Procedură : 2011/2056(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0288/2011

Texte depuse :

A7-0288/2011

Dezbateri :

PV 12/09/2011 - 21
CRE 12/09/2011 - 21

Voturi :

PV 13/09/2011 - 5.22
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0364

RAPORT     
PDF 443kDOC 438k
25 iulie 2011
PE 458.600v02-00 A7-0288/2011

O strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa

(2011/2056(INI))

Comisia pentru industrie, cercetare și energie

Raportor: Reinhard Bütikofer

Raportoare pentru aviz (*): Judith A.Merkies, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (*)
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 AVIZ al Comisiei pentru comerţ internaţional
 AVIZ al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

O strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa

(2011/2056(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2011, intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” (COM(2011)0025),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008, intitulată „Inițiativa privind materiile prime – satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)699),

–   având în vedere raportul intitulat „Materiile prime esențiale pentru UE”, întocmit de subgrupul din cadrul Grupului privind aprovizionarea cu materii prime al Direcției Generale Întreprinderi și Industrie(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112/4),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010, intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (COM(2010)0614),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 noiembrie 2010, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale Politica comercială – componentă-cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2011 referitoare la deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010, referitoare la UE 2020(4),

–   având în vedere documentul de orientare intitulat „Extracția de minereuri non-energetice și Natura 2000”, elaborat de Direcția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene(5),

–   având în vedere documentul de lucru care însoțește Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008, intitulată „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699) (SEC(2008)2741),

–   având în vedere „Raportul anual 2009 asupra politicii privind materiile prime”, elaborat de Direcția Generală Comerț din cadrul Comisiei Europene(6),

–   având în vedere studiul „Legăturile dintre mediu și competitivitate”, elaborat de Direcția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2010, intitulată „Politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile – Sporirea impactului politicii de dezvoltare a UE” (COM(2010)0629),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2010 „privind consolidarea relațiilor UE-Africa” (COM (2010)0634),

–   având în vedere viitoarea comunicare a Comisiei privind comerțul și dezvoltarea,

   având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2009 intitulată „Coerența politicilor în favoarea dezvoltării – Stabilirea cadrului de politică în vederea unei abordări la nivelul întregii Uniunii” (COM(2009)0458),

   având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și la conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus”(8),

   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la includerea clauzelor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(9),

   având în vedere Concluziile Consiliului din 10 martie 2011 referitoare la abordarea provocărilor privind materiile prime și a celor de pe piețele de mărfuri,

   având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), care reafirmă faptul că UE trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–   având în vedere negocierile în curs ale Rundei Doha,

–   având în vedere strategia comună Africa-UE din 2007 și Declarația de la Tripoli adoptată în cadrul celui de-al treilea summit Africa-UE din 29-30 noiembrie 2010,

–   având în vedere procedura în curs privind nouă materii prime, introdusă la OMC de UE, SUA și Mexic împotriva Chinei,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizele exprimate de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare, Comisia pentru comerț internațional și Comisia pentru agricultură (A7-0288/2011),

A. întrucât UE necesită o bază industrială solidă, care, pe măsură ce devine mai ecologică, depinde, în mare măsură, de aprovizionarea corespunzătoare cu materii prime (MP) pentru a trece la o economie cu emisii reduse de carbon și pentru a își menține caracterul competitiv;

B.  întrucât complexitatea formalităților administrative și lipsa de coordonare între administrații poate duce la întârzieri de câțiva ani în obținerea autorizației pentru exploatarea resurselor miniere și întrucât astfel de întârzieri sunt exagerate, determină creșterea costului capitalului de investiții și eliminarea companiilor mici și mijlocii de pe piață;

C. întrucât cererea mondială de MP, în special de metale tehnologice, a crescut în mod constant;

D. întrucât statele membre ale UE, Australia și Statele Unite își pot dezvolta industria de extracție de MP esențiale, de metale de bază și pământuri rare din propriile resurse;

E.  întrucât progresul înregistrat la nivelul noilor tehnologii va continua să consolideze cererea de resurse esențiale pentru dezvoltarea acestor industrii;

F.  întrucât oferta internațională este restricționată parțial de cotele la export, iar prețurile ating niveluri-record;

G. întrucât, în industria de prelucrare, ponderea costurilor aferente materialelor din totalul costurilor de producție este considerabil mai mare decât ponderea costurilor aferente salariilor lucrătorilor și întrucât, în toate sectoarele industriale, nu se preconizează diminuarea tendinței de creștere a costurilor materialelor, cel puțin pe termen mediu;

H. întrucât piețele beneficiază de un mediu concurențial echitabil;

I.   întrucât concurența sporită privind MP poate deteriora relațiile internaționale și poate conduce la conflicte legate de resurse;

J.   întrucât aceste provocări pot reprezenta o oportunitate pentru noi parteneriate inovatoare de cooperare reciproc avantajoasă între UE și țările terțe;

K. întrucât, în multe țări în curs de dezvoltare, resursele naturale nu sunt exploatate în beneficiul populației, din cauza unor regimuri nedemocratice, a fraudei, a corupției sau a conflictelor armate;

L.  întrucât acțiunile propuse de către Comisie de stimulare a eficienței utilizării resurselor și a reciclării se limitează în general la a evalua ceea ce se poate face, fără a se lua măsuri concrete și, prin urmare, sunt insuficiente pentru a atinge obiectivele stabilite;

M. întrucât Comisia afirmă că o mai bună aplicare a legislației existente privind deșeurile este esențială pentru promovarea unei Europe mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor;

N. întrucât creșterea nivelului de reciclare a materiilor valoroase, în special a pământurilor rare, necesită activități intense de demontare;

O. întrucât rentabilitatea reciclării este condiționată de o clasificare fiabilă și eficientă și de tehnologia de separare, deoarece valoarea materialelor reciclate depinde de puritatea din fracțiuni;

P.  întrucât sporirea eficienței și a reciclării promovează sustenabilitatea, competitivitatea și siguranța aprovizionării,

Q. întrucât productivitatea muncii s-a dezvoltat mult mai rapid în ultimele decenii decât productivitatea resurselor, estimările arătând că forța de muncă reprezintă mai puțin de 20 % din valoarea unui produs, iar resursele reprezintă 40 % din aceasta; întrucât acest lucru implică faptul că trebuie să se acționeze rapid pentru a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor;

R.  întrucât este extrem de important să se adopte la timp măsuri decisive pentru punerea în aplicare a unei strategii eficiente și pentru obținerea de rezultate pe baza Inițiativei europene privind materiile prime,

O strategie privind materiile prime

1.  consideră că Europa se confruntă atât cu provocări, cât și cu oportunități importante în ceea ce privește MP; subliniază faptul că, acum, când cererea de MP crește la nivel mondial, UE are ocazia de a înregistra beneficii prin consolidarea aprovizionării cu MP și a eficienței acestora, răspunzând în același timp nevoilor industriilor UE și ale sectorului MP; subliniază că existența unui acces echitabil la MP, precum și a unor prețuri stabile și previzibile ale acestora influențează în mod esențial potențialul de dezvoltare, competitivitatea, inovarea și menținerea industriei europene; având în vedere că restricțiile privind accesul și aprovizionarea, în special în ceea ce privește materiile prime esențiale, cum ar fi pământurile rare, precum și un nivel ridicat de volatilitate a prețurilor pot dăuna competitivității, ecoeficienței și perspectivelor de inovare ale industriei UE, în special ale IMM-urilor; salută faptul că, prin Inițiativa sa privind materiile prime (IMP) din 2008, Comisia a a jucat un rol de pionier în abordarea problemei materiilor prime și îndeamnă stăruitor Comisia și statele membre să pună această inițiativă în aplicare în mod rapid; consideră că politica privind resursele și diplomația resurselor sunt de o importanță deosebită pentru UE nu numai în ceea ce privește politica industrială și comerțul internațional, dar și în calitate de chestiuni transversale în raport cu diferite domenii ale politicii interne, precum și ale politicii externe și de securitate; solicită Comisiei să acorde acestor aspecte la fel de multă atenție ca și celui privind energia; consideră, de asemenea, că acest lucru revine Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

2.  consideră că responsabilitatea pentru o diplomație coerentă și eficientă a UE trebuie să aparțină SEAE și serviciilor relevante ale Comisiei, în special DG Comerț în ceea ce privește chestiunile comerciale, în strânsă coordonare cu Consiliul și Parlamentul; de asemenea, consideră că relevanța strategică a MP ar trebui să se reflecte în organizarea SEAE și resursele de personal ale delegațiilor UE relevante; subliniază importanța coordonării politicii externe a UE cu cea a statelor membre în domeniul materiilor prime;

3.  îndeamnă Comisia să acorde o atenție adecvată și separată piețelor de mărfuri și IMP, având în vedere că acestea sunt de natură diferită și problemele divrgente cu care se confruntă necesită măsuri specifice; subliniază faptul că piețele financiare și de mărfuri actuale sunt mai bine intercorelate ca niciodată și că volatilitatea prețurilor este exacerbată de speculații; constată că buna funcționare a piețelor MP va oferi întreprinderilor stimulentele necesare pentru utilizarea mai eficientă a resurselor, substituirea resurselor, reciclare și noi investiții în activități de C&D vizând substituirea; invită, prin urmare, Comisia să promoveze buna funcționare a piețelor de materii prime, de exemplu, prin revizuirea secțiunii Piețe din cadrul Directivei privind serviciile financiare pentru a asigura o tranzacționare mai transparentă; subliniază că cei trei piloni ai IMP se completează pentru rezolvarea problemelor legate de MP și de asigurarea aprovizionării cu MP în UE; îndeamnă Comisia să pună în aplicare strategia privind MP în mod echilibrat și coerent, în special în raport cu alte politici europene importante, în special cu cele privind industria, cercetarea, mediul și transportul și cu Strategia Europa 2020; indică, în acest context, rolul important pe care îl are de jucat o politică industrială și de inovare puternică;

4.  salută activitatea Comisiei de identificare a MP esențiale, care reprezintă, toate, metale tehnologice importante, care trebuie luate în considerare la elaborarea măsurilor ulterioare; invită Comisia:

- să actualizeze în permanență lista MPE și să supravegheze MP abundente, dar importante din punct de vedere strategic, cu scopul de a combate tendința către inflație care determină concentrații la nivelul furnizorilor;

- să stabilească un sistem de identificare a riscurilor pentru MPE, să analizeze nevoile și prețurile actuale și viitoare, precum și efectele negative ale penuriilor de potențiale MPE și, mai ales, de pământuri rare la nivelul energiilor regenerabile, al tehnologiilor de vârf, al apărării și, inclusiv, al sectorului automobilelor;

- să analizeze lanțurile de aprovizionare care depind de MPE, capacitatea de rafinare, inclusiv care creează produse semi-finite, și interacțiunea dintre acestea și metalele de bază asociate;

Reamintește că, în ceea ce privește MP și, în special, MPE, caracterul esențial al diferitelor elemente, la fel ca și disponibilitatea, utilizarea, necesitatea de prelucrare și, prin urmare, prețul lor variază în diferitele etape ale lanțului de aprovizionare, fapt de care ar trebui să se țină seama în cadrul ananlizei; atrage atenția, de asemenea, asupra diversității modelelor logistice ale fluxurilor de MP pe piața comună;

5.  constată că nu toate piețele de MP se comportă în mod similar și că, în special, piețele de MP din domeniul agricol depind de condițiile sezoniere și climatice, necesitând astfel o atenție deosebită;

6.  solicită Comisiei, în acest sens, să efectueze un studiu privind importurile europene de MP care nu sunt considerate ca fiind esențiale (precum litiul, hafniul și nichelul) dar care se dovedesc totuși strategice pentru a răspunde necesităților industriale europene și pentru a produce bunuri de consum cu o valoare adăugată ridicată; acest studiu ar trebui, de asemenea, să evalueze dependența industriilor noastre și măsurile de asigurare a aprovizionării cu aceste MP, costurile de mediu asociate cu extracția acestora, precum și alternativele posibile;

7.  salută faptul că o gamă largă de MP, cum ar fi cauciucul natural, lemnul și agregatele, au fost incluse în Comunicarea Comisiei; solicită Comisiei să analizeze disponibilitatea acestor materii, precum și cererea potențială în ceea ce le privește și, în funcție de rezultatele acestei analize, să ia măsurile adecvate dacă și atunci când este cazul; indică faptul că aces raport se axează asupra MP esențiale și strategice;

8.  subliniază faptul că o guvernanță eficientă a politicii privind MP este esențială pentru o strategie eficientă privind MP; indică faptul că o strategie eficientă trebuie să includă un dialog continuu cu părțile interesate în cauză; subliniază nevoia unei coordonări strânse și a unui schimb de informații consolidat în cadrul Comisiei, al Parlamentului European și între statele membre; recomandă crearea, în 2011, a unui grup de lucru interdepartamental la nivel înalt pentru MP, similar celor deja existente în Franța și în Statele Unite ale Americii, care să cuprindă DG relevante, Centrul Comun de Cercetare (JRC), Agenția Europeană de Mediu și Serviciul European de Acțiune Externă, în vederea elaborării, monitorizării și revizuirii politicilor, inclusiv a acordurilor de parteneriat, precum și a asigurării coerenței strategice și a promovării înființării unui sistem de alertă rapidă, printre altele în cazurile de denaturare a pieței și de conflicte care au la bază resursele naturale, mecanism care să fie completat prin instituirea unui grup de monitorizare; solicită Comisiei să stabilească o „Foaie de parcurs privind materiile prime până în 2050” pe termen lung, care să identifice viitoarele evoluții, amenințări și oportunități în sectoarele MP și MPE și să permită industriilor europene și instituțiilor academice și de cercetare să se angajeze în planuri și investiții pe termen lung; solicită, în plus, Comisiei să sprijine statele membre la elaborarea propriilor lor strategii privind MP și să promoveze coordonarea și schimbul de bune practici între acestea, inclusiv cu privire la dimensiunea externă; indică faptul că viitoarea comunicare privind dimensiunea externă a energiei ar putea servi drept model;

9.  insistă ca Parlamentul European să fie informat constant cu privire la evoluția MP non-energetice în cadrul IMP, precum și cu privire la la îndeplinirea obiectivelor acesteia prin intermediul unui raport anual privind progresele înregistrate, care să se concentreze, de asemenea, asupra coerenței politicii cu politica comercială, de dezvoltare și privind mediul, asupra impactelor sociale și a datelor referitoare la MP esențiale.

Transformarea unei provocări într-o oportunitate pentru industria europeană: eficiența utilizării resurselor, reutilizarea, reciclarea și substituirea

10. observă că depășirea provocărilor legate de MP oferă o șansă de revigorare a bazei industriale europene, a capacității tehnologice și a know-how-ului în domeniul tehnologic, precum și de sporire a competitivității și a unei ocupări stabile și calificate a forței de muncă prin intermediul unei strategii de cercetare și de inovare industrială ambițioase; constată că, fără a prejudicia importanța unei politici comerciale eficiente și a utilizării resurselor proprii, buna administrare a MP și sporirea eficienței acestora, reutilizarea, reciclarea eficientă din punct de vedere energetic și reducerea nivelului de utilizare a resurselor, inclusiv prin aplicarea, atunci când este cazul, a unor standarde de calitate a produselor îmbunătățite și a principiului „utilizării îndelungate”, și utilizarea unor tehnologii ecologice vor fi esențiale pentru asigurarea competitivității, a sustenabilității și a siguranței aprovizionării pe termen mediu și lung; consideră că orice inițiativă în acest sens ar trebui să se bazeze pe evaluări de impact adecvate, în special în domeniul ecologic, social și al competitivității; subliniază importanța aplicării, în mod consecvent, a ierarhiei europene a opțiunilor de gestionare a deșeurilor, obligatorie din punct de vedere juridic, astfel cum este prevăzut în Directiva-cadru privind deșeurile, care acordă prioritate prevenirii, reutilizării și reciclării și, ulterior, recuperării și eliminării; indică faptul că inovarea socială, schimbarea stilului de viață și noile concepte, precum leasing-ul ecologic, leasing-ul cu produse chimice și partajarea acestora, ar trebui sprijinite de Comisie;

11. constată că nivelul redus de consum, prevenirea generării de deșeuri și reutilizarea reprezintă elemente-cheie pentru o tranziție către o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor;

12 propune Comisiei să realizeze un studiu aprofundat cu privire la modelele economice de leasing ca alternative la dreptul de proprietate asupra bunurilor, precum și cu privire la impactul acestora asupra utilizării și recuperării MP; subliniază faptul că sensibilizarea este provocarea principală în această privință;

