul activităților economice locale;
G. întrucât protecția ultimelor zone sălbatice care mai există poate contribui la stoparea pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice în UE până în 2020;
H. întrucât se intenționează ca până în anul 2020 generarea de energie din biomasă solidă și deșeuri biologice să atingă un procent de 58% din energiile regenerabile ale UE și întrucât, deși proporția de biomasă ar trebui să scadă ca valoare relativă, există o cerere tot mai mare de lemn ca sursă de energie; întrucât, prin urmare, este necesară vigilența pentru prevenirea exploatării ilegale a lemnului și a intensificării practicilor forestiere care ar putea conduce la creșterea raportului dintre tăierea arborilor și creșterea acestora la peste 100% în unele state membre, contravenind obiectivelor în materie de schimbări climatice și biodiversitate; întrucât energia care provine din biomasă ar trebui să depindă într-o mai mică măsură de biomasa pădurilor;
I. întrucât protejarea pădurilor și a tuturor funcțiilor acestora ar trebui să fie integrată în toate politicile UE care afectează pădurile;
J. întrucât pădurile constituie ecosisteme vii și evolutive care depășesc adesea frontierele de stat și care pot fi clasificate în moduri diferite, ca de exemplu în funcție de zona bioclimatică sau de tipul de pădure, și întrucât, pentru a asigura un punct de orientare pentru deciziile de politică ale UE, AEM a elaborat o tipologie forestieră specială; întrucât politicile UE care afectează pădurile ar trebui să țină seama de cele mai recente realizări științifice din toate domeniile, precum „separarea continentală”, și, pentru a fi utile, ar trebui să evite riscul de a avea o sferă prea amplă de acoperire;
K. întrucât diverse tipuri de păduri și sectorul forestier se pot confrunta cu amenințări biotice și abiotice diferite și imprevizibile cauzate de schimbările climatice, cum ar fi dăunătorii, seceta și incendiile, rezistența pădurilor devenind obiectivul principal al eforturilor de protejare a acestora;
L. întrucât existența unor informații fiabile și comparabile privind situația în care se află pădurile din UE și consecințele schimbărilor climatice și ale modelelor de producție asupra acestora reprezintă o condiție prealabilă importantă pentru elaborarea politicilor și a planificărilor, inclusiv în ceea ce privește contribuția pădurilor la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea;
M. întrucât incendiile de vegetație și actele de incendiere premeditată au ca rezultat distrugerea a peste 400 000 de hectare de pădure pe an, în special, dar nu în mod exclusiv, în regiunea meditareaneană, provocând adeseori pierderi importante la nivelul vieților umane, al proprietății, al biodiversității și al funcțiilor de protecție ale pădurilor; întrucât regenerarea în urma unui incendiu este deosebit de dificilă pentru toate pădurile, iar în cazul rețelei NATURA 2000 împiedică realizarea obiectivelor rețelei;
N. întrucât Cartea albă privind adaptarea indică faptul că pădurile reprezintă un domeniu de acțiune esențial, subliniind că strategia forestieră a UE ar trebui actualizată în ceea ce privește anumite aspecte legate de schimbările climatice;
O. întrucât numai 5% din suprafața forestieră europeană este acoperită de păduri vechi, primare și neafectate de activitatea umană; întrucât procentul scăzut al acestui tip de păduri, asociată cu fragmentarea sporită a suprafețelor restante, contribuie la vulnerabilitatea pădurilor la amenințările climatic și explică în parte starea nefavorabilă persistentă a numeroase specii forestiere de interes european;
P. întrucât consolidarea funcțiilor de protecție ale pădurilor ar trebui să facă parte din strategiile UE și ale statelor membre privind protecția civilă, în special în ceea ce privește fenomenele climatice extreme, precum incendiile și inundațiile;
Q. întrucât raportul TEEB a prezentat un argument irefutabil privind rentabilitatea investițiilor publice în abordări ecosistemice ale adaptării la schimbările climatice și ale reducerii acestui fenomen, în special în materie de infrastructură verde, precum restaurarea și conservarea pădurilor;
R. întrucât diversele sisteme naționale și regionale de gestionare a pădurilor trebuie respectate și sprijinite deopotrivă, în vederea sporirii capacității lor de adaptare;
S. întrucât capacitatea pădurilor europene de a acționa ca rezervoare eficiente de CO2, NH3 și NOX este încă neexploatată, iar lemnul provenit din păduri gestionabile sustenabil ar putea prezenta avantaje durabile în materie de atenuare, servind drept o alternativă reciclabilă, bogată în carbon, la materialele mari consumatoare de energie, cum ar fi aliajele metalice, plasticul și betonul, utilizate la scară largă în construcții și în alte sectoare industriale;
T. întrucât, în conformitate cu datele colectate de către Comisie, încălzirea vremii în perioadele de vară în sudul Europei va fi de două ori mai rapidă decât în restul Europei, iar precipitațiile din sud vor scădea cu 5% pe deceniu;
U. întrucât FAP UE are patru obiective: îmbunătățirea competitivității pe termen lung, protecția mediului, îmbunătățirea calității vieții și promovarea coordonării și întrucât au fost realizate progrese semnificative în principal în ceea ce privește realizarea primului obiectiv;
V. întrucât în cadrul procesului Forest Europe s-a reușit să se ajungă la un consens european cu titlu voluntar cu privire la gestionarea durabilă a pădurilor; întrucât actualul context al gestionării durabile a pădurilor nu este pe deplin recunoscut și nici aplicat în mod coerent;
W. întrucât, în cadrul procesului Forest Europe, s-au realizat pregătiri aprofundate în vederea negocierilor cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic și întrucât deciziile cu privire la acest instrument ar trebui să fie luate la următoarea conferință care va avea loc la Oslo în iunie 2011;
X. întrucât Regulamentul (CEE) nr. 2158/1992 privind prevenirea incendiilor forestiere[17] și Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 privind „Forest Focus”[18] au expirat, având ca rezultat raportări ad hoc și o finanțare inadecvată,
Y. întrucât selecția genetică ar trebui să încerce și aibă ca obiectiv îmbunătățirea adaptabilității ecosistemului forestier;
Z. întrucât sunt necesare mai multe informații referitoare la influența pădurilor asupra tendințelor climatice la nivel european;
AA. întrucât studiul din 2009 menționat mai sus intitulat „Opțiuni de politică UE pentru protejarea pădurilor europene împotriva efectelor negative”, destinat Comisiei, a identificat și analizat patru opțiuni politice, respectiv continuarea abordării actuale, metoda deschisă de coordonare, consolidarea monitorizării și introducerea unei directive-cadru privind pădurile;
1. salută Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice; consideră că strategia forestieră a UE ar trebui să fie consolidată în vederea îmbunătățirii gestionării și conservării durabile, în conformitate cu principiul subsidiarității și cel al proporționalității;
2. subliniază totuși că, în temeiul articolului 5 din Tratatul de la privind Uniunea Europeană, UE poate să intervină numai în domeniile în care, în mod demonstrabil, obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre;
3. salută opinia Comisiei conform căreia contribuția pădurilor la rezolvarea crizei climatice ar trebui considerată a fi foarte importantă; subliniază faptul că gestionarea durabilă a pădurilor este de o importanță crucială pentru ca UE să-și atingă obiectivele în materie de climă și să ofere serviciile ecosistemice necesare, cum ar fi biodiversitatea, protecția împotriva dezastrelor naturale și captarea CO2 din atmosferă;
4. reamintește că pădurile alcătuiesc biosfere care nu sunt formate doar din arbori și că, prin urmare, rezistența lor depinde de diversitatea biologică nu doar a acestora, ci a tuturor organismelor forestiere, în special a animalelor sălbatice care trăiesc în pădure, pădurile fiind esențiale pentru adaptarea societăților europene la schimbările climatice;
5. reamintește că pădurile sunt principalul depozit de carbon și joacă un rol esențial în combaterea schimbărilor climatice; subliniază, prin urmare, că este esențial ca UE să-și consolideze strategia de combatere a factorilor care provocă degradarea pădurilor, cum ar fi incendiile și poluarea aerului;
6. este convins că durabilitatea ecologică reprezintă o condiție prealabilă pentru continuarea funcțiilor economice și sociale ale pădurilor din UE;
7. subliniază rolul jucat de biodiversitatea pădurilor în adaptarea la schimbările climatice și necesitatea, pentru o mai bună adaptare, de a spori gradul de cunoaștere a indicatorilor privind biodiversitatea pădurilor, inclusiv, în special, privind capacitatea genetică a pădurilor;
8. felicită Comisia pentru analiza completă a amenințărilor biotice și abiotice cuprinsă în Cartea sa verde și atrage atenția asupra necesității de a examina, de asemenea, alți factori legați în mod direct de impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor, cum ar fi defolierea, reamintind că suprafața ce cuprinde arbori defoliați în pădurile europene din sud s-a dublat în ultimii douăzeci de ani, consecințele directe fiind o capacitate și o eficiență reduse în ceea ce privește procesele de captare a carbonului și reducerea efectelor de atenuare ale pădurilor în perioadele cu secetă sau valuri de căldură, datorită pierderii premature a frunzelor arborilor;
9. recunoaște contribuțiile importante aduse la gestionarea durabilă a pădurilor de programele de certificare globală existente, cum ar fi Forest Stewardship Council (FSC) și PEFC – Programme for the endorsement of Forest Certification schemes (Programul pentru aprobarea sistemelor de certificare în domeniul forestier);
Strategia UE în domeniul forestier și Planul de acțiune pentru păduri
10. subliniază că Strategia UE în domeniul silviculturii și Planul de acțiune pentru păduri menționate mai sus ar trebui actualizate pentru a cuprinde dimensiunea schimbărilor climatice și aspecte mai largi legate de protecția pădurilor; reamintește că orice astfel de revizuire ar trebui precedată de o dezbatere cuprinzătoare pe marginea politicii privind pădurile cu participarea statelor membre și a tuturor părților interesate afectate de punerea în aplicare a măsurilor propuse;
11. salută succesul eforturilor depuse de UE pentru ca industriile forestiere europene să devină competitive la nivel mondial;
12. invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a atinge obiectivele FAP privind mediul și calitatea vieții, a căror punere în aplicare a rămas, în prezent, în urmă;
13. solicită Comisiei să examineze impactul politicii UE asupra pădurilor din UE pentru a analiza dacă aceste politici sunt coerente și dacă garantează protecția pădurilor;
14. solicită Comisiei să efectueze o analiză a finanțării disponibile în prezent pentru păduri și silvicultură și să realoce fondurile existente care au un impact negativ asupra biodiversității în conformitate cu Concluziile Consiliului pentru mediu din martie 2010;
15. invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare a acțiunilor prezentate în Comunicarea Comisei din 27 februarie 2008 privind industriile forestiere inovatoare și durabile din UE (COM(2008)113 final), luând în considerare faptul că reglementarea excesivă va duce la scăderea competitivității produselor din lemn în comparație cu materialele neregenerabile și mari consumatoare de energie;
16. subliniază faptul că măsurile pentru protecția pădurilor ar trebui să reflecte caracterul transfrontalier al amenințărilor biotice și abiotice în funcție de tipul acestora, de zona bioclimatică și de condițiile regionale; subliniază, în plus, că statele membre și regiunile ar trebui să ia măsuri de sprijinire, coordonare și completare a inițiativelor de politică în acele domenii în care UE are o valoare adăugată, în conformitate cu tipologia forestieră elaborată de AEM;
17. subliniază faptul că protecția pădurilor depinde de angajamentul pe termen lung al statelor membre, al regiunilor, al industriilor forestiere, precum și al proprietarilor de păduri publici și privați;
18. consideră că pădurile din zona boreală de nord (taigaua) și pădurile mediteraneene au o valoare inestimabilă pentru biodiversitatea europeană și în calitatea lor de puțuri de carbon și ar trebui să beneficieze de o protecție sporită;
