referitoare la revizuirea intermediară a celui de al șaptelea program-cadru al Uniunii Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative

(2011/2043(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), îndeosebi articolele referitoare la cercetare,

–   având în vedere Decizia Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene (devenită odată cu Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană) pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative (2007-2013)(1),

–   având în vedere, în special, articolul 7 al deciziei menţionate anterior referitor la monitorizarea, evaluarea şi revizuirea PC7,

–   având în vedere articolul 182 alineatul (2) din TFUE privind adaptarea programului-cadru în funcţie de evoluţia situaţiei,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 februarie 2011, intitulată „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor referitoare la răspunsul la Raportul Grupului de experţi privind evaluarea intermediară a celui de-al şaptelea program-cadru pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative şi la Raportul Grupului de experţi privind evaluarea intermediară a mecanismului de finanţare cu partajarea riscurilor” (COM(2011)0052),

–   având în vedere concluziile privind evaluarea intermediară a celui de al şaptelea program-cadru pentru activităţi de cercetare (PC7), inclusiv a mecanismului de finanţare cu partajarea riscurilor, din cadrul celei de-a 3074-a reuniune a Consiliului Competitivitate (piaţă internă, industrie, cercetare şi spaţiu) din cadrul Consiliului Uniunii Europene din 9 martie 2011,

–   având în vedere raportul final al grupului de experți referitor la „Evaluarea intermediară a celui de al șaptelea program-cadru” din 12 noiembrie 2010,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare(2),

–   având în vedere raportul grupului de experţi „Evaluarea celui de-al şaselea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică 2002-2006” din februarie 2009,

–   având în vedere raportul comitetului de experţi „Către o organizaţie a cercetării de frontieră de talie internaţională – revizuirea structurilor şi mecanismelor Consiliului European pentru Cercetare” din 23 iulie 2009,

–   având în vedere raportul grupului de experţi independenţi „Evaluarea intermediară a mecanismului de finanţare cu partajarea riscurilor (MFPR)” din 31 iulie 2010,

–   având în vedere raportul comitetului de experţi „Prima evaluare intermediară a întreprinderii comune a iniţiativei privind medicamentele inovatoare” din 20 decembrie 2010,

–   având în vedere raportul comitetului de experţi „Prima evaluare intermediară a iniţiativelor tehnologice comune ARTEMIS şi ENIAC” din 30 iulie 2010,

–   având în vedere raportul final al comitetului de experţi independenţi „Evaluarea intermediară a programului comun de Asistenţă pentru autonomie la domiciliu” din decembrie 2010,

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor adoptat în şedinţa plenară din 27 şi 28 ianuarie 2011 şi referitor la simplificarea implementării programelor-cadru pentru cercetare,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării şi inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi în cel de-al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare în oraşe şi regiuni, precum şi în statele membre şi în Uniunea Europeană(3),

–   având îjn vedere Raportul special nr. 9/2007 al Curţii de Conturi Europene din 22 noiembrie 2007 privind „Evaluarea programelor-cadru de cercetare şi dezvoltare tehnologică (CDT) ale UE — Se pot aduce îmbunătăţiri abordării Comisiei?”,

–   având în vedere Raportul special al Curţii de Conturi Europene nr. 8/2009 privind „Reţelele de excelenţă” şi „proiectele integrate” ale politicii comunitare în domeniul cercetării,

–   având în vedere Raportul special al Curţii de Conturi Europene nr. 2/2010 privind eficacitatea acţiunilor de sprijin „Studii pregătitoare” şi „Construirea de noi infrastructuri” aferente celui de-al şaselea program-cadru pentru cercetare,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare” din 15 septembrie 2010, (Nu priveşte versiunea în limba română.)

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi avizul Comisiei pentru bugete (A7-0160/2011),

A. întrucât cel de-al şaptelea program-cadru al Comunităţii Europene pentru acţiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative (PC7) este cel mai amplu instrument de sprijin pentru cercetare la nivel mondial şi constituie principalul instrument al politicii de cercetare a Uniunii Europene;

B.  dată fiind necesitatea de a lua în considerare schimbările derivate din revizuirea la jumătatea perioadei a PC7, ca urmare a numeroaselor schimbări apărute de la momentul negocierii şi adoptării sale în 2006 (instituţii noi, organe politice noi, criza economică), dar şi ca urmare a importanţei fondurilor disponibile până la încheierea sa;

C. întrucât Tratatul de la Lisabona introduce realizarea Spaţiului european de cercetare ca instrument specific al politicii europene;

D. întrucât strategia Europa 2020 consideră cercetarea şi inovarea un element central al unei creşteri inteligente, durabile şi solidare;

E.  întrucât cercetarea reprezintă procedura de transformare a puterii economice în cunoaştere, iar inovarea este procedura inversă de conversie a cunoaşterii în putere economică;

F.  întrucât UE şi statele sale membre trebuie să se înzestreze cu mijloacele de a oferi un răspuns comun marilor provocări sociale, economice, de mediu, demografice şi etice cu care se confruntă popoarele europene, cum ar fi îmbătrânirea demografică, sănătatea, aprovizionarea cu alimente, dezvoltarea durabilă, problemele majore de mediu etc.; întrucât soluţiile la acestea trebuie să motiveze persoanele să-şi asume o mai mare responsabilitate pentru acţiunile lor;

G. întrucât investiţiile în CDI reprezintă cel mai bun răspuns posibil pe termen lung la criza economică şi financiară actuală, permiţând UE să devină o societate bazată pe cunoaştere competitivă la nivel mondial;

H. întrucât Europa este în competiţie cu puteri economice precum China, India, Brazilia, Australia, Statele Unite ale Americii şi Rusia, dar întrucât capacitatea noastră de a ne uni şi de a ne coordona eforturile, în special în domeniul cercetării, între Uniunea Europeană şi statele membre condiţionează, în mare măsură, competitivitatea noastră economică şi, prin urmare, posibilitatea de a finanţa ambiţiile noastre sociale şi respectarea angajamentelor noastre privind bunăstarea cetăţenilor europeni şi protecţia mediului;

I.   întrucât, în Europa, cheltuielile pentru C&D sunt reduse, în comparaţie cu cele ale altor puteri mondiale, ca urmare, printre altele, a insuficienţei investiţiilor private şi a unor condiţii cadru favorabile inovării; întrucât atractivitatea PC7 pentru sectorul industrial şi valorificarea cercetării în beneficiul economiei  nu a fost, aşadar, demonstrată pe deplin; întrucât, dincolo de fonduri, reiese totodată în mod clar nevoia unei mai bune coordonări şi cofinanţări între Uniune, statele membre şi regiuni cu respectarea deplină a particularităţilor şi opţiunilor etice ale statelor membre;

J.   întrucât numai un nivel foarte scăzut al investiţiilor publice în CDI face obiectul unei colaborări europene;

K. întrucât o relaţie mai bună între domeniul academic, al cercetării şi cel industrial este indispensabilă pentru a permite transformarea mai eficientă a rezultatelor cercetării în produse şi servicii care generează creştere economică şi beneficii pentru societate în general;

L.  întrucât PC7 ar trebui să fie modelat pe aceleaşi principii generale ca şi Spaţiul european de cercetare (SEC);

M. întrucât, din cele 54,6 miliarde de EUR alocate programului, 25,8 miliarde au fost angajate pentru primii patru ani (2007-2010), şi anume în medie 6,5 miliarde pe an, 28,8 miliarde urmând să fie angajate pentru ultimii trei ani (2011-2013), şi anume o medie de 9,6 miliarde pe an;

N. întrucât anii 2011-2013 sunt ani sensibili, care necesită o atenţie deosebită imediată în termeni de factori de competitivitate şi coeziune socială, cercetarea şi inovarea jucând un rol esențial;