13. subliniază importanța decuplării creșterii economice de o utilizare sporită a resurselor, care ar permite, de asemenea, scăderea dependenței relative de importuri; indică importanța elaborării strategiei privind MP și în contextul mai larg al schimbărilor climatice; salută, prin urmare, planul Comisiei de a lansa o inițiativă emblematică privind eficiența utilizării resurselor; solicită Comisiei să identifice obstacolele aflate în calea creșterii productivității resurselor (inclusiv obstacolele de natură tehnică, costurile etc.) și să includă și să evalueze obiectivele pe termen mediu și lung de îmbunătățire a eficienței resurselor, care reflectă necesitatea reducerii dependenței UE de importurile de MP, având în vedere că importul de MP pe cap de locuitor din UE este cel mai mare din lume; pentru a se evalua progresele în mod obiectiv și pentru a se putea realiza comparații cu alte țări, solicită Comisiei să elaboreze o metodologie mai viabilă de măsurare a eficienței utilizării resurselor, ținând seama de rezultatele activității Eurostat din acest domeniu, precum și de rezultatele unui studiu recent comandat de Parlamentul European pe această temă;

14. salută elaborarea de instrumente și indicatori, cum ar fi TEEB (economia ecosistemelor și a biodiversității); îndeamnă Comisia să promoveze și să stimuleze elaborarea și utilizarea acestor instrumente;

15. consideră că un impozit aplicat utilizării resurselor minerale nu reprezintă un instrument fiscal adecvat de creștere a eficienței resurselor și îndeamnă Comisia să solicite un studiu privind efectele unui impozit aplicat utilizării apei și terenurilor, în care să se acorde o atenție deosebită posibilelor consecințe neintenționate ale acestuia asupra activităților economice și a producției de energie regenerabilă în UE;

16. solicită Comisiei să aibă în vedere extinderea, pe baza unui studiu de impact, a abordării privind ecodesign-ul la MP, să analizeze posibilitatea introducerii unor noi instrumente, să colaboreze cu organismele de standardizare, să evalueze fezabilitatea unui program inovator („top-runner programme”) pentru produse în ceea ce privește eficiența utilizării resurselor, să consolideze serviciile de consiliere pe teme legate de eficiența utilizării resurselor, în special pentru IMM, de exemplu prin consolidarea unor astfel de programe în cadrul Agenției Europene pentru Competitivitate și Inovare (EACI); solicită Comisiei să sprijine întreprinderile mici și mijlocii în acest domeniu prin promovarea schimbului de bune practici între statele membre, asigurând accesul la cercetarea relevantă în cadrul PC7 și al viitoarelor programe de cercetare ale UE; solicită întreprinderilor să utilizeze fie sistemul de management de mediu și audit (EMAS), fie standardele ISO; solicită Comisiei și statelor membre să profite de achizițiile publice pentru a sprijini produsele eficiente din punct de vedere al resurselor și produsele care folosesc MP secundare și care asigură, de asemenea, o reciclare eficientă și transparentă la sfârșitul duratei lor de viață; constată că în procesul de reciclare contează nu numai cantitatea, ci și calitatea; subliniază, prin urmare, importanța proiectării de produse care să permită reciclarea; subliniază importanța includerii de date privind utilizarea resurselor pe etichetele ecologice și în informațiile privind produsele pentru a responsabiliza consumatorii; solicită organismelor europene de standardizare să aibă în vedere problema utilizării eficiente a resurselor la stabilirea standardelor;

17. solicită Comisiei să revizuiască modul în care Directiva privind proiectarea ecologică, Directiva privind vehiculele scoase din uz, Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice și Directiva privind deșeurile de baterii ar putea fi modificate astfel încât să se stimuleze reciclarea, nu doar în general, ci și pentru MP valoroase, inclusiv pământurile rare, de exemplu, prin stabilirea unor cerințe mai clare cu privire la dezmembrare și să propună amendamente la aceste acte în acest sens;

18. indică contribuția reciclării și a reutilizării la reducerea gazelor cu efect de seră (GES), având în vedere că utilizarea MP reprezintă o sursă importantă de producție de GES; indică, de asemenea, nivelul ridicat de reciclare în sectoarele care fac obiectul unei legislații privind reciclarea; solicită Comsiei să identifice mijloacele de a spori și mai mult reciclarea în sectoarele pertinente, printre altele prin îmbunătățirea cadrului legal privind economia circulară; subliniază importanța de a se investi în reciclarea MP, în special a pământurilor rare; solicită Comisiei să lanseze o analiză aprofundată a fluxului de materii în UE, care să ia în considerare întregul ciclu de viață a MP (de la extracția minieră până la faza de deșeuri), pe sectoare, pentru a evalua și propune modalități rentabile de sporire a reciclării MP, ținând seama de impactul asupra mediului; solicită Comisiei Europene să armonizeze legislația europeană și standardele minime de reciclare pentru o mai mare coerență; solicită statelor membre să asigure punerea corectă în aplicare a legislației în vigoare și invită asociațiile industriale naționale să promoveze în mod activ reciclarea în rândul membrilor lor și să faciliteze cooperarea cu instituțiile de cercetare și cu alte sectoare; constată că este important ca o creștere a producției să nu implice o creștere a cantității de deșeuri;

19. constată importanța creării de sinergii industriale privind reciclarea și a sprijinirii întreprinderilor în identificarea modalităților în care deșeurile și subprodusele acestora pot servi drept resurse pentru altele; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze abordări similare celei adoptate de Regatul Unit în cadrul programului său național de simbioză industrială;

20. solicită Comisiei:

- să analizeze și să promoveze proiecte de minerit urban deoarece această activitate poate fi mult mai productivă decât minele de minereuri înainte de extracție și o mare parte din MP secundare valoroase pot fi extrase, reutilizate și reciclate, precum și să investească în proiecte care reduc în general folosirea de MP și determină, prin urmare, schimbări ale societății;

- să analizeze, inclusiv printr-un studiu de impact independent, dacă depozitele de deșeuri închise ar putea fi redeschise pentru a recicla posibilele deșeuri utilizând cele mai avansate tehnologii disponibile, dat fiind că acest lucru ar conduce la o mai mare disponibilitate a MP și creșterea numărului de locuri de muncă în întreaga Uniune;

- să examineze depozitele de deșeuri miniere și depozitele de deșeuri metalurgice;

- să finalizeze, până în 2012, o bază de date a UE privind depozitele de deșeuri miniere și să asigure executarea Directivei privind deșeurile miniere;

- să asigure tratarea acestor deșeuri cu cele mai avansate tehnologii disponibile;

- să încurajeze gestionarea ciclului de viață al clădirilor pentru a asigura că, dacă este cazul, materialele folosite în construcția acestora pot fi reciclate;

- să introducă treptat o interdicție generală privind depozitarea deșeurilor în Uniunea Europeană;

21. consideră că există o nevoie urgentă de informații suplimentare privind mineritul urban și, prin urmare, solicită Comisiei să evalueze mai ales potențialul, dar și posibilele limitări în această privință;

22. încurajează Comisia să dezvolte o strategie de reciclare în care recuperarea să se producă cât mai aproape posibil de sursa de deșeuri, incluzând purificarea apei reziduale, dat fiind că acest fapt ar permite recuperarea unor concentrații mai mari de MP, va preveni imposibilitatea de recuperare, va diminua impactul negativ asupra mediului și, posibil, va spori eficiența energetică;

23. solicită, în plus, Comisiei să prezinte o propunere de modificare a Directivei privind depozitele de deșeuri(10) și să dezvolte și să extindă obiectivele stabilite la articolul 5 alineatul (2) al acesteia; consideră, de asemenea, că, în conformitate cu Directiva privind depozitele de deșeuri, începând cu 2020 obiectivul de reducere din cadrul interdicției de trimitere a deșeurilor urbane biodegradabile în depozitele de deșeuri ar trebui extins la toate deșeurile biodegradabile, cu o țintă de reducere stabilită la 5 %;

24. solicită Comisiei să susțină parteneriatele în materie de reciclare cu țările în curs de dezvoltare; solicită Comisiei să sprijine proiecte-pilot cum ar fi zonele fără deșeuri;

25. solicită Comisiei să evalueze modalitatea în care Banca Europeană de Investiții (BEI) poate contribui la reducerea riscurilor financiare pentru investițiile în stații de reciclare care folosesc tehnologii de ultimă generație și în alte inițiative din domeniul reciclării;

26. solicită Comisiei să încurajeze cercetarea și dezvoltarea în domeniul stimulentelor economice pentru reciclare, inclusiv reciclarea pământurilor rare, având în vedere, de asemenea, evaluările de impact; de asemenea, solicită Comisiei să analizeze modalitățile în care piețele pentru materii reciclate pot fi susținute, printre altele prin certificate ecologice pentru materii reciclate și prin cerințe de proiectare ecologică, și să asigure că politica și bugetele de coeziune sunt, de asemenea, folosite la maximum pentru a promova reciclarea și eficiența utilizării resurselor;

27. subliniază nevoia de a combate transportul ilegal de materii reciclabile și de deșeuri care conțin MP folositoare, în special deșeurile electronice acoperite de Directiva DEEE (2002/96), prin îmbunătățirea legislației și consolidarea punerii în aplicare și solicită statelor membre să acorde atenție urgent acestei sarcini; solicită Comisiei să analizeze felul în care utilizarea în continuare a conceptului de răspundere a producătorului ar putea veni în sprijinul acestui obiectiv; subliniază necesitatea stabilirii unui sistem global de certificare pentru unitățile de reciclare; constată importanța cooperării dintre funcționarii vamali naționali; solicită Comisiei să analizeze dacă este necesar un mecanism colectiv de informare a autorităților cu privire la fluxurile de transporturi ilegale; solicită Comisiei să analizeze fluxurile ilegale de deșeuri și să raporteze în mod regulat cu privire la progresele înregistrate în combaterea exportului ilegal de deșeuri; solicită Comisiei să promoveze o distincție efectivă în declarațiile vamale între mărfurile noi și cele uzate, abordând acest aspect în Dispozițiile de punere în aplicare a Codului Vamal Comunitar modernizat;

28. invită, de asemenea, Comisia ca, în acest context, să sprijine partenerii comerciali ai UE, acolo unde acest sprijin este acceptat, pentru ca aceștia să adopte legi corespunzătoare și să pună în execuție măsuri de control adecvate pentru a preveni importurile ilegale de orice fel de deșeuri pe teritoriul lor și să lupte în mod activ împotriva corupției, care favorizează adesea aceste importuri ilegale.

29. solicită Comisiei să țină seama de observațiile critice din partea unor state membre cu privire la Regulamentul Consiliului de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice nu mai constituie deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE și solicită Comisiei să consolideze cerințele privind calitatea produselor și să îmbunătățească posibilitățile de verificare și de asigurare că deșeurile despre care se declară că nu mai constituie deșeuri respectă cerințele de calitate;

30. solicită Comisiei să identifice prioritățile pentru cercetare și inovarea în materie de metode durabile de prospectare și producție, de cicluri de viață a produselor și de reciclare circulară a acestora (cradle-to-cradle), de substituire și de eficiență în utilizarea resurselor, dat fiind că acest lucru ar putea micșora dependența Europei la import de furnizori monopoliști; solicită Comisiei ca, în cadrul programelor-cadru, să găsească soluții pentru provocările existente în materie de reciclare și subliniză că ar trebui să se acorde atenție diverselor strategii de reciclare necesare pentru majoritatea metalelor și pentru materiile prime chimice cum ar fi pământurile rare; solicită Comisiei să combine finanțarea cercetării în domeniul MP, cum ar fi pământurile rare, cu obiective clare, cum ar fi obiectivul japonez de reducere a consumului de pământuri rare cu o treime; invită Comisia să integreze experiența țărilor terțe care au atins deja un nivel ridicat de recuperare, cum ar fi Norvegia, unde aproximativ 80 % din deșeurile electronice sunt recuperate, și să stabilească propriile sale obiective adecvate de recuperare; subliniază importanța parteneriatelor public-privat în acest domeniu implicând industria, mediul academic și guvernul; recunoaște avantajele importante pe care astfel de instituții le oferă, de asemenea, IMM-urilor; insistă asupra importanței unui Parteneriat european pentru inovare pentru MP strategice pentru a promova dezvoltarea eficienței resurselor, a tehnologiilor-cheie, a siguranței aprovizionării și a sectorului intern de MP; solicită Comisiei să lanseze un astfel de parteneriat în anul 2011;

31. regretă faptul că substituirea și reutilizarea nu sunt tratate în mod suficient în comunicare; reamintește că substituirea, în special pentru materiile prime chimice și pentru pământurile rare, este de mare actualitate și poate oferi soluții eficiente pentru aprovizionare și pentru combaterea riscurilor de mediu, acolo unde acest lucru este posibil; prin urmare, solicită Comisiei să își intensifice activitatea în acest domeniu prin stimularea finanțării pentru cercetare și inovare prin posibila dezvoltare a unui program de cercetare-dezvoltare în materie de substituire în viitorul program-cadru pentru cercetare, sprijinind centralele demonstrative; încurajează Comisia și statele membre să analizeze posibilitatea de a stabili obiective de substituire, ținând seama, în același timp, de studiile de impact aplicabile; solicită Comisiei să utilizeze pe deplin capacitățile existente în cadrul UE în materie de pământuri rare;

Aprovizionarea durabilă în UE

32. solicită introducerea unor politici nefiscale care să ajute sectoarele interne de MP să atragă investiții; salută, prin urmare, cooperarea dintre institutele naționale de studii geologice; solicită o cooperare mai strânsă între acestea și încurajează utilizarea de standarde și practici comune care ar facilita schimbul și valorificarea informațiilor geologice disponibile; salută publicarea unui anuar european privind MP (ERMY), subliniind că ar trebui incluse datele privind resursele secundare și mineritul urban; solicită Comisiei să evalueze necesitatea creării unui Serviciu geologic al UE care să reunească activitatea institutelor naționale și să colaboreze cu partenerii de la nivel internațional; sprijină activitatea Comisiei cu privire la îmbunătățirea bazei de informații geologice a UE; solicită Comisiei să elaboreze, în cooperare cu statele membre, o hartă digitală a resurselor Uniunii;

33. ia act de importanța MP și aprovizionarea internă cu acestea în Europa; solicită, în consecință:

- o coordonare mai bună în ceea ce privește extracția, distribuția, prelucrarea, reutilizarea și reciclarea;

- ca administrațiile publice competente (naționale, regionale și locale) să aplice proceduri administrative clare, eficiente și coordonate în vederea acordării autorizațiilor de exploatare a MP, care ar putea include stabilirea unui ghișeu unic pentru a ușura și accelera procesul de autorizare;

- ca statele membre să elaboreze politici de planificare a utilizării teritoriului, inclusiv estimări pe termen lung privind cererea de minerale la nivel regional și local, care ar urma să fie reflectate în politicile naționale privind MP, care ar trebui să se bazeze pe valoroasele cunoștințe geologice privind MP care există în diversele state membre și care nu ar trebui să obstrucționeze comerțul din cadrul UE și nici să excludă cererea transfrontalieră;

ia act de rolul important pe care îl au, de asemenea, întreprinderile de servicii din amonte în contextul mineritului intern; subliniază importanța stimulării grupurilor regionale sau naționale din domeniul MP care reunesc industria, serviciile geologice, prestatorii de servicii din amonte, producătorii de echipamente, societățile miniere și de rafinare, precum și industria transporturilor și partenerii sociali, pentru desfășurarea unor activități miniere durabile în Europa, folosind, de asemenea, noi tehnologii de minerit;

34. invită Comisia să includă obiectivele planului de acțiune pentru biodiversitate în strategia privind MP pentru întărirea legăturilor dintre economie și mediu și pentru a se ține seama de efectele pe care le au asupra mediului extracția, producția, utilizarea și eliminarea MP; îndeamnă Comisia să sprijine dezvoltarea amenajării strategice a teritoriului în toate statele membre pentru a echilibra extracția de MP cu celelalte destinații ale terenurilor și să protejeze mediul și biodiversitatea;

35. subliniază că activitatea de extracție trebuie să se realizeze respectând cele mai înalte standarde de securitate la locul de muncă și de protecție a mediului, în vederea prevenirii accidentelor și a reabilitării zonelor afectate;

36. solicită Comisiei să acorde o atenție adecvată dezvoltării zonelor bogate în resurse și să includă o abordare cuprinzătoare pentru îmbunătățirea infrastructurii de transport care leagă zonele bogate în resurse ale Uniunii cu zonele sale industriale; prin urmare, solicită Comisiei să asigure că orientările revizuite privind Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-T) satisfac nevoile industriei, asigurând un acces ușor la MP;

37. reafirmă faptul că orientările proiectului NATURA 2000 asigură o bază solidă pentru derularea activităților de extracție neenergetice, ținând seama de principiul subsidiarității; solicită Comisiei să verifice cu regularitate dacă s-au înregistrat progrese în statele membre în ceea ce privește realizarea unui echilibru dintre extracția de MP și conservarea mediului; constată că codurile de bune practici pentru atingerea unui nivel de excelență din punct de vedere tehnic, social, competitiv și ecologic reprezintă instrumente importante; reamintește Rezoluția Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(11) și solicită Comisiei în acest sens, în conformitate cu principiul precauției, să analizeze posibilitatea exploatării durabile din punctul de vedere al mediului a zonelor sensibile care ar putea constitui surse valoroase de MP, cum ar fi regiunea Arctică, regiunea Barents și Groenlanda și, dacă este posibil, să extindă acordurile de parteneriat existente cu țările din aceste regiuni;