19. consideră că planificarea pe termen lung în ceea ce privește pădurile ar trebui să fie flexibilă, adaptabilă și participativă, să țină seama de toate scenariile posibile și să ia în considerare opțiuni multiple pentru dezvoltarea viitoare, oferind o bază realistă și de încredere în vederea sprijinirii deciziilor de gestionare; consideră, de asemenea, că la nivelul UE această planificare ar trebui să ia forma unui proces de tip „Forest Forum” pentru a asigura protecția pe termen lung a pădurilor;
Gestionarea durabilă a pădurilor
20. salută succesul Forest Europe în consolidarea SFM și realizarea consensului european cu privire la orientările, criteriile și indicatorii privind SFM; subliniază că actualul context al SFM nu este aplicat în mod coerent;
21. reamintește că SFM are ca obiectiv crearea unui echilibru între aspectele privind producția și protecția pădurilor, asigurând continuitatea funcțiilor economice, sociale și de mediu ale acestora, în conformitate cu prioritățile naționale, regionale și locale; atrage atenția, cu îngrijorare, asupra faptului că tendința sporită de a vedea pădurile numai dintr-o perspectivă economică, ignorându-se aspectele legate de mediu și sociale legate de acestea este incompatibilă cu principiile SFM;
22. solicită Comisiei să elaboreze propuneri pentru a completa Regulamentul (UE) nr. 995/2010 privind comercializarea ilegală a lemnului cu scopul de a garanta că lemnul și toate produsele din lemn introduse pe piața europeană provin din păduri gestionate în mod durabil;
23. încurajează statele membre și Comisia să continue eforturile de combatere a exploatării ilegale a lemnului și a comerțului cu lemn produs astfel, deoarece, făcând acest lucru, vor contribui la lupta împotriva despăduririlor, a degradării pădurilor și a pierderii biodiversității;
24. solicită consolidarea legăturii dintre programele forestiere naționale (PFN) și FAP prin intermediul unei raportări structurate destinate Comitetului permanent forestier;
25. consideră că gestionarea durabilă a pădurilor este esențială pentru ca pădurile din UE să aibă în continuare capacitatea de a îndeplini funcții economice, ecologice și sociale; solicită Comisiei și statelor membre să-și demonstreze sprijinul pentru procesul Forest Europe, impunând obligativitatea aplicării gestionării durabile a pădurilor în cadrul UE; consideră, de asemenea, că un asemenea angajament ar contribui la asimilarea principiilor de durabilitate în silvicultură și ar sprijini în cel mai bun mod procesul Forest Europe și acordurile cu caracter juridic obligatoriu prevăzute de Forest Europe și Forumul ONU privind pădurile;
26. susține aplicarea deplină a SFM în contextul unor programe forestiere naționale de lungă durată care să includă, priorități naționale și regionale, obiective măsurabile și criterii de evaluare și care să ia în considerare amenințările pe care le reprezintă schimbările climatice pentru păduri;
27. subliniază că planurile de dezvoltare rurală și programele operaționale nu ar trebui considerate ca fiind echivalente cu programele forestiere naționale; invită Comisia și statele membre să se asigure că programele naționale forestiere iau în considerare concluziile și recomandările studiilor privind impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă, a ecosistemelor și a diversității, și că strategiile și programele naționale de dezvoltare rurală corespund programelor naționale forestiere, strategiilor naționale privind biodiversitatea și planurilor de acțiune naționale referitoare la energiile din surse regenerabile;
28. ia act de faptul că diversitatea genetică, regenerarea naturală și diversitatea în structura și varietatea speciilor în rândul tuturor organismelor care trăiesc în păduri sunt elemente comune în cadrul opțiunilor de adaptare a pădurilor, traversând toate zonele bioclimatice, sistemele de gestionare și tipurile de păduri; remarcă, de asemenea, că SFM garantează viabilitatea economică a pădurilor comerciale dar nu o impune în cazul pădurilor ale căror funcții principale nu constau în producția de lemn;
29. consideră că protecția pe termen lung a pădurilor depinde de crearea și susținerea unor ecosisteme forestiere cu o compoziție, vârstă și structură a arborilor foarte variate,
30. invită Comisia să prezinte recomandări privind modurile de adaptare a sistemelor naționale de protecție civilă pentru a face față impactului produs de schimbările climatice asupra pădurilor; îndeamnă în mod special Comisia să ia măsuri pentru a consolida resursele și capacitatea Rezervei tactice europene pentru incendiile forestiere;
31. avertizează împotriva exploatării comerciale nelimitate a resurselor forestiere, care duce foarte adesea, în special în cazul pădurilor naturale, la distrugerea lor ireversibilă;
32. consideră că, având în vedere importanța pe care o au suprafețele agricole de pădure în sechestrarea emisiilor de CO2, acestea ar trebui considerate în același mod ca pădurile tradiționale neproductive în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice.
Propuneri generale
33. invită Comisia să procedeze la elaborarea unei Cărți albe privind protecția pădurilor în UE, luând în considerare rezultatele consultării publice privind Cartea verde, necesitatea, percepută la scară largă, pregătirii pentru schimbările climatice, studiul privind opțiunile de politică și studiul privind opțiunile pentru adaptare; consideră că, pe lângă confirmarea contribuției economice pe care o aduc pădurile prin produsele și serviciile forestiere, din lemn sau nu, Cartea albă ar trebui să se concentreze asupra conservării și creșterii pădurilor europene, întrucât acestea ajută societățile europene să atenueze schimbările climatice și să se adapteze la efectele acestora; consideră, de asemenea, că trebuie asigurat un nivel mai ridicat de protecție pentru habitatele de înaltă calitate și pentru pădurile cu rol de protecție împotriva inundațiilor, a alunecărilor de teren, a incendiilor, a deșertificării, a pierderii biodiversității și a catastrofelor climatice extreme; consideră că disponibilitatea unor resurse financiare suficiente, schimbul de cunoștințe și promovarea cercetări și a informării sunt aspecte indispensabile ale propunerilor Comisiei;
34. își reafirmă opiniile cu privire la necesitatea creșterii nivelurilor de finanțare a măsurilor UE de protecție a pădurilor prin pilonul de dezvoltare rurală al politicii agricole comune (PAC); atrage atenția asupra faptului că noile provocări create de schimbările climatice arată că protecția pădurilor necesită fonduri mai mari și ar putea fi necesare noi forme de asistență;
35. îndeamnă Comisia să studieze cu atenție și să comunice Parlamentului și Consiliului opțiunile pentru plățile aferente serviciilor ecosistemice și recunoaște valoarea economică a acestora, precum și faptul că ele recompensează regenerarea ecosistemelor pădurilor și conservarea biodiversității acestora; subliniază importanța recunoașterii de către lumea afacerilor a credibilității, publicității și a altor avantaje financiare care decurg din implicarea sa în conservarea biodiversității și protecția pădurilor;
36. îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă privind prevenirea incendiilor forestiere, care să includă finanțarea pentru planurile de prevenire și evaluarea riscurilor, Sistemul european de informații privind incendiile forestiere (EFFIS), detectarea incendiilor, infrastructură, formare și educație, refacerea pădurilor după incendii, inclusiv o eventuală interdicție de 30 de ani de a construi pe terenurile pe care au existat incendii forestiere;
37. îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă de interzicere a construcțiilor pe terenuri eliberate prin incendii care s-au dovedit a fi fost premeditate;
38. solicită eliminarea barierelor juridice din calea gestionării durabile;
39. subliniază nevoia de a stabili cadrul financiar necesar pentru încurajarea combaterii incendiilor forestiere și, de asemenea, solicită o mai mare flexibilitate în mobilizarea Fondului de solidaritate;
40. îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă privind informarea în domeniul forestier, luând în considerare amenințările climatice și nevoia de colectare și diseminare a unor date relevante, armonizate și comparabile cu privire la acoperirea forestieră, biodiversitate, amenințări biotice și abiotice și utilizarea terenurilor în contextul UNFCCC, CBD și al conturilor de mediu; invită Comisia, de asemenea, să compileze și să monitorizeze indicatori cu privire la funcțiile de protecție ale pădurilor, precum capacitatea de reținere a solului și de absorbție a apei;
41. invită Comisia să sprijine cercetarea influenței pădurilor asupra tiparelor meteorologice regionale în UE, pentru a colecta informații pentru strategiile de gestionare a pădurilor cu privire la schimbările de dimensiune, compoziție și localizare ale pădurilor și la impactul acestor schimbări;
42. invită Comisia și statele membre să elaboreze și să difuzeze orientări de bune practici pe baza principiilor gestionării durabile, adaptate la nevoile proprietarilor și comunităților locale, pentru a asigura rezistența la schimbările climatice; constată, de asemenea, importanța schimbului de cele mai bune practici în ceea ce privește modul în care întreprinderile și sectoarele industriei pot contribui la obiectivele privind biodiversitatea printr-o reflecție asupra ciclului de viață și pot crea legătura dintre conservarea biodiversității și obținerea de venituri; subliniază necesitatea de a consolida politica de comunicare și informare, pentru a garanta gestionarea durabilă a pădurilor, pentru, a informa publicul și pentru a încuraja utilizarea lemnului durabil;
43. subliniază necesitatea sporirii eforturilor de coordonare și informare în ceea ce privește protecția pădurilor; consideră că este nevoie de mai multe eforturi pentru a se asigura că măsurile UE luate la nivel intern sunt conforme cu declarațiile de politică externă privind pădurile (cooperare, dezvoltare, comerț cu lemn exotic etc.);
44. consideră că pădurile fac parte din patrimoniul colectiv cultural și de mediu al omenirii și că arborii deosebiți ar trebui protejați, indiferent dacă sunt situați în afara pădurilor sau în exteriorul acestora; în această privință, solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii corespunzătoare pentru protecția acestora, inclusiv să analizeze posibilitatea creării de „observatoare ale patrimoniului silvic”; în plus, încurajează statele membre ca, în contextul politicilor lor naționale, să promoveze accesul egal la păduri și la zonele de natură, recunoscând că dreptul populației la accesul la păduri și la zonele de natură (allemansrätten), așa cum se practică în anumite state membre, aduce multe beneficii în privința accesului echitabil și democratic la recreere, a aprecierii ecosistemelor și a respectării patrimoniului natural;
45. pentru a atinge obiectivele Strategiei UE 20/20, solicită ca fiecare stat membru sau regiune să dezvolte o strategie forestieră care să includă reîmpădurirea malurilor râurilor, captarea apei de ploaie, activitățile agricole și rezultatele cercetării pentru selectarea celor mai adecvate plante sau copaci din soiurile și speciile tradiționale adaptate la secetă;
Cercetarea în domeniul pădurilor
46. constată că, deși Europa posedă cunoștințe incontestabile în domeniul forestier, care sunt rezultatul unor practici forestiere cu tradiție îndelungată, resursele financiare destinate cercetării impactului pe care îl au schimbările climatice asupra pădurilor trebuie crescute; consideră că, din cauza incertitudinii științifice în ceea ce privește perioadele și amploarea amenințărilor la adresa pădurilor în anumite zone, este necesar se aloce fonduri pentru cercetarea climei în funcție de nevoile specifice și soluțiile aplicabile diferitor zone bioclimatice, pentru a îmbunătăți baza de cunoștințe în materie;
47. solicită statelor membre să creeze programe de programe comune de cercetare pe termen lung pentru a îmbunătăți înțelegerea impactului și a vulnerabilității și pentru a sprijini măsurile de adaptare în cadrul sectorului forestier; solicită Comisiei să promoveze includerea în cadrul programului-cadru multianual pentru cercetare și dezvoltare tehnologică a proiectelor referitoare la cunoașterea ecosistemelor forestiere și la capacitatea lor de a se adapta la consecințele schimbărilor climatice;
48. invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune pentru a proteja pădurile din UE în vederea anticipării impactului negativ al proliferării insectelor și dăunătorilor provocate de schimbările climatice;
49. invită statele membre să impulsioneze cercetarea în domeniul schimbărilor climatice și al consecințelor pe care le au acestea pentru păduri, să promoveze o mai mare sensibilizare în privința rolului multiplu al pădurilor și a importanței gestionării lor durabile; să sprijine formarea inițială și continuă pentru angajații sectorului forestier, cu accent pe necesitățile preconizate ca urmare a schimbărilor climatice (promovarea diversității, prevenirea daunelor și refacerea în urma acestora) și să încurajeze schimburile de cunoștințe și experiență;
50. consideră că este necesară coordonarea și finanțarea la nivelul UE, având în vedere nevoia de cercetare eficace a „potențialului de apărare” al ecosistemelor forestiere, precum și de cercetare predictivă și de cercetare în domeniul strategiilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice pentru întreg sectorul silviculturii și al lemnului;
Pilonul 2 al PAC
51. subliniază că dezbaterile pe marginea viitorului PAC după 2013 ar trebui să țină seama de faptul că pădurile au funcții de mediu esențiale și contribuie la realizarea obiectivelor sociale și economice ale dezvoltării rurale și ale economiilor naționale; invită, prin urmare, statele membre și regiunile să coopereze pe deplin cu autoritățile forestiere și cu populația în general la pregătirea programelor de dezvoltare rurală, pentru a asigura consecvența dintre politicile UE, ținând seama de faptul că pădurile pot, în unele cazuri, să fie un sector independent al economiei rurale;
52. reamintește că pădurile au un rol esențial în furnizarea bunurilor publice socio-economice și de mediu, pentru bunăstarea societății și pentru dezvoltare, mai ales în zonele rurale; invită Comisia să elaboreze o abordare politică care să recunoască acest rol, recunoscând totodată drepturile de proprietate ale proprietarilor;
53. în acest sens, salută faptul că cea mai recentă comunicare a Comisiei privind reforma PAC[19] recunoaște rolurile importante pe care le dețin agricultorii ca actori indispensabili în prevenirea incendiilor forestiere, ca gestionari ai patrimoniului forestier și ai protejării împotriva amenințărilor la adresa biodiversității, cum ar fi dăunătorii, și, mai presus de toate, ca piloni teritoriali, întrucât menținerea activității lor este cel mai eficient mod de evitare a fenomenului de depopulare;
54. consideră că producătorii din mediul rural, grupurile de producători și organismele publice ar trebui să fie eligibile pentru măsuri forestiere în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC; este de părere că UE ar trebui să continue să acorde sprijin pentru împăduriri în cadrul programelor naționale de dezvoltare rurală, asigurându-se, în același timp, că aceste inițiative nu distorsionează piața și că măsurile de împădurire se bazează pe materiale locale, rezistente la dăunători și la incendii și contribuie la conservarea biodiversității; subliniază, în plus, că eforturile de împădurire trebuie să acorde prioritate speciilor de copaci care îmbunătățesc în mod considerabil calitatea solului și biodiversitatea, respectând totodată caracteristicile locului plantării, speciile native și nevoia de păduri mixte;
55. atrage atenția, ca și Consiliul în concluziile sale din 11 iunie 2010, asupra gravelor probleme pe care le-ar putea ridica ajungerea pădurilor într-o stare de abandon, în măsura în care nu s-ar mai putea asigura continuarea îndeplinirii funcțiilor acestora;
56. consideră că este necesar să se încurajeze și să sprijine înființarea de asociații de producători și organisme de gestionare a pădurilor care practică SFM, mai ales în zone caracterizate prin prezența unor păduri mici, întrucât în acest fel se va contribui la echilibrarea variatei oferte de produse și servicii pe care le pot oferi pădurile; consideră că astfel de asociații și organisme ar întări puterea de negociere a producătorilor în lanțul de aprovizionare cu lemn, contribuind la furnizarea și crearea unor condiții egale de concurență și totodată la soluționarea problemelor legate de criza economică, concurența internațională și schimbările climatice, precum și la combaterea comerțului ilegal cu lemn;
57. susține că sprijinul acordat actorilor publici și privați care protejează biodiversitatea forestieră a speciilor, habitatelor și serviciilor ecosistemice trebuie să crească și să includă metode de protecție voluntare și zonele care fac legătura între siturile din cadrul rețelei NATURA 2000, biodiversitatea fiind vitală pentru menținerea, dezvoltarea și adaptarea agriculturii;
58. solicită înlocuirea sistemului de remunerare bazat pe facturi cu un sistem de bareme sau costuri bazate pe suprafață;
59. solicită dezvoltarea unui standard de bune practici forestiere care să fie folosit ca bază pentru asistența în cadrul tuturor măsurilor forestiere;
60. solicită includerea obligatorie a mediului forestier și a măsurilor Natura 2000 în cadrul programelor de dezvoltare rurală și includerea în cadrul plăților directe a unui sprijin pe suprafață pentru rețeaua Natura 2000;
61. solicită includerea unei noi măsuri PAC „conservarea in situ și ex situ a materialului genetic forestier identificat”;
62. respinge în mod ferm aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra resurselor genetice ale pădurilor;
63. îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze perspectivele pe termen lung ale proiectele de silvicultură și de protecție a pădurilor, în cadrul întregii finanțări UE;
Protecția civilă și prevenirea incendiilor
64. își exprimă convingerea că prevenirea incendiilor forestiere este mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor decât combaterea acestora;
65. atrage atenția asupra necesității urgente de a pune în aplicare recomandările pe care le-a adoptat recent[20] privind prevenirea catastrofelor naturale sau provocate de om, în special cele referitoare la sprijinul pentru programele de împădurire/reîmpădurire, acordându-se prioritate speciilor locale și pădurilor mixte, în interesul biodiversității și al sporirii rezistenței la incendii, furtuni și boli; atrage atenția și asupra dificultăților cu care se confruntă în plus insulele și regiunile ultraperiferice în combaterea incendiilor; solicită acordarea unui tratament special respectivelor regiuni prin diferitele instrumente financiare disponibile, inclusiv Fondul de solidaritate;
66. consideră că prevenirea incendiilor forestiere prin planificarea și conectivitatea teritoriului, infrastructură și formare ar trebui prevăzută în mod ferm în politicile UE privind protecția pădurilor, adaptarea și protecția civilă;
67. subliniază că, în zonele aride și în regiunile cu risc de deșertificare, reîmpădurirea cu specii productive va aduce avantaje populației și va asigura implicarea acesteia în activitățile de conservare și de luptă împotriva incendiilor;
68. subliniază importanța incontestabilă pentru siguranța publică a zonelor de pădure, care protejează habitatele umane de efectele negative ale fenomenelor naturale;
Raportarea și contabilizarea emisiilor
69. consideră că sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (ETS) în forma sa actuală este incompatibilă cu LULUCF în ceea ce privește contabilizarea emisiilor, în principal ca urmare a diferenței dintre cerințele anuale de conformitate privind instalațiile industriale în conformitate cu ETS și intervalele de timp mai lungi necesare pentru ca variațiile cantităților de carbon la nivelul exploatațiilor forestiere să apară și să fie observate, și prin urmare nu ar trebui stabilită nicio legătură; în acest context, invită Comisia să reanalizeze modalitățile optime de finanțare a economiilor de carbon din activități LULUCF;
70. recunoaște provocările asociate unei luări în considerare a includerii LULUCF în obiectivele statelor membre prevăzute în Decizia privind repartizarea eforturilor; este preocupat în special de faptul că diferențele în precizia calculării și variațiile naturale mari ar putea submina regimul respectării prevăzut în decizie; prin urmare, solicită obiective separate pentru sectorul LULUCF;
71. își exprimă angajamentul de a atinge obiectivul stabilit în UE 2020 cu privire la energia regenerabilă și obiectivul de schimbare a climei cu 2 grade Celsius. este, totuși, îngrijorat că intervalele scurte de timp utilizate în metodologia actuală de calculare a GES și ipoteza neutralității carbonului pentru biomasa lemnoasă ar putea compromite realizarea acestora; solicită Comisiei să consulte IPCC și să stabilească o nouă metodologie de calcul GES, care să controleze pe un orizont de timp mai îndelungat emisiile generate de biomasă ca urmare a utilizării terenului, a schimbării utilizării terenului și a gestionării forestiere, să evalueze ciclul carbonului la nivel național și să includă diferitele etape ale silviculturii (plantarea, rărirea și recoltarea);
72. afirmă că actualele criterii pentru biocombustibili elaborate de Comisii nu sunt adecvate în cazul biomasei lemnoase și solicită elaborarea unor criterii de durabilitate noi, cu caracter juridic obligatoriu, pentru biomasa utilizată în scop energetic; consideră că lucrările și concluziile din cadrul proiectului Forest Europe ar trebui consultate de către Comisie pentru a elabora criterii care să țină cont de posibilele riscuri de denaturare a pieței în sectorul energiei din surse regenerabile, să nu fie fondate pe ipoteza neutralității carbonului, să abordeze problema emisiilor indirecte și să nu submineze obiectivele UE 2020 privind energia regenerabilă și biodiversitatea; atrage atenția asupra faptului că aplicarea detaliată a acestor criterii ar trebui să rămână la nivel local, ținându-se seama de condițiile locale;
73. solicită aplicarea definițiilor forestiere bazate pe clasificarea ecologică a pădurilor, cum ar fi cea propusă de AEM în 2007, pentru a putea face diferența între păduri bătrâne bogate în carbon, monoculturi gestionate intensiv și alte tipuri de păduri, inclusiv arbuștii mediteraneeni, în funcție de biom și de fazele de succesiune;
74. subliniază importanța protejării diversității pădurilor în toate fazele succesiunii în cadrul UE pentru a garanta biodiversitatea pădurilor și în cadrul acestora, întrucât fiecare fază de succesiune creează condițiile pentru următoarea fază și întrucât, fără o protecție comună a tuturor fazelor, succesiunea următoarelor faze va fi grav afectată;
Dimensiunea externă
75. invită Comisia și statele membre să conlucreze la nivel internațional pentru a stabili o nouă definiție a ONU privind pădurile care să clarifice definițiile pădurii naturale pe baza biomului și care să facă distincția între pădurile native și cele dominate de monoculturile de arbori și specii neindigene; remarcă, în acest context, că, UE fiind cel mai mare donator de ajutoare de stat acordate țărilor în curs de dezvoltare (sectorul forestier primind peste 600 de milioane de euro în 2003), această definiție ar îmbunătăți într-o mare măsură consecvența politicilor și ar asigura un bun raport calitate-preț; regretă faptul că, în urma Cărții verzi, nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește necesitatea coordonării acțiunilor UE atât pe teritoriul Uniunii, cât și în afara acestuia, precum și necesitatea încheierii unui acord cu valoare juridică obligatorie la nivel mondial în cadrul Forumului ONU pentru păduri;
76. observă importanța cooperării mondiale, atât la nivel administrativ, cât și la nivel de cercetare, cu privire la condițiile standard, cele mai bune practici și transferul de tehnologie și de cunoștințe științifice, în special în contextul sistemului REDD (reducerea emisiilor generate în urma despăduririlor și a degradării pădurilor); subliniază, de asemenea, că împărțirea în mod echitabil a beneficiilor sistemului REDD nu se poate realiza fără o cooperare activă și schimbul de cele mai bune practici; subliniază importanța programului GMES (Monitorizarea globală pentru mediu și securitate) în cartografierea, supravegherea și înregistrarea zonelor de pădure la nivel european și internațional și contribuția pe care o pot avea informațiile astfel culese pentru negocierile ONU privind schimbările climatice;
0
0 0
77. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
- [1] Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0154.