O. întrucât complexitatea gestionării administrative, birocraţia semnificativă, lipsa transparenţei, ineficienţa şi întârzierile nejustificate sunt, în continuare, handicapuri majore ale PC7 şi descurajează cercetătorii, industria şi IMM-urile într-o mare măsură de la participarea la program; prin urmare, un pas înainte spre simplificare ar trebui să fie una dintre priorităţi;

P.  întrucât obiectivul PC7 de participare a femeilor în domeniul cercetării în proporţie de 40 % este ambiţios şi corect; întrucât procentul actual de participare a acestora la proiecte de cercetare PC7 este un dezamăgitor 25,5 %;

1.  salută calitatea rapoartelor experţilor privind evaluarea intermediară a PC7 şi a mecanismului de finanţare cu partajarea riscurilor în ceea ce priveşte calitatea activităţilor, punerea în aplicare şi rezultatele obţinute lucru realizat în pofida caracterului general al mandatului acordat grupurilor de experţi; subliniază, totodată, că evaluarea nu s-a referit şi la acţiunile statelor membre şi ale Uniunii Europene în ansamblu;

2.  nu înțelege întârzierea Comisiei, care a publicat comunicarea sa la 9 februarie 2011, deşi avea obligaţia de a o face cel târziu în 2010 şi regretă lipsa de fermitate a Comunicării Comisiei, având în vedere mizele actuale, în special situaţia actuală de criză economică și fondurile care urmează să fie angajate în cadrul PC7 etc.;

3.  solicită Comisiei să pună în practică, în special, cele zece recomandări specifice făcute de către grupul de experţi;

4.  subliniază caracterul relativ al concluziilor rezultate din evaluarea intermediară, deoarece majoritatea fondurilor pentru PC7 nu au fost încă alocate, proiectele iniţiate sunt încă în desfăşurare şi celelalte finanţări în cadrul PC7 se vor desfăşura dincolo de aplicarea acestuia;

Rezultatele PC7

5.  consideră că, în pofida faptului că Europa se află în continuare în urma SUA, continuând să piardă şi avansul pe care îl avea faţă de economiile emergente, rezultatele obţinute de PC7 fac, în general, dovada unei valori adăugate europene suficiente în materie de C&D în Europa; cu toate acestea, invită Comisia să-şi intensifice eforturile de comunicare a rezultatelor pozitive statelor membre, comunităţii ştiinţifice şi cetăţenilor europeni;

6.  regretă lipsa unei metodologii de evaluare a progresului în domeniul cunoştinţelor ştiinţifice realizat de proiectele finanţate prin PC7;

7.  invită Comisia şi statele membre să-şi intensifice eforturile de comunicare în ceea ce priveşte PC7 (inclusiv prin utilizarea de noi tehnologii, precum serviciile inteligente de informare cu privire la cercetare), facilitând accesul la informaţii referitoare la participare, anunţând  viitoare provocări în materie de cercetare şi diseminând rezultatele activităţilor de cercetare; sprijină iniţiativele Comisiei de promovare a accesului liber la rezultatele cercetării finanțate din fonduri publice, în funcţie de relevanţa şi fezabilitatea acestora, şi cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală;

8.  salută nivelul de participare şi de excelenţă în selecţia proiectelor; regretă, totuşi, că rata de succes a acestui program rămâne, în general, destul de scăzută şi aplicarea sa este descurajată, mai ales pentru IMM-uri, care joacă un rol important în transformarea rezultatelor cercetării în produse şi servicii; consideră că situaţia ar putea fi îmbunătăţită prin simplificarea normelor administrative şi financiare, precum şi prin proiecte şi proceduri care răspund într-o mai mare măsură nevoilor IMM-urilor;

9.  constată că înmulţirea obiectivelor şi a temelor abordate şi diversificarea instrumentelor a extins domeniul PC7, dar a redus capacitatea acestuia de a duce la realizarea unui obiectiv major european precis;

10. susţine consolidarea programului specific „Cooperare”, care rămâne pertinent în raport cu provocările ştiinţifice şi tehnologice actuale; subliniază rolul său în dezvoltarea unei mase critice de CDI care nu ar putea fi atinsă astfel la nivel naţional/regional, demonstrând astfel valoare adăugată la nivel european; consideră că cercetarea în colaborare la nivel transnaţional trebuie să rămână o prioritate; recomandă aplicarea acţiunii „tehnologii viitoare şi emergente” şi generalizarea „foilor de parcurs” pentru toate tematicile; solicită mai multă flexibilitate în stabilirea temelor cererii de oferte, a pragurilor şi a plafoanelor de finanţare care fac diferenţa între proiectele mari şi mici; subliniază faptul că programul actual de cooperare este prea limitat şi subiectele adesea prea specifice pentru a răspunde marilor provocări cu care se confruntă societatea; recomandă ca următorul program-cadru să prevadă solicitări de propuneri cu un domeniu tematic mai larg;

11. subliniază faptul că va fi nevoie, de asemenea, de perspective interdisciplinare mai extinse pentru a aborda în mod eficient numărul din ce în ce mai mare de provocări cu care se confruntă societatea; subliniază că ştiinţele sociale şi umaniste joacă un rol vital în a răspunde la marile provocări cu care se confruntă UE; regretă faptul că solicitările de propuneri foarte specifice şi limitate din cadrul capitolului „Cooperare” în materie de ştiinţe socioeconomice şi umaniste face foarte dificilă cercetarea nouă şi inovatoare în acest domeniu;

12. propune ca, în vederea realizării obiectivelor strategiei Europa 2020, cercetarea efectuată cu sprijinul PC7 să se concentreze asupra celor mai importante provocări ale UE, din cadrul sectoarelor identificate în cadrul programului „Cooperare” al PC7: sănătatea (inclusiv cercetarea clinică şi preventivă şi tehnologiile medicale), alimentaţia şi biotehnologia (inclusiv siguranţa alimentară), TIC, nanoştiinţele şi nanotehnologiile, energia (inclusiv eficienţa energetică, rețelele inteligente, energia regenerabilă, CSC, planul SETşi utilizarea biogazului), mediul (inclusiv schimbările climatice, apa, solul, lemnul şi pădurile), transportul durabil, ştiinţele economice, sociale şi umane, spaţiul şi securitatea;

13. propune consolidarea cercetării colaborative, cum ar fi activităţile finanţate în cadrul programului specific „Cooperare”; solicită să i se ofere posibilitatea de a crea proiecte de dimensiuni mai mici şi mijlocii, precum şi consorţii care să permită o coordonare eficientă, pe lângă consolidarea excelenţei ştiinţifice; subliniază faptul că abordarea bazată pe cercetarea colaborativă trebuie să rămână elementul central al programului-cadru;

14. salută, în cadrul programului „Idei”, rezultatele promiţătoare obţinute de Consiliul European pentru Cercetare (CEC) şi rolul acestuia vizând consolidarea vizibilităţii şi atractivităţii cercetării europene; regretă că sectorul privat nu participă şi nu se implică în CEC; invită Comisia să mărească finanţarea CEC (contribuind astfel la succesul acestuia), precum şi să evalueze opţiunile pentru îmbunătăţirea continuă a structurilor şi mecanismelor CEC, inclusiv pentru a face din acesta o entitate juridică independentă, dotată cu putere de decizie şi direct responsabilă pentru gestionarea sa administrativă, utilizându-l drept pilot pentru o mai mare independenţă a agenţiilor de finanţare pentru cercetare, dezvoltare şi inovare; sprijină o mai mare transparenţă în procesul de numire a consiliului ştiinţific şi în componenţa completelor de revizuire; recomandă ca CEC să menţină un sprijin puternic pentru oamenii de ştiinţă de excelenţă; cu toate acestea, invită CEC să ofere o oportunitate de a sprijini proiectele de echipă, cu condiţia ca astfel de proiecte să fie elaborate prin procedura ascendentă;