38. subliniază necesitatea unor condiții-cadru mai transparente și previzibile referitoare la procesele de aprobare cu rol de reglementare pentru înființarea unor noi mine de extragere a metalelor și minereurilor, fără a pune în pericol normele de mediu;

39. ia act de faptul că țările din nordul Europei și regiunea Barents dețin depozite substanțiale de minereuri, minerale și păduri; consideră că regiunea din nordul Europei poate avea o contribuție substanțială la necesitățile de aprovizionare cu MP ale altor companii europene, reducând astfel dependența europeană de importuri; consideră că există o nevoie clară de a spori gradul de informare cu privire la potențialul din nordul Europei în cadrul dezbaterii în curs privind MP;

40. subliniază importanța cercetării, dezvoltării și inovării (C&D&I ) pentru a aborda noile provocări; ia act de contribuția C&D&I pentru dezvoltarea unor tehnologii inovatoare și a unor metode durabile în cadrul activităților miniere, a celor de rafinare și de producție a minereurilor, precum și a celor de reciclare pentru a reduce și mai mult amprenta ecologică și posibilele efecte sociale negative;

41. îndeamnă Comisia Europeană să ia măsuri pentru a încuraja luarea în considerare a redeschiderii anumitor mine, exploatându-le de o manieră durabilă, pentru a ajuta la reducerea riscului de penurie de MP pentru industria europeană;

42. subliniază importanța competențelor și a formării, precum și rolul jucat de geologi și de ingineri, de mineri și de alți angajați; solicită Comisiei și statelor membre să se angajeze într-un dialog strâns cu partenerii sociali, mediul academic și industria în acest context; solicită Comisiei, să identifice până în 2012 necesarul de personal calificat și disponibilitatea acestuia în domeniul C&D, al extracției, al rafinării, al prelucrării și al reciclării MP esențiale și să comunice aceste informații Parlamentului European; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine, în colaborare cu industria și mediul academic, formarea în domeniul MP prin crearea unor programe și burse universitare speciale; de asemenea, sprijină, în acest context, programele de schimb din acest domeniu, cum ar fi programul Erasmus Mundus privind mineralele și mediul;

43. salută propunerea ca UE să poarte discuții diplomatice pe tema MP și a pământurilor rare cu scopul de a institui o platformă internațională de reglementare, de a asigura accesul la MP și aprovizionarea cu acestea, în special în cazul celor considerate de importanță critică, de a asigura deschiderea piețelor globale și de a promova cooperarea internațională în domeniul extracției durabile a MP și utilizarea eficientă a resurselor pe baza intereselor reciproce; subliniază, în acest context, necesitatea de a institui un dialog durabil în contextul discuțiilor diplomatice pe tema MP între țările industrializate, cele de puțin timp în curs de industrializare și cele în curs de dezvoltare bogate în resurse, de asemenea în vederea promovării drepturilor omului, a bunei guvernanțe și a stabilității regionale și pentru a preveni riscul de conflicte determinate de resursele naturale;

44. solicită Comisiei să asigure punerea în execuție cu cea mai mare strictețe a legislației UE existente, să includă norme de securitate și standarde în domeniul extracției de aur în acțiunile din cadrul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”, să includă o misiune specială pentru Grupul internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor (PNUM) privind extracția aurului, inclusiv aspectele privind siguranța, inovarea, gestionarea substanțelor chimice, extracția ilegală, precum și extracția artizanală, pentru a găsi o soluție durabilă pe termen lung, care să asigure că aurul este produs sau importat în UE în mod sustenabil, precum și să analizeze posibilitatea revizuirii orientărilor Berlin II privind extracția artizanală și la scară redusă;

45. subliniază faptul că extracția artizanală și la scară redusă poate avea un rol vital în viața comunităților locale, poate crea locuri de muncă și sprijini obiectivele de dezvoltare, dacă este recunoscută, reglementată și sprijinită în mod oficial; regretă relativa lipsă de cunoștințe și de instrumente analitice în acest domeniu și subliniază necesitatea de a-i crește vizibilitatea, de a facilita elaborarea și punerea în aplicare a unor politici mai eficiente privind extracția artizanală și la scară redusă și de a monitoriza eforturile în materie de asistență pentru a putea evita capcanele sărăciei, cum ar fi munca copiilor, mediul de lucru nesigur, munca forțată, întâlnite deseori în extracția artizanală și conflictele asociate activităților de extracție la scară redusă; de asemenea, invită UE și statele membre să sprijine țările în curs de dezvoltare atât la nivel național, cât și la nivel local, punând la dispoziția acestora cunoștințele sale privind practicile miniere durabile, eficiența sporită a utilizării resurselor, reutilizarea și reciclarea acestora;

46. solicită Comisiei să evalueze necesitatea de a institui un mecanism de stocare a materiilor prime chimice, în special a pământurilor rare, care ar garanta societăților europene atât accesul la materii prime strategice utilizate în industria ecologică, cea de înaltă tehnologie, cea de apărare și cea a sănătății, cât și protecția împotriva presiunii monopoliste și a creșterilor prețurilor; subliniază faptul că rolul UE în cadrul oricărui posibil program de stocare ar trebui limitat la asigurarea cadrului juridic și a supravegherii reglementare;

Aprovizionarea echitabilă și durabilă cu materii prime la nivel internațional

47. ia act de multiplicarea barierelor comerciale și a denaturărilor concurenței în cadrul comerțului cu MP; solicită Comisiei să monitorizeze și să discute în mod consecvent, la nivel regional, multilateral și bilateral, chestiunea restricțiilor la export și import; măsurile de denaturare a comerțului în ceea ce privește MPși în special materiile prime chimice trebuie investigate pe deplin și ar putea determina luarea unor măsuri juridice suplimentare în cadrul OMC; solicită OMC să monitorizeze îndeaproape impactul restricțiilor la export și, în această privință, sprijină crearea în cadrul OMC a unui instrument de monitorizare a barierelor tarifare și netarifare din calea comerțului cu MP și pământuri rare și crearea în cadrul G20 a unui „Consiliu de stabilitate pentru materiile prime și pământurile rare”; solicită Comisiei să utilizeze toate rețelele sale internaționale, inclusiv serviciul diplomatic, pentru a îmbunătăți relațiile cu țările și regiunile furnizoare de MP și de materii prime chimice, facilitând astfel comercializarea la nivel internațional a acestora și mai ales a materiilor prime chimice; salută intenția UE de a derula o activitate diplomatică proactivă în domeniul MP, care include diverse politici, cum ar fi politica externă, cea comercială, cea de mediu și cea de dezvoltare, și care promovează și consolidează principiile democratice, drepturile omului, stabilitatea regională, transparența și dezvoltarea durabilă; consideră că trebuie elaborate, într-un termen foarte scurt, măsuri prioritare concrete și o strategie cuprinzătoare pentru o aprovizionare durabilă cu pământuri rare; solicită Comisiei să implice părțile europene interesate din domeniul pământurilor rare în procesul de identificare a acestor măsuri;

48. recunoaște drepturile legitime ale guvernelor și ale parlamentelor țărilor în curs de dezvoltare de a adopta politici și de a reglementa investițiile străine în interes public, prin consultarea cu societatea civilă, astfel încât investițiile străine să aducă avantaje economiei locale, să creeze valoare adăugată pe piața internă și să stimuleze dezvoltarea; subliniază că strategia UE privind MP nu ar trebui să reprezinte un obstacol în exercitarea acestor drepturi;

49. salută eforturile UE de promovare a unui comerț durabil cu MP cu țările terțe (cum ar fi FLEGT);

50. subliniază necesitatea stabilirii de norme clare pentru cooperarea în domeniul comerțului cu MP între toate părțile participante (producători, exportatori, țări de tranzit, importatori);

51. solicită Comisiei să asigure coerența dintre politica de dezvoltare și inițiativa privind materiile prime, unde politica UE în materie de MP ar trebui să țină seama pe deplin de creșterea economică durabilă din țările în curs de dezvoltare și ar trebui să fie coerentă cu obiectivul general de eradicare a sărăciei, astfel cum se prevede la articolul 208 din TFUE; subliniază faptul că sprijinirea fermă a dezvoltării economice, sociale și de mediu a țărilor bogate în resurse ar putea să le ajute la construirea unor instituții solide și democratice, care vor granta beneficii reciproce atât țărilor exportatoare, cât și celor importatoare; prin urmare, solicită includerea unor clauze legate de drepturile omului și democratizare în viitoarele acorduri cu țările partenere exportatoare de MP; prin urmare, consideră că UE ar trebui, de asemenea, să sprijine țările în curs de dezvoltare pentru ca acestea să își diversifice economiile, să reducă dependența lor de exporturile de MP prime din export și să sporească valoarea produselor lor prin producția și prelucrarea internă; solicită Comisiei ca, în cadrul pregătirii noilor instrumente de acțiune externă pentru perioada de după 2013, să includă măsuri de sprijinire a bunei guvernanțe și a mineritului durabil în programele care vizează stabilitatea democratică și economică a statelor fragile care sunt furnizori de MP;

52. consideră că întreprinderile sunt responsabile pentru obținerea de resurse; recunoaște dificultățile de achiziționare a resurselor cu care se confruntă IMM-urile; prin urmare, solicită Comisiei să ia în considerare modalități în care concepte cum ar fi un holding european în domeniul MP ar putea fi susținute nefinanciar; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze îndeaproape societatea japoneză JOGMEC;.

53. îndeamnă statele membre să coopereze între ele ca parte integrantă a strategiei europene în domeniul MP; solicită ca această strategie să se folosească de sinergiile dintre politicile economice, miniere, industriale și internaționale și să urmărească asigurarea aprovizionării cu materiale strategice;

54. solicită Comisiei să evalueze rezultatul procedurii inițiate împotriva Chinei in cadrul OMC și să folosească, pe viitor, mecanismele OMC, acolo unde este cazul;

55. ia act de importanța relațiilor UE-Africa și de acordul de la Addis Abeba din luna iunie 2010; insistă ca acest parteneriat să aibă la bază interese reciproce; subliniază că pentru promovarea practicilor de extracție durabilă este important să se facă schimb de cele mai bune practici privind buna guvernanță, utilizarea mai eficientă a resurselor, reutilizarea și reciclarea acestora, gestionarea sterilului de procesare și a rocii explodate, reabilitarea patrimoniului minier, sănătatea și siguranța, protecția lucrătorilor și abolirea muncii copiilor; subliniază faptul că Uniunea Africană a afirmat în Viziunea africană privind extracția că țările africane nu au putut beneficia până în prezent de avantajul lor competitiv în domeniul resurselor naturale, precum și că, prin urmare, trebuie să se ia în considerare luarea de măsuri pentru a se asigura că bogăția resurselor naturale aduce beneficii populațiilor din țările bogate în resurse;

56. subliniază importanța cooperării bilaterale cu privire la MP, lucru demonstrat de UE și Uniunea Africană în iunie 2010, și încurajează depunerea de eforturi suplimentare în contextul Planului comun de acțiune Africa-UE pentru 2011-2013; solicită dezvoltarea unor forme similare de cooperare cu alte țări mari producătoare de MP de importanță vitală; propune ca unul dintre obiectivele concrete ale discuțiilor diplomatice pe tema MP să fie diversificarea surselor de materii prime din Asia de Sud-Est spre America Latină și Africa în ceea ce privește anumite MP de ale căror importuri Uniunea Europeană este dependentă;

57. salută abordarea acestui plan de acțiune care constă în asigurarea formării cu privire la bunele practici în domeniul negocierii contractelor privind minereurile și în promovarea cooperării științifice în sectorul minier, pe lângă promovarea bunei guvernanțe, inclusiv a transparenței;

58. regretă faptul că în comunicare nu sunt menționate alte regiuni sau țări; consideră că ar trebui explorate surse alternative de MP pentru a evita dependența Europei de un număr limitat de țări; în acest sens, solicită Comisiei să promoveze alte parteneriate reciproc avantajoase cu țările și regiunile bogate în resurse; consideră că UE ar trebui să ofere parteneriate ce respectă triunghiul infrastructură-resurse-împărtășire a cunoștințelor; solicită UE să susțină țările în curs de dezvoltare bogate în resurse, astfel încât acestea să-și dezvolte cunoștințele referitoare la geologie, extracție și prelucrarea minereurilor, precum și cele referitoare la chestiunile de ordin științific și juridic, pentru a stabili un cadru pentru consolidarea durabilă a capacităților; propune, în acest context, înființarea în cadrul facultăților de geologie a unor departamente finanțate în cooperare; solicită Comisiei să monitorizeze acordurile internaționale încheiate de țările bogate în resurse cu state care nu sunt membre ale UE, care prevăd accesul exclusiv la resursele, și să garanteze accesul echitabil la resurse și buna funcționare a dreptului comercial internațional;

59. este preocupat de lipsa identificării unei strategii de dialog și de cooperare cu China și alți actori-cheie internaționali; subliniază nevoia unui dialog cu China referitor la comerț la tehnologie; solicită Comisiei să analizeze modalitatea în care proiectele-pilot privind activitățile miniere durabile și prelucrarea minereurilor, substituirea, eficiența utilizării resurselor sau reciclarea materiilor prime chimice pot fi puse în aplicare în colaborare cu China în vederea obținerii de avantaje reciproce; de asemenea, sprijină în mod ferm desfășurarea unor dialoguri bilaterale similare pe tema unor probleme pertinente privind MP cu alți furnizori-cheie, cum ar fi BRICS, caracterizați atât prin consumul, cât și prin deșinerea unor cantități enorme de MP; solicită Comisiei să abordeze în mod similar problematica MP și în cadrul politicii europene de vecinătate;

60. consideră că strategia UE privind MP ar trebui să reflecte diferențele dintre economiile dezvoltate și principalele economii emergente, pe de o parte, și țările cele mai puțin dezvoltate, pe de altă parte;

61. subliniază că aspectele legate de accesul la MP ar trebui integrate succesiv în măsurile de consolidare a păcii și de prevenire a conflictelor, dat fiind faptul că un număr considerabil de conflicte au reapărut în anumite regiuni;

62. este de acord cu faptul că politica de dezvoltare joacă un rol în sprijinirea țărilor în procesul de transformare a resurselor acestora în creștere durabilă și favorabilă incluziunii, printre altele prin consolidarea guvernanței și a transparenței; subliniază faptul că politica de dezvoltare, inclusiv SPG, nu este un instrument diplomatic pentru domeniul MP, dar consideră că poate juca un important rol de sprijin în politica europeană privind MP; prin urmare, solicită Comisiei să asigure coerența dintre acestea; salută includerea unor garanții explicite în acordurile comerciale ale UE privind accesul nediscriminatoriu la piețele de MP și ca precondiție pentru a primi calitatea de membru al OMC; consideră, totuși, că acordurile comerciale ar trebui să asigure flexibilitatea necesară pentru a susține țările în curs de dezvoltare în crearea de legături între industria extractivă și industria locală; consideră că suveranitatea țărilor în ceea ce privește resursele trebuie respectată și solicită Comisiei, în acest context, să echilibreze opoziția față de taxele la export din țările în curs de dezvoltare, printr-o abordare diferențiată care să țină seama de diferitele contexte naționale, pentru a nu pune în pericol obiectivele de dezvoltare și industrializare a țărilor în curs de dezvoltare; subliniază că un comerț liber și echitabil este de o importanță crucială pentru dezvoltarea sectorului MP la nivel mondial și pentru crearea bogăției în toate societățile; ia act de faptul că veniturile provenite din MP pot juca un rol esențial în a permite țărilor mai puțin dezvoltate să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

63. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Inițiativa reformată privind materiile prime nu face referire la SPG și nici SPG+ și nu propune stimulente comerciale alternative pentru a promova drepturile omului și standardele de mediu, pentru a împiedica munca copiilor și a sprijini reformele interne în țările care nu intră în sfera de aplicare a acestor sisteme; solicită Comisiei să sprijine și să încurajeze inițiativele de diversificare în economiile țărilor în curs de dezvoltare, care cunosc un grad ridicat de dependență de anumite MP;

64. solicită Comisiei să ajute țările în curs de dezvoltare să depășească diferențele la nivel de informații în contextul negocierilor contractelor privind MP și mineritul prin consolidarea capacităților acestora și să ajute la negocierea transferurilor tehnologice, atât la nivel național, cât și în rândul comunităților locale;