- [2] JO C 56, 26.2.1999, p. 1.
- [3] Contractul de servicii nr. 30-CE-0227729/00-59.
- [4] JO L 20, 26.01.2010, p. 7.
- [5] Texte adoptate P7_TA(2010)0325.
- [6] JO C 67E, 18.3.2010, p.1.
- [7] Cererea de ofertă nr. AGRI-2008-EVAL-10 // contract-cadru nr. 30-CE-0101908/00-50.
- [8] JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
- [9] OJ L 140, 5.6.2009, p. 63.
- [10] JO L 140, 5.6.2009, p. 136.
- [11] Raport din 16.9.2010.
- [12] JO L 11, 17 15.1.2000
- [13] JO L 328, 6.12.2008, p. 28.
- [14] AGRI-2007-G4-06.
- [15] ENV.B.1/ETU/2008/0049.
- [16] JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
- [17] Regulamentul (CEE) nr. 2158/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind protecția pădurilor din Comunitate împotriva incendiilor (JO L 217, 31.7.1992, p. 3).
- [18] Regulamentul (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea pădurilor și interacțiunilor ecologice în cadrul Comunității (Forest Focus) (JO L 324, 11.12.2003, p. 1).
- [19] Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2010 intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” (COM(2010)672 final).
- [20] Rezoluția Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la Comunicarea Comisiei: O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om (P7_TA-PROV(2010)0326).
EXPUNERE DE MOTIVE
Pădurile din UE: stare și guvernanță
Pădurile din UE și alte terenuri împădurite acoperă peste 42 % din suprafața UE[1].
Pădurile oferă mijloace de existență pentru milioane de lucrători, antreprenori și 16 milioane de proprietari forestieri. Industriile forestiere (FBI) furnizează peste 2 milioane de locuri de muncă, majoritatea în IMM-uri, și au o cifră de afaceri de 300 de miliarde de euro. În sectorul gestionării forestiere sunt angajate 350 000 de persoane[2]. În plus, 40 % din pădurile UE se află în proprietatea publică.
Raportul UE dintre tăierea și creșterea arborilor este stabil, situându-se la aproximativ 60%[3]. În mai multe țări se urmărește creșterea acestui raport la peste 100%, ceea ce va conduce la o scădere a rezervelor de lemn după anul 2020[4].
Pădurile europene pot fi grupate în cinci zone bioclimatice: zona boreală, temperat oceanică, temperat continentală, mediteraneană și de munte[5] compatibile cu tipologia forestieră a AEM, elaborată pentru a asigura o orientare pentru deciziile de politică[6].
Pădurile și silvicultura europeană sunt guvernate de o varietate de modele regionale și naționale, grupate în funcție de orientarea productivă sau de protecție a acestora[7]. Pădurile furnizează atât resurse, cât și funcții ecosistemice.
Amenințări la adresa fondului forestier
Amenințările legate de climă sunt grupate în general ca abiotice (furtuni, dezrădăcinarea în urma vânturilor puternice, secetă, creșterea riscurilor de incendiu) și biotice (dăunători, boli). Efectele acestora se susțin reciproc, astfel cum se întâmplă în cazul dăunătorilor: temperaturile mai ridicate conduc la cicluri reproductive mai lungi a mai multor specii patogene.
Lipsa precipitațiilor pe perioada verii afectează productivitatea forestieră în toate zonele, cu excepția celei boreale. Se estimează că suprafața și productivitatea pădurii de conifere va scădea pe teritoriul Europei continentale. Se preconizează că molidul va deveni inadecvat ca specie de cultură la altitudini mici, iar fagul va dispărea din zona mediteraneană. În zona de munte, accentuarea secetei afectează creșterea și vitalitatea tuturor speciilor majore de arbori. Producția produselor forestiere nelemnoase precum ciupercile, pluta și ierburile va fi redusă drastic pe teritoriul Europei.
În ceea ce privește pădurile din zona boreală, efectele focarelor de dăunători în masă, din cauza expansiunii nordice a acestora, rămân necunoscute. În plus, iernile mai blânde și susceptibilitatea de dezrădăcinare din cauza vânturilor puternice au ca rezultat o scădere a accesului la exploatarea lemnului. În aceeași zonă, se așteaptă ca zonele de mesteacăn să scadă la 1/10 din suprafața lor actuală până în 2100[8][9].
Riscul producerii de incendii este în creștere pe întreg teritoriul Europei continentale, în special în zona Mării Mediterane, împreună cu focare imprevizibile de dăunători pentru toate speciile de arbori. În această zonă, se așteaptă ca fagul să dispară complet.
Focarele de dăunători vor avea un impact asupra tuturor pădurilor de conifere.
Fragmentarea forestieră, care mărește contactul terenurilor naturale cu zone rurale și urbane, reprezintă o amenințare majoră pentru pădurile continentale.
Acest lucru generează devitalizarea pădurilor și modificări în compoziția speciilor.
Există puține studii referitoare la publicul mai larg, prin pierderea funcțiilor de protecție. În ceea ce privește zona de munte, se preconizează că abilitatea redusă de a atenua scurgerile pe culmi va avea un impact asupra diferitelor funcții de protecție (în special cu privire la inundații și calitatea apei). În zona Mării Mediterane, incendiile coroborate cu inundațiile generează eroziune, ca urmare a regenerării reduse a plantelor, agravând deșertificarea.
Cererea din sectorul energiei pentru biomasa lemnoasă se dezvoltă ca o amenințare pentru păduri și industriile forestiere tradiționale. Ipoteza neutralității carbonului pentru biomasa lemnoasă[10] ignoră termenele îndelungate necesare pentru reabsorbția „datoriei de carbon”, care depinde de productivitatea arborilor și utilizarea și gestionarea anterioară a terenului[11]. Această amenințare este legată de deficiențe similare în legătură cu prevederile UNFCCC/LULUCF.
Perspectiva UE
Printre politicile comune care afectează pădurile se numără PAC (8 miliarde de euro în cadrul pilonului 2), politica în materie de mediu (în special biodiversitatea și apa), politicile privind energia, industria, comerțul, cercetarea și coeziunea, inclusiv politica regională și fondul de solidaritate, adesea cu o lipsă de coerență în ceea ce privește protecția pădurilor.
Angajamentul Consiliului și al PE față de protecția pădurilor a fost exprimat prin regulamentele privind prevenirea incendiilor (2158/1992), monitorizarea (2152/2003) și precauția pentru operatorii de cherestea (995/2010), în temeiul articolului 175 din TUE, în prezent 192 din TFUE[12]. Protecția pădurilor ar trebui analizată, de asemenea, în contextul prevenirii dezastrelor naturale și provocate de om[13] și al strategiei de adaptare[14].
Strategia UE în domeniul forestier din 1998[15] a avut ca rezultat Planul de acțiune pentru păduri din 2006 (FAP)[16], cu rolul de a:
1. îmbunătăți competitivitatea pe termen lung;
2. îmbunătăți/proteja mediul înconjurător;
3. contribui la îmbunătățirea calității vieții;
4. promova coordonarea și comunicarea.
Potrivit concluziilor din evaluarea intermediară a Comisiei a FAP, în timp ce s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește acțiunile din cadrul obiectivului 1, celelalte acțiuni au fost puse în aplicare într-un mod insuficient[17]. Deficiențele principale vizează sporirea protecției și conservarea biodiversității: 66 % din habitatele forestiere sunt într-o stare „nefavorabilă/rea/inadecvată”[18]. S-au luat puține măsuri în ceea ce privește educarea și informarea, funcțiile de protecție și pădurile urbane și periurbane.
Acest lucru este contrar priorităților cetățenilor europeni. Potrivit studiului de percepție a pădurilor realizat de Comisie, conservarea și protecția (44 %) sunt considerate a fi de departe cel mai important subiect pentru politica în materie forestieră, urmată de sănătatea pădurilor și poluare (15,4 %), schimbările climatice (12,5 %) și utilizarea economică (8 %)[19].
Acțiunile de coordonare și comunicare ale FAP înregistrează un progres lent, ca urmare a prezentării insuficiente a programelor forestiere naționale (NFP) în fața Comitetului permanent forestier (SFC).