15. susţine, în cadrul programului „Oameni”, acţiunile „Marie Curie” care sunt valoroase pentru cariera cercetătorilor şi asigură cercetarea ascendentă individualizată într-o gamă foarte largă de subiecte, contribuind la stoparea „exodului de creiere”, şi care vor face mai atractivă perspectiva carierei în cercetare în ochii tinerilor cercetători promiţători din Europa şi din ţări terţe; având în vedere înscrierea unui număr relativ mai mare de persoane decât era prevăzut iniţial, recomandă ca programul „Marie Curie” pentru mobilitate să fie continuat şi extins cu alocarea de resurse suplimentare de către PC7 pentru a spori posibilităţile de mobilitate ale cercetătorilor şi doctoranzilor (inclusiv între lumea academică şi sectorul privat sau între state membre, de exemplu prin introducerea unei scheme de cupoane de cercetare în cadrul căreia banii pentru cercetare urmează cercetătorii); consideră, însă, că în cadrul acţiunilor „Marie Curie” există loc de simplificare în ceea ce priveşte numărul de acţiuni;  regretă că majoritatea activităţilor ştiinţifice efectuate în cadrul UE încă se desfăşoară în condiţii precare de muncă;

16. consideră că, în scopul sporirii resurselor umane dedicate cercetării în Europa, este necesar ca în acest domeniu carierele profesionale să devină mai atractive prin eliminarea barierelor administrative şi recunoaşterea meritelor şi timpului de instruire şi de muncă din oricare centru de cercetare; în acest scop, încurajează Comisia şi statele membre să stabilească un sistem comun de evaluare a excelenţei şi carierei cercetătorilor, precum şi să evalueze performanţa universităţilor; subliniază importanţa investiţiilor în educaţie, formare şi dezvoltarea competenţelor şi completarea adecvată a conexiunilor dintre educaţie, cercetare şi inovare;

17. este sceptic în ceea ce priveşte caracterul eterogen al obiectivelor din programul „Capacităţi” şi dificultăţile rezultate, în special în materie de cooperare internaţională şi de progrese în ceea ce priveşte principalele infrastructuri de cercetare (ESFRI); consideră că sunt necesare, în mod clar, acţiuni în beneficiul IMM-urilor şi al IMM-urilor inovatoare şi solicită Comisiei să menţină cel puţin aceste acţiuni, precum şi bugetul alocat acestora luând măsuri cu scopul de a îmbunătăţi punerea lor în aplicare; consideră că proiectele „Infrastructuri”, ERA-NET, ERA-NET+ şi iniţiativele care se bazează pe articolul 185 răspund rolului lor de a structura Spaţiul european de cercetare (SEC);

18. admite că „iniţiativele tehnologice comune” (ITC) sunt utile competitivităţii industriei europene; regretă obstacolele juridice şi administrative (personalitate juridică, norme financiare şi în anumite cazuri proprietate intelectuală), ceea ce poate descuraja participarea unui număr mare de actori importanţi şi IMM-uri la cercetare; de asemenea, regretă guvernanţa eterogenă, structurile juridice şi costurile ridicate de funcţionare specifice demarării unei ITC; invită statele membre să îşi îndeplinească obligaţiile după ce au fost de acord să cofinanţeze ITC; invită Comisia să simplifice normele şi ratele de finanţare pentru categorii similare de participanţi la toate ITC după modelul PC7, inclusiv cofinanţarea naţională; solicită să fie mai mult implicat în controlul politic al acestor instrumente, în special pentru asigurarea unui echilibru adecvat între participare şi activităţi; subliniază că aceste iniţiative nu ar trebui să ducă la externalizarea finanţării publice şi ar trebui să se menţină în limitele legale referitoare la ajutorul de stat şi aspecte precompetitive;

19. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului informaţii clare şi amănunţite cu privire la funcţionarea ITC, indicând în fiecare caz statutul lor juridic, persoanele care fac parte din consiliu şi acţiunile întreprinse;

20. recunoaşte recurgerea mai sistematică la cereri de oferte prea deschise (abordare ascendentă) pentru a asigura capacitatea pe termen lung a cercetării; subliniază, cu toate acestea, nevoia de a menţine echilibrul între cele două abordări (ascendentă şi descendentă), fiecare răspunzând unor necesităţi specifice; subliniază necesitatea de a consulta şi de a colabora cu cercetătorii, industria şi actorii societăţii civile, în scopul stabilirii agendelor de cercetare;

21. ţinând cont în special de strategia Europa 2020 şi de obiectivul „creşterii inteligente”, este necesară identificarea domeniilor comune de cercetare, și anume a celor mai promiţătoare la nivel de aplicaţii concrete și care permit partajarea în cea mai mare măsură în mod etic; subliniază faptul că astfel de domenii ar putea forma obiectul unei platforme comune de cercetare finanţată de UE, susţinută de o reţea comună de schimb de date considerată importantă şi de interes major;

22. regretă faptul că finanţarea pentru cercetare este încă foarte fragmentată în Europa, iar pentru multiple surse de finanţare din statele membre şi Comunitate priorităţile, criteriile de evaluare, definiţiile şi procedurile sunt diferite, ducând la suprapuneri inutile, confuzii, erori şi la lipsa unei mase critice; solicită Comisiei şi Consiliului să acorde prioritate absolută schimburilor şi cooperării dintre diferitele programe ale UE şi naţionale; invită Comisia să efectueze o analiză în vederea unei mai bune coordonări între acţiunile europene şi cele naţionale, inclusiv în ceea ce priveşte coordonarea în etapa de formulare a cererilor de propuneri şi în cea de evaluare a proiectelor, precum şi indicarea normelor sau legilor naţionale care îngreunează sau complică gestiunea financiară a proiectelor de cooperare în domeniul cercetării internaţionale; solicită ca cererile de oferte, inclusiv cele din iulie 2011, să fie lansate în acord cu statele membre, fără a dubla sau concura iniţiativele naţionale, ci venind în completarea acestora; în acest sens, consideră că sistemul ERA-NET ar trebui să fie consolidat ca instrument de sprijin al excelenţei şi al dezvoltării criteriilor pentru indicatorii de calitate care constituie baza pentru coordonarea dintre programele sau asociaţiile comune; sugerează ca PC7 să finanţeze actorii care gestionează programele naţionale implicate în programarea comună, pentru ca PCCD să treacă de la o logică de gestionare de proiect la o logică de gestionare de program, fără să neglijeze gestionarea proiectelor mici; consideră că, pentru a asigura succesul programării în comun, proiectele ar trebui selectate pe baza excelenţei, adaptate la caracteristicile fiecărui sector, iar rolul Comisiei ar trebui consolidat; de asemenea, statele membre participante ar trebui să-şi onoreze angajamentele financiare; solicită ca ultimii trei ani ai PC7 să fie consacraţi contribuţiei la structurarea Spaţiului european de cercetare;

23. îşi exprimă scepticismul cu privire la faptul că adesea există posibilitatea de finanţare a unei singure propuneri pentru o solicitare de propuneri, fapt care conduce la risipirea resurselor investite pentru pregătirea şi evaluarea celor mai bune propuneri şi la nefinanţarea celor mai bune idei; solicită Comisiei să cerceteze posibilitatea finanţării celor mai bune propuneri neselectate, din bugetul suplimentar pentru cercetare (fonduri pentru cercetare), la care participă statele membre, fondurile regionale şi structurale, dar şi sectorul privat;

24. subliniază importanţa acţiunilor directe ale Centrului Comun de Cercetare şi contribuţia acestora la dezvoltarea durabilă, la competitivitate, la securitatea şi la siguranţa energiei nucleare;