65. subliniază rolul pe care îl joacă responsabilitatea socială a întreprinderilor, prin aderarea la standarde superioare de muncă, sociale și ecologice în străinătate și prin folosirea celor mai avansate tehnologii disponibile; consideră că acestea ar trebui promovate prin forurile relevante, cum ar fi G8, G20, OMC, OCDE, UNCTAD, PNUM și Grupul său internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor, grupurile internaționale de studiu în domeniul metalelor și alte organisme; salută, în acest context, contribuțiile pozitive aduse prin intermediul inițiativei „Global Compact” a ONU; solicită întreprinderilor din UE să elaboreze un cod de conduită adecvat pentru acele întreprinderi care operează în țări terțe și să își bazeze activitățile pe orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și pe ISO 26000; solicită Comisiei să ia măsuri care să asigure respectarea normelor sociale, de mediu și de muncă de către întreprinderile UE care exploatează resurse naturale în țările terțe; solicită Comisiei să prezinte o propunere proprie referitoare la elaborarea de rapoarte de țară privind minereurile extrase în condiții de conflict armat și să stabilească o cerință obligatorie din punct de vedere juridic pentru întreprinderile din industria extractivă cu privire la publicarea sumelor plătite pentru fiecare proiect și țară în care acestea investesc, urmând exemplul legii Dodd-Frank din SUA; susține Inițiativa pentru transparența în industriile extractive (EITI) și rețeaua globală „Publică ce plătești” (PWYP); consideră că aceste standarde ar trebui aplicate, în mod deosebit, în cazul proiectelor care primesc finanțare de la UE, de exemplu prin intermediul BEI; îndeamnă UE să analizeze modul în care poate fi prevenit importul de minereuri comercializate sau extrase ilegal; solicită Comisiei să analizeze dacă tehnologia de „amprentare” ar putea fi folosită în acest context și să promoveze proiecte-pilot bazate pe experiențele referitoare la „amprentele de columbit-tantalit”; invită BEI să efectueze cu regularitate o analiză a efectelor scontate ale creditării oferite de aceasta în industria extractivă;

66. își exprimă îngrijorarea puternică față de numeroasele cazuri confirmate de încălcare a standardelor de mediu și de muncă, precum și a drepturilor omului de către întreprinderi din UE;

67. reiterează că inițiativele privind transparența din sectorul industriilor extractive sunt de fapt în beneficiul societăților, pot crea securitate juridică și parteneriate durabile pe termen lung și pot acționa ca măsuri de protecție împotriva redeschiderii negocierilor sau a expulzării; constată că există provocări care trebuie abordate și că unele contracte impun confidențialitate, dar, în ciuda acestui fapt, ar trebui să fie supuse controlului public; ia act de faptul că Legea din Ghana privind gestionarea veniturilor obținute din petrol reprezintă un exemplu bun pentru păstrarea, pe de o parte, a unui anumit grad de confidențialitate și pentru asigurarea, pe de altă parte, a controlului parlamentar;

68. consideră că întreprinderile din UE ar trebui să fie responsabile din punct de vedere juridic în țările lor de origine pentru încălcarea drepturilor omului, a normelor de mediu sau a standardelor de bază ale OIM în domeniul muncii de către filialele lor din străinătate, precum și de entitățile care se află sub autoritatea lor;

69. solicită BEI și Comisiei ca, înainte de a lua decizia de a sprijini sectorul industriei extractive din anumite țări în curs de dezvoltare, să analizeze mai amănunțit dacă proiectele respective contribuie la eradicarea sărăciei, la dezvoltarea durabilă și la o creștere favorabilă incluziunii;

70. este preocupat de persistența comerțului cu minereuri provenite din zonele de conflict, precum și continua utilizare a acestora, a căror exploatare presupune abuzuri și activități ilegale inacceptabile; invită Comisia, SEAE, Consiliul și statele membre să ia în considerare această situație în cadrul relațiilor lor cu țările terțe; invită Comisia și țările furnizorilor strategici ai UE să dezvolte împreună sisteme eficiente pentru trasabilitatea MP de la importare până la reciclare sau eliminare și să introducă un sistem cu obligații reciproce de certificare a MP și a lanțurilor proprii de aprovizionare (lanțuri de aprovizionare certificate), în așa fel încât să se garanteze un comerț echitabil și, în special, să se împiedice abuzurile în ceea ce privește comerțul cu materii prime din regiunile afectate de criză; invită Comisia să coopereze cu instituțiile internaționale implicate (ONU, OCDE, ILO) pentru a identifica cele mai bune practici de certificare și pentru a continua armonizarea acestora;

71. subliniază faptul că piețele financiare pot juca un rol important în acoperirea riscului atât al producătorilor, cât și al consumatorilor de MP și produse de bază; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a asigura transparența pe piețele de produse de bază și pentru a combate în mod hotărât speculația nejustificată cu produsele de bază, care conduce la abuzuri pe piața aferentă, dacă se consideră că acest lucru este necesar pe baza unei analize empirice aprofundate; printre acestea se numără și inițiativele corespunzătoare din cadrul negocierilor G8 și G20;

72. își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele piețelor instrumentelor financiare derivate asupra evoluției prețurilor MP; este de părere că piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere ar trebui supuse unui control mai eficient; în acest context, sprijină măsurile de sprijin precum sporirea transparenței în ceea ce privește instrumentele financiare derivate extrabursiere sub supravegherea AEVMP; consideră că aceste măsuri ar putea oferi mai multă siguranță investitorilor și IMM-urilor și ar permite producătorilor europeni să facă planuri cu un grad mai mare de previzibilitate;

73. salută activitatea desfășurată în cadrul OCDE, G8 și G20 cu privire la MP și sustenabilitate și subliniază faptul că este necesară continuarea dialogului pe tema MP în cadrul G20 pentru a dezvolta o perspectivă comună; salută voința statelor membre ale G8 și G20 de a combate volatilitatea prețurilor MP și solicită elaborarea unor măsuri concrete pentru a împiedica speculațiile din domeniu; solicită Comisei să promoveze activitatea OCDE cu privire la impactul restricțiilor la export și utilizarea acestora ca instrument de politică; susține includerea în aceste discuții a membrilor care nu fac parte din OCDE; solicită instituirea unei cooperări strategice între UE, SUA și Japonia cu privire la materiile prime chimice în vederea unei „supravegheri a materiilor prime la nivel mondial” prin comunicarea reciprocă a datelor privind cererea și oferta, elaborarea unor prognoze comune, încurajarea schimbului de bune practici, de cunoștințe tehnologice și de brevete, analiza lanțurilor de aprovizionare, analiza posibilității formării unor stocuri strategice comune și elaborarea de proiecte comune în domeniul C&D; este de părere că aceste chestiuni ar trebui incluse pe ordinea de zi a următoarelor summituri UE-SUA; invită Comisia să promoveze diplomația de tip „Track-II” privind MP, sprijinind schimburile dintre organizațiile neguvernamentale, mediul academic și grupurile de reflecție din UE și din alte țări care dețin resurse naturale relevante; invită Comisia să organizeze cu regularitate evenimente pe tema MP, precum „Saloanele Metalului” ale JOGMEC, împreună cu alte țări care dețin resurse naturale relevante; invită Comisia să analizeze și fezabilitatea unei inițiative privind statisticile internaționale referitoare la materiile prime chimice, pe baza exemplului Inițiativei comune privind datele organizațiilor (Joint Organisations Data Initiative, JODI), precum și dacă un acord internațional privind metalele ar putea fi un instrument util; invită Agenția Europeană de Apărare să contribuie, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) din TUE, la identificarea unor măsuri de consolidare a bazei industriale și tehnologice a sectorului apărării în ceea ce privește MP;

Produsele agricole și piețele de mărfuri

74. susține analiza furnizată de Comisie cu privire la produsele agricole în contextul siguranței alimentare la nivel global, marcată de scăderea rezervelor globale de alimente și de creșterea populației și a foametei, și cu privire la perspectivele de piață și subliniază volatilitatea extremă a prețurilor la alimente și furaje, imperfecțiunile lanțurilor de produse alimentare și furajere și rolul instrumentelor financiare și al speculațiilor ca o posibilă cauză a instabilității, de care trebuie să se țină seama cu multă seriozitate; reamintește faptul că patru state membre ale UE se numără printre țările care sunt deosebit de vulnerabile în fața creșterii prețului alimentelor;

75. solicită să se acorde o atenție specială incertitudinii fundamentale existente la nivelul interacțiunii sporite dintre modificările prețurilor produselor energetice și cele ale prețurilor produselor neenergetice, îndeosebi ale produselor alimentare;

76. insistă, în acord cu Comisia, asupra faptului că comunitatea internațională trebuie să adopte o abordare coordonată pe termen lung în ceea ce privește siguranța alimentară la nivel global, inclusiv să depună eforturi sporite în domeniul cercetării și să investească mai mult în sectorul agricol din cadrul țărilor în curs de dezvoltare, îndeosebi prin prioritățile politicii de dezvoltare, în vederea creșterii rezistenței și adaptabilității la șocurile din domeniul alimentar;

77. susține eforturile recente depuse de G20 cu privire la reacțiile politice la volatilitatea prețurilor pe piețele alimentare și agricole, inclusiv prin intensificarea schimbului de informații privind previziunile referitoare la producția de alimente, și subliniază că este nevoie de mai multă transparență și de informații mai actuale cu privire la rezervele și stocurile de produse alimentare;

78. salută comunicatul comun al celui de-al treilea summit al miniștrilor agriculturii de la Berlin, din 22 ianuarie 2011, semnat de 48 de țări, în care s-a solicitat îmbunătățirea capacității piețelor agricole de a funcționa în mod corespunzător și s-a recunoscut importanța comerțului pentru stabilirea unui echilibru între diferiții actori de pe piețele agricole și îmbunătățirea accesului agricultorilor la MP și la energie;

79. solicită realizarea de către Comisia Europeană a unui raport privind reglementarea instrumentelor financiare derivate și a produselor de bază pentru a determina dacă este nevoie de o reglementare distinctă pentru produsele agricole de bază, date fiind particularitățile acestui sector; susține propunerea recentă a Comisiei privind reglementarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere și consultarea publică cu privire la directiva DPIF; consideră că speculațiile abuzive, practicile incorecte și abuzul de pe piețele instrumentelor derivate ar trebui abordate de o manieră urgentă;

80. solicită Comisiei să propună măsuri concrete pentru garantarea siguranței alimentare, să combată instabilitatea pieței, precum și să consolideze de urgență funcționarea pieței instrumentelor financiare derivate pentru produsele agricole de bază, prin asumarea unei răspunderi generale pe termen lung.

o

o       o

81. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1)

http://ec.europa.eu/enterprise/policies/raw-materials/files/docs/report-b_en.pdf

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0093.

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0037.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0223.

(5)

http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/neei_n2000_guidance.pdf

(6)

http://ec.europa.eu/trade/creating-opportunities/trade-topics/raw-materials/

(7)

Studiul „Legăturile dintre mediu și competitivitate ”, Proiectul ENV.G.1/ETU/2007/0041, http://ec.europa.eu/environment/enveco/economics_policy/pdf/exec_summary_comp.pdf

(8)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0174.

(9)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0446.

(10)

Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, JO L 182, 16.7.1999, p. 1.

(11)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0024.


EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Industria europeană se confruntă cu o situație tot mai dificilă în ceea ce privește aprovizionarea cu MP. Această situație este valabilă mai ales pentru cele 14 MP esențiale identificate de Comisia Europeană. Cererea globală tot mai mare, dublată de lipsa de produse cauzată de termene lungi de realizare în industria minieră și de o utilizare tot mai frecventă a restricțiilor la export, impuse de țările bogate în resurse nu determină numai creșterea prețurilor până la niveluri record, ca în cazul cuprului, ci conduc, de asemenea, la posibile penurii în aprovizionare. În plus, UE depinde în mare măsură de importuri pentru multe materii prime, în special cele esențiale. Pământurile rare reprezintă un caz deosebit în relația cu China, care în prezent controlează 97 % din producția mondială, dar își restrânge exporturile.

Această situație este semnificativă, dat fiind că viitorul industrial al Uniunii Europene depinde, în fond, în mare măsură, de astfel de MP non-energetice, neagricole. Aceste resurse sunt deosebit de importante pentru tranziția către o economie sustenabilă, cu emisii reduse de carbon, fiind utilizate pentru produsele de înaltă tehnologie, cum ar fi catalizatoarele, bateriile sau echipamentele pentru producerea de energie regenerabilă.

În plus, penuria de resurse poate agrava situația de pe arena politică internațională, ce ar putea culmina eventual cu o luptă pentru resurse, adâncind diferențele dintre țările bogate și țările sărace în resurse. Niciunele nu vor obține niciun avantaj dintr-o astfel de situație. Prin urmare, trebuie produse noi abordări, care să trateze chestiunea MP non-energetice, neagricole, în special a resurselor identificate ca fiind esențiale, într-un mod inovator și bazat pe promovarea inovării, pentru a evita, în cele din urmă, jocurile cu sumă zero.

În acest context, Inițiativa privind MP reprezintă un prim pas important. Uniunea Europeană trebuie să elaboreze o strategie coerentă și orientată, cu acțiuni prioritare, în special pentru MP esențiale. Pentru a realiza acest lucru, Comisia Europeană ar trebui nu doar să facă o distincție între acordarea atenției cuvenite IMP și piețelor de mărfuri, ci ar trebui să creeze un grup de lucru privind MP, care să cuprindă toate DG interesate. Un astfel de grup de lucru interdepartamental ar trebui să elaboreze acțiuni prioritare privind MP esențiale, în special pământurile rare, și să asigure coeziunea strategică. Franța și Statele Unite ale Americii au creat deja astfel de grupuri de lucru.

O strategie de inovare industrială pentru asigurarea materiilor prime și a competitivității

Orice strategie privind MP va trebui, în cele din urmă, să se axeze pe intensificarea inovării mijloacelor de utilizare a MP de către industriile europene, întrucât acest fapt va contribui semnificativ la competitivitatea noastră, la sustenabilitate și la securitatea aprovizionării. Provocarea privind MP trebuie transformată într-o oportunitate care să revigoreze puterea industrială a Europei prin exploatarea potențialului nostru de inovare și de cercetare și dezvoltare, care reprezintă unul dintre aspectele-cheie ale Inițiativei emblematice a Comisiei privind o Uniune a inovării, ale politicii industriale pentru Europa, ale Inițiativei emblematice privind eficiența utilizării resurselor și ale Parteneriatului pentru inovare privind materiile prime. Dacă alte țări se află în competiție cu noi în domeniul MP, trebuie să ne concentrăm pe punctele noastre forte, care constau, în special, în capacitatea noastră de inovare și în tradiția puternică în domeniul cercetării și al dezvoltării.

Valorificarea acestora în domeniile utilizării resurselor, al reciclării regenerative, al substituirii și al activităților miniere durabile va fi crucială. De exemplu, Agenția privind eficiența materialelor din Germania a calculat că aproximativ 100 de miliarde de euro ar putea fi economisite anual prin procese mai eficiente. Această situație ar spori considerabil competitivitatea, prin diminuarea costurilor, reducând simultan emisiile de CO2 și gradul de utilizare a resurselor și majorând astfel siguranța resurselor noastre printr-o cerere mai scăzută. Același lucru este valabil pentru reciclare, care contribuie pozitiv la abordarea schimbărilor climatice. De exemplu, potrivit datelor din sector, aluminiul recuperat prin reciclare este cu 95 % mai ieftin decât atunci când acesta este produs din materie primă virgină. Pentru reciclare, sunt, de asemenea, disponibile multe surse de recuperare a materiilor utile din deșeurile din zone urbane. Se poate depăși acest stadiu, deschizând, eventual, vechile depozite de deșeuri. Potrivit datelor industriei, dacă numai 4 % din depozitele de deșeuri ar deține metale și rebuturi, ar echivala deja cu milioane de tone recuperabile numai în Germania. Nu în ultimul rând, sectorul reciclării asigură un număr mare de locuri de muncă și are capacitatea de a crea chiar și mai multe. În acest context, este important să se susțină și să se consolideze acest sector, printre altele, asigurând că reciclarea este considerată mai importantă decât incinerarea.

Alte țări pun deja în aplicare măsuri ambițioase. De exemplu, Japonia cheltuiește aproape 1 miliard de euro pentru a obține un alt miliard din industria privată, pentru a aborda eficiența utilizării resurselor, reciclarea și alte măsuri de consolidare a situației sale în ceea ce privește pământurile rare. În acest context, a propus un obiectiv preliminar de reducere a nivelului de utilizare a pământurilor rare cu o treime în anii următori.

Uniunea Europeană trebuie să se asigure că nu este depășită, la nivelul competitivității, prin măsuri mai eficiente adoptate de alții. Dispunem de măsuri de politică ample, care să asigure competitivitatea noastră în viitor, inclusiv, printre altele, proiectarea ecologică, finanțarea pentru PC7 și PC8, politici de reciclare, precum și alte stimulente economice productive, vizând stimularea inovării atât de necesare la nivelul resurselor și al materiilor prime.

În acest context, înființarea unui Parteneriat pentru inovare privind materiile prime devine deosebit de urgentă. Substituirea este, de asemenea, un aspect important care trebuie mai bine înglobat în cadrul Inițiativei Comisiei Europene privind materiile prime. Același lucru este valabil și pentru schimbarea stilului de viață și inovațiile sociale, cum ar fi leasingul ecologic și partajarea. De asemenea, este importantă stabilirea de obiective preliminare în vederea creării unei viziuni. UE ar trebui să propună un obiectiv anual de 3 % pentru eficiența utilizării resurselor și să vizeze reducerea anuală nivelului de utilizare a resurselor pe cap de locuitor la 6-10 tone până în 2050.