Toate statele membre ale UE participă la procesul Forest Europe care, pe parcursul ultimilor 20 de ani, a elaborat abordări comune privind SFM.
Bazându-se pe aceste activități, o SFM activă și preventivă, care permite priorități naționale și regionale, poate deveni obligatorie la nivelul UE. Având în vedere activitatea de cercetare științifică avansată a Forest Europe, punerea în aplicare a acesteia va genera costuri și sarcini administrative minime.
În ceea ce privește politicile în materie de biomasă, „acțiunea la nivelul UE poate garanta protecția comună a mediului, evitând, în același timp, denaturările de pe piața internă”[20].
Raportorul consideră că această acțiune ar trebui să ia forma unor criterii de durabilitate obligatorii din punct de vedere juridic, pe baza unei revizuiri a ipotezei neutralității carbonului și a unei metodologie științifice de calculare a GES, care reprezintă caracterul multianual al biomasei lemnoase și al variațiilor de emisii, ca urmare a modificărilor de utilizare a terenurilor și de gestionare a pădurilor. De asemenea, ar trebui dezvoltați factorii ILUC pentru toate formele de biomasă.
Din perspectiva celor de mai sus, includerea sectorului LULUCF în ETS UE – elaborată în principal pentru emisiile anuale ale instalațiilor industriale – este discutabilă, din cauza chestiunilor de compatibilitate.
Pe plan internațional, UE ar trebui să depună eforturi în vederea elaborării unor definiții forestiere diversificate pe bază de biom, care să explice conceptele de biodiversitate, sol și dimensiune socială, și care se concentrează asupra conservării pădurilor bătrâne bogate în carbon. Acest lucru este esențial pentru a garanta că angajamentele financiare pentru biodiversitate și REDD+ nu sunt orientate spre proiecte discutabile.
Informarea în domeniul forestier: baza procesului decizional
Informarea în domeniul forestier este insuficientă, din cauza lipsei de finanțare și a obligațiilor de raportare, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2152/2003, care a expirat. Acest regulament ar trebui reintrodus, luând în considerare nevoia de informații pentru amenințările climatice, dar și nevoia crescută de furnizare de informații pentru CBD și UNFCCC de a descrie cu acuratețe biodiversitatea pădurilor și variațiile cantităților de carbon. Colectarea de informații la nivelul UE ar trebui să se bazeze pe mecanisme compatibile, definiții armonizate și date comparabile provenite de la inventarele forestiere naționale și alte surse relevante.
Informațiile forestiere sunt relevante, de asemenea, pentru aspectele legate de mediu, inițiativa „dincolo de PIB” și efectuarea plăților pentru serviciile ecosistemice (PES).
Îmbunătățirea capacității de adaptare prin intermediul SFM
Există o diferență între capacitatea inerentă (a ecosistemelor), pe baza diversității genetice a pădurilor, inclusiv a biodiversității solului, și capacitatea socio-economică a sectorului forestier din punctul de vedere al expertizei și al intensității capitalului.
Raportorul recunoaște capacitatea de adaptare a silviculturii UE constatând, totuși, faptul că în cele din urmă aceasta se bazează pe capacitatea inerentă a pădurilor: răspunsurile ex-post la diverse amenințări sunt posibile, dar nu sunt fezabile din punct de vedere economic, nici pentru actorii publici și nici pentru cei privați.
SFM care se concentrează asupra producției de masă lemnoasă pe termen lung este practicată în mai multe țări, dar, în niciun caz, nu în toate statele membre ale UE. SFM activă sau preventivă oferă un cadru cu ajutorul căruia prioritățile naționale și regionale sunt respectate.
Opțiunile de adaptare active converg asupra regenerării naturale, a diversității genetice și a creșterii diversității în structura și amestecul de specii ca măsuri de consolidare a rezistenței pădurilor, indiferent de tipul de pădure și de orientarea gestionării[21].
Măsurile suplimentare includ tehnologii de cultivare și transportare pentru regiunea boreală și gestionarea combustibilului acumulat pentru regiunea mediteraneană.
Raportorul consideră că îmbunătățirea rezistenței tuturor ecosistemelor este răspunsul cel mai eficient la schimbările climatice din punctul de vedere al costurilor, care acoperă atât atenuarea, cât și adaptarea[22],[23],[24],[25],[26] , iar lărgirea bazei de cunoștințe relevante a tuturor părților interesate este o cerință de bază pentru gestionare. Cooperarea tuturor părților interesate, ținându-se seama de toate scenariile posibile, trebuie să înceapă de urgență, pentru a se asigura consecvența în lumina nevoilor de adaptare ale tuturor societăților europene. Contribuția suplimentară a UE la protecția pădurilor
Prin definiție, schimbările climatice împiedică politicile statelor membre să fie suficiente pentru protecția pădurilor.
Ecocondiționalitatea este esențială: întreaga finanțare a UE, indiferent de instrumentul vizat, trebuie să fie rezistentă la schimbări climatice și, de asemenea, să aibă în vedere biodiversitatea[27][28], aspectele legate de apă și nevoia de spații naturale[29].
Raportorul sprijină NFP-urile obligatorii ca o modalitate de a asigura conformitatea și de a se baza pe consensul Forest Europe privind SFM. NFP ar trebui să acopere cel puțin perioade de cinci ani, bazate pe criterii de evaluare ex-ante și ex-post precise și cuantificabile și o integrare a gestionării forestiere de adaptare și a celei preventive. Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru NFP în vederea integrării acestora într-un cadru mai larg de adaptare forestieră.
Având în vedere domeniul de aplicare a amenințărilor și suprafața totală a zonei forestiere din UE, finanțarea PAC prin pilonul 2 pentru păduri ar trebui să crească, sub rezerva existenței de NFP și a planurilor de gestionare operațională, care încorporează strategia UE privind biodiversitatea și intervale de timp îndelungate pentru proiectele de silvicultură în SFM. Eligibilitatea ar trebui extinsă la actorii publici și grupurile de producători, printr-o trecere la remunerarea bazată pe suprafață și includerea măsurilor de conservare in-situ și ex-situ.
Gestionarea durabilă a pădurilor (SFM) activă ar trebui integrată în mod clar și ar trebui să i se acorde prioritate în cercetare și în practică, trebuind să ia în considerare proprietatea publică care însumează 40 % din pădurile UE. Conservarea speciilor și practicile de creștere ar trebui extinse la specii microbiene și fungice asociate. Cercetarea in situ privind micoriza ar trebui să fie încurajată în mod activ.
Remunerarea pentru serviciile ecosistemice (PES) ar trebui oficializată în vederea viitoarelor perspective financiare, bazându-se pe succesul proiectelor forestiere și acvatice[30].
Politicile în materie de protecție civilă ar trebui să îmbunătățească, de asemenea, funcțiile de protecție a pădurilor, inclusiv creșterea împăduririlor pentru prevenirea inundațiilor, a incendiilor și a eroziunii.
Reinstituirea Regulamentului privind prevenirea incendiilor, dincolo de dispozițiile actuale privind dezvoltarea rurală, ar trebui să continue fără întârziere, concentrându-se asupra gestionării peisajelor și introducerea treptată a speciilor locale tolerante la incendii, precum Quercus Spp.
Ar trebui acordată o atenție specială adaptării și rezistenței pădurilor în activitatea de creare a unui fond de adaptare al UE.
Directiva nr. 105/1995 care, coroborată cu sistemul bazat pe facturi al PAC, poate favoriza performanța în detrimentul adaptării, ar trebui revizuită pentru a relaxa normele privind comercializarea speciilor locale. Conservarea in-situ a resurselor forestiere genetice reprezintă efortul colectiv de bază care va permite comunităților și industriilor dependente sursele forestiere să prospere.
- [1] UNECE/FAO, Resursele forestiere în 2000 ale Europei, țărilor CIS, Americii de Nord, Australiei, Japoniei și Noii Zeelande.
- [2] Cartea verde privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice COM(2010)66 final/SEC(2010)163.
- [3] Raportul AEM nr. 4/2009 - Progrese în realizarea obiectivului european de biodiversitate pentru 2010.
- [4] UNECE/FAO, 2006 - Perspective pentru dezvoltarea resurselor forestiere în UE: studiu elaborat pentru EFSOS (European Forest Sector Outlook Study).
- [5] Raportul Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală „Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din Europa și opțiunile de adaptare” (AGRI-2007-G4-06).
- [6] Raportul tehnic nr. 9/2006 al AEM intitulat „Categorii și tipuri de păduri europene pentru raportarea și politica durabilă în materie de gestionare forestieră”.
- [7] Raportul din 2009 al Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene intitulat „Opțiuni de politică UE pentru protejarea pădurilor europene împotriva efectelor negative” (ENV.B.1/ETU/2008/0049).
- [8] Virtanen, T., Neuvonen, S.& Nikula, A. (1998). „Conturarea modelelor mortalității ouălor de Epirrita autumnata” (Lep: Geometridae) cu sistemul de informare geografică: preconizări în climatul actual și scenarii cu climat mai blând J. appl. Ecol. 35, 311–322
- [9] Virtanen, T., Neuvonen, S.& Nikula, A. & Neuvonen, S. (1999). Performance of Moth Larvae on Birch in Relation to Altitude, Climate, Host Quality and Parasitoids Oecologia vol. 120, nr. 1, pp. 92-101.
- [10] Directiva 2009/28 CE privind energia din surse regenerabile.
- [11] Bird N., Pena N. & Zanchi J. (2010) The upfront carbon debt of bioenergy, Joanneum Research Institute, Graz.
- [12] A se vedea, de asemenea, hotărârile CEJ în cauzele 164/97 și 165/97.
- [13] O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om COM(2009) 82 final
- [14] Cartea albă intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” COM(2009)147.
- [15] Rezoluția Consiliului privind strategia UE în domeniul forestier (JO C 56/1 26 februarie 1999).
- [16] COM(2006) 302 final.
- [17] Evaluarea intermediară privind punerea în aplicare a Planului de acțiune 2006-2011 în materie de gestionare a pădurilor în UE, efectuată de o echipă externă de evaluare (contract de servicii nr. 30-CE-0227729/00-59),
- [18] Raport de sinteză privind starea de conservare a tipurilor de habitate și de specii după cum se prevede la articolul 17 din Directiva privind habitatele (COM (2009)358 final.
- [19] „Conturarea comunicării în domeniul forestier în Uniunea Europeană: percepția publică față de păduri și silvicultură” (licitația nr. AGRI-2008-EVAL-10 // contract-cadru nr. 30-CE-0101908/00-50).
- [20] SEC(2010) 65 Documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Sinteza evaluării impactului – Document de însoțire a Raportului Comisiei privind cerințele de durabilitate pentru utilizarea surselor de biomasă solidă și gazoasă pentru producerea energiei electrice, încălzire și răcire COM(2010) 11 final.
- [21] Raportul Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală „Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din Europa și opțiunile de adaptare” (AGRI-2007-G4-06).