25. recunoaşte importanta proiectului BSI (Black Sea Interconnection) în ceea ce priveşte crearea unei reţele regionale de cercetare şi educaţie în regiunea extinsă a Mării Negre, precum şi conectarea acesteia la GEANT şi invită Comisia să continue să sprijine proiectele de cercetare în RMN (Regiunea Marii Negre), printre care HP-SEE, SEE-GRID, SCENE, CAREN şi BSRN;

26. solicită Comisiei să asigure în cadrul PC7 precum şi în viitorul cadru financiar, un nivel adecvat de finanţare pentru cercetarea şi dezvoltarea aplicaţiilor si serviciilor sistemului european de radionavigaţie prin satelit (GNSS);

27. subliniază faptul că toate cercetările întreprinse în cadrul PC7 trebuie efectuate în acord cu drepturile fundamentale, în forma prezentată în Carta europeană; îndeamnă astfel cu fermitate Comisia să facă publice imediat toate documentele legate de INDECT (un proiect de cercetare finanţat de PC7, vizând dezvoltarea unui sistem automatizat de monitorizare care să monitorizeze în permanenţă site-urile internet, camerele de supraveghere şi sistemele informatice individuale) şi să stabilească un mandat clar şi strict pentru obiectivul de cercetare, aplicarea şi utilizatorii finali ai INDECT; subliniază faptul că INDECT nu ar trebui să primească finanţare de la PC7 înainte de a se efectua o investigaţie temeinică privind posibilul impact asupra drepturilor fundamentale;

Participarea la PC7

28. subliniază că nu se remarcă la nivelul industriei rate de participare superioare în raport cu PC precedente, mai ales în cadrul programului „Cooperare”; invită, astfel, Comisia la efectuarea unei analize detaliate privind capacitatea PC7 de a valorifica mai bine investiţiile din sectorul privat;

29. consideră că procedurile cererilor competitive de parteneri suplimentari ar trebui întemeiate pe condiţia de bază ca cercetătorii şi companiile implicate să cunoască proiectul în profunzime şi care parteneri sunt cei mai potriviţi şi, în loc să-i oblige să urmărească clasamentele experţilor evaluatori, Comisia ar trebui mai degrabă să evalueze o motivare în scris a alegerii consorţiului;

30. salută rezultatele PC7 în beneficiul IMM-urilor, atât în ceea ce priveşte măsurile de sprijin al IMM-urilor din programul „Capacitate” şi programul „Eurostars”, precum şi obiectivul de 15 % stabilit în programul „Cooperare”; pentru a facilita participarea IMM-urilor, solicită acordarea mai multor apeluri non-tematice IMM-urilor, iniţiind mai des solicitări de propuneri pentru activităţi specifice IMM (sau menţinând cererile de oferte deschise), simplificând normele (inclusiv normele privind programul „Eurostars”) şi reducând semnificativ timpului de acordare a subvenţiilor; recomandă ca IMM-urile să fie mult mai activ implicate în procesul de exploatare a rezultatelor obţinute;

31. consideră că ar trebui să fie stimulată participarea tinerilor oameni de ştiinţă în echipe de proiect în cadrul activităţilor de cercetare colaborativă desfăşurate de industrie şi organizaţia ştiinţifică; solicită Comisiei şi statelor membre să ia măsuri concrete pentru consolidarea participării tinerilor cercetători la programele-cadru; invită Comisia să utilizeze revizuirea la jumătatea perioadei a celui de-al şaptelea program-cadru pentru promovarea ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor oameni de ştiinţă prin proiectarea normelor şi modurilor de participare, astfel încât o parte substanţială a fondurilor să fie dedicată angajării de tineri cercetători;

32. îşi exprimă preocupările privind participarea relativ modestă a anumitor state membre la PC7, ceea ce nu contribuie la coeziunea teritorială şi la o dezvoltare echilibrată în Europa; este de părere că o mai bună coordonare, coerenţă şi sinergie a PC7 cu fondurile structurale şi de coeziune, precum şi utilizarea mai eficientă a programului „Oameni” ar putea facilita participarea statelor membre slab reprezentate; consideră că utilizarea fondurilor structurale pentru a consolida infrastructura de cercetare şi pentru a stimula consolidarea capacităţilor în cercetare şi inovare, le-ar permite tuturor statelor membre să atingă un nivel mai înalt de excelenţă (scară a excelenței); salută, prin urmare, crearea  înfiinţarea grupului de experţi privind sinergiile (SEG), a cărui sarcină este să găsească sinergii între PC7, fondurile structurale şi programul-cadru pentru inovație și competitivitate; subliniază, totuşi, necesitatea absolută de a face deosebirea între criteriile pentru PC7 şi cele pentru fondurile structurale, întrucât principiul excelenţei (gestionat şi coordonat exclusiv de Comisia Europeană) ar trebui să aibă întâietate la alocarea fondurilor PC7, asigurând astfel valoare adăugată maximă CDI în Europa; evidenţiază cu satisfacţie că, pentru perioada 2007-2013, în cadrul fondurilor de coeziune sunt alocate 86 de miliarde de euro în sprijinul inovării (25 % din suma totală), din care suma alocată pentru cercetarea-cheie şi dezvoltarea tehnologică se ridică la 50 de miliarde de euro, sumă egală cu bugetul total al PC7; subliniază importanţa dimensiunii teritoriale a C&D, ţinând seama în mod deosebit de nevoile şi capacităţilor specifice ale teritoriilor la elaborarea politicilor („specializarea inteligentă”); prin urmare, consideră esenţială implicarea autorităţilor locale şi regionale pentru îmbunătăţirea capacităţii de cercetare şi inovare a regiunii lor; recomandă ca actualele fonduri din bugetul UE necheltuite până la sfârşitul lui 2013 şi cele pentru perioada 2014-2020 să fie mai puternic orientate către inovare, ştiinţă şi cercetare, atât în ceea ce priveşte resursele umane, cât şi dezvoltarea şi infrastructura;

33. salută progresul continuu spre o participare mai echilibrată a bărbaţilor şi femeilor la PC, întrucât diversitatea este importantă pentru creativitate şi inovaţie; subliniază că femeile din domeniul cercetării tind să lucreze la proiecte şi activităţi de cercetare mai mici şi mai puţin vizibile şi că se pare că femeile din domeniul cercetării se lovesc de un „plafon de sticlă” foarte problematic, care conduce la selectarea unui număr scăzut de femei cu experienţă în domeniul cercetării pentru acordarea titlului de cercetător avansat CEC; este de acord că măsurile de stimulare a participării femeilor ar trebui să fie consolidate pe parcursul ciclurilor de viaţă a proiectelor (acordându-se o atenţie deosebită unor programe de lucru flexibile, îmbunătăţirii instituțiilor pentru îngrijirea copiilor, dispoziţiilor privind securitatea socială şi acordării de concedii de creştere a copilului) şi că Comisia ar trebui să îşi revigoreze abordarea faţă de promovarea femeilor în domeniul cercetării şi să caute să motiveze statele membre în abordarea diferenţelor de gen; subliniază că obiectivul de 40 % pentru participarea femeilor în comitetele consultative şi în programe ar trebui să fie pus în aplicare într-un mod delicat; solicită Comisiei să stabilească un comitet intersectorial care să monitorizeze şi să ofere consultaţii privind reprezentarea cercetătoarelor şi să elaboreze un plan de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, astfel cum se recomandă în evaluarea ex-post a PC6; invită universităţile şi instituţiile UE să promoveze ştiinţa ca pe un domeniu interesant pentru ambele sexe încă de la primele etape ale educaţiei, prin promovarea cercetătoarelor ca modele;

34. un rol deosebit de important în relaţia dintre IMM-urile inovative din teritoriu şi Comisia Europeană ar trebui să-l aibă, la nivel regional, toate organizaţiile intermediare (Camerele de Comerţ, Enterprise Europe Network şi Agenţiile Regionale pentru Inovare);