Activitățile miniere durabile joacă, de asemenea, un rol important în acest context. Desigur, Uniunea Europeană deține rezerve de MP, de exemplu există pământuri rare în Suedia, și continuă să își dezvolte baza de informații geologice prin proiecte precum PRO-MINE. Această activitate poate fi intensificată, de asemenea, printr-o îmbunătățire a cooperării dintre diferite institute naționale de studii geologice, pe care Comisia o are în vedere. În același timp, UE are o bază bună pentru extracția judicioasă de MP non-energetice, în documentul său de orientare privind NATURA 2000. Și în acest caz, UE poate avansa prin continuarea dezvoltării unor tehnologii de extracție minieră eficiente, mai bune și mai durabile. Îndeosebi tehnologiile ecologice de extracție minieră vor fi importante, ținând seama în special că extracția anumitor resurse, cum ar fi pământurile rare, poate genera radioactivitate. Aceste tehnologii, îmbinate cu standarde înalte de mediu și sociale, nu vor asigura numai un echilibru la nivelul sustenabilității și securității aprovizionării, ci vor spori, de asemenea, reputația întreprinderilor europene în străinătate, dacă aceste condiții sunt, în continuare, îndeplinite și îmbunătățite. În cele din urmă, acest lucru va duce la apariția mai multor oportunități de afaceri în țările bogate în resurse, dat fiind că acestea vor înregistra beneficii ca urmare a funcționării întreprinderilor europene pe teritoriul lor în conformitate cu standardele înalte ale UE, spre deosebire de alte corporații din afara UE.

Diplomația în domeniul materiilor prime

Pe lângă strategia de inovare industrială care vizează reducerea utilizării resurselor și creșterea nivelului de reciclare, precum și a potențialului intern durabil al UE, Uniunea Europeană va trebui, desigur, să continue să se bazeze pe furnizori externi în ceea ce privește MP. Diplomația MP este, prin urmare, de o importanță majoră.

În acest context, Uniunea Europeană trebuie să stabilească parteneriate reciproc avantajoase, care să asigure câștiguri atât pentru țările bogate în resurse, cât și pentru UE. Pe lângă parteneriatul Africa-UE, UE ar putea să promoveze, de asemenea, parteneriate cu țări din Europa de Est, din America Latină sau din Asia. China se impune îndeosebi la nivelul producției majorității pământurile rare esențiale. De asemenea, trebuie să se facă o distincție între diferitele țări și evoluția lor economică. De exemplu, abordarea „infrastructură în schimbul resurselor” se aplică numai unora dintre țările în curs de dezvoltare. În acest caz, industriile europene ar putea forma grupuri industriale alcătuite din societățile de construcții și cele de extracție. În alte cazuri, mai ales pentru țările bogate în resurse și cu un nivel ridicat de dezvoltare, un astfel de model pur și simplu nu prezintă interes. Pentru aceste țări, numele jocului este „resurse în schimbul tehnologiei și al informațiilor practice”. O astfel de abordare ar putea, de asemenea, să fie folosită în relațiile cu China. Pentru o anumită perioadă scurtă, de exemplu, avem nevoie de acces la pământurile rare ale Chinei, până când noile operațiuni de extracție minieră sunt puse în practică în țări precum Statele Unite, Canada și Australia. În mod similar, Beijing este foarte interesat de tehnologia de vârf în această perioadă, până când își va fi intensificat dezvoltarea tehnologică internă. În acest context, se poate folosi această bază pentru încheierea unor contracte.

Totodată, CE ar putea evalua modalitatea în care să susțină nefinanciar un holding în domeniul MP, care să cuprindă numeroase societăți europene în vederea asigurării de MP. În mod similar, alte întreprinderi ar putea dori să pună în aplicare o strategie de integrare verticală în vederea consolidării securității aprovizionării cu MP.

Comisia Europeană ar trebui să asigure, de asemenea, respectarea de către întreprinderile UE a standardelor sociale și de mediu în cadrul activității desfășurate de acestea în străinătate, astfel încât să consolideze în continuare bunele relații dintre UE și țările bogate în resurse. În acest context, în vederea consolidării transparenței și a asigurării bunei guvernanțe, Uniunea Europeană ar trebui să urmeze exemplul legii Dodd-Frank din SUA și să solicite întreprinderilor să declare dacă originea resurselor acestora se află în regiuni de conflict armat, iar industriilor extractive, să declare plățile efectuate către guverne străine. În plus, pentru a oferi un parteneriat credibil țărilor bogate în resurse, Uniunea Europeană nu ar trebui să folosească greșit instrumentul aferent politicii de dezvoltare în astfel de scopuri. Această situație este valabilă mai ales pentru sistemul general de preferințe comerciale sau pentru Fondul European de Dezvoltare. În schimb, ar trebui să ajute țările bogate în resurse să depășească probleme pertinente, cum ar fi diferențele la nivelul informațiilor necesare pentru negocierea contractelor privind materiile prime și activitățile de extracție minieră, dat fiind că multe guverne nu au competența necesară pentru a evalua în mod corespunzător valoarea resurselor naturale pe care le dețin și, prin urmare, găsesc că este dificilă încheierea de acorduri favorabile.

Nu în cele din urmă, Uniunea Europeană ar trebui să își îmbine activitățile cu cele ale altor țări industriale și emergente, pentru a crea sinergii. Pe lângă OCDE și G8/G20, Comisia ar trebui să înainteze propuneri concrete de cooperare cu Statele Unite ale Americii și cu Japonia. Aceasta ar putea include partajarea datelor sau crearea de programe comune de cercetare și dezvoltare.

În cele din urmă, pentru a aborda cu succes provocarea MP, Uniunea Europeană are nevoie de o strategie cuprinzătoare și integrată, care să se axeze pe măsuri pe termen scurt și lung, care să poată fi puse în aplicare la nivel intern și internațional, în special în ceea ce privește MP esențiale, cum ar fi pământurile rare. Esența acesteia trebuie să fie o strategie de inovare industrială, bazată pe eficiența utilizării resurselor și pe reciclare, acestea reprezentând singurele măsuri care abordează, în mod adecvat, tripla provocare de a asigura competitivitate în viitor, sustenabilitate și securitatea aprovizionării.


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (*) (28.6.2011)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa

(2011/2056(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Judith A. Merkies

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută Comunicarea Comisiei privind „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” (COM(2011)0025), în special accentul larg pe care îl pune aceasta asupra materiilor prime și a materiilor prime recuperate din resurse minerale și din resurse biotice, atenția acordată eficienței resurselor și reciclării și recunoașterii importanței mineritului urban ca sursă valoroasă de recuperare, respectiv de reutilizare, reciclare și reciclare în amonte a materiilor prime, precum și hotărârea acesteia de a lua în considerare cei trei piloni ai acestei provocări ample, reprezentați de asigurarea echității și a sustenabilității aprovizionării cu materii prime de pe piețele internaționale, încurajarea aprovizionării sustenabile în cadrul UE și promovarea eficienței utilizării resurselor și a reciclării; constată că reciclarea determină adesea degradarea valorii materiilor prime și că ar trebui acordată mai multă atenție reciclării în amonte a materiilor prime care ar asigura o valoare mai mare materiilor recuperate; subliniază potențialul reutilizării ca și categorie separată, pentru a prelungi viața produselor, și îndeamnă Comisia să dezvolte reutilizarea, în special prin politicile sale privind proiectarea ecologică și deșeurile; cu toate acestea, regretă lipsa de propuneri de măsuri concrete din partea Comisiei, și atrage atenția cu privire la faptul că, fără astfel de măsuri, obiectivele declarate nu pot fi atinse;

2.  subliniază faptul că – în special în ceea ce privește materiile prime - sunt de o importanță majoră o politică coerentă, o viziune strategică și pe termen lung, precum și o abordare coordonată a tuturor actorilor implicați, în special în cadrul Comisiei;

3.  subliniază faptul că sunt necesare date suplimentare și mai multe studii pentru a asigura o abordare mai specifică, în special în ceea ce privește analizele fluxurilor de deșeuri, dar și potențialul tehnologiilor inovatoare de reciclare și substituire;

4.  salută recunoașterea de către Comisie a importanței mineritului urban ca sursă valoroasă de obținere, reciclare și reciclare în amonte a materiilor prime și consideră că există o nevoie urgentă de informații suplimentare privind mineritul urban și, prin urmare, solicită Comisiei să evalueze mai ales potențialul, dar și posibilele limite în această privință; subliniază potențialul reutilizării ca și categorie separată, pentru a prelungi viața produselor și îndeamnă Comisia să dezvolte reutilizarea;

5.  constată că nivelul redus de consum, prevenirea generării de deșeuri și reutilizarea reprezintă elemente-cheie pentru o tranziție către o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

6.  subliniază faptul că, date fiind creșterea populației la nivel mondial, creșterea consumului și obiectivele UE de creștere economică, decuplarea creșterii de materiile prime este și mai esențială; insistă, prin urmare, să se stabilească obiective de reducere pentru stabilizarea utilizării materiilor prime și propune o metodologie robustă și fiabilă pentru măsurarea eficienței utilizării resurselor, care să permită îndeplinirea obiectivelor anuale sectoriale ale UE de reducere a resurselor; consideră că progresele înregistrate pe calea îndeplinirii acestui obiectiv și punerea în aplicare a politicilor de sprijin de către statele membre ar trebui monitorizate de Semestrul european, sistemul de raportare pentru coordonarea și examinarea politicilor structurale și bugetare ale statelor membre; recunoaște că cei trei piloni ai Comunicării vor fi necesari pentru confruntarea pe viitor cu cererea tot mai mare de materii prime, dar sugerează introducerea unei ierarhii clare între piloni, acordând prioritate reciclării și utilizării eficiente a resurselor, apoi dezvoltării de practici sustenabile de minerit în UE și, în cele din urmă, asigurării unui acces echitabil și sustenabil la materii prime din țări terțe; subliniază faptul că o politică privind eficiența materiilor prime ar trebui să facă parte dintr-o abordare integrată, care să profite cât mai mult de legislația europeană de mediu care reglementează eficiența resurselor în mai multe domenii; trebuie subliniat, de asemenea, faptul că este necesară definirea în mod clar a „eficienței resurselor” pe baza unui temei științific;

7.  invită insistent toții actorii să informeze cu privire la concurență în ceea ce privește utilizarea materiilor prime; invită insistent Comisia să analizeze posibilitatea elaborării unei ierarhii a materiilor prime și să încurajeze o dezbatere de amploare cu privire la utilizarea cu valoarea adăugată cea mai ridicată a materiilor prime fără a compromite mediul; invită Comisia să recenzeze concurența pentru aceleași materiale și să abordeze problema consumului neesențial de materii prime;

8.  solicită Comisiei să adune, să analizeze și să publice date privind disponibilitatea și accesibilitatea și schimburile comerciale cu materii prime și materii prime recuperate la nivelul UE; consideră, în plus, că ar trebui colectate date care să permită o comparație a caracteristicilor materiilor prime, opțiuni de substituție, cea mai eficientă utilizare și schimbul de bune practici;

9.  subliniază importanța dezvoltării, promovării și implementării unei abordări bazate pe ciclul de viață pentru materiile prime, identificând astfel consecințele asupra mediului și incluzând costurile externe de mediu asociate cu extracția și utilizarea materiilor prime, astfel încât să se îmbunătățească cea mai înaltă calitate și să se prelungească viața acestor materiale, și subliniază necesitatea unor indicatori de măsurare a utilizării eficiente și eficace a resurselor;

10. subliniază importanța aplicării în totalitate a Directivei privind proiectarea ecologică(1), axându-se în principal pe eficiența utilizării resurselor și alte impacturi de mediu dincolo de eficiența energetică; în plus, solicită introducerea de cerințe obligatorii de reciclare și de utilizare eficientă a resurselor în toate măsurile de punere în aplicare din anul 2013; consideră că rolul proiectanților și al oamenilor de știință ar trebui luat în considerare în mod activ în cadrul asigurării unei utilizări eficace și eficiente a materiilor prime în întregul ciclu de viață a produselor, întrucât reciclarea de înaltă calitate se poate realiza numai dacă întregul lanț de aprovizionare este închis și toate părțile interesate cooperează pentru a asigura o rată ridicată de recolectare;

11. subliniază faptul că inovarea este o condiție fundamentală pentru abordarea noilor provocări, iar eficiența resurselor trebuie să facă parte dintr-o politică orientată către promovarea cercetării și inovării, care stimulează competitivitatea întreprinderilor europene;

12. încurajează Comisia să dezvolte o strategie de reciclare cu recuperare cât mai apropiată posibil de sursa de deșeuri, incluzând purificarea apei reziduale, dat fiind că acest fapt va permite recuperarea de concentrații mai mari de materii prime, va preveni imposibilitatea de recuperare, va diminua impactul negativ asupra mediului și, posibil, va spori eficiența energetică;

13. invită Comisia și statele membre să sporească în continuare nivelul de utilizare și de dezvoltare a unor instrumente economice adecvate, inclusiv stimulente de responsabilizare a producătorilor, pentru promovarea utilizării eficiente a materiilor prime și asigurarea unui nivel mai ridicat al reutilizabilității, reciclabilității și reciclabilității în amonte, al reutilizabilității în fabricației, al demontării și al recuperării materiilor prime; în special, invită Comisia să revizuiască Directiva privind proiectarea ecologică, Directiva privind vehiculele scoase din uz(2), Directiva WEEE(3) și directiva privind bateriile(4); subliniază importanța unei economii circulare eficiente în această privință;

14. solicită Comisiei și statelor membre să organizeze campanii de educare și conștientizare a consumatorilor în vederea folosirii produselor obținute din reciclare;

15. consideră că reciclarea materialelor (cât mai completă cu putință), pe lângă faptul că reduce efectele negative ale bunurilor aflate la sfârșitul ciclului de viață (deșeuri poluante) asupra mediului și că ajută la remedierea deficitului de diferite materii prime principale, creează oportunități pentru dezvoltarea industriei autohtone; invită Comisia să sprijine concretizarea acestor oportunități deosebit de importante în contextul actual al crizei;

16. invită Comisia să elaboreze un sistem de supraveghere pentru toate lanțurile de materii prime, sub rezerva unui studiu de impact corespunzător, prevăzând obligația producătorilor de a înregistra originea materiilor prime printr-un sistem transparent, care să urmeze exemplele existente (Regulamentul UE nr. 995/2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn), pentru a permite dezvoltarea viitoare a criteriilor de durabilitate pentru materiile prime;

17. solicită aplicarea corectă și rapidă a Directivei-cadru privind deșeurile(5), precum și interzicerea progresivă a depozitelor pentru materii prime reciclabile, elaborarea unor criterii de proiectare ecologică pentru asigurarea reciclabilității marii majorități a produselor introduse pe piață și adoptarea unor criterii de eficiență ambițioase pentru incinerare cu recuperare de energie, care să aibă ca obiectiv reutilizarea și reciclarea materiilor prime în locul incinerării ca instrument de recuperare a unui volum cât mai mare de materii prime utile, cât mai rapid și mai aproape de sursa de deșeuri posibil, în vederea prevenirii imposibilității de recuperare, a reducerii impactului negativ asupra mediului și a sporirii eficienței energetice;

18. solicită, în plus, Comisiei să prezinte o propunere de modificare a directivei privind depozitele de deșeuri(6) și dezvolte și să extindă obiectivele prevăzute la articolul 5 alineatul (2) al acesteia; consideră, de asemenea, că, începând cu 2020, obiectivul de reducere al interdicției de depozitare a deșeurilor urbane biodegradabile ar trebui extins la toate deșeurile biodegradabile, cu o țintă de reducere stabilită la 5 %;

19. este de acord cu analiza Comisiei potrivit căreia o mai bună aplicare și respectare a legislației existente privind deșeurile este esențială pentru promovarea unei Europe mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și, prin urmare, solicită Comisiei să propună înființarea, până la sfârșitul anului 2011, a unei agenții europene de punere în aplicare a legislației privind deșeurile, alături de un organism european specific care să deruleze inspecții de mediu directe, dat fiind că o mai bună punere în aplicare a legislației existente ar asigura, pe lângă beneficiile pentru mediu și sănătatea umană, avantaje economice importante și ar spori accesul la materii prime secundare de valoare;

20. consideră că obiectivele care au fost deja stabilite în mai multe directive privind colectarea și separarea deșeurilor ar trebui dezvoltate în continuare în vederea unei recuperări de materii prime la cel mai ridicat nivel și cea mai înaltă calitate, în fiecare etapă a procesului de reciclare: colectare, demontare, preprocesare și reciclare/rafinare;

21. invită Comisia să includă obiectivele planului de acțiune pentru biodiversitate în strategia privind materiile prime pentru întărirea legăturilor dintre economie și mediu și pentru a se ține seama de efectele pe care le au asupra mediului extracția, producția, utilizarea și eliminarea materiilor prime; invită insistent Comisia să sprijine dezvoltarea amenajării strategice a teritoriului în toate statele membre pentru echilibrarea extracției de materii prime cu celelalte cereri de utilizare a terenului și pentru protejarea mediului și a biodiversității;

22. salută elaborarea de instrumente și indicatori, cum ar fi TEEB (economia ecosistemelor și a biodiversității), care reevaluează valoarea monetară a biodiversității și a ecosistemelor și oferă un indiciu important cu privire la prețul real al extracției, utilizării și eliminării materiilor prime, internalizând astfel costurile externe; îndeamnă Comisia să promoveze și să stimuleze elaborarea unor astfel de instrumente și utilizarea acestora;

23. subliniază că activitatea de extracție trebuie să se realizeze respectând cele mai înalte standarde de securitate în muncă și de protecție a mediului, în vederea prevenirii accidentelor și a reabilitării zonelor exploatate;

24. subliniază faptul că, în timp ce cu ajutorul tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri, care sunt deosebit de periculoase pentru mediul înconjurător, se pot obține doar 2 grame de aur dintr-o tonă de minereu, dintr-o tonă de telefoane mobile reciclate se pot obține aproximativ 300 de grame de aur, adică de 150 de ori mai mult, fără a fi necesară utilizarea cianurilor; reamintește, prin urmare, Comisiei Europene de Rezoluția Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârșitul lui 2011(7);

25. subliniază rolul responsabilității sociale care le revine întreprinderilor, precum și al respectării celor mai înalte standarde de mediu, ecologice și de siguranță la locul de muncă și al aplicării celor mai bune tehnologii disponibile; de asemenea, subliniază responsabilitatea majoră care le revine întreprinderilor în ceea ce privește extracția, pentru ca sănătatea cetățenilor care locuiesc în apropiere să nu fie afectată în urma extracției; solicită Comisiei să urmeze spiritul legii Dodd-Frank din SUA privind minereurile extrase în condiții de conflict armat și îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă; susține Inițiativa pentru transparența în industriile extractive (EITI);

26. subliniază faptul că politica de dezvoltare nu este un instrument al diplomației în domeniul materiilor prime; acceptă faptul că acordurile comerciale ar trebui să asigure flexibilitatea necesară pentru a susține țările în curs de dezvoltare în stabilirea de legături între industria de extracție și industria locală; consideră că suveranitatea țărilor din punctul de vedere al resurselor trebuie respectată și solicită Comisiei, în acest context, să folosească o abordare diferențială, luând în considerare diversele contexte naționale, astfel încât obiectivele privind dezvoltarea și industrializarea țărilor în curs de dezvoltare să nu fie periclitate;

27. subliniază necesitatea respectării obiectivelor declarate în domeniul politicii de cooperare și de sprijin în vederea dezvoltării; consideră că țările în curs de dezvoltare bogate în materii prime nu ar trebui să îndeplinească rolul de exportatori neți de materii prime, ci, dimpotrivă, acestea ar trebui să elaboreze propriile politici industriale și de dezvoltare, evoluând în cadrul lanțului valoric; respinge o viziune neocolonialistă, umbrită de așa-numita „diplomație a materiilor prime”;

28. solicită introducerea activă și promovarea unor modele economice mai durabile, decuplate de utilizarea materialelor, pentru a asigura disponibilitatea materiilor prime în UE în viitor; solicită Comisiei să elaboreze noi instrumente (de exemplu, „certificate ecologice” care vizează sporirea gradului de utilizare a materiilor prime secundare) care să vizeze o utilizare mai eficientă a resurselor, evitând efectele de recul; propune Comisiei să realizeze un studiu aprofundat cu privire la modelele economice de leasing ca alternative la dreptul de proprietate asupra bunurilor, precum și cu privire la impactul acestora asupra utilizării și recuperării materiilor prime; subliniază faptul că sensibilizarea este provocarea principală în această privință;

29. subliniază faptul că un nou indicator care depășește sfera de acțiune a PIB-ului și care măsoară consumul de resurse și productivitatea resurselor este esențial pentru decuplarea creșterii economice de utilizarea de materii prime;

30. atrage atenția asupra efectelor perturbatoare ale speculațiilor asupra materiilor prime; consideră că piața fizică nu ar trebui să fie eclipsată de piața financiară de „instrumente derivate”, al cărei volum a crescut pe parcursul anilor, făcând necesară și urgentă adoptarea de măsuri în acest domeniu; subliniază importanța unor informații oficiale fiabile privind fluxurile și stocurile fizice de materii prime;

31. invită Comisia să examineze efectele impozitelor asupra resurselor minerale, a materiilor prime extrase neutilizate, a materiilor prime neenergetice, a utilizării apei și terenului, în special efectele secundare, precum substituirea nedurabilă, evaziunea fiscală sau relocarea activităților economice către țările terțe, precum și să înainteze propuneri de instrumente ale UE în acest scop, în conformitate cu prioritatea privind eficiența utilizării resurselor; subliniază că impozitul aplicat materiilor prime principale, cum ar fi metalele, ar contribui la transferarea avantajului comparativ de la extracția pură către reciclare, și a sarcinii fiscale de la forța de muncă spre resurse.

32. încurajează Comisia să continue pregătirile pentru un parteneriat pentru inovare privind materiile prime, în conformitate cu inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” și subliniază importanța unei cooperări strânse, încă din stadiile timpurii, între toate instituțiile implicate în această chestiune;

33. consideră că extinderea duratei de viață a produselor și, prin urmare, a materiilor prime și a materialelor biotice, ar trebui promovată întrucât extracția, utilizarea și eliminarea acestora afectează în mare măsură utilizarea terenurilor, apa, energia și transporturile; subliniază faptul că strategia privind materiile prime trebuie să fie inclusă în Strategia UE 2020 mai vastă, ca parte esențială a obiectivelor sale generale; solicită o inovare mai specifică a eficienței utilizării resurselor și subliniază faptul că o utilizare mai eficientă a materiilor prime are un impact important asupra industriei și transporturilor;

34. solicită Comisiei să strângă date privind potențialul UE de recuperare de materii prime prin activități de minerit în depozitele de deșeuri și să elaboreze standarde pentru condițiile în care depozitele de deșeuri ar putea fi excavate, inclusiv cu privire la posibila recuperare a altor resurse, la eficiența energetică în comparație cu extracția de materii prime principale, la posibile efecte secundare asupra mediului și sănătății umane (cum ar fi eliberarea de gaze cu efect de seră și de substanțe toxice) și la potențialul de producere de energie și de restaurare a peisajului.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

21.6.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

János Áder, Kriton Arsenis, Sophie Auconie, Pilar Ayuso, Nessa Childers, Chris Davies, Esther de Lange, Bas Eickhout, Edite Estrela, Jill Evans, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Julie Girling, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Gilles Pargneaux, Antonyia Parvanova, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Daciana Octavia Sârbu, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Åsa Westlund, Glenis Willmott, Marina Yannakoudakis

Membri supleanți prezenți la votul final

João Ferreira, Jutta Haug, Marisa Matias, Judith A. Merkies, Miroslav Mikolášik, Bill Newton Dunn, Birgit Schnieber-Jastram, Michail Tremopoulos

31.5.2011

(1)

           Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic, JO L 285, 31.10.2009, p. 10.

(2)

           Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, JO L 269, 21.10.2000, p. 34.

(3)

           Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE), JO L 37, 13.02.2003, p. 24.

(4)

           Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE, JO L 266, 26.9.2006, p. 1.

(5)

           Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(6)

           Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, JO L 182, 16.07.1999, p. 1.

(7)

           Rezoluția Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, P7_TA(2010)0145.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa

(2011/2056(INI))

Raportor pentru aviz: Elmar Brok

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât, în contextul unei ordini mondiale multipolare, statele membre nu ar mai putea, dacă ar acționa singure, să asigure suficient acces la mărfurile neenergetice, precum materiile prime și pământurile rare; întrucât numai o abordare comună promovată de UE poate asigura o aprovizionare strategică și sigură pentru industriile europene;

B.  întrucât aprovizionarea cu materii prime este fundamentală pentru mai multe aplicații industriale; întrucât restricțiile la export împiedică crearea unor piețe deschise și transparente, pot să ducă la un blocaj grav în aprovizionarea cu materii prime și să limiteze potențialul de inovare al industriilor europene și, de asemenea, ar putea crea probleme pe piața muncii;

C. întrucât circa 50% din resursele de materii prime și de pământuri rare din lume, inclusiv de materii prime critice, se situează în state fragile sau regiuni instabile,

1.  salută propunerea ca UE să poarte discuții diplomatice pe tema materiilor prime și a pământurilor rare cu scopul de a institui o platformă internațională de reglementare, de a asigura accesul la materiile prime și aprovizionarea cu acestea, în special în cazul celor considerate de importanță critică, de a asigura deschiderea piețelor globale și de a promova cooperarea internațională în domeniul extracției sustenabile a materiilor prime și utilizarea eficientă a resurselor pe baza intereselor reciproce; subliniază, în acest context, necesitatea de a institui un dialog durabil în contextul discuțiilor diplomatice pe tema materiilor prime între țările industrializate, cele de puțin timp în curs de industrializare și cele în curs de dezvoltare bogate în resurse, de asemenea în vederea promovării drepturilor omului, a bunei guvernanțe și a stabilității regionale și a prevenirii riscului de conflicte determinate de resursele naturale;

2.  consideră că, dacă se va pune mai mult accent la nivelul UE pe inovare și înlocuire în toate etapele în cadrul strategiei privind materiile prime, s-ar putea consolida, de asemenea, poziția de negociere a Uniunii și s-ar putea evita dependența de furnizori care dețin un monopol;

3.  invită Comisia să promoveze diplomația de tip „Track-II” privind materiile prime, sprijinind schimburile dintre organizațiile neguvernamentale, mediul academic și grupurile de reflecție din UE și din alte țări care dețin resurse naturale relevante;

4.  invită Comisia să organizeze cu regularitate evenimente pe tema materiilor prime, precum „Saloanele Metalului” ale JOGMEC, împreună cu alte țări care dețin resurse naturale relevante, cu participarea unei game largi de părți interesate;

5.  ia act de faptul că politica referitoare la materiile prime, deși independentă, ar trebui să fie în sinergie cu alte politici ale UE, în special cu politicile care vizează materiile prime neminerale (de exemplu bunurile agricole) și resursele de energie;

6.  consideră că discuțiile diplomatice referitoare la materiile prime, politica de dezvoltare și politicile care vizează sprijinirea democratizării ar trebui să fie reciproc benefice și să creeze sinergii; prin urmare, solicită includerea condiționalității legate de drepturile omului și democratizare în viitoarele acorduri cu țările partenere;

7.  subliniază faptul că, în cadrul cooperării strategice a UE cu partenerii-cheie relevanți din țări industrializate, emergente și în curs de dezvoltare, în special cu SUA, Rusia, China, Japonia și regiunea arctică, ar trebui instituit un mecanism de avertizare timpurie în caz de denaturare a pieței și de deficit de aprovizionare, precum și de conflicte determinate de resursele naturale, mecanism care să fie completat de un grup de monitorizare la nivelul UE, care să cuprindă reprezentanți ai instituțiilor europene, ai statelor membre și ai sectoarelor industriale relevante;

8.  subliniază rolul relațiilor cu țările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), întrucât acestea dețin resurse vaste de materii prime și, în același timp, vor absorbi mai multe materii prime în viitor, creând astfel o concurență mai puternică pentru companiile europene;

9.  solicită instituirea unor standarde internaționale de reglementare privind reciclarea, mineritul durabil și buna guvernanță, inclusiv privind drepturile sociale, dreptul muncii și drepturile omului, responsabilitatea socială a întreprinderilor și standardele de mediu, care ar trebui promovate prin forurile relevante, cum ar fi G8 și G20, OMC, OCDE, UNCTAD, PNUM și Grupul său internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor, grupurile internaționale de studiu în domeniul metalelor și alte organisme care sunt active în promovarea unei structuri de guvernare globală durabilă pentru exploatarea, producția și comercializarea materiilor prime, pe baza principiului neîncălcării dreptului celorlalte țări de a se dezvolta în cadrul normelor internaționale;

10. salută disponibilitatea membrilor G8 și G20 de a combate volatilitatea prețurilor materiilor prime și solicită elaborarea unor măsuri concrete în vederea asigurării aprovizionării cu materii prime și a împiedicării speculațiilor în ceea ce privește aceste produse de bază;

11. solicită OMC să monitorizeze îndeaproape impactul avut de restricțiile la import și export și de alte bariere asupra prețului materiilor prime; în această privință, sprijină crearea în cadrul OMC a unui instrument de monitorizare a barierelor tarifare și netarifare din calea comerțului cu materii prime și pământuri rare și crearea în cadrul G20 a unui „Consiliu de stabilitate pentru materiile prime și pământurile rare”; de asemenea, solicită DG Comerț să continue monitorizarea restricțiilor la export în cazul materiilor prime și a altor bariere privind prețul materiilor prime;

12. salută includerea unor garanții explicite în acordurile comerciale ale UE privind accesul nediscriminatoriu la piețele de materii prime și ca precondiție pentru a primi calitatea de membru al OMC; solicită ca accesul la materiile prime și guvernanța durabilă a acestora să fie incluse în toate acordurile UE cu toate țările terțe relevante, pe baza recunoașterii interdependenței crescânde a țărilor, dar subliniază, de asemenea, că este foarte important ca discuțiile diplomatice pe tema materiilor prime să fie diferențiate pentru a ține seama de situațiile țărilor respective;

13. este de părere că UE și țările terțe relevante ar trebui să coopereze pe bază de consens, în adevărat spirit de parteneriat, spre beneficiul reciproc, în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime; prin urmare, solicită sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv prin transferul de cunoștințe în chestiuni științifice și juridice, pentru a pune bazele consolidării capacităților și solicită, de asemenea, crearea unor standarde comune de extracție și producție, care să includă standarde legate de drepturile omului;

14. subliniază importanța cooperării bilaterale cu privire la materiile prime, demonstrată de UE și Uniunea Africană în iunie 2010, și încurajează depunerea de eforturi suplimentare în contextul Planului comun de acțiune Africa-UE pentru 2011-2013; solicită dezvoltarea unor forme similare de cooperare cu alte țări care sunt mari producători de materii prime critice; propune ca unul dintre obiectivele concrete ale discuțiilor diplomatice pe tema materiilor prime să fie diversificarea surselor de materii prime din Asia de Sud-Est spre America Latină și Africa în ceea ce privește anumite materii prime de ale căror importuri este dependentă Uniunea Europeană;

15. consideră că potențialul semnificativ al regiunii arctice este legat de resursele sale naturale și industriile care se bazează pe ele; subliniază că este necesar să existe un acces echitabil la materiile prime din regiunea arctică, în conformitate cu Rezoluția din 20 ianuarie 2011 a Parlamentului European referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat (P7_TA(2011)0024); subliniază importanța dezvoltării durabile și a utilizării controlate și în condiții de securitate a resurselor naturale în regiunea arctică, în conformitate cu principiul precauției;

16. subliniază importanța transparenței și își reiterează sprijinul pentru Inițiativa pentru transparența în industriile extractive (EITI) și pentru rețeaua globală „Publică ce plătești” (PWYP), acestea constituind un exemplu bun de standarde internaționale în materie de transparență; solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să adopte măsuri pentru a îmbunătăți transparența în domeniul aprovizionării; consideră că investițiile care beneficiază de sprijinul Băncii Europene de Investiții ar trebui să aplice aceste standarde în vederea promovării unor practici de extracție durabile în țările terțe relevante;

17. salută lucrările pregătitoare ale Comisiei în ceea ce privește o propunere legislativă privind cerințele legate de divulgare pentru industria extractivă în cazul companiilor listate la bursele din UE; încurajează Comisia să se bazeze pe dispozițiile SUA referitoare la divulgare menționate la secțiunea 1504 a legii americane „Dodd-Frank” și solicită cerințe de raportare la nivelul fiecărei țări;

18. solicită Comisiei ca, în cadrul pregătirii noilor instrumente de acțiune externă pentru perioada de după 2013, să includă măsuri de sprijinire a bunei guvernanțe și a mineritului durabil în programele sale care vizează stabilitatea democratică și economică a statelor fragile furnizoare de materii prime;

19. consideră că responsabilitatea pentru o diplomație coerentă și eficientă a UE trebuie să aparțină SEAE și serviciilor relevante ale Comisiei, în special DG Comerț în ceea ce privește chestiunile comerciale, în strânsă coordonare cu Consiliul și Parlamentul; de asemenea, consideră că relevanța strategică a materiilor prime ar trebui să se reflecte în organizarea SEAE și resursele de personal ale delegațiilor UE relevante; subliniază importanța coordonării politicii externe a UE și a statelor membre în domeniul materiilor prime;

20. consideră că UE ar trebui să-și coordoneze acțiunea cu SUA și alți parteneri în eforturile de diversificare a surselor de pământuri rare și în ceea ce privește diminuarea dependenței de marii furnizori de materii prime și pământuri rare; este de părere că aceste chestiuni ar trebui incluse pe ordinea de zi a următoarelor summituri UE-SUA;

21. invită Agenția Europeană de Apărare să contribuie, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) din TUE, la identificarea unor măsuri de consolidare a bazei industriale și tehnologice a sectorului apărării în ceea ce privește materiile prime;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

24.5.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

58

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Sir Robert Atkins, Dominique Baudis, Frieda Brepoels, Elmar Brok, Arnaud Danjean, Michael Gahler, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Andrzej Grzyb, Heidi Hautala, Anna Ibrisagic, Anneli Jäätteenmäki, Jelko Kacin, Othmar Karas, Ioannis Kasoulides, Tunne Kelam, Nicole Kiil-Nielsen, Evgeni Kirilov, Andrey Kovatchev, Paweł Robert Kowal, Eduard Kukan, Alexander Graf Lambsdorff, Krzysztof Lisek, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Mario Mauro, Kyriakos Mavronikolas, Willy Meyer, Francisco José Millán Mon, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Norica Nicolai, Raimon Obiols, Kristiina Ojuland, Ria Oomen-Ruijten, Cristian Dan Preda, Fiorello Provera, Libor Rouček, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Nikolaos Salavrakos, Jacek Saryusz-Wolski, Werner Schulz, Hannes Swoboda, Charles Tannock, Inese Vaidere, Kristian Vigenin, Graham Watson, Boris Zala

Membri supleanți prezenți la votul final

Reinhard Bütikofer, Nikolaos Chountis, Véronique De Keyser, Tanja Fajon, Kinga Gál, Elisabeth Jeggle, Georgios Koumoutsakos, Norbert Neuser, Doris Pack, Vittorio Prodi, Dominique Vlasto, Luis Yáñez-Barnuevo García

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Joachim Zeller

14.6.2011


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa

(2011/2056(INI))

Raportoare pentru aviz: Birgit Schnieber-Jastram

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că UE este dependentă de importurile de materii prime pentru industria sa, în special pentru sectorul înaltei tehnologii și că inițiativa UE privind materiile prime vizează să asigure accesul la aceste resurse;

2.  amintește că Inițiativa privind materiile prime (IMP) a fost criticată de unele ONG-uri pentru că subminează obiectivele de dezvoltare ale țărilor sărace și pentru că nu respectă angajamentele UE privind coerența politicilor de dezvoltare; amintește obligațiile privind coerența politicilor de dezvoltare prevăzute la articolul 208 din TFUE; solicită Comisiei să înființeze un grup de lucru interdepartamental pentru a concepe o strategie mai detaliată privind materiile prime care să respecte aceste obligații; reamintește că traficul ilicit de materii prime reprezintă în continuare una dintre cauzele de bază ale conflictelor permanente sau de lungă durată din țările în curs de dezvoltare;

3.  subliniază că este important ca politica europeană privind materiile prime să ia în considerare pe deplin creșterea economică durabilă din țările în curs de dezvoltare și standardele sociale specifice ale acestora (astfel cum se prevede la articolul 208 din TFUE) și să asigure coerența dintre politica de dezvoltare și IMP; prin urmare, consideră că UE, de asemenea, ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare în construirea de unități de prelucrare, în diversificarea propriilor economii, în reducerea dependenței acestora de exporturile de materii prime și în sporirea valorii produselor specifice prin fabricarea și prelucrarea pe plan intern;

4.  invită Comisia să introducă: a) reducerea consumului UE de materii prime, b) reducerea dependenței UE de materii prime importate și c) crearea unui sistem durabil și echitabil de gestionare a resurselor naturale ale lumii, ca obiective-cheie suplimentare ale Inițiativei privind materiile prime;

5.  insistă ca Parlamentul European să fie informat constant cu privire la evoluția IMP și la îndeplinirea obiectivelor acesteia prin intermediul unui raport anual privind progresele înregistrate; solicită ca acest raport să includă, de asemenea, o evaluare a IMP din punctul de vedere al angajamentului UE privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Inițiativa reformată privind materiile prime nu face referire la SPG și nici SPG+ și nu propune stimulente comerciale alternative pentru promovarea drepturilor omului și a standardelor de mediu, pentru a împiedica munca copiilor și a sprijini reformele interne în țările care nu intră în sfera de aplicare a acestor sisteme; solicită Comisiei să sprijine și să încurajeze inițiativele de diversificare în economiile țărilor în curs de dezvoltare, care cunosc un grad ridicat de dependență de anumite materii prime;

7.  constată că veniturile provenite din materiile prime joacă un rol esențial în a permite țărilor mai puțin dezvoltate (LDC) să atingă obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM); invită Comisia să ajute țările în curs de dezvoltare să-și diversifice economiile și să își reducă dependența de materii prime, să protejeze resursele naturale epuizabile și să sprijine țările cele mai puțin dezvoltate prin acordarea de consultanță și prin măsuri de dezvoltare a capacităților pentru a permite crearea de mecanisme alternative de impozitare eficiente;

8.  invită Comisia să ia în considerare avantajele de dezvoltare pe care le implică restricțiile la export privind materiile prime pentru țările în curs de dezvoltare, având în vedere faptul că taxele la export reprezintă o sursă importantă de venit, în special pentru țările cele mai puțin dezvoltate, oferind astfel stimulente pentru dezvoltarea industriilor interne de fabricare și de prelucrare cu un potențial de export cu valoare adăugată mai mare; subliniază importanța întăririi protecției mediului prin prevenirea exploatării nelimitate a resurselor naturale;

9.  ia act de faptul că volatilitatea prețurilor produselor de bază este într-o anumită măsură consecința speculațiilor;

10. solicită Comisiei să prezinte rapid o propunere legislativă privind întocmirea de rapoarte pe țară, care să aibă la bază standardele enunțate în Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) și în secțiunea 1502 din Legea Dodd-Frank din Statele Unite ale Americii; reamintește că acest aspect a fost deja propus ca prioritate parlamentară de către Comisia pentru dezvoltare în cadrul dialogului structurat privind programul de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2012; îndeamnă Comisia să includă în propunerea sa obligația ca întreprinderile extractive să întocmească rapoarte pe țară privind vânzările și profiturile, precum și taxele și veniturile pentru a descuraja corupția și a preveni evaziunea fiscală; subliniază faptul că transparența, responsabilitatea socială a întreprinderilor și o administrație funcțională aduc beneficii atât întreprinderilor din industria extractivă, cât și societăților din țările în curs de dezvoltare care sunt bogate în resurse; invită Comisia să elaboreze o propunere legislativă echivalentă cu secțiunea 1502 din Legea Dodd-Frank, care să solicite întreprinderilor care se aprovizionează cu minereuri din Republica Democratică Congo și din țările vecine să prezinte măsurile pe care le iau pentru a asigura că achiziționarea acestor minereuri nu favorizează grupările înarmate care comit încălcări ale drepturilor omului; în acest sens, solicită Uniunii Europene și statelor membre să facă presiuni asupra întreprinderilor europene care desfășoară activități în țările în curs de dezvoltare și să joace rolul de model în materie de responsabilitate socială și de promovare a muncii decente;

11. solicită o propunere legislativă care să priveze societățile din UE care nu aplică standardele UE atunci când își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare de orice formă de finanțare europeană și își exprimă îngrijorarea puternică față de numeroasele cazuri confirmate de încălcare a standardelor de mediu și de muncă, precum și a drepturilor omului de către societățile din UE;

12. recunoaște drepturile legitime ale guvernelor și ale parlamentelor țărilor în curs de dezvoltare de a adopta politici și de a reglementa investițiile străine în interes public, prin consultarea cu societatea civilă, astfel încât investițiile străine să aducă beneficii economiei locale, să creeze valoare adăugată pe piața internă și să stimuleze dezvoltarea; subliniază că strategia UE privind materiile prime nu ar trebui să reprezinte un obstacol în exercitarea acestui drept;

13. invită UE și Uniunea Africană să propună și să aplice măsuri concrete în domeniul asistenței pentru dezvoltarea capacităților acordate țărilor în curs de dezvoltare bogate în resurse, în conformitate cu cel de-al doilea plan de acțiune 2011-2013 din cadrul Strategiei comune Africa-UE, în cooperare cu statele membre, partenerii din domeniu și părțile interesate; salută abordarea acestui plan de acțiune care constă în asigurarea formării cu privire la bunele practici în domeniul negocierii contractelor privind minereurile și în promovarea cooperării științifice în sectorul minier, pe lângă promovarea bunei guvernanțe, inclusiv a transparenței;

14. reiterează că inițiativele privind transparența din sectorul industriilor extractive sunt de fapt în beneficiul societăților, creează securitate juridică și parteneriate durabile și acționează ca măsuri de protecție împotriva redeschiderii negocierilor sau a expulzării; constată că există provocări care trebuie abordate și că unele contracte impun confidențialitate, dar, în ciuda acestui fapt, ar trebui să fie supuse controlului public; ia act de faptul că Legea din Ghana privind gestionarea veniturilor obținute din petrol reprezintă un exemplu bun pentru păstrarea, pe de o parte, a unui anumit grad de confidențialitate și pentru asigurarea, pe de altă parte, a controlului parlamentar;

15. salută faptul că Comisia prevede încurajarea unei divulgări mai extinse a informațiilor cu caracter financiar și întocmirea de rapoarte pentru fiecare țară în parte privind sectorul industriei extractive și așteaptă cu interes prezentarea propunerii sale legislative viitoare privind divulgarea automată a profiturilor înregistrate și a impozitelor plătite de corporațiile transnaționale în fiecare țară în curs de dezvoltare în care acestea își desfășoară activitatea, în scopul de a combate abuzurile din paradisurile fiscale, evaziunea fiscală și fluxurile ilicite de capital; solicită, de asemenea, o mai mare transparență în cadrul tuturor industriilor extractive de materii prime din țările în curs de dezvoltare, prin plata impozitelor care le revin și prin declararea în mod deschis a activităților pe care le desfășoară; subliniază importanța cooperării UE-ONU în ceea ce privește Procesul Kimberley;

16. invită UE să desfășoare schimburi comerciale corecte și echitabile cu țările în curs de dezvoltare, inclusiv transferul de tehnologie în cazul țărilor cele mai puțin dezvoltate, care să servească drept model pentru o politică comercială durabilă cu un set de criterii sociale și ecologice;

17. solicită o mai bună cooperare internațională în materie de resurse strategice prin introducerea unor discuții deschise, incluzive și transparente privind utilizarea viitoare a materiilor prime la nivel mondial și prin participarea rețelelor societății civile, cum ar fi „Publică ce plătești” (PWYP); consideră că inițiativele globale într-un domeniu atât de sensibil ar putea constitui măsuri de consolidare a încrederii între UE și economiile emergente, cum ar fi China, Brazilia și India;

18. invită UE să includă obligația și îndatoririle investitorilor de a respecta drepturile omului, standardele de mediu și standardele de bază ale OIM în domeniul muncii în activitatea lor în țările în curs de dezvoltare; consideră că întreprinderile din UE ar trebui să fie responsabile din punct de vedere juridic în țările lor de origine pentru încălcarea acestor drepturi de către filialele lor din străinătate, precum și pentru entitățile care se află sub autoritatea lor;

19. consideră că strategia UE privind materiile prime trebuie să reflecte diferențele dintre economiile dezvoltate și principalele economii, pe de o parte, și țările cele mai puțin dezvoltate, pe de altă parte;

20. solicită BEI și Comisiei ca, înainte de a lua decizia de a sprijini sectorul industriei extractive din anumite țări în curs de dezvoltare, să analizeze mai amănunțit dacă proiectele respective contribuie la eradicarea sărăciei, la dezvoltarea durabilă și la o creștere favorabilă incluziunii; solicită un moratoriu privind finanțarea publică europeană a proiectelor miniere până la adoptarea unor reglementări împotriva evaziunii fiscale și în favoarea transparenței, a bunei diligențe și a respectării standardelor sociale și de mediu;

21. constată că resursele naturale ar trebui exploatate pentru a ajuta o țară să-și atingă obiectivele sociale și economice mai ample, și nu ca un scop în sine;

22. subliniază faptul că extracția artizanală și la scară redusă poate avea un rol vital în viața comunităților locale, poate crea locuri de muncă și sprijini obiectivele de dezvoltare, dacă este recunoscută, reglementată și sprijinită în mod oficial; regretă relativa lipsă de cunoștințe și de instrumente analitice în acest domeniu și subliniază necesitatea de a-i crește vizibilitatea, de a facilita elaborarea și punerea în aplicare a unor politici mai eficiente privind extracția artizanală și la scară redusă și de a monitoriza eforturile în materie de asistență pentru a putea evita capcanele sărăciei, cum ar fi munca copiilor, mediul de lucru nesigur, munca forțată, întâlnite deseori în extracția artizanală și conflictele asociate activităților de extracție la scară redusă; de asemenea, invită UE și statele membre să sprijine țările în curs de dezvoltare atât la nivel național, cât și la nivel local, punând la dispoziția acestora cunoștințele sale privind practicile miniere durabile, eficiența sporită a utilizării resurselor, reutilizarea și reciclarea acestora;

23. subliniază că aspectele legate de accesul la materiile prime ar trebui integrate succesiv în măsurile de consolidare a păcii și de prevenire a conflictelor, dat fiind faptul că un număr considerabil de conflicte au reapărut în anumite regiuni; consideră că un obiectiv pe termen lung al UE al trebui să îl reprezinte stabilirea unui sistem de alertă rapidă și de prevenire a conflictelor care ar permite identificarea în timp util a materiilor prime care ar putea declanșa anumite conflicte.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

14.6.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Michael Cashman, Ricardo Cortés Lastra, Corina Crețu, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Catherine Grèze, András Gyürk, Filip Kaczmarek, Franziska Keller, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Eleni Theocharous, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi

Membri supleanți prezenți la votul final

Kriton Arsenis, Isabella Lövin

23.6.2011


AVIZ al Comisiei pentru comerţ internaţional

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

O strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa

(2011/2056(INI))

Raportor pentru aviz: Bernd Lange

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că politica economică a UE trebuie să își consolideze rolul ca instrument de îmbunătățire a accesului UE la materiile prime pe piața mondială și de asigurare a fiabilității și securității aprovizionării industriei europene cu materii prime și să permită punerea în aplicare a unor parteneriate reale, instituite în conformitate cu politica de dezvoltare durabilă dusă cu țările care dețin aceste resurse naturale;

2.  constată că nu toate piețele de materii prime se comportă în mod similar și că în special piețele de materii prime din domeniul agricol depind de condițiile sezoniere și climatice, necesitând astfel o atenție deosebită;

3.  subliniază importanța comerțului legal cu materii prime pentru o creștere economică durabilă și susține elaborarea unei strategii europene integrate privind materiile prime, inclusiv diplomația orientată către țările furnizorilor strategici, bazată pe programul politic industrial și agricol al UE și conformă cu politica UE privind dezvoltarea și mediul; de asemenea, invită Comisia să creeze sinergii între toate politicile și părțile interesate europene, de exemplu, prin crearea de comitete naționale pentru metalele strategice, reunind autoritățile publice, întreprinderile din cadrul sectorului, inclusiv IMM-urile, și societatea civilă;

4.  solicită Comisiei, în acest sens, să efectueze un studiu privind importurile europene de materii prime care nu sunt considerate ca fiind esențiale (precum litiul, hafniul și nichelul) și care se dovedesc totuși strategice pentru a răspunde necesităților industriale europene și pentru a produce bunuri de consum cu o valoare adăugată ridicată; acest studiu ar trebui, de asemenea, să evalueze dependența industriilor noastre și securitatea aprovizionării cu privire la aceste materii prime, costurile de mediu asociate cu extracția acestora, precum și alternativele posibile;

5.  invită Comisia să asigure accesul periodic și sigur la materii prime și pământuri rare prin acorduri comerciale și de investiții reciproc avantajoase și prin parteneriate comerciale strategice pe termen lung, care să permită țărilor în curs de dezvoltare să-și diversifice și să-și industrializeze economia, să creeze locuri de muncă și o creștere economică sustenabilă, aprovizionând totodată industria UE cu resurse esențiale; invită Comisia, în acest context, să includă în toate acordurile comerciale standardele ILO și standardele internaționale de mediu;

6.  invită Comisia să analizeze posibilitatea elaborării unor orientări pentru reglementarea responsabilității sociale a întreprinderilor europene care participă la extracția de materii prime în țările producătoare; invită întreprinderile să-și îndeplinească responsabilitatea socială în cadrul unui angajament voluntar; solicită ca aceste angajamente respecte Ghidul OCDE pentru întreprinderile multinaționale, precum și principiul de due dilligence aplicabil lanțurilor de aprovizionare, astfel cum este prevăzut în Ghidul OCDE privind due diligence din anul 2010; invită Comisia, împreună cu întreprinderile, să monitorizeze și să promoveze eficacitatea acestui proces de angajament voluntar; în acest context, reamintește că toate întreprinderile ar trebui să respecte legislația în vigoare din țările care le găzduiesc;

7.  este preocupat de persistența comerțului și de utilizarea de minereuri provenite din zonele de conflict, a căror exploatare presupune abuzuri și activități ilegale inacceptabile; invită Comisia, SEAE, Consiliul și statele membre să ia în considerare această situație în cadrul relațiilor lor cu țările terțe; invită Comisia și țările furnizorilor strategici ai UE să dezvolte împreună sisteme eficiente pentru trasabilitatea materiilor prime și să introducă un sistem cu obligații reciproce de certificare a materiilor prime și a lanțurilor proprii de aprovizionare (lanțuri de aprovizionare certificate), în așa fel încât să se garanteze un comerț echitabil și, în special, să se împiedice abuzurile în ceea ce privește comerțul cu materii prime din regiunile afectate de criză; invită Comisia să coopereze cu instituțiile internaționale implicate (ONU, OCDE, ILO) pentru a identifica cele mai bune practici de certificare și pentru a continua armonizarea acestora; solicită Comisiei să urmeze spiritul legii Dodd-Frank din SUA privind comerțul cu minereuri extrase în condiții de conflict armat;

8.  subliniază faptul că piețele financiare pot juca un rol important în acoperirea riscului atât al producătorilor, cât și al consumatorilor de materii prime și mărfuri; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a asigura transparența pe piețele materiilor prime și pentru a combate în mod hotărât speculația nejustificată cu materii prime, care conduce la abuzuri pe piața cu materii prime, dacă se consideră că acest lucru este necesar pe baza unei analize empirice aprofundate; printre acestea se numără și inițiativele corespunzătoare din cadrul negocierilor G8 și G20; consideră că reciclarea, caracterul substituibil și utilizarea eficientă a resurselor sunt căi de explorat în acest sens și că Comisia ar trebui să promoveze și să inițieze acțiuni de cercetare și dezvoltare în aceste domenii;

9.  își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele piețelor instrumentelor financiare derivate asupra evoluției prețurilor materiilor prime; este de părere că piețele instrumentelor financiare derivate OTC ar trebui supuse unui control mai eficient; în act context, sprijină măsurile de sprijin precum sporirea transparenței în ceea ce privește instrumentele financiare OTC sub supravegherea AEVMP; consideră că aceste măsuri ar putea oferi mai multă siguranță investitorilor și IMM-urilor, precum și mai multă previzibilitate producătorilor europeni;

10. deplânge atitudinea unor țări terțe, în special a unor țări emergente, care se folosesc de poziția lor de furnizori dominanți pentru a denatura piața mondială de materii prime; invită Comisia să caute soluții într-un cadru bilateral și, după caz, să inițieze consultări cu aceste țări și chiar să recurgă la instrumentele de protecție comercială în conformitate cu normele și principiile OMC și sprijină eforturile depuse recent de CE pentru crearea unei comisii în carul OMC; invită OMC să ia în calcul posibilitatea trimiterii unui semnal puternic în rândul membrilor să nu abuzeze de politicile de dezvoltare sau de mediu pentru a justifica impunerea de restricții asupra exporturilor dacă nu există motive bine întemeiate, justificate pe lângă OMC; invită Comisia Europeană să identifice materiile prime cheie din punct de vedere strategic pentru UE și să garanteze accesul la acestea;

11. ia notă de strategia Comisiei în negocierile ALS, EPA și PCA cu țările în curs de dezvoltare pentru a interzice utilizarea taxelor la export pentru materiile prime; consideră că suveranitatea țărilor la nivel de resurse trebuie respectată și solicită Comisiei, în acest context, să echilibreze opoziția sa față de taxele de export din țările în curs de dezvoltare, printr-o abordare diferențiată care să țină seama de diferitele contexte naționale, astfel încât obiectivele de dezvoltare și industrializarea țărilor în curs de dezvoltare să nu fie puse în pericol; subliniază că comerțul liber și echitabil este de o importanță vitală pentru dezvoltarea sectorului materiilor prime la nivel mondial și crearea bogăției în toate societățile;

12. subliniază că din UE încă se exportă ilegal cantități considerabile de deșeuri reciclabile și care contribuie la conservarea resurselor; invită Comisia să ia toate măsurile posibile pentru a identifica și a împiedica exporturile ilegale și pentru a integra în acordurile internaționale standarde de reciclare echivalente cu cele din UE; invită statele membre să își îmbunătățească într-un mod semnificativ mijloacele de control al exporturilor, iar Comisia să elimine lacunele de natură juridică din Regulamentul privind transportul deșeurilor, în special în ceea ce privește controalele la frontierele externe ale UE; invită, de asemenea, în acest context, toți partenerii comerciali ai UE, îndeosebi țările în curs de dezvoltare, să adopte legi corespunzătoare și să pună în aplicare măsuri de control adecvate pentru a preveni importurile ilegale de orice fel de deșeuri pe teritoriul lor, și să lupte în mod activ împotriva corupției care favorizează adesea aceste importuri ilegale.

13. invită Comisia să finanțeze în mod corespunzător cercetarea în domeniul reciclării deșeurilor care conțin materii prime; subliniază faptul că deșeurile industriale reciclate nu trebuie să fie considerate deșeuri, ci mai degrabă o nouă resursă; propune Comisiei, prin urmare, să stimuleze piața internă a UE de materii prime și exporturile legale de materii prime reciclate și de produse conexe din UE prin stimulente adecvate, care să promoveze utilizarea materiilor prime reciclate și a produselor conexe în UE, precum și comerțul cu produse industriale reciclate;

14. reamintește că procesul de reciclare poate fi îmbunătățit și că este necesar ca Comisia și statele membre să își accentueze eforturile pentru a pune în aplicare măsuri stimulative eficiente și pentru a sprijini și a dezvolta cercetarea, în special în domeniul chimiei biovegetale și de reciclare a substanțelor chimice, pentru a reduce dependența UE de țările furnizoare de materii prime și de pământuri rare;

15. subliniază faptul că comercializarea de materii prime nu poate fi folosită ca un instrument politic și că ar trebui să fie de natura exclusiv economică; atrage atenția asupra faptului că nu ar trebui să se recurgă la comercializarea materiilor prime pentru crearea dependenței politice, ci că aceasta ar trebui să fie subordonată exclusiv normelor economice; salută eforturile UE de promovare a unui comerț durabil cu materii prime (de exemplu FLEGT) cu țările terțe;

16. subliniază necesitatea stabilirii de norme clare pentru cooperarea în domeniul comerțului cu materii prime între toate părțile participante (producători, exportatori, țări de tranzit, importatori); în același timp, consideră că ar trebui luate măsuri de către Comisia Europeană împotriva proiectelor care încalcă acest principiu; încurajează Comisia și întreprinderile UE să promoveze tehnologiile ecologice și să investească în ele;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

21.6.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

William (The Earl of) Dartmouth, Laima Liucija Andrikienė, Kader Arif, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Marielle De Sarnez, Christofer Fjellner, Yannick Jadot, Bernd Lange, David Martin, Emilio Menéndez del Valle, Vital Moreira, Paul Murphy, Cristiana Muscardini, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Niccolò Rinaldi, Tokia Saïfi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Keith Taylor, Iuliu Winkler, Pablo Zalba Bidegain, Paweł Zalewski

Membri supleanți prezenți la votul final

Josefa Andrés Barea, George Sabin Cutaș, Syed Kamall, Maria Eleni Koppa, Elisabeth Köstinger, Jörg Leichtfried, Jarosław Leszek Wałęsa

28.6.2011


AVIZ al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa

(2011/2056(INI))

Raportoare pentru aviz: Daciana Octavia Sârbu

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută comunicarea Comisiei și abordarea adoptată în cadrul acesteia, de definire a materiilor prime și a produselor agricole de bază drept o prioritate pentru UE; observă că aproape întreaga comunicare vizează materiile prime și regretă că agricultura este abordată numai parțial;

2.  atrage atenția, în acest context, asupra faptului că este important să se evite irosirea materiilor prime și a substanțelor nutritive din gunoiul de grajd și invită Comisia și statele membre să promoveze prelucrarea gunoiului de grajd; remarcă, în acest context, importanța definirii digestatului ca înlocuitor al îngrășământului;

3.  susține analiza furnizată de Comisie în ceea ce privește produsele agricole în contextul siguranței alimentare la nivel global, marcate de scăderea rezervelor globale de alimente și de creșterea populației și a foametei, și în ceea ce privește perspectivele de piață, și subliniază volatilitatea extremă a prețurilor la alimente și furaje, imperfecțiunile lanțurilor de alimente și furaje și rolul instrumentelor financiare și al speculațiilor ca o posibilă cauză a instabilității, de care trebuie să se țină seama în mod serios; reamintește faptul că patru state membre ale UE se numără printre țările care sunt deosebit de vulnerabile în fața creșterii prețului alimentelor;

4.  solicită să se acorde o atenție specială incertitudinii fundamentale existente la nivelul interacțiunii sporite dintre schimbările prețurilor produselor energetice și cele ale prețurilor produselor neenergetice, îndeosebi ale produselor alimentare;

5.  atrage atenția asupra precarității aprovizionării cu produse agricole din import, în condițiile restricțiilor la export impuse recent de unele țări; apreciază că UE trebuie să își protejeze cetățenii de consecințele unor astfel de fenomene, prin reducerea gradului de dependență;

6.  consideră că statele membre trebuie să tindă către un nivel optim de exploatare a suprafețelor agricole disponibile, prin reabilitarea terenurilor deteriorate și prin reintroducerea în circuitul agricol a terenurilor abandonate sau necultivate;

7.  este conștient de impactul pe care îl are asupra producției agricole utilizarea la scară largă a terenurilor agricole pentru producția de energie din surse regenerabile; consideră însă că sectorul agroalimentar are un rol important de jucat și în ceea ce privește producția de bioenergie și solicită, prin urmare, să se identifice posibile sinergii între cele două domenii;

8.  invită Comisia să includă inițiativele bazate pe stimulente în PAC și în strategia privind materiile prime pentru a debloca întregul potențial al agricultorilor de a-și crește producția de energie durabilă, potențial care în prezent nu este exploatat suficient, creând astfel noi locuri de muncă în mediul rural și adăugând la venitul agricultorilor un flux suplimentar de venituri;

9.  susține, în ceea ce privește siguranța alimentară, concluzia prezentată în comunicare, potrivit căreia capacitatea de producție alimentară ar fi pusă în pericol dacă nu ar exista o politică agricolă comună și un mecanism de sprijin direct; subliniază, prin urmare, necesitatea de a elabora o PAC viitoare coerentă, care să mențină actualul nivel de finanțare; este, de asemenea, de acord că UE joacă și ar trebui să joace în continuare un rol important în asigurarea unei cantități suficiente de alimente pentru o populație mondială în creștere; susține, prin urmare, strategia privind materiile prime și produsele de bază care se întemeiază pe o abordare integrată, ce cuprinde aspecte de politică agricolă, financiară, de mediu, comercială, energetică și de dezvoltare;

10. insistă, în acord cu Comisia, asupra faptului că comunitatea internațională trebuie să adopte o abordare coordonată pe termen lung în ceea ce privește siguranța alimentară la nivel global, inclusiv să depună eforturi sporite în domeniul cercetării și să investească mai mult în sectoarele agricole din cadrul țărilor în curs de dezvoltare, îndeosebi prin prioritățile politicii de dezvoltare, în vederea creșterii rezistenței și adaptabilității la șocurile din domeniul alimentar;

11. își reafirmă sprijinul pentru un sistem de rezerve globale de alimente pentru situații de urgență, sub egida sistemului de instituții al ONU, și este de opinie că UE ar trebui să aibă un rol de lider în promovarea acestei inițiative; susține eforturile recente depuse de G20 cu privire la reacțiile politice la volatilitatea prețurilor pe piețele alimentare și agricole, inclusiv prin intensificarea schimbului de informații în cadrul previziunilor privind producția de alimente, și subliniază că este nevoie de mai multă transparență și de informații mai actuale cu privire la rezervele și stocurile de produse alimentare; consideră, de asemenea, că ar trebui realizate și la nivel național rezerve pentru situații de urgență pentru a garanta siguranța aprovizionării cu alimente;

12. salută comunicatul comun al celui de-al treilea summit al miniștrilor agriculturii de la Berlin, din 22 ianuarie 2011, semnat de 48 de țări, în care s-a solicitat îmbunătățirea capacității piețelor agricole de a funcționa în mod corespunzător și s-a recunoscut importanța comerțului în ceea ce privește stabilirea unui echilibru între diferiții actori de pe piețele agricole și îmbunătățirea accesului agricultorilor la materii prime și la energie;

13. se așteaptă ca strategia privind materiile prime să se alinieze la prioritățile Strategiei Europa 2020 privind creșterea inteligentă, favorabilă incluziunii și durabilă; consideră că propunerile ar trebui să includă utilizarea materiilor prime, a solului și a resurselor de apă de către sectorul agricol;

14. își reiterează angajamentul de a combate volatilitatea extremă a prețurilor, care ar putea periclita grav siguranța alimentară, ținând seama de evoluția pieței în cazul produselor agricole de bază; consideră că acest lucru ar putea fi realizat prin creșterea productivității agricole și a adaptabilității agriculturii la schimbările climatice; observă că volatilitatea este uneori intensificată de barierele din calea comerțului, deseori impuse în mod unilateral;

15. reamintește faptul că piața produselor agricole este volatilă din punct de vedere structural, din cauza caracterului sezonier al producției, a evenimentelor climatice și a altor factori care împiedică producătorii să se adapteze într-un timp scurt la fluctuațiile cererii; reamintește că agricultura este un sector strategic și că funcționarea sa nu poate fi lăsată exclusiv în seama forțelor pieței; subliniază că reformele din cadrul lanțului alimentar ar trebui să vizeze garantarea faptului că creșterea prețurilor produselor agricole de bază duce la creșterea veniturilor agricultorilor, care se confruntă cu costuri mai ridicate de producție și cu o volatilitate crescută a prețurilor;

16. solicită realizarea de către Comisia Europeană a unui raport privind reglementarea instrumentelor financiare derivate și a produselor de bază pentru a determina dacă este nevoie de o reglementare distinctă pentru produsele agricole de bază, date fiind particularitățile acestui sector; susține propunerea recentă a Comisiei privind reglementarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere și consultarea publică cu privire la directiva MiFID; consideră că speculațiile abuzive, practicile incorecte și abuzul de pe piețele derivatelor ar trebui abordate urgent;

17. reamintește că piețele instrumentelor financiare derivate în sectorul produselor de bază au fost menite inițial să ofere protecție împotriva riscurilor și posibilitatea de a obține finanțări de pe piață, ambele fiind în interesul agricultorilor; constată însă cu îngrijorare că, în prezent, numeroși investitori nu au o legătură directă cu agricultura și că numărul contractelor încheiate este mult superior producției globale de alimente și invită Comisia să analizeze dacă această situație deschide calea pentru bule speculative;

18. deplânge faptul că prea multe deșeuri agricole nu sunt în prezent pe deplin exploatate; consideră că deșeurile agricole ar trebui considerate un bun și solicită, prin urmare, Comisiei să caute noi mijloace de utilizare a acestora ca materii prime pentru alte sectoare;

19. observă faptul că o monitorizare eficientă a politicilor privind materiile prime agricole este esențială pentru o strategie eficientă; subliniază nevoia unei coordonări mai strânse în cadrul Comisiei și între statele membre și insistă asupra necesității unei informări periodice a Parlamentului cu privire la evoluția inițiativei privind materiile prime agricole, prin intermediul unui raport anual de activitate;

20. solicită Comisiei să includă aceste preocupări în strategia sa și să propună măsuri concrete de garantare a siguranței alimentare, pentru a combate instabilitatea pieței, precum și pentru a consolida funcționarea pieței instrumentelor financiare derivate pentru produsele agricole de bază, prin asumarea unei răspunderi generale pe termen lung.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

27.6.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Liam Aylward, Luis Manuel Capoulas Santos, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Iratxe García Pérez, Béla Glattfelder, Sergio Gutiérrez Prieto, Martin Häusling, Esther Herranz García, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Agnès Le Brun, George Lyon, Gabriel Mato Adrover, Mariya Nedelcheva, James Nicholson, Georgios Papastamkos, Marit Paulsen, Britta Reimers, Czesław Adam Siekierski, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Alyn Smith, Marc Tarabella, Janusz Wojciechowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Luís Paulo Alves, Pilar Ayuso, Salvatore Caronna, Maria do Céu Patrão Neves, Dimitar Stoyanov, Milan Zver

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Oreste Rossi


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

30.6.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

43

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Jean-Pierre Audy, Ivo Belet, Reinhard Bütikofer, Maria Da Graça Carvalho, Pilar del Castillo Vera, Lena Ek, Ioan Enciu, Gaston Franco, Adam Gierek, Fiona Hall, Jacky Hénin, Romana Jordan Cizelj, Krišjānis Kariņš, Lena Kolarska-Bobińska, Béla Kovács, Philippe Lamberts, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Marisa Matias, Judith A. Merkies, Jaroslav Paška, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Michèle Rivasi, Jens Rohde, Paul Rübig, Amalia Sartori, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Britta Thomsen, Patrizia Toia, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Kathleen Van Brempt, Alejo Vidal-Quadras, Henri Weber

Membri supleanți prezenți la votul final

Francesco De Angelis, Ilda Figueiredo, Jolanta Emilia Hibner, Ivailo Kalfin, Marian-Jean Marinescu, Vladko Todorov Panayotov, Algirdas Saudargas, Hannu Takkula, Silvia-Adriana Țicău

Ultima actualizare: 1 septembrie 2011Notă juridică