- [22] „The Natural Fix? The role of ecosystems in climate mitigation”.
- [23] Banca Mondială (2009) “Convenient Solutions to an Inconvenient Truth: Ecosystem based Approaches to Climate Change."
- [24] Către o strategie privind schimbările climatice, serviciile ecosistemice și biodiversitatea - Un document de dezbatere pregătit de grupul de lucru ad hoc de experți pentru diversitate al UE, 2009.
- [25] TEEB (2009) Economia ecosistemelor și a biodiversității: Actualizarea aspectelor climatice. Septembrie 2009
- [26] Consiliul științific național suedez pentru diversitate biologică: Biodiversity, Ecosystem Services and Resilience - Governance for a Future with Global Changes, 2009.
- [27] Curtea de Conturi Europeană, Raportul nr. 9/2004 referitor la măsurile forestiere în cadrul politicii de dezvoltare rurală (împreună cu răspunsurile Comisiei).
- [28] Rezoluția PE din 21 septembrie 2010 referitoare la punerea în aplicare a legislației comunitare privind conservarea biodiversității (P7_TA(2010)0325).
- [29] Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2009 referitoare la spațiile naturale din Europa P6_TA(2009)0034.
- [30] Biroul regional al IUCN pentru Europa, Centrul juridic al IUCN în materie de mediu, Confederația pentru proprietarii forestieri europeni, 2009, Studiu final privind valoarea economică a apei freatice și a biodiversității în pădurile forestiere europene.
AVIZ al Comisiei pentru agriculturĂ Și dezvoltare rurală (8.12.2010)
destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
referitor la Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice
Raportor pentru aviz (*): Rareș-Lucian Niculescu
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură
SUGESTII
Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:
1. salută Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice; subliniază legătura strânsă dintre silvicultură și agricultură, ambele afectate în mod profund de acest fenomen; consideră că strategia UE privind pădurile ar trebui consolidată, obiectivul fiind îmbunătățirea gestionării și a conservării pădurilor; consideră că această strategie ar trebui să fie orientată atât către protecția pădurilor, cât și către utilizarea durabilă a resurselor de lemn, având în vedere că pădurile oferă soluții pentru schimbările climatice și noile provocări și că scopul unei astfel de strategii ar trebui să fie obținerea unui nivel ridicat de rezistență;
2. subliniază faptul că, în conformitate cu principiul subsidiarității, strategia forestieră ar trebuie să fie în continuare, în principal, competența statelor membre, cu sprijinul suplimentar al Uniunii Europene; subliniază necesitatea luării de măsuri la nivelul corespunzător - local, regional, al statelor membre sau al UE; subliniază faptul că un astfel de cadru strategic ar îmbunătăți coordonarea măsurilor naționale și comunitare și ar consolida imaginea Uniunii Europene în negocierile internaționale privind combaterea schimbărilor climatice;
3. consideră că Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri pentru sprijinirea, coordonarea si suplimentarea inițiativele statelor membre în domeniul politicii forestiere, având în vedere condițiile regionale diferite, obiectivul fiind cel de asigura dezvoltarea durabilă a pădurilor, contribuind, în același timp, la creșterea calității vieții cetățenilor europeni și de a promova dezvoltarea zonelor rurale printr-un cadru coerent pentru toate bunurile și serviciile pe care pădurile le furnizează în domeniul economic, social, cultural și de mediu;
4. subliniază faptul că schimbările climatice vor avea consecințe diferite în diferitele tipuri de păduri europene; prin urmare, strategiile de adaptare și atenuare trebuie să fie definite la nivel regional sau local, dar, în cazurile în care acțiunea comunitară are în mod clar o valoare adăugată, măsurile ar putea fi coordonate la nivel comunitar; consideră că aceste strategii ar trebui să țină seama de diferitele caracteristici regionale din silvicultură și, în special, de faptul că mediile forestiere din nordul și sudul Europei prezintă posibilități și riscuri distincte;
5. costată că pădurile europene ocupă 45% din suprafața Uniunii Europene, că pădurile generează, împreună cu industriile forestiere primare, aproximativ 2,5 milioane de locuri de muncă și o cifră de afaceri de 300 de miliarde EUR; consideră că pădurile sunt esențiale nu doar în ceea ce privește mediul înconjurător, dar contribuie și la realizarea unor obiective sociale și economice, cum ar fi furnizarea lemnului, îmbunătățind mediul general de viață și protejând culturile agricole și zonele rurale în dezvoltare; ia act de faptul că pădurile reprezintă o sursă importantă de finanțare nu numai pentru comunitățile rurale, ci și pentru economiile naționale, generând venituri prin exploatarea durabilă a lemnului și activități legate de silvicultură, vânătoare, pescuit, turism și recoltarea fructelor de pădure; ia act de contribuția importantă a pădurilor la prevenirea incendiilor, a secetelor, a deșertificării și a eroziunii solului;
6. subliniază că exploatarea pădurilor este strâns legată de agricultură prin faptul că majoritatea proprietarilor europeni de păduri sunt în același timp agricultori; cu toate acestea, recunoaște faptul că silvicultura este un sector independent al economiei rurale, în special în zonele în care agricultura nu este practicabilă sau care sunt deosebit de valoroase pentru conservarea naturii și activitățile de recreare;
7. subliniază că, dat fiind faptul că legislația din domeniul forestier afectează milioane de mici proprietari de păduri, ar trebui să existe întotdeauna în politicile forestiere un echilibru între respectarea drepturilor de proprietate și cererea de furnizare de bunuri publice;
8. consideră că agricultura și silvicultura pot funcționa ca un ansamblu integrat și că, deși aspectele productive sunt esențiale, acestea nu sunt incompatibile cu protejarea pădurilor sau cu alte beneficii pe care acestea le oferă; consideră că trebuie menținut un echilibru adecvat între cele două sectoare și că este necesară o sinergie între cele domenii, de exemplu printr-o alocare mai eficientă a fondurilor disponibile; subliniază că protecția silviculturii contribuie la realizarea unei serii de obiective politice; observă că majoritatea măsurilor europene în domeniul silviculturii sunt finanțate în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC și că, prin urmare, finanțarea UE pentru agricultură trebui continuată cel puțin la același nivel, în timp ce în domeniul silviculturii trebuie, de asemenea, căutate alte instrumente;
9. subliniază faptul că pădurile reprezintă principalul rezervor de stocare a carbonului și, prin urmare, au un rol esențial în combaterea schimbărilor climatice; așadar, consideră de o importanță vitală lansarea de către Uniunea Europeană a unei strategii comune de combatere a factorilor care provocă deteriorarea pădurilor, cum ar fi incendiile și poluarea aerului;
10. constată că agricultura și ecosistemele forestiere sunt vulnerabile în fața schimbărilor climatice, ale căror manifestări s-au intensificat ca număr, frecvență, gravitate și intensitate, în contextul deteriorărilor forestiere cauzate de incendii și dăunători și de despăduririle masive și necontrolate înregistrate în mai multe regiuni ale lumii; constată totuși că, potrivit studiului „Situația pădurilor Europei în 2007”, suprafață acoperită de păduri în Europa a crescut cu aproximativ 13 milioane de hectare de-a lungul ultimilor 15 ani; subliniază faptul că pădurile joacă un rol important în regularizarea debitelor cursurilor de apă, în asigurarea calității apei, în protejarea surselor de apă, în conservarea peisajelor, în menținerea fertilității solului și protejarea sa împotriva eroziunii (în special în zonele montane) și a deșertificării (în special în zonele aride), toate aceste aspecte fiind relevante pentru agricultură;
11. subliniază faptul că diversitatea speciilor este vitală pentru menținerea și dezvoltarea agriculturii și faptul că pădurile au un rol major în îndeplinirea obiectivului de a proteja biodiversitatea; subliniază faptul că biodiversitatea asigurată de ecosistemele forestiere și funcțiile ecologice pe care acestea le îndeplinesc sunt considerate o parte a patrimoniului umanității;
12. subliniază că Strategia UE în domeniul silviculturii din 1998 și Planul de acțiune pentru păduri din 2006 ar trebui actualizate pentru a cuprinde dimensiunea schimbărilor climatice și aspecte mai largi legate de protecția pădurilor;
13. consideră că managementul activ al pădurilor joacă un rol important prin contribuția sa la strategia UE 2020 și la obiectivul său principal, care este crearea de locuri de muncă, precum și la strategia energetică a UE și consideră că marele potențial al pădurilor ca sursă regenerabilă de energie și furnizor de materiale regenerabile în mod natural este subexploatat în prezent; în acest sens, salută inițiativa Comisiei de a lansa consultarea publică privind rolul agriculturii și al silviculturii în atingerea obiectivelor legate de schimbările climatice;
14. invită Comisia să propună modalități de optimizare a reducerii emisiilor de carbon prin înlocuirea produselor și a materialelor de construcții a căror fabricare implică emisii masive de dioxid de carbon și de optimizare a stocării carbonului prin creșterea utilizării lemnului; consideră că includerea pădurilor în EU ETS (sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii) maximizează contribuția sectorului forestier la combaterea schimbărilor climatice, oferind silviculturii acces la mecanismele de piață legate de „creditele privind emisiile de carbon”;
15. subliniază că trebuie remediate rapid de către Comisie discrepanțele dintre obiectivele legislației privind politica forestieră și cea agricolă; solicită coeziune între diferitele politici ale UE, în special în domeniile silviculturii și agriculturii, dar și între politicile privind energiile din surse regenerabile, biodiversitatea, industria, cercetarea și strategia pentru Europa 2020;
16. reamintește faptul că agricultorii contribuie la sporirea resurselor forestiere prin plantarea de arbori, prin utilizarea de sisteme agro-forestiere stratificate sau prin împădurirea unor terenuri cu o calitate slabă sau neadecvată pentru o agricultură cu metode eficiente, precum și la realizarea anumitor sisteme de protecție și la identificarea speciilor rezistente; este de părere că UE ar trebui să continue să acorde sprijin pentru împăduriri în cadrul programelor naționale de dezvoltare rurală, asigurându-se, în același timp, că aceste inițiative nu distorsionează piața;
17. consideră că proprietarii de păduri ar trebui să acorde o atenție deosebită speciilor de faună și floră care populează în mod natural habitatele speciale create de păduri, întrucât acestea contribuie la menținerea biodiversității;
18. consideră că este necesară coordonarea și finanțarea la nivelul UE, având în vedere nevoia de cercetare eficace a „potențialului de apărare” al ecosistemelor forestiere, precum și de cercetare predictivă și de cercetare în domeniul strategiilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice pentru întreg sectorul silviculturii și al lemnului;
19. consideră că pădurile generează bunuri publice de neprețuit, care au fost recompensate insuficient de piață și că Uniunea Europeană ar trebui să acorde asistență, informații și stimulente proprietarilor de păduri, în cadrul instrumentelor de finanțare, pentru a recompensa eforturile lor de punere în aplicare a măsurilor de protejare a diversității genetice a pădurilor; își reafirmă poziția privind necesitatea finanțării adecvate a măsurilor din sectorul forestier al UE, a recompensării corespunzătoare a agricultorilor și silvicultorilor pentru furnizarea acestor bunuri publice, inclusiv luarea în considerare a efectelor stocării și substituirii în context utilizării lemnului; subliniază că aceste mecanisme europene de stimulare nu ar trebui să distorsioneze funcționarea adecvată a pieței produselor din lemn, hârtie, pastă pentru hârtie și producția de energie;