35. consideră că programele ar trebui să fie deschise partenerilor internaţionali; subliniază faptul că principiul de bază ar trebui să fie acela ca toate programele să fie deschise pentru finanţare şi pentru grupurile străine (având în vedere competenţele specifice); respinge opinia conform căreia Comisia ar fi mai bine plasată decât cercetătorii în ceea ce priveşte stabilirea alegerii partenerilor de cooperare;

36. consideră că PC7 ar trebui să-şi afirme priorităţile în materie de cooperare internaţională; este de părere că selecţia ţărilor şi a subiectelor vizate de acţiunile de cooperare internaţională trebuie să fie efectuată cu consultarea statelor membre, pentru a asigura complementaritatea acestor acţiuni cu toate părţile implicate; reafirmă totuşi că trebuie să se acorde atenţie cooperării cu ţările în curs de dezvoltare;

Finanţarea

37. consideră că nivelul de finanţare al PC7, care este credibil şi necesar, trebuie să fie cel puţin menţinut pentru a face faţă schimbărilro majore la nivelul societăţii şi reaminteşte că investiţiile în CDI sunt pe termen lung şi constituie un element cheie pentru atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020;

38. consideră că cheltuielile PC7, precum şi orientările în materie de cercetare în general, ar trebui să fie aliniate, pe cât posibil, cu obiectivele politice primordiale stabilite în cadrul strategiei „Europa 2020”; consideră că progresul ştiinţific privind marile provocări necesită angajamente pe termen mediu şi lung al instrumentelor de finanţare care sprijină atât cercetarea fundamentală, cât şi colaborarea cu industria şi cu alţi parteneri externi;

39. subliniază rolul esenţial al infrastructurilor de cercetare şi evidenţiază că finanţarea şi dezvoltarea acestora (pe baza listei ESFRI şi inclusiv pentru aprovizionarea cu echipamente şi instrumente de laborator şi întreţinerea acestora) ar trebui să fie coordonată mai eficient şi cofinanţată prin intermediul PC7, al instrumentelor BEI, al fondurilor structurale şi al politicile naţionale şi regionale; onsideră că trebuie evitată dublarea infrastructurii de cercetare în diferite state membre şi că accesul deschis şi bazat pe criterii de excelenţă la infrastructurile de cercetare ar trebui să fie consolidat; solicită depunerea de eforturi pentru a spori finanţarea infrastructurilor de cercetare în cadrul PC7, în special acolo unde există potenţial mai ridicat de valoare adăugată la nivel european;

40. consideră că beneficiarii finanţării infrastructurii de cercetare ar trebui să-şi justifice în mod clar rolul şi scopul utilizării echipamentului, a laboratoarelor şi a personalului de cercetare sau tehnic; este de părere că ar trebui creat în acest scop un sistem de monitorizare şi control care să verifice respectarea acordurilor;

41. invită statele membre şi UE să îşi respecte angajamentele financiare, inclusiv angajamentele corespunzătoare acţiunilor derivate din articolele 185 şi 187, în cadrul acordurilor internaţionale în materie de cercetare;

42. invită Comisia - în vederea obiectivului de finanţare a cercetării şi dezvoltării tehnologice cu 3% din PIB până în 2020, şi recunoscând că cercetarea şi inovarea reprezintă singura cale sigură către redresarea economică a UE - să examineze eventualitatea stabilirii unui procent minim intermediar obligatoriu de finanţare a cercetării şi dezvoltării tehnologice, de ordinul 1 % din PIB până în 2015;

Rolul inovării

43. ia act de consolidarea dimensiunii „inovare” în viitoarele programe de lucru; este de părere că, pentru ca programele de cercetare şi inovare să aibă un impact clar asupra pieţei şi societăţii, ar trebui elaborate măsuri care să permită exploatarea şi comercializarea optimă a rezultatelor cercetării, cum ar fi abordarea potenţialului de comercializare a rezultatelor cercetării în cadrul unor solicitări specifice sau a unor criterii de evaluare în anumite domenii; invită Comisia să înceapă finanţarea proiectelor demonstrative, pilot şi a celor pentru care se aşteaptă confirmarea conceptului înainte ca PC7 să se încheie şi să aibă în vedere un sistem de finanţare pentru a recompensa proiectele de succes şi pentru a sprijini introducerea lor pe piaţă pentru a completa actual finanţare iniţială; consideră, în acest sens, că este necesară coordonarea strânsă între PC7, programul-cadru pentru inovație și competitivitate şi fondurile structurale;

44. atrage atenţia asupra faptului că, în cazul restructurării PC7 în ştiinţă pentru ştiinţă, ştiinţă pentru competiţie şi ştiinţă pentru societate, există riscul de a ignora trecerea graduală de la cercetarea de bază la cercetare aplicată şi inovare; subliniază necesitatea garantării derulării cu succes a proiectelor integrate, fără blocaje cauzate de structuri rigide;

45. considera ca PC7 si viitorul PC8 ar trebui sa contribuie mai mult la dezvoltarea industriei europene si solicita Comisiei si statelor membre încurajarea cercetării aplicate;

46. recunoaște că PC7 vizează în principal cercetarea și dezvoltarea tehnologică, însă subliniază importanța elaborării unor programe și politici UE astfel încât sinergiile din cadrul întregului lanț de valori al C&D (de la cercetare la educație, prin inovare, creare de locuri de muncă) să fie exploatate la maxim; consideră că aceasta este singura modalitate de a realiza obiectivele stabilite în  „O Uniune a inovării” și de a accelera transformarea Europei într-o societate bazată pe cunoaștere; în acest sens, salută dezvoltarea în prezent a unui tabel al inovărilor, însă solicită elaborarea unei definiții mai ample a inovării (incluzând inovările care nu sunt de oridin tehnologic și cele generate prin intermediul personalului), precum și elaborarea unor modele, metodologii și instrumente mai eficiente și stimularea inovări, inclusiv prin proceduri de achiziții publice, stabilirea de standarde și inginerie financiară;

47. recunoaşte că platformele tehnologice europene, ITC-urile şi PPP-urile contribuie la o mai mare participare a sectorului industrial şi solicită consolidarea acestora în cadrul unor programe viitoare; subliniază necesitatea asigurării unor regulamente adecvate de participare (inclusiv regulamentele privind proprietatea intelectuală) şi ratele de finanţare (inclusiv ratele de finanţare pentru costurile indirecte), precum și nevoia continuării simplificării pentru a atrage un număr mai mare de IMM-uri, institute publice de cercetare și organizații de cercetare mai mici, asigurând astfel un echilibru mai eficient în ceea ce privește accesul ți participarea la ITC-uri şi PPP-uri;

Monitorizarea măsurilor de simplificare

48. îşi exprimă îngrijorarea în ceea ce priveşte încărcarea administrativă excesivă a PC7; subliniază că măsurile de simplificare care nu necesită schimbarea regulamentului ar trebui puse în aplicare cât mai curând posibil, cu respectarea simplității, stabilității, consecvenței, certitudinii juridice, transparenței, excelenței și încrederii și încurajează Comisia să continue să exploreze măsuri de simplificare, inclusiv contribuții sub formă de bunuri din partea solicitanților, precum și armonizarea metodelor de calcul și contabile utilizate de sistemele naționale de finanțare; solicită Comisiei să ia măsuri urgente pentru a scurta în mod semnificativ timpul care se scurge de la depunerea unei solicitări la acordarea unei finanțări, pentru a reduce procedurile birocratice de pregătire, depunere și evaluare a proiectelor (inclusiv prin utilizarea unui portal de solicitări al UE bazat pe modelul american echivalent), pentru a reduce numărul de rapoarte regulate privind situația financiară și a documentelor de audit pentru perioada de raportare, ajungțnd la un mai bun echilibru între between riscul și controlul activităților de cercetare; subliniază că actuala abordare care dezaprobă riscurile a politicii UE în domeniul cercetării împiedică finanţarea ideilor de cercetare de mare risc cu cel mai mare potenţial de descoperiri ştiinţifice, sugerând, prin urmare, o abordare bazată pe încredere, cu o toleranţă mai permisivă la risc şi eşec, şi nu o abordare bazată exclusiv pe rezultate, care ar putea împiedica cercetarea inovatoare; recomandă simplificarea interpretării şi clarificarea suplimentară a definiţiei costurilor eligibile; susţine propunerea de revizuire a Regulamentului financiar pentru simplificarea procedurilor şi a solicitărilor de revizuire/sau a interpretării extinse a statutului european al personalului privind problema responsabilităţii personalului; solicită elaborarea de norme procedurale mai precise, consecvente și transparente pentru audituri, nu doar pe bază de selecţie aleatorie, ci şi pe baza unor criterii mai realiste, precum experienţa participanţilor şi istoricul de erori şi neconformităţi;

49. insistă asupra importanţei introducerii rapide de măsuri de simplificare procedurale, administrative şi financiare în gestionarea actuală a PC7, astfel cum au fost identificate în Rezoluţia Parlamentului din 11 noiembrie 2010; salută Decizia Comisiei din 24 ianuarie 2011 de introducere a trei măsuri de simplificare, precum și crearea unui Instrument unic de înregistrare; invită Comisia să aplice rapid aceste măsuri într-o manieră uniformă și să analizeze unde mai sunt încă posibile măsuri de simplificare suplimentare; regretă problemele grave de interpretare şi insecuritatea juridică pentru participanţii la PC7 şi afirmă încă o dată voinţa sa ca litigiile în curs între Comisie şi beneficiarii tuturor programelor-cadru să fie soluţionate rapid, respectând principiul unei gestionări serioase a fondurilor publice; solicită Comisiei să permită beneficiarilor să consulte Comitetul de verificare pentru cercetare în timpul sau după finalizarea unui proiect pentru a clarifica problemele legate de calcularea costurilor, regulamentele de participare şi audit, inclusiv auditul ex-post; subliniază necesitatea de a conserva ceea ce funcţionează bine şi de a modifica regulamentele care trebuie adaptate;

50. solicită măsuri de reducere a duratei procedurilor de acordare a finanțărilor vizând îmbunătăţirea proporţiei subvențiilor acordate în mai puţin de opt luni într-un anumit procentaj în 2011 şi în mai puţin de şase luni în perioada rămasă;

51. priveşte favorabil recomandările de reducere a duratei procedurilor de ofertare şi solicită o mai bună analiză a instrumentelor existete înainte de crearea oricăror noi instrumente în cadrul PC7;

52. propune ca Comisia să ajute entităţile publice să-şi îmbunătăţească sistemele de gestiune prin efectuarea unor evaluări fără consecinţe economice care să permită stabilirea, în beneficiul acestor entităţi, a unui ansamblu de acţiuni menite să îmbunătăţească gestiunea de proiecte, prin implementarea acestora într-o perioadă de timp concretă, care să nu depăşească un an;

Mecanismul de finanţare cu partajarea riscurilor (MFPR)

53. consideră că MFPR a jucat un rol de pârghie, atât în termeni calitativi, cât şi cantitativi, preponderent pentru creşterea investiţiilor în CDI într-un moment de criză în care sectorul bancar nu mai era capabil să exercite acest rol, înregistrând în primii ani împrumuturi în valoare de 8 miliarde de euro, care au generat investiţii în valoare de peste 20 de miliarde de euro;

54. îşi manifestă, totuşi, preocuparea în ceea ce priveşte sumele derizorii acordate infrastructurilor de cercetare, universităţilor şi organismelor de cercetare şi IMM-urilor, în special IMM-urilor inovatoare, precum şi în ceea ce priveşte existenţa unui dezechilibru geografic şi sectorial binecunoscut al împrumuturilor alocate; sprijină concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011, în special acolo unde se solicită verificarea tuturor acţiunilor posibile pentru valorifiarea drepturilor de proprietate intelectuală la nivel european, în special pentru a favoriza accesul IMM-urilor pe piaţa cunoaşterii;

55. regretă faptul că proiectele RSFF sunt situate doar în 18 state membre UE şi în 2 ţări asociate şi că IMM-urile, universităţile/organizaţii de cercetare şi infrastructuri de cercetare sunt, în prezent, subreprezentate în RSFF; solicită Comisiei să analizeze cauzele care au determinat celelalte 9 state membre UE să nu utilizeze acest nou mecanism care s-a dovedit că a contribuit decisiv la creşterea finanţării CDI, și să asigure participarea tuturor țărilor;

56. solicită Comisiei şi statelor membre să investigheze publicitatea referitoare la disponibilitatea creditelor MFPR la nivelul statelor membre şi să se asigure că potenţialii participanţi beneficiază de informaţii adecvate şi de asistenţă pentru accesarea creditelor MFPR, în special în acele state membre a căror monedă naţională nu este euro;

57. recomandă să se continue şi să se intensifice aplicarea acestui instrument financiar inovator în cadrul PC7, precum şi în viitorul PC8, în măsura în care acesta facilitează accesul la finanţare şi favorizează investiţiile private; subliniază necesitatea elaborării acestor instrumente în aşa fel încât să poată fi aplicate IMM-urilor;

Concluzie generală şi orientări pentru viitor

58. solicită ca utilizarea PC7 să ţină cont de consecinţele diferite în fiecare stat membru ale crizei economice pentru anii de la sfârşitul programului (2011-2013), având în vedere sumele considerabile (28,8 miliarde de euro pe 3 ani) care rămân de programat, obiectivele de atins pentru UE 2020 şi pregătirea unui Spaţiu european de cercetare şi a Uniunii inovării; solicită în special alinierea obiectivelor programului PC7 cu strategiile UE privind eficienţa resurselor, materiile prime şi Agenda digitală;

59. consideră că sumele rămase nu trebuie să fie sustrase de la cercetare şi utilizate pentru a acoperi alte programe sau instrumente care nu aparţin sectorului cercetării şi inovării şi care nu se regăsesc în obiectivele şi domeniul de aplicare a PC7;

60. subliniază necesitatea de a consolida, stimula şi garanta finanţarea cercetării şi dezvoltării în Uniune prin creşterea semnificativă a cheltuielilor relevante după 2013; este de părere că această creştere a fondurilor – în mod ideal prin dublarea bugetului – trebuie să încurajeze creşterea sustenabilă şi concurenţa prin excelenţă; subliniază, astfel, că această creştere a fondurilor trebuie corelată cu o abordare orientată mai mult către rezultate, axată pe performanţă, şi cu o simplificare radicală a procedurilor de finanţare; sprijină o viitoare colaborare şi cooperare între diferitele programe de CDI ale UE, de exemplu prin intermediul „Cadrului strategic comun de cercetare şi inovare”; consideră că odată stabilite, programele viitoare vor trebui să demonstreze continuitate, acest lucru fiind important pentru toţi actorii implicaţi;

61. subliniază faptul că este important ca rezultatele obţinute în fiecare domeniu stabilit ca fiind o prioritate politică în materie de finanţare să fie evaluate, inclusiv din punctul de vedere al eficienţei lor, pentru a îmbunătăţii evaluarea programelor viitoare;

62. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi statelor membre.

(1) JO L 412, 30.12.2006, p. 1. (2) Texte adoptate la această dată, P7_TA(2010)0401. (3) Texte adoptate la această dată, P7_TA(2010)0189.