20. consideră că UE poate sprijini, coordona și suplimenta măsurile luate de statele membre pentru stabilirea de orientări privind cele mai bune practici, care să contribuie la asigurarea rezistenței pădurilor la efectele schimbărilor climatice, și că aceste orientări ar trebui să fie adaptate nevoilor proprietarilor și comunităților locale și bazate pe principiile de gestionare durabilă; subliniază că reglementarea excesivă va duce la scăderea competitivității produselor din lemn în comparație cu materialele neregenerabile și mari consumatoare de energie, cum ar fi plasticul, aluminiul și betonul, afectând astfel posibilitățile UE de a atinge obiectivele privind schimbările climatice;
21. consideră că este necesar să fie îmbunătățită și încurajată practicarea gestionării durabile a pădurilor de către asociațiile de proprietari de păduri, întrucât aceasta reprezintă un instrument esențial pentru găsirea echilibrului între furnizarea numeroaselor bunuri și servicii pe care le pot oferi pădurile și funcția lor de bază pentru adaptarea la schimbările climatice și este de părere că aceste asociații ar trebui să stimuleze potențialul nefolosit în prezent al lemnului și să consolideze puterea de negociere a proprietarilor de păduri în lanțul comercial al lemnului; consideră că este necesară încurajarea creării unei rețele de organizații de proprietari de păduri în Europa pentru a promova schimbul de informații și bune practici și pentru a concentra oferta;
22. consideră că UE ar trebui să sprijine gestionarea durabilă a pădurilor, prin finanțarea activităților forestiere de interes comunitar și că ar trebui încurajată crearea de organisme de gestionare a pădurilor, în special în zonele caracterizate de păduri mici; în acest sens, consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită întreprinderilor forestiere, cea mai mare parte a acestora fiind mici și mijlocii, și care trebuie încurajate să se modernizeze și să se restructureze pentru a face față noilor provocări create de schimbările climatice, de combaterea exploatării ilegale a lemnului, de criza economică și de concurența internațională;
23. subliniază, de asemenea, rolul esențial pe care îl au agricultorii în prevenirea incendiilor; prin urmare, consideră că ar trebui asigurată în continuare viabilitatea agriculturii ca activitate pentru a stopa reducerea producției și depopularea în zonele rurale, având în vedere că acestea ar agrava în mod considerabil situația privind incendiile;
24. subliniază faptul că secetele repetate cauzate de schimbările climatice au provocat în ultimii ani proliferarea incendiilor forestiere în anumite state membre; reamintește sugestiile sale privind incendiile forestiere deja exprimate în avizul său referitor la prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om, în privința nevoii de solidaritate între statele membre, sugestii care prezentau beneficiile unui grup de lucru european și ale unei baze de date europene care să cuprindă informații economice și sociale cu privire la dezastre, inclusiv identificarea zonelor cu risc ridicat; reamintește că este important să se acorde prioritate speciilor indigene, speciilor multiple și pădurilor combinate în împăduriri și în proiectele de reîmpădurire; de asemenea, reamintește sugestiile sale privind o mai bună funcționare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene și necesitatea îmbunătățirii capacității operaționale și a coordonării diferitelor instrumente comunitare în domeniul dezastrelor naturale;
25. atrage atenția asupra dificultăților suplimentare cu care se confruntă insulele și regiunile ultraperiferice în combaterea incendiilor; solicită acordarea unui tratament special respectivelor regiuni prin diferitele instrumente financiare disponibile, inclusiv Fondul de solidaritate;
26. subliniază faptul că pentru a atenua consecințele schimbărilor climatice este necesar să fie introduse măsuri pentru susținerea stabilității financiare a investițiilor în silvicultură, cum ar fi asistența în domeniul asigurărilor;
27. sprijină măsurile luate la nivelul UE pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare a pădurilor, pentru furnizarea informațiilor referitoare la păduri care ar contribui la ameliorarea gestionării pădurilor și pentru monitorizarea riscurilor, atât cele abiotice, cât și cele biotice, la nivel transnațional.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
1.12.2010 |
|
|
|
||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
32 1 5 |
||||
Membri titulari prezenți la votul final |
John Stuart Agnew, Richard Ashworth, Vasilica Viorica Dăncilă, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Lorenzo Fontana, Iratxe García Pérez, Sergio Gutiérrez Prieto, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Elisabeth Köstinger, Gabriel Mato Adrover, Mairead McGuinness, James Nicholson, Rareș-Lucian Niculescu, Wojciech Michał Olejniczak, Georgios Papastamkos, Marit Paulsen, Britta Reimers, Ulrike Rodust, Alfreds Rubiks, Giancarlo Scottà, Czesław Adam Siekierski, Marc Tarabella, Janusz Wojciechowski |
|||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Spyros Danellis, Bas Eickhout, Marian Harkin, Giovanni La Via, Véronique Mathieu, Maria do Céu Patrăo Neves, Daciana Octavia Sârbu, Dimitar Stoyanov, Milan Zver |
|||||
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Reimer Böge, Ingeborg Gräßle, Heide Rühle |
|||||
AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Și energie (12.11.2010)
destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
referitor la Cartea verde a Comisiei privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier în UE: pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice
Raportoare pentru aviz: Lena Ek
SUGESTII
Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:
A. întrucât arborii în creștere sechestrează carbonul din atmosferă și funcționează în ciclul carbonului simultan ca sursă și puț și întrucât se estimează că suprafața pădurilor europene se extinde, iar carbonul din biomasa lemnoasă din Europa crește în prezent în ritmul de 116 milioane de tone pe an;
B. întrucât, potrivit Comisiei economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (UNECE), tendința pe termen lung de creștere a suprafețelor acoperite de pădure în Uniunea Europeană este stabilă;
C. întrucât Europa are o suprafață totală de păduri și alte terenuri împădurite de 177 milioane de hectare, care acoperă 42% din suprafața sa terestră;
D. întrucât diversitatea condițiilor naturale din diferitele regiuni forestiere din Europa este enormă, de la climatul subarctic până la cel mediteranean și de la relieful alpin până la câmpii, inclusiv luncile inundabile și deltele;
E. întrucât pădurile asigură mijloacele de subzistență a milioane de lucrători, antreprenori și proprietari forestieri și contribuie în mod semnificativ la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă și la prosperitate;
F. întrucât în 2005, sectorul a avut o cifră de afaceri de aproximativ 380 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 9 % din PIB-ul european;
G. întrucât gestionarea forestieră durabilă, inclusiv protecția pădurilor, este esențială pentru diversitatea, sănătatea și rezistența pădurilor;
H. întrucât pădurile gestionate în mod activ și durabil reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace de a stoca CO2 din atmosferă;
I. întrucât sectorul forestier este deosebit de important în zonele rurale și întrucât cele 350 000 de întreprinderi din industria lemnului angajează aproximativ 3 milioane de persoane, adică 8,6% din totalul forței de muncă manufacturiere din Europa,
1. salută opinia Comisiei conform căreia pădurile ar trebui să fie privite ca unul din principalele instrumente de neutralizare a acțiunii factorilor care contribuie la schimbările climatice, de exemplu prin captarea emisiilor de CO2 din atmosferă; subliniază că gestionarea durabilă a pădurilor, inclusiv protecția pădurilor și regenerarea acestora, adaptate la diferitele condiții din Europa, are o importanță capitală în realizarea obiectivelor climatice ale UE și în protejarea biodiversității forestiere, care oferă numeroase servicii ecosistemice (aprovizionarea utilizatorilor de lemn, precum și servicii legate de stocarea carbonului și protejarea împotriva catastrofelor naturale), precum și servicii culturale (sub forma turismului durabil), care sunt indispensabile societății;
2. consideră că o politică viguroasă de combatere a schimbărilor climatice este pe deplin compatibilă cu dezvoltarea în continuare a industriei forestiere ca ramură importantă a industriei europene; consideră că industria forestieră ar trebui să fie dezvoltată în continuare pentru ca aceasta să contribuie și în viitor la creșterea economică durabilă, la crearea de noi locuri de muncă și la combaterea schimbărilor climatice;
3. subliniază că, în timp ce în anumite state membre industria forestieră se bazează deja în mod ferm pe principiul durabilității, alte state membre au integrat acest principiu într-o măsură mai redusă în sectorul forestier; afirmă că UE trebuie să se asigure că toate statele membre contribuie la implementarea gestionării durabile a pădurilor (sustainable forest management - SFM) în adevăratul sens al cuvântului; subliniază că UE ar putea înființa un centru specializat care să ofere informațiile necesare statelor membre;
4. atrage atenția asupra faptului că inițiativele europene în domeniul forestier ar trebui să fie destinate atât ,,adaptării” pădurilor la schimbările climatice, cât și monitorizării și îmbunătățirii protecției acestora, în special în cazul în care, de exemplu, este vorba de habitate de înaltă calitate;
5. observă potențiala valoare adăugată a coordonării europene a informațiilor forestiere și a supravegherii obiectivelor de adaptare la schimbările climatice, a obiectivelor privind atenuarea și energia regenerabilă, precum și a celor mai bune practici pentru administrarea multifuncțională și durabilă în domeniul forestier, având în vedere în special natura transfrontalieră a provocărilor care apar;
6. solicită coeziune între diferitele politici ale UE în domeniul forestier, agricol, al energiei regenerabile, al biodiversității și alte aspecte legate de mediu, precum și între politica industrială și cea din domeniul cercetării și Strategia UE 2020;
7. subliniază necesitatea creșterii competitivității în sectorul forestier prin investiții în inovare, cercetare și în dezvoltarea unor mecanisme de diseminare a cunoștințelor generate;
8. subliniază că unele dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă pădurile din Europa sunt incendiile forestiere, despădurirea, pierderea biodiversității și, prin urmare, o capacitate scăzută de rezistență a pădurilor, infestarea cu specii invazive, paraziți și dăunători și alte boli ale pădurilor; consideră, în acest sens, că UE ar trebui să combată aceste provocări prin inițiative de cooperare și informare;
9. îndeamnă Comisia, statele membre și autoritățile regionale să consolideze în mod semnificativ rolul pădurilor în protejarea împotriva inundațiilor, a alunecărilor de teren, a inundațiilor, a pierderii biodiversității și a catastrofelor climatice extreme, ținând seama în același timp de aspectele privind protecția împotriva inundațiilor în dezvoltarea sistemelor de informații și în stabilirea sistemelor de sprijin financiar pentru industria forestieră,
10. observă importanța cooperării mondiale, atât la nivel administrativ, cât și la nivel de cercetare, cu privire la condițiile standard, cele mai bune practici și transferul de tehnologie și de cunoștințe științifice, în special în contextul sistemului REDD; subliniază, de asemenea, că împărțirea în mod echitabil a beneficiilor sistemului REDD nu se poate realiza fără o cooperare activă și schimbul de cele mai bune practici; subliniază importanța programului GMES în cartografierea, supravegherea și înregistrarea zonelor de pădure la nivel european și internațional și contribuția pe care o pot avea informațiile astfel culese pentru negocierile ONU privind schimbările climatice;
11. subliniază necesitatea unei gestionări durabile a pădurilor și a menținerii funcției productive și de protecție a pădurilor, precum și a viabilității generale a pădurilor și subliniază necesitatea de a întări rezistența pădurilor UE la schimbările climatice și pierderea biodiversității;
12. subliniază necesitatea de a respecta diferitele provocări cu care se confruntă politicile forestiere în întreaga Europă; constată, în special, varietatea ecosistemelor, diferențele din cadrul regimului proprietății de păduri și diversitatea schimbărilor climatice cu care se confruntă diverse zone din Europa; subliniază necesitatea de a face măsurători și de a desfășura activități de monitorizare la nivelul corespunzător - local, regional, al statelor membre sau al UE;
13. avertizează împotriva exploatării comerciale nelimitate a resurselor forestiere, care duce foarte adesea, în special în cazul pădurilor naturale, la distrugerea lor ireversibilă;
14. subliniază importanța rolului jucat de păduri în cadrul economiilor naționale, în special în dezvoltarea regională, mai ales în zonele rurale, unde sectorul forestier are contribuția cea mai importantă la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă, la nivelul de prosperitate, competitivitate și de atractivitate al regiunilor;
15. subliniază că, dat fiind faptul că legislația din domeniul forestier afectează milioane de mici proprietari de păduri, ar trebui să existe întotdeauna în politicile forestiere un echilibru între respectarea drepturilor de proprietate și cerința de furnizare de bunuri publice;
16. subliniază că domeniul forestier face parte în mod natural din politica rurală și regională integrată, fapt care ar trebui avut în vedere în cursul dezbaterii privind viitorul PAC după 2013, și că este necesar să se examineze necesitatea unor măsuri privind exploatarea pădurilor;
17. recunoaște că, în numeroase cazuri, parcurile eoliene pot fi instalate în zone de pădure; consideră că măsurile pentru proiectele de exploatare a surselor de energie regenerabilă și protecția pădurilor sunt activități complementare și nu contradictorii;
18. recunoaște importanța menținerii sau sporirii resurselor forestiere din UE, în special în statele membre mai afectate de condiții climatice extreme și de schimbările climatice, deoarece pădurile și suprafețele împădurite sunt legate de avantaje sociale, economice și de mediu notabile; de asemenea, acțiunile întreprinse pentru protejarea pădurilor ar trebui să se axeze pe prevenire și adaptare, astfel încât pădurea să nu își piardă funcțiile productive, ecologice și sociale;
19. consideră că materiile prime pe bază de lemn pot constitui o alternativă cu consum scăzut de energie la materialele mari consumatoare de energie, cum ar fi aliajele metalice, plasticul și betonul, utilizate la scară largă în construcție și alte industrii; subliniază riscul unei reglementări excesive, care ar putea face ca produsele din lemn să fie mai puțin competitive în comparație cu aceste materiale neregenerabile;
20. subliniază că este necesară supravegherea lanțului de materii prime și de produse finite pentru a garanta comerțul legal și protejarea pădurilor; subliniază că gestionarea lanțului de aprovizionare ar putea contribui la crearea unor condiții de concurență mai echitabile, în care angajamentul și eforturile de colaborare ale părților interesate să aibă un rol hotărâtor;
21. solicită vigilență și monitorizarea strictă a resurselor forestiere pentru a garanta că strategiile din domeniul bioenergiei și orice creștere a nivelurilor de recoltare a biomasei nu duc la diminuarea capacității pădurilor de a stoca emisiile de carbon și nu contravin obiectivelor privind schimbările climatice;
22. subliniază importanța incontestabilă pentru siguranța publică a zonelor de pădure, care protejează habitatele umane de efectele negative ale fenomenelor naturale;
23. subliniază importanța recunoașterii de către lumea afacerilor a credibilității, publicității și a altor avantaje financiare care decurg din implicarea sa în conservarea biodiversității și protecția pădurilor;
24. subliniază necesitatea de a consolida politica de comunicare și informare, pentru a garanta gestionarea durabilă a pădurilor, pentru a se adapta la schimbările climatice, a informa publicul și a încuraja utilizarea lemnului durabil;
25. constată importanța schimbului de cele mai bune practici în ceea ce privește modul în care întreprinderile și sectoarele industriei pot contribui la obiectivele privind biodiversitatea printr-o reflecție asupra ciclului de viață și pot crea legătura între conservarea biodiversității și obținerea de venituri;
26. constată că Europa posedă cunoștințe incontestabile în domeniul forestier, care sunt rezultatul unor practici forestiere cu tradiție îndelungată; solicită, cu toate acestea, continuarea eforturilor în domeniul cercetării, formării, comunicării și informării privind riscurile schimbărilor climatice asupra pădurilor și sectorului forestier, precum și planificarea pe termen lung de către autoritățile regionale și statele membre, în cooperare cu părțile implicate și Comisia; consideră că cercetarea în continuare cu privire la absorbția CO2 de către diferitele tipuri de păduri este încă necesară;
27. solicită continuarea eforturilor în domeniul cercetării, educației și informării privind riscurile schimbărilor climatice asupra pădurilor și sectorului forestier, precum și asupra planificării pe termen lung a industriei forestiere, a regiunilor și a statelor membre; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a programelor europene și naționale de cercetare privind riscurile schimbărilor climatice pentru păduri și sectorul forestier; invită Comisia să examineze posibilitatea creării unui site internet de referință care să conțină cartografierea digitală al zonelor împădurite și a activităților autorizate în aceste spații, zonele NATURA și ecosistemele rare, pentru a informa mai bine serviciile guvernamentale, cetățenii și întreprinderile;
28. subliniază că potențialul de adaptare al pădurilor poate avea un impact pozitiv asupra complexelor forestiere și a industriei forestiere în contextul efectului global al schimbărilor climatice; solicită, prin urmare, mai mult sprijin financiar pentru cercetarea în domeniul capacităților de adaptare;
29. subliniază importanța sporirii eforturilor de coordonare și informare din cadrul UE și dintre UE și statele membre; consideră că unul dintre mijloacele de a realiza acest lucru ar putea fi asumarea de către o singură unitate din cadrul Comisiei a rolului activ de coordonare a tuturor activităților din domeniul forestier din Uniune; invită Comisia să analizeze și să prezinte o propunere pentru crearea unei astfel de funcții în cadrul unei direcții generale;
30. subliniază necesitatea de a stabili o strategie pentru instrumentele financiare destinate obiectivelor mondiale și europene în domeniul forestier, inclusiv schimbul de cele mai bune practici între statele membre; solicită Comisiei să prezinte un studiu în acest sens până la sfârșitul lui 2011;
31. consideră că exploatarea industrială a resurselor forestiere pentru a furniza lemn ca materie primă industriei chimice sau ca produs semifabricat, destinat producerii de materiale de construcții, ar trebui limitată în principal la plantațiile forestiere; avertizează cu privire la efectele nefaste ale privatizării bogăției naturale a statelor membre, inclusiv a pădurilor;
32. invită Comisia să stabilească și să actualizeze indicatori la nivel european și național privind pădurile și funcțiile acestora (de exemplu, acoperirea vegetală, capacitatea de regenerare, capacitatea de absorbție a solului, ratele de eroziune, zonele de reîmpădurit etc.);
33. subliniază că, în zonele aride și în regiunile cu risc de deșertificare, reîmpădurirea cu specii productive va aduce avantaje populației și va asigura implicarea acesteia în activitățile de conservare și de luptă împotriva incendiilor;
34. recunoaște că, în țările mediteraneene, pădurile au o importanță specială datorită capacității lor de a reduce temperatura și de a echilibra circuitul apei și consideră, prin urmare, că reîmpăduririle ar trebui să fie precedate de studii științifice care să identifice varietățile și siturile cele mai adecvate pentru conservarea solului și captarea apei de ploaie;
35. încurajează statele membre și Comisia să continue eforturile de combatere a exploatării ilegale a lemnului și a comerțului cu lemn produs astfel, deoarece, făcând acest lucru, vor contribui la lupta împotriva despăduririlor, a degradării pădurilor și a pierderii biodiversității;
36. consideră că, având în vedere importanța pe care o au suprafețele agricole de pădure în sechestrarea emisiilor de CO2, acestea ar trebui considerate în același mod ca pădurile tradiționale neproductive în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
9.11.2010 |
|
|
|
||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
44 0 1 |
||||
Membri titulari prezenți la votul final |
Jean-Pierre Audy, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Lena Ek, Ioan Enciu, Gaston Franco, Adam Gierek, Fiona Hall, Romana Jordan Cizelj, Arturs Krišjānis Kariņš, Philippe Lamberts, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Marisa Matias, Judith A. Merkies, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Aldo Patriciello, Miloslav Ransdorf, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Michèle Rivasi, Paul Rübig, Amalia Sartori, Francisco Sosa Wagner, Patrizia Toia, Evžen Tošenovský, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Kathleen Van Brempt, Alejo Vidal-Quadras, Henri Weber |
|||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
António Fernando Correia De Campos, Andrzej Grzyb, Jolanta Emilia Hibner, Silvana Koch-Mehrin, Ivari Padar, Vladko Todorov Panayotov, Peter Skinner, Silvia-Adriana Țicău, Catherine Trautmann |
|||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
16.3.2011 |
|
|
|
||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
53 6 0 |
||||
Membri titulari prezenți la votul final |
János Áder, Elena Oana Antonescu, Kriton Arsenis, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Sergio Berlato, Martin Callanan, Nessa Childers, Bairbre de Brún, Bas Eickhout, Edite Estrela, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Julie Girling, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Holger Krahmer, Jo Leinen, Corinne Lepage, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Miroslav Ouzký, Vladko Todorov Panayotov, Gilles Pargneaux, Antonyia Parvanova, Andres Perello Rodriguez, Sirpa Pietikäinen, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Anna Rosbach, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Daciana Octavia Sârbu, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Salvatore Tatarella, Åsa Westlund, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis |
|||||
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Marisa Matias, Miroslav Mikolášik, Bill Newton Dunn, Bart Staes, Eleni Theocharous, Giommaria Uggias, Thomas Ulmer, Marita Ulvskog, Anna Záborská |
|||||