Reconcilierea științei și a cetățeanului

„Acest secol al XXI-lea ne oferă un paradox ciudat: deși propune provocări științifice majore și deși descoperirile științifice și tehnice sunt omniprezente în viața noastră de zi cu zi, știința nu au părut niciodată atât de distantă, de inaccesibilă și îngrijorătoare.” Claudie Haigneré, președintă a UNIVERSCIENCE, fost ministru al cercetării (2002-2004) și fost ministru al afacerilor europene (2004-2005) al Republicii Franceze, medic și astronaut.

La 23 și 24 martie 2000, Consiliul European, reunit la Lisabona, a stabilit pentru Uniunea Europeană (UE) un obiectiv strategic ambițios: acela de a deveni, în 2010, economia bazată pe cunoaștere cea mai competitivă și cea mai dinamică din lume. În această strategie, s-a recunoscut rolul central al cercetării.

Acest obiectiv pare a fi posibil pentru cele 15 state care compun Uniunea, dintre care unele, nostalgice după dispariția imperiului lor, întrevăd în UE speranța unei societăți noi.

Această strategie, numită „Strategia de la Lisabona”, a fost un eșec, fără ca Uniunea să fi analizat cu adevărat care au fost cauzele.

Să fie oare de vină statele care nu respectă angajamentele europene pe care și le-au asumat?

Să fie oare de vină popoarele care se simt insuficient implicate și care vor face ca elitele să plătească scump acest lucru?

Să fie oare de vină elitele care nu au înțeles setea popoarelor de a înțelege sensul a ceea ce li se propune?

Să fie oare forța faptelor politice contrariante care a fost mai puternică decât Uniunea și statele membre?

Istoricii vor trebui să descifreze ceea ce s-a întâmplat în acest delicat deceniu 2000-2010, care este probabil sfârșitul unui ciclu de pace, de prosperitate și de fraternitate între popoarele europene, început după Al Doilea Război Mondial și încheiat odată cu căderea zidului Berlinului și urmările ei.

Acest deceniu începe cu crearea monedei euro, mare speranță de stabilitate monetară, care se transformă într-un imens fiasco bugetar, deoarece am uitat că nu putem avea o uniune monetară fără o uniune economică și fără ca statele să respecte pactul de stabilitate pe care l-au semnat.

Această situație a continuat cu Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2003 într-un mod atât de catastrofal și complex încât semnatarii au organizat imediat o „dezbatere privind viitorul Uniunii” care ar fi trebuit să dea naștere unui nou text.

UE simte o imensă bucurie în momentul în care continentul este în sfârșit unificat în 2004 și 2007, odată cu aderarea a 12 state, din care 10 state foste comuniste, dar declanșarea crizei sporește egoismele naționale, care influențează unele din opiniile publice.

Este martorul dezorientării popoarelor, care, începând din 2005 cu Franța și Olanda, își exprimă setea de a înțelege și de a nu fi uitate de către o construcție europeană pe care nu o mai înțeleg. Nu trebuie ca Franța și Olanda să se simtă vinovate: dacă în 2005 ar fi avut loc 25 de referendumuri, nu doar cele două state ar fi votat NU.

Deceniul se încheie odată cu criza financiară și economică declanșată în 2008.

Se încheie în 2009 cu noi instituții, o nouă Comisie Europeană (CE) și un nou Parlament European (PE).

Între timp, Uniunea a inițiat două proiecte importante: GALILEO și ITER, pentru a căror reușită știința și cercetarea sunt esențiale și ale căror dificultăți exemplifică realitățile dure europene.

Cum s-ar putea imagina, cu astfel de evenimente politice, că putem spera să devenim prima economie bazată pe cunoaștere cea mai competitivă din lume?

Odată acest deceniu încheiat, UE și statele membre se confruntă cu o provocare imensă: să asigure popoarelor lor prosperitatea și progresul social pe o planetă cu un ritm alert și din ce în ce mai complexă.

Statelor le-a trebuit timp să înțeleagă, după ce a trecut nostalgia imperiilor, că deveneau prea mici și că aveau nevoie să se unească.

Europa va avea nevoie de timp pentru a înțelege că nu este cel mai mare continent.

Europa trebuie să înțeleagă că concurenții săi sunt ei înșiși state-continent: China, Rusia, India, Brazilia, fără a uita de Statele Unite ale Americii și de Australia.

Dar nu formăm o Națiune: suntem o Uniune de state.

Trebuie să ne unim pentru a ne fixa prioritățile.

În acest context, știința este probabil un instrument de unificare, dacă este exercitată cu conștiință și, bineînțeles, în mod independent de interesele străine Uniunii.

Prezentul raport este propus în acest spirit: pentru a examina dacă revizuirea celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (PC7) nu reprezintă o oportunitate de a consolida triunghiul de aur: cunoaștere, învățământ, cercetare, care este cheia destinului europenilor.

De ce să fie propuse acestea pentru revizuirea PC7 și să nu se aștepte PC8?

Deoarece au apărut patru elemente noi cu impact asupra cercetării și științei începând cu 2006, anul deciziei finale a PE și a Consiliului privind PC7:

· dispunem, odată cu Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, de noi instituții;

· dispunem de o nouă CE și de un nou PE;

· dispunem de o nouă foaie de parcurs UE 2020;

· trecem printr-o criză financiară și economică foarte importantă, care a început după negocierea PC7 la sfârșitul anului 2007/în cursul anului 2008, iar anii de la sfârșitul programului (2011-2013) sunt ani sensibili pentru creștere și ieșire din criză. nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării.

PC7 este o ocazie pentru UE de a ridica politica sa de cercetare la înălțimea ambițiilor sale economice și sociale prin consolidarea, în special, a Spațiului european de cercetare (SEC). Dispunând de un buget de 54 de miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, PC7 a devenit, odată cu trecerea anilor, unul dintre cele mai importante programe de sprijin pentru cercetare la nivel mondial și constituie principalul instrument al politicii de cercetare a UE. Au fost identificate patru obiective principale care corespund celor patru programe specifice care trebuie să structureze efortul de cercetare european: programul „Cooperare”, programul „Idei”, programul „Oameni” și programul „Capacități”. Acestea sunt menite să permită UE să ofere răspunsuri la marile provocări ale societății care afectează toate statele membre și cărora nu le pot face față singure (îmbătrânirea demografică și sănătatea, aprovizionarea cu energie, cu apă sau cu alimente, dezvoltarea durabilă, combaterea schimbărilor climatice etc.), precum și dezvoltarea cunoștințelor care dau posibilitatea întreprinderilor noastre de a inova mai mult și de a-și consolida competitivitatea.

Pentru a garanta că PC7 va răspunde mereu nevoilor politicilor europene, a fost prevăzută o evaluare intermediară bazată pe date concrete la articolul 7 alineatul (2) din Decizia (CE) nr. 1982/2006 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006, înainte de sfârșitul anului 2010.

Raportorul PE salută calitatea activității desfășurate de grupurile de experți, în ceea ce privește evaluarea intermediară a PC7 și a mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor, în ciuda unui mandat foarte vast, care ar fi meritat o abordare mult mai tehnică, și speră, prin urmare, ca pentru programele-cadru viitoare să se realizeze o astfel de abordare. Totuși, raportorul regretă întârzierea cu care s-a publicat comunicarea CE pe această temă; într-adevăr, comunicarea era așteptată la sfârșitul anului 2010, dar nu a fost prezentată decât în februarie 2011.

Raportorul regretă, mai ales, faptul că această evaluare nu a ținut suficient cont de aspectele globale ale cercetării între UE și statele membre.

Această evaluare trebuie pusă în raport cu sumele importante care rămân de programat: 28,8 miliarde de euro pe trei ani (2011-2013), față de 25,8 miliarde programate în primii patru ani ai PC7 (2007-2010) și de cele 17 miliarde ale PC6 (2002-2006). Pentru anul 2011, este vorba de peste 8,5 miliarde de euro, pentru anul 2012 de peste 9,5 miliarde de euro, iar pentru anul 2013 de peste 10,5 miliarde de euro care ar trebui să fie consacrate cercetării. Astfel de sume merită o analiză concretă, cu scopul de a favoriza participarea actorilor interesați și de a evita o disipare a finanțărilor în programe cu disfuncții sau care nu răspund nevoilor. Raportorul PE consideră că o gestionare sănătoasă a banului public este necesară, indiferent dacă ne aflăm sau nu în perioadă de criză, dar și că orice modificare sau reorientare va trebui efectuată cu respectarea stabilității, a coerenței generale și a securității juridice, bază a încrederii reciproce a părților interesate.

Câteva mari orientări pentru această revizuire la jumătatea perioadei:

simplificarea: deja abordată în Rezoluția din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru pentru cercetare, trebuie să se revină asupra acestui aspect pentru a da curs solicitărilor PE. În fapt, una dintre dificultățile constatate este complexitatea și greutatea procedurilor administrative, care îi determină pe cercetători să se îndepărteze de finanțările europene în beneficiul finanțărilor naționale și care fac Europa nepopulară în materie de cercetare. Această problemă a fost agravată de recenta politică a auditurilor financiare ale CE. S-ar părea că, în prezent, este mai mult decât necesar să se rezolve problemele din trecut, în special din cadrul PC6, și să se evite reapariția acestora în cadrul PC7 sau al programelor-cadru viitoare. Soluționarea litigiilor precedente, fără intervenția Curții Europene de Justiție, și simplificarea actuală și viitoare, cu respectarea unei gestionări sănătoase a banilor publici, este o condiție esențială pentru ca știința, cercetarea și inovarea să poată fi abordate la scară europeană, în special în perspectiva negocierilor cu statele membre pentru PC8, dacă se dorește o europenizare sporită a cercetării și crearea, în cele din urmă, a unui Spațiu european de cercetare.

participarea IMM-urilor: adesea considerată ca un punct slab al programelor-cadru, mai trebuie încă depuse eforturi, dar se poate constata o îmbunătățire, de exemplu obiectivul de 15 % de participare a IMM-urilor la programul „Cooperare” este practic atins.

inovarea: se constată, în prezent, o consolidare a dimensiunii „inovare”, fiind așadar important ca acești ultimi ani să se orienteze către acest tip de proiecte. Raportorul PE ține, totuși, să sublinieze refuzul întâlnit în Europa de a pune în legătură cercetarea și inovarea, pe de o parte, și comercializarea, pe de altă parte, când de fapt ar trebui mereu să se țină cont de potențialul de comercializare.

mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor: crearea acestui mecanism a avut un efect foarte pozitiv; ar trebui să fie continuat și intensificat pentru sfârșitul PC7 și pentru programele viitoare;

raportorul propune ca politicile de cercetare și dezvoltare să fie teritorializate în vederea unei repartizări armonioase a cercetării în raport cu toate universitățile. Legătura cu excelența, care se află adesea în spațiul urban, ar putea duce la intensificarea relațiilor dematerializate, de exemplu prin videoconferințe permanente și o interconectare inteligentă între centrele de cercetare teritorializate și centrele de excelență.

raportorul propune, totodată, ca un plan european ambițios de cercetare în materie de tehnologie și de apărare să fie stabilit între Uniune și statele membre, în temeiul articolului 45 alineatul 1 litera (d) din TUE, în vederea consolidării bazei industriale și tehnologice a sectorului apărării și unei mai bune eficacități a cheltuielilor publice militare; Acest plan ar trebui să vizeze consolidarea industriei europene a apărării.

În mod mai general și în ceea ce privește cererile de oferte care rămân de lansat, raportorul propune ca acestea să vizeze consolidarea SEC și să demonstreze că poate exista o valoare adăugată europeană; toate acestea, în ideea de a negocia cu statele membre și, în ceea ce privește perspectivele financiare de după 2014, de a europeniza cercetarea.

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitoare la revizuirea la jumătatea perioadei a celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare

(2011/2043(INI))

Raportor pentru aviz: Carl Haglund

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție care urmează a fi adoptată:

1.  regretă faptul că mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (RSFF) și comunicările Comisiei privind PC7 au fost adoptate prea târziu, ceea ce lasă foarte puțin timp pentru ajustări;

2.  subliniază că evaluarea intermediară evidențiază deficiențele; solicită Comisiei să abordeze temeinic aceste deficiențe și să accelereze, în consecință, aplicarea PC7;

3.  subliniază că elaborarea și implementarea actualului PC7 și a viitoarelor programe-cadru trebuie să se bazeze pe principiile simplității, stabilității, securității juridice, consecvenței, excelenței și încrederii;

4.  respectând pe deplin drepturile autorităților bugetare și de descărcare de gestiune, salută RSFF și alte instrumente financiare inovatoare care consolidează rolul de pârghie al bugetului UE; subliniază necesitatea de a institui mecanisme de execuție funcționale în acest sens; solicită Comisiei să îmbunătățească accesul grupurilor-țintă principale, cum ar fi IMM-urile și instituțiile de învățământ superior;

5.  solicită Comisiei să examineze modalitățile de consolidare a legăturilor dintre instituțiile de cercetare și industrie ca mijloc de a crea locuri de muncă și de a crește productivitatea, valorificând la maximum potențialul finanțărilor alocate activităților de cercetare și dezvoltare;

6.  este convins că simplificarea ar trebui să fie una dintre principalele priorități ale revizuirii intermediare a PC7; subliniază necesitatea de a simplifica procedurile administrative pentru a promova participarea organizațiilor mai mici și a IMM-urilor și a crește numărul de candidaturi din partea acestora;

7.  subliniază necesitatea unor eforturi suplimentare în domeniul infrastructurii pentru cercetare, ceea ce ar aduce beneficii IMM-urilor și industriei;

8.  subliniază că actuala abordare care dezaprobă riscurile a politicii UE în domeniul cercetării împiedică finanțarea ideilor de cercetare de mare risc cu cel mai mare potențial de descoperiri științifice, sugerând, prin urmare, o abordare bazată pe încredere, cu o toleranță mai permisivă la risc și eșec, și nu o abordare bazată exclusiv pe rezultate, care ar putea împiedica cercetarea inovatoare;

9.  salută simplificările privind acceptabilitatea costurilor cu personalul și solicită Comisiei să exploreze în continuare și alte măsuri de simplificare, și în ceea ce privește contribuțiile în natură ale autorilor propunerilor; își reafirmă angajamentul pentru simplificarea în continuare a normelor aplicabile execuției bugetului UE și în special cheltuielilor pentru cercetare; solicită Comisiei să simplifice și mai mult procesul de depunere a candidaturii, inclusiv prin acordarea de asistență cercetătorilor pentru găsirea unor parteneri de proiect; solicită Comisiei să acorde prioritate absolută schimburilor și cooperării dintre diferitele programe și state membre, precum și transparenței;

10. recomandă simplificarea interpretării și clarificarea suplimentară a definiției costurilor eligibile; solicită instituirea unui regulament de procedură mai precis, mai coerent și mai transparent privind auditurile;

11. solicită Comisiei să soluționeze rapid situațiile anterioare rezultate în urma inspecțiilor în curs, acționând cu tact și respectând principiile bunei gestiuni financiare;

12. îndeamnă Comisia să continue alinierea PC7 la obiectivele strategiei Europa 2020, în paralel cu menținerea nivelului general de finanțare pentru PC7;

13. reiterează faptul că toate îmbunătățirile aduse PC7 ar trebui să se facă în perspectiva următorului program-cadru.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE