referitoare la confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore

(2011/2072(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor(1),

–   având în vedere Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj(2),

–   având în vedere Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (Directiva IPPC)(3),

–   având în vedere Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului)(4), modificată prin Directivele 97/11/CE(5), 2003/35/CE(6) și 2009/31/CE(7),

–   având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător sau DRM)(8),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă(9), astfel cum a fost modificat,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2038/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind finanțarea multianuală a acțiunilor Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă în domeniul combaterii poluării provocate de nave și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002(10),

–   având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)(11),

–   având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la acțiunea UE în domeniul prospectării și extracției petrolului în Europa(12),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore” (COM(2010)0560),

–   având în vedere articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 11 și articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere incidentul de pe platforma petrolieră Deepwater Horizon care a dus la pierderi de vieți omenești și a produs pagube semnificative mediului,

–   având în vedere raportul final al „Comisiei naționale a SUA însărcinate cu anchetarea deversării și forării în larg a petrolului pe platforma Deepwater Horizon exploatată de BP”,

–   având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva privind habitatele)(13),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0290/2011),

A. întrucât articolul 194 din TFUE sprijină în mod deosebit dreptul unui stat membru de a stabili condițiile de exploatare a resurselor sale energetice ținând seama, în același timp, de principiul solidarității și de aspectele privind protecția mediului;

B.  întrucât articolul 191 din TFUE consfințește faptul că politica Uniunii în domeniul mediului trebuie să urmărească un nivel ridicat de protecție și se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul „poluatorul plătește”;

C. întrucât sursele autohtone de petrol și de gaze contribuie în mod semnificativ la satisfacerea nevoilor energetice actuale ale Europei și sunt esențiale în prezent pentru securitatea și diversitatea noastră energetică;

D. întrucât activitatea offshore este în creștere în zonele adiacente teritoriului UE, care nu se supun prevederilor legislației UE, dar în care orice incident ar putea avea consecințe asupra teritoriului UE; întrucât multe dintre aceste zone sunt în prezent instabile politic,

E.  întrucât există deja un corp vast de legi și convenții internaționale care guvernează activitățile maritime, inclusiv apele europene;

F.  întrucât Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) stabilește cadrul juridic în limitele căruia trebuie să se desfășoare activitățile pe mări și pe oceane, inclusiv delimitarea platformei continentale și a zonei economice exclusive (ZEE);

G. întrucât trebuie să se garanteze, la cel mai ridicat nivel, siguranța și integritatea operațiunilor de explorare a petrolului și a gazelor și protecția cetățenilor Europei și a mediului înconjurător;

H. întrucât efectele unui accident ar putea depăși granițele Uniunii, justificând, astfel, pregătirea în prealabil a unei capacități a UE de intervenție în caz de poluare, care să țină seama de accidentele survenite în afara apelor UE;

I.   întrucât deversarea de petrol de la platforma Deepwater Horizon a demonstrat ce consecințe devastatoare pentru oameni și mediu poate avea exploatarea petrolului în condiții extreme, precum și costurile economice enorme asociate cu un astfel de impact asupra mediului;

J.   întrucât unele recomandări ale „Comisiei naționale a SUA însărcinată cu anchetarea deversării și forării în larg a petrolului pe platforma Deepwater Horizon exploatată de BP” reflectă mai multe practici care predomină în unele părți ale UE de 20 de ani sau chiar mai mult;

K. întrucât scurgerile de petrol provenite de la platforma Deepwater Horizon din Golful Mexic trebuie să determine UE să evalueze și, dacă este cazul, să-și revizuiască normele și legislația relevante în profunzime și în mod urgent, ținând seama de principiul precauției și al acțiunii preventive, cu privire la toate aspectele extracției și explorării offshore de petrol și de gaze naturale pe teritoriile sale, inclusiv transferul în condiții de siguranță prin conducte subacvatice situate pe/sub fundul mării; întrucât, în acest context, Parlamentul salută dorința Comisiei de a acoperi lacunele din legislația existentă a UE în regim de urgență;

L.  întrucât dezastrul din Golful Mexic a determinat acest sector industrial și autoritățile competente să creeze forumuri precum GIRG(14) și OSPRAG(15) pentru a trage învățăminte din acest dezastru și întrucât multe dintre aceste inițiative au produs deja rezultate concrete;

M. întrucât, în 2007, companiile naționale de petrol dețineau o pondere de 52 % din producția mondială de petrol și controlau 88 % din rezervele de petrol identificate și întrucât importanța lor în raport cu companiile petroliere internaționale crește dramatic;

N. întrucât mecanismele diferite de reglementare din statele membre creează dificultăți serioase în ceea ce privește asigurarea, în mod constant, a integrității măsurilor de siguranță, impun o sarcină financiară suplimentară întreprinderilor și împiedică funcționarea adecvată a pieței interne;

O. întrucât există dovezi care sugerează că separarea procesului de autorizare de evaluările de sănătate și siguranță poate duce la evitarea oricăror potențiale conflicte de interese sau confuzie legată de obiective;

P.  întrucât autoritățile naționale de reglementare trebuie să evalueze viabilitatea și capacitatea financiară înainte de a acorda autorizația și permisul final de forare, asigurându-se că există fonduri suficiente, inclusiv prin intermediul unei asigurări de răspundere civilă și prin fonduri comunale;

Q. întrucât există deja diferite forumuri internaționale în cadrul cărora autoritățile de reglementare pot face schimb de bune practici, inclusiv NSOAF(16);

R.  întrucât Comisia, în numele UE, este deja parte contractantă a OSPAR(17), o convenție regională privind protecția mediului marin al Atlanticului de nord-est;

S.  întrucât în prezent există mecanisme de raportare a incidentelor, printre acestea numărându-se și raportul anual al OSPAR cu privire la eliminări, deversări și emisii, precum și canale neprevăzute de regulamente care pot fi folosite pentru a disemina concluziile desprinse din acest tip de incidente, de exemplu, „buletinele de siguranță” ale NSOAF;

T.  întrucât numeroase acorduri existente, cum ar fi acordul OCES(18), stabilesc deja proceduri pentru intervențiile internaționale în cazul unor deversări de amploare internațională;

U. întrucât Directiva privind echipamentele tehnice a UE se aplică în general echipamentelor utilizate în instalațiile offshore de petrol și gaz, dar domeniul său de aplicare nu include unitățile mobile de forare offshore și echipamentele utilizate de acestea;

V. întrucât Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă oferă deja asistență tehnică Comisiei în scopul dezvoltării și punerii în aplicare a legislației UE în domeniul siguranței maritime și i s-au alocat sarcini operaționale în ceea ce privește intervenția în caz de poluare cu petrol, monitorizarea prin satelit și identificarea și reperarea navelor pe rază lungă;

W. întrucât responsabilitatea curățării apelor în urma unei deversări de petrol și răspunderea juridică pentru pagubele produse se bazează pe articolul 191 din TFUE care stabilește principiul „poluatorul plătește”, aceste dispoziții reflectându-se și în legislația secundară precum Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DRM) și Directiva privind deșeurile;

X. întrucât pentru Marea Nordului există deja un sistem voluntar de despăgubire în cazul unei deversări de petrol;

Abordare legislativă

1.  recunoaște faptul că eliberarea licențelor și a altor autorizații pentru prospectarea și exploatarea resurselor de hidrocarburi este de competența statului membru și că orice suspendare a activităților rămâne la latitudinea statului membru vizat; subliniază, totuși, că procedurile de autorizare trebuie să respecte anumite criterii comune la nivelul UE și indică faptul că statele membre ar trebui să aplice principiul precauției atunci când emit autorizații de explorare și exploatare a resurselor de hidrocarburi;

2.  insistă, prin urmare, asupra faptului că introducerea, la nivelul întregii UE, a unui moratoriu privind toate exploatările petroliere marine noi în apele UE ar fi o reacție disproporționată față de nevoia de a stabili standarde înalte de siguranță în UE;

3.  accentuează faptul că regimul legislativ și de reglementare al fiecărui stat membru trebuie să garanteze că toți operatorii prezintă un „dosar de siguranță” axat pe riscuri, specific fiecărui sit, care îi obligă pe aceștia să demonstreze autorităților naționale competente în domeniul sănătății, siguranței și mediului că toate riscurile specifice sitului și alte riscuri au fost evaluate și că pentru fiecare instalație în parte se aplică controale;

4.  subliniază faptul că toate cadrele legislative și de reglementare ale statelor membre ar trebui să adopte un regim solid, aliniat la cele mai bune practici actuale, în care toate propunerile de forare sunt însoțite de un dosar de siguranță care trebuie să fie aprobat pentru a putea începe operațiunile, incluzând proceduri de verificare efectuate de terți independenți și revizuiri la intervale regulate și corespunzătoare efectuate de experți independenți; subliniază faptul că stabilirea unor „puncte-limită” înainte de forare va constitui o garanție suplimentară că toate riscurile au fost analizate și eliminate și că pentru fiecare instalație au fost efectuate revizuiri de către experți independenți la intervale corespunzătoare;

5.  solicită ca toate dosarele de siguranță să devină documente dinamice și perfectibile, astfel încât modificările materiale, tehnice sau de echipamente să facă obiectul unei aprobări emise de autoritatea competentă și subliniază că toate dosarele de siguranță ar trebui să fie revizuite cel puțin o dată la cinci ani, inclusiv de autoritățile de reglementare independente; subliniază faptul că toate procedurile și echipamentele de la fața locului disponibile pentru a interveni în caz de erupție trebuie să fie incluse în dosarul de siguranță;

6.  recunoaște faptul că există deja o rețea de regimuri și de cele mai bune practici și consideră că o singură lege europeană nouă riscă să destabilizeze rețeaua actuală de regimuri, îndepărtându-le de abordarea demonstrată a dosarului de siguranță și că subliniază faptul că noua legislație nu trebuie să urmărească dublarea sau subminarea celor mai bune practici deja existente;

7. sprijină dorința Comisiei de a ridica standardele minime din cadrul UE, în cooperare cu statele membre; consideră că preocupările privind siguranța și mediul ar trebui să fie integrate în toată legislația, iar cele mai înalte standarde de siguranță și de mediu aplicate în toate domeniile activităților petroliere și gaziere offshore; solicită intervenția unei terțe părți independente pentru a crește nivelul de coordonare în eventualitatea unui accident; recomandă ca EMSA să fie instituția desemnată să îndeplinească acest rol;

8. solicită extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM)(19) astfel încât acesta să includă toate fazele proiectelor offshore (cea de explorare și cea operațională) și solicită introducerea unor cerințe specifice referitoare la EIM în cazul activităților de forare în ape adânci, al puțurilor complexe sau în condiții de forare dificile și în cazul transferului de petrol/gaz prin conducte subacvatice situate pe/sub fundul mării; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să se asigure că EIM pentru proiectele offshore aprobate de către autoritățile naționale includ și procedurile pe care operatorii trebuie să le urmeze pentru scoaterea din funcțiune; invită Comisia să reevalueze dispozițiile juridice privind EIM și să se asigure că acestea prevăd faptul că procedurile de evaluare a impactului asupra mediului trebuie încredințate unor experți care sunt independenți față de clienți;

9.  invită Comisia să examineze actualul cadru de reglementare privind scoaterea din funcțiune a infrastructurii de foraj existente și să clarifice, dacă este necesar, prin intermediul unor dispoziții legislative, responsabilitatea operatorilor pentru a asigura scoaterea din funcțiune în siguranță și răspunderea pentru orice prejudicii cauzate mediului în cadrul operațiunilor de scoatere din funcțiune sau de către o stație de foraj după ce aceasta a fost scoasă din funcțiune;

10. solicită Comisiei să ia în considerare extinderea principiilor sănătoase prevăzute de legislația acesteia privind controlul riscului de accidente majore onshore (SEVESO II(20) și III(21)) la legislația privind activitățile petroliere și gaziere offshore; între timp, și în cazul în care Comisia nu propune o nouă legislație specifică, solicită Comisiei să-și reexamineze propunerea referitoare la SEVESO III pentru a-i extinde domeniul de aplicare la platformele petroliere și la conductele subacvatice situate pe/sub fundul mării, precum și la toate fazele de explorare a câmpurilor petrolifere și de gaze naturale până la dezafectarea puțurilor; salută expunerea de motive a Comisiei cu privire la revizuirea Directivei SEVESO II, în care aceasta afirmă că va proceda la o evaluare a modului cel mai adecvat de consolidare a legislației privind mediul;

11. ia act de faptul că activitățile petroliere și gaziere offshore sunt excluse din prevederile-cheie ale Directivei privind emisiile industriale(22); sugerează Comisiei să adauge în anexa I punctul 1.5 „activități petroliere și gaziere offshore” în cadrul primei revizuiri a domeniului de aplicare, care trebuie efectuată până la 31 decembrie 2011, și sugerează ca Biroul european IPPC să definească cele mai bune practici disponibile pentru activitățile petroliere și gaziere offshore;

12. salută intenția Comisiei de a reexamina Directiva 92/91/CEE și solicită o abordare bazată pe standarde comune, pentru a evita diferențele de tratament în cadrul aceleiași întreprinderi, în funcție de locul de desfășurare a activității sale; pe lângă aceasta, solicită o normă transparentă, eficientă și consecventă care să se aplice tuturor angajaților care lucrează în sectorul offshore și o evaluare atât a eficacității legislației actuale, cât și a posibilităților de a armoniza și mai mult legislația;

13. invită Uniunea Europeană să promoveze aplicarea orientărilor Organizației Internaționale a Muncii privind siguranța la locul de muncă și sistemele de management al sănătății (ILO-OSH 2001) în industria petrolului și a gazelor;

14. avertizează, totuși, că eficiența legislației depinde în cele din urmă de cât de bine este implementată aceasta de către autoritățile și organismele naționale și europene însărcinate cu aplicarea, gestionarea și implementarea legislației relevante; consideră că Comisia ar trebui să aibă un rol activ și să se asigure că autoritățile statelor membre respectă această legislație;

15. subliniază că unele state membre dețin deja mecanisme excelente de securitate în comparație cu nivelul internațional și european;

16. subliniază importanța unor inspecții periodice, variate și riguroase efectuate de specialiști independenți instruiți, familiarizați cu condițiile locale; consideră că regimurile de inspecție ale unui operator trebuie, de asemenea, să fie supuse verificării de către o parte terță; sprijină eforturile depuse deja de unele state membre pentru a spori numărul inspecțiilor riguroase; subliniază importanța independenței autorităților naționale și a transparenței în abordarea posibilelor conflicte de interes între inspectori și viitori posibili angajatori;

17. observă că resursele sunt limitate atunci când este nevoie de inspectori cu experiență și solicită investiții suplimentare în dezvoltarea unei rețele de inspecție mai specializate în statele membre; invită Comisia să analizeze modalități prin care statele membre pot fi ajutate să își creeze propriile inspectorate;

18. subliniază necesitatea unor sisteme care să asigure verificări temeinice din partea organelor de inspecție, cu metode inovatoare precum audituri specifice privind timpul de lucru sau operațiunile de salvare și să ofere posibilitatea aplicării de sancțiuni în cazul încălcării normelor privind sănătatea și siguranța lucrătorilor;

19. observă că sistemele de inspecție ale unui operator trebuie supuse verificării de către terți, la fel și inspecțiile la nivelul UE și că auditarea navelor trebuie extinsă la platformele petroliere și gaziere offshore;

20. recunoaște faptul că, în cadrul unor operațiuni de mai mică amploare, se pot realiza economii de scară importante dacă statele membre folosesc în comun inspectoratele;

21. subliniază faptul că orice potențială extindere a legislației UE în materie de produse la echipamentele de pe instalațiile offshore ar trebui să recunoască faptul că, din cauza ritmului accelerat al progresului tehnologic, specificațiile tehnice deosebit de detaliate ar putea să devină rapid superflue;

22. este preocupat de faptul că „controlul controlorilor” de la nivel UE nu va aduce suficientă valoare adăugată pentru a justifica cheltuirea resurselor de reglementare limitate ale autorităților naționale competente; în același timp, recunoaște potențialul reprezentat de experiența semnificativă a EMSA în acțiuni de prevenire, monitorizare și detectare a accidentelor petroliere, și necesitatea coordonării schimbului de bune practici și a resurselor pentru intervenții la nivelul întregii UE; invită Comisia să analizeze dacă un organism european de reglementare pentru operațiunile offshore, care reunește autoritățile naționale de reglementare după modelul BEREC în domeniul telecomunicațiilor, ar putea să aducă valoare adăugată și să consolideze adoptarea și aplicarea efectivă a celor mai înalte standarde în UE;

Prevenire, schimb de informații și bune practici

23. subliniază importanța inițiativelor regionale ca prim nivel pentru acțiuni multilaterale și consideră că ar trebui instituite forumuri similare NSOAF din Marea Nordului pentru statele membre din jurul Mărilor Mediterană, Baltică și Neagră pentru a supraveghea adoptarea și aplicarea de standarde minime; în acest sens, salută inițiativa Comisiei de a înființa Forumul Autorităților Offshore din Marea Mediterană (MOAF) și încurajează participarea țărilor din afara UE; consideră că standardele și normele adoptate de Uniunea Europeană ar trebui să țină cont de considerentele de mediu referitoare la explorarea hidrocarburilor în zonele din afara UE;

24. recunoaște varietatea de condiții din diferitele regiuni maritime, dar consideră că ar trebui să existe o coordonare între forumuri în ceea ce privește inițiativele regionale, după caz, pentru a asigura aplicarea celor mai bune practici la nivelul UE; subliniază faptul că Comisia ar trebui să aibă un rol activ în cadrul acestor forumuri;

25. salută inițiativa Comisiei de a organiza reuniuni comune UE/NSOAF ca oportunitate de a face schimb de bune practici în întreaga UE; subliniază faptul că aceste reuniuni ar trebui să fie tratate cu considerație de participanți;

26. salută decizia Asociației Internaționale a Producătorilor de Petrol și Gaze de a înființa Grupul Mondial Industrial de Intervenție (GIRG) în urma dezastrului din Golful Mexic; îndeamnă acest grup să lucreze în mod transparent atunci când furnizează informații și colaborează cu autoritățile;

27. subliniază beneficiile pentru siguranță ale programelor de participare a forței de muncă; promovează legăturile puternice și inițiativele comune între industrie, lucrători și autoritățile naționale competente din domeniile sănătății, siguranței și protecției mediului;

28. subliniază că sectorul activităților petroliere și gaziere offshore prezintă un risc foarte ridicat pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor ca urmare a condițiilor de mediu uneori extreme, a timpului de lucru în ture de 12 ore și a izolării, și recunoaște că aceste condiții de lucru specifice, în special stresul psihologic, sunt reglementate și trebuie să fie reglementate în continuare pentru a reduce erorile umane și pentru a proteja lucrătorii; recomandă, prin urmare, ca lucrătorii să beneficieze de un sistem de asigurare și de o societate de asigurare mutuală pe măsura riscurilor cu care se confruntă;

29. ia act de ultimul raport elaborat de serviciile pentru sănătate și siguranță (Health and Safety Executive) din Regatul Unit cu privire la condițiile de muncă în Marea Nordului, care arată că numărul cazurilor de vătămare mortală și gravă s-a dublat pe parcursul ultimului an și că emisiile semnificative de hidrocarburi au crescut cu o treime;

30. remarcă necesitatea dezvoltării unei culturi preventive a sănătății și siguranței prin implicarea întreprinderilor și sindicatelor și participarea activă a lucrătorilor, în special prin consultarea acestora și implicarea lor în elaborarea și aplicarea procedurilor de securitate, precum și prin informarea lor cu privire la riscurile potențiale; subliniază importanța testării și monitorizării acestor proceduri pe tot parcursul lanțului de comandă, astfel încât să se asigure că organele superioare de conducere sunt instruite și răspunzătoare în caz de accidente sau defecțiuni care pot compromite siguranța;

31. invită sectorul industrial să creeze o adevărată cultură a siguranței în organizațiile sale, indiferent dacă acestea sunt offshore sau într-un mediu de birou; prin urmare, susține programe de formare regulate pentru toți angajații, permanenți sau contractuali, și toți angajatorii;

32. solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a stabili standarde și sisteme de siguranță stricte comune pentru a contracara și limita amenințările, cu scopul de a minimiza riscurile și, atunci când este necesar, de a permite o reacție rapidă și eficientă; solicită, de asemenea, ca în statele membre UE să se stabilească cerințe în domeniul formării profesionale pentru lucrători, inclusiv pentru contractanții și sub-contractanții implicați în activități cu risc ridicat, și să se armonizeze aceste cerințe pentru a asigura o implementare coerentă în toate apele europene; solicită Comisiei să se angajeze în mod activ împreună cu partenerii internaționali în examinarea posibilității de a lansa o inițiativă la nivel mondial pentru întocmirea normelor privind sănătatea și siguranța lucrătorilor și actualizarea periodică a acestora în acord cu ultimele evoluții ale tehnologiei;

33. invită statele membre să permită numai formarea internă sau externă certificată;

34. salută programele de schimburi internaționale destinate personalului autorităților naționale competente și solicită Comisiei și statelor membre să propună inițiative pentru a le încuraja;

35. solicită stabilirea unor criterii stricte în materie de siguranță, protecția sănătății și formare profesională pentru subcontractanți, care trebuie să aibă competențele necesare pentru a executa lucrări de întreținere și construcție în domeniul lor de responsabilitate; solicită ca lucrătorii, inclusiv contractanții și subcontractanții și organizațiile lucrătorilor, să fie informați cu privire la toate riscurile pe care le presupune munca înainte ca aceasta să fie realizată efectiv;

36. subliniază că angajații din lanțul de prelucrare offshore sau terestru sunt, de asemenea, expuși unor pericole extrem de ridicate pentru sănătate și siguranță; solicită statelor membre să îi includă pe acești angajați în cadrul activităților de reglementare;

37. solicită acordarea de asistență medicală de urmărire specifică și periodică lucrătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul sectorului offshore de petrol și gaze; recomandă efectuarea unor analize medicale privind sănătatea fizică și psihică a lucrătorilor cel puțin o dată la un an;

38. solicită aprobarea unui mecanism de evaluare a riscurilor cu care se confruntă lucrătorii și luarea în considerare a acestei evaluări în calcularea remunerației lucrătorului.

39. invită sectorul industrial să respecte cele mai bune practici cu privire la responsabilii pentru siguranță; angajatorii ar trebui să poată alege un responsabil pentru siguranță care să se implice în probleme legate de siguranță la toate nivelurile procesului decizional; consideră, de asemenea, că angajații ar trebui să poată declara probleme sau riscuri legate de securitate în mod anonim, asigurându-li-se protecție împotriva hărțuirii;

40. se pronunță pentru intensificarea eforturilor de a împărtăși cele mai bune practici referitoare la reglementare, standarde și proceduri, precum și la raportarea și gestionarea incidentelor, inclusiv avize științifice, regimuri de siguranță operațională și protecție a mediului, gestionarea riscurilor, proceduri de intervenție etc.;

41. recunoaște faptul că informația se împărtășește deja, fie prin grupuri de reglementare, fie prin parteneriate comerciale și asociații în participațiune; consideră că siguranța este un bun comun;

42. solicită autorităților naționale competente să colecteze, să partajeze și să publice informațiile din rapoartele referitoare la incidente – în conformitate cu informațiile sensibile din punct de vedere comercial – astfel încât să se poată trage învățăminte; recunoaște că o consolidare și o supracoordonare a actualelor practici și raportări în materie de incidente ar putea contribui la garantarea transparenței și a coerenței la nivelul UE; aceste informații ar trebui împărtășite cât mai rapid posibil după producerea unui incident și ar trebui să includă, printre altele, incidente în care este implicat personalul, defecțiuni ale echipamentelor, deversări de hidrocarburi și alte incidente relevante; salută inițiativele internaționale, inclusiv grupul de lucru al G20, care sprijină la nivel mondial diseminarea de cunoștințe cu privire la incidente și la orice măsuri de remediere necesare;

43. consideră că Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea diferitelor canale de informare disponibile, nevoia de sistematizare și/sau necesitatea instituirii de noi regimuri internaționale, luând în considerare în mod adecvat sarcina administrativă aferentă;

Acordarea licenței și permisul de foraj

44. observă diferența dintre acordarea licenței și a permisului de foraj și că titularul licenței poate să nu fie organizația de foraj; consideră că ar trebui să existe puncte limită stabilite după acordarea licenței și înainte de foraj;

45. recomandă ca acordarea licenței și funcțiile în materie de sănătate și siguranță să fie separate în toate statele membre; consideră că ar trebui să existe o colaborare între Comisie și statele membre cu scopul de a stabili criterii comune, transparente și obiective de acordare a licenței, asigurându-se astfel că acordarea licenței și aspectele legate de sănătate și siguranță sunt separate, pentru a reduce riscul unui conflict de interese;

46. observă că un număr important de instalații din apele UE se învechesc; salută încercările de a îmbunătăți integritatea bunurilor aflate pe platformele existente;

47. consideră că, în cadrul procedurii de autorizare și pe parcursul întregii perioade operaționale, precum și în toate fazele proiectelor offshore (de explorare, operațională și de scoatere din funcțiune), operatorii din domeniul petrolier și gazier trebuie să aibă obligația de a demonstra că au o capacitate financiară suficientă pentru a asigura remedierea daunelor de mediu provocate de activitățile specifice pe care le desfășoară, inclusiv cele produse de incidente cu impact ridicat și cu o probabilitate scăzută – fie prin sisteme de garanții mutuale sectoriale obligatorii, fie prin asigurări obligatorii sau un sistem mixt care să garanteze securitatea financiară;

Planurile pentru situații neprevăzute

48. susține utilizarea de planuri pentru situații neprevăzute specifice siturilor care să identifice riscurile, să evalueze potențialele surse de poluare și să realizeze și să proiecteze o strategie de răspuns, și să elaboreze planuri de foraj pentru eventualele puțuri de descărcare; recomandă ca operatorilor care obțin o licență să li se solicite, ca o condiție de obținere a licenței, să facă o evaluare a impactului asupra mediului și să își depună planurile pentru situații neprevăzute cu cel puțin două luni înainte de începerea operațiunilor; în cazul puțurilor complexe sau al condițiilor de foraj potrivnice, planul pentru situații de criză ar trebui evaluat, consultat și aprobat în același timp cu celelalte procese de aprobare cu rol de reglementare (legate de impactul asupra mediului sau de proiectarea puțului, de exemplu). în toate cazurile, operațiunile nu trebuie să înceapă înainte de aprobarea unui plan pentru situații de criză de către statul membru în care se vor desfășura aceste lucrări; susține că planurile pentru situații de criză ar trebui publicate de către autoritatea națională competentă, luând în considerare în mod adecvat protecția datelor;

49. solicită statelor membre să proiecteze, să modifice sau să actualizeze planurile pentru situații de criză, care să detalieze canalele și mecanismele de comandă pentru mobilizarea fondurilor naționale și a resurselor industriale în eventualitatea unei scurgeri; invită statele membre să colaboreze între ele și cu țările vecine ale UE la elaborarea unor planuri regionale de criză; solicită transmiterea acestor planuri către EMSA;

50. constată că evenimentele recente au scos în evidență riscurile pe care activitățile offshore de explorare și producție a petrolului și gazelor le reprezintă pentru transportul maritim și mediul marin; consideră că utilizarea capacităților de intervenție ale EMSA ar trebui să fie extinsă în mod explicit pentru a include acțiunile de prevenire și intervenție în caz de poluare generate de astfel de activități;

51. sugerează ca inventarele EMSA privind resursele afectate intervențiilor să includă toate resursele industriale și publice relevante, astfel încât EMSA să fie în măsură să asigure un rol de coordonare în cazul unui accident de amploare;

52. sugerează faptul că echipamentele disponibile pentru limitarea potențialelor deversări ar trebui să constituie o parte esențială a planurilor de criză și că aceste echipamente ar trebui să fie amplasate în apropierea instalațiilor pentru a putea fi utilizate rapid în cazul unui accident grav;

53. îndeamnă companiile să aloce în continuare fonduri pentru activitățile de cercetare și dezvoltare a unor tehnologii noi de prevenire și remediere în caz de accident; subliniază faptul că, înainte de a fi introduse în planurile de criză aprobate, toate tehnologiile de intervenție în caz de dezastru ar trebui să fie supuse unei testări, evaluări și autorizări independente;

54. consideră că este esențial să se desfășoare activități științifice de cercetare specifice și inovatoare, pentru a permite utilizarea de sisteme automate de monitorizare a exploatărilor puțurilor de foraj și de întrerupere a activității acestora, și prin urmare, pentru a crește fiabilitatea lucrărilor de foraj și exploatare și a sistemelor de protecție împotriva incendiilor în condiții meteorologice extreme;

55. recomandă controlul strict, testarea și evaluarea continuă a impactului asupra mediului al agenților de dispersie (precum și a planurilor de intervenție în caz de urgență care presupun utilizarea unor agenți chimici de dispersie), atât pentru a asigura caracterul lor adecvat în cazul unei scurgeri, cât și pentru a evita implicațiile utilizării lor la nivelul sănătății publice și al mediului; solicită Comisiei să asigure cercetări mai detaliate ale impactului unor astfel de produse chimice prin intermediul programelor de cercetare ale UE, dacă este necesar;

Intervențiile în caz de catastrofe

56. recunoaște faptul că industria poartă răspunderea principală a intervențiilor în caz de catastrofe. salută inițiativele comune ale industriei de a dezvolta, mobiliza și utiliza resursele pentru a combate scurgerile de petrol; subliniază faptul că sectorul public are un rol important în reglementarea, siguranța și coordonarea unei intervenții în caz de dezastru;

57. recomandă să se acorde mai multă atenție formării sistematice, în special în ceea ce privește folosirea în practică a echipamentelor de intervenție în caz de dezastru;

58. solicită statelor membre și Comisiei să se asigure că regimul de autorizare include instrumente financiare de securitate adecvate astfel încât în caz de incidente majore să poată fi mobilizate urgent sursele financiare necesare acoperirii daunelor economice, sociale și de mediu cauzate de o scurgere de petrol sau gaze;

59. salută eforturile Comisiei de a extinde domeniul de aplicare a mandatului Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă pentru a include nu numai vasele, ci și instalațiile offshore;

60. observă că utilizarea expertizei și a resurselor EMSA va fi stabilită de regulamentul EMSA revizuit, dar că ar trebui să fie extinsă în mod explicit pentru a include acțiunile de intervenție în caz de poluare generată de explorarea rezervelor de petrol și gaz și ar trebui să fie disponibilă în întreaga UE și în țările învecinate, dacă este necesar;

61. consideră că instrumentele de intervenție și monitorizare dezvoltate la nivelul UE, respectiv Rețeaua de vase stand-by ale EMSA mobilizate în caz de scurgeri de petrol și CleanSeaNet (CSN) pentru monitorizarea și detectarea deversărilor de petrol, pot fi utilizate în caz de incidente/accidente la instalațiile offshore;

62. recomandă folosirea serviciului CleanSeaNet Service al EMSA pentru a monitoriza platformele petroliere și deversările ilegale de pe vase; recunoaște faptul că 50 % din imaginile furnizate în prezent către CleanSeaNet pot fi folosite pentru a monitoriza platformele petroliere;

63. recomandă, așadar, utilizarea Rețelei de vase stand-by ale EMSA mobilizate în caz de scurgeri de petrol (SOSRV) după revizuirea următoarelor puncte:

(a) nu toate vasele pot funcționa în atmosfere cu punctul de aprindere mai mic de 60º;

(b) contractele trebuie să fie îmbunătățite astfel încât să permită operațiuni de recuperare a petrolului cu o durată mai mare;

(c) lacunele din actuala rețea trebuie să fie acoperite;

(d) trebuie analizate noi tehnici, de exemplu, lucrul cu plase pentru petrol;

64. repetă apelul său adresat Comisiei de a face propuneri cât mai curând posibil pentru a crea o forță UE de protecție civilă, bazată pe mecanismul de protecție civilă al Uniunii, și, împreună cu statele membre, de a elabora un plan de acțiune europeană, integrând mecanisme specifice care să permită UE să facă față poluărilor masive provocate de instalațiile petroliere offshore, inclusiv conductele subacvatice de petrol/gaz situate pe/sub fundul mării;

65. recunoaște contribuția MIC(23) la completarea mecanismelor de intervenție în caz de urgență ale statelor membre și ale industriei;

66. sprijină serviciile inovatoare orientate către sectorul maritim; salută discuțiile dintre Comisie și statele membre cu privire la o nouă inițiativă e-maritimă care să continue proiectul SafeSeaNet, considerând că aceasta ar putea să ofere industriei offshore de petrol și gaze beneficii suplimentare în ceea ce privește siguranța;

67. subliniază faptul că toate regiunile maritime trebuie să aibă mereu acces la echipamente disponibile suficiente pe care să le folosească în caz de deversări de amploare, conform celui mai grav scenariu posibil pentru o zonă maritimă specifică, nu numai în apele UE;

68. invită Comisia să se asigure că o gestionare mai bună a datelor privind mediul marin, propusă în cadrul Comunicării intitulate „Cunoașterea mediului marin 2020”, și al Propunerii de regulament de instituire a unui program de susținere a continuării dezvoltării unei politici maritime integrate(24), ia în considerare necesitatea de a garanta monitorizarea corespunzătoare a amenințărilor de poluare în vederea determinării măsurilor adecvate în timp util;

69. solicită Comisiei să elaboreze o propunere prin care să se prevadă ca cunoștințele științifice obținute de operatorii offshore care lucrează sub licență publică să fie puse la dispoziția autorităților competente pe baza unor standarde și protocoale elaborate în contextul inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020”, în vederea facilitării controlului public și a unei mai bune înțelegeri a mediului marin;

Răspundere

70. îndeamnă statele membre ca, atunci când iau în considerare mecanismele de garantare financiară, inclusiv necesitatea asigurării de răspundere civilă, să fie atente să calculeze condițiile financiare de asigurare pe baza riscului real reprezentat de dificultățile din timpul forajelor și a exploatării, astfel încât prețurile impuse să nu scoată de pe piață operatorii mici sau mijlocii, asigurând, totodată menținerea răspunderii civile;

71. subliniază că, în timp ce, în principiu, garanțiile financiare pot fi furnizate prin asigurări sau mutualizare în cadrul sectorului, este important să se asigure că operatorii fac dovada unor garanții suficiente pentru acoperirea costului integral al curățării și despăgubirii în caz de dezastre majore și că riscurile și datoriile nu sunt externalizate unor companii mai mici, în cazul cărora probabilitatea de a declara faliment în caz de accident este mai mare; solicită ca regimurile comune să fie stabilite în așa fel încât să fie menținute stimulentele pentru evitarea riscurilor și sprijină aplicarea celor mai înalte standarde de siguranță posibile în operațiunile individuale;

72. recunoaște meritul fondurilor comunale precum OPOL în Marea Nordului și solicită înființarea unor astfel de fonduri în fiecare zonă maritimă a UE; solicită obligativitatea calității de membru pentru operatori și asigurarea certitudinii juridice, astfel încât să se creeze un mecanism cu rol de plasă de siguranță proiectat să reasigure statele membre, sectorul maritim, în special pescarii, și contribuabilii;

73. subliniază faptul că, dat fiind caracterul voluntar al unor sisteme precum OPOL, controlul juridic al acestora este limitat și consideră că aceste fonduri ar putea fi consolidate prin impunerea obligativității lor pentru autorizare;

74. subliniază că contribuțiile ar trebui să se bazeze atât pe nivelul de risc de la situl în cauză, cât și pe planurile pentru situații de criză, și să fie în conformitate cu acestea;

75. solicită Comisiei să-și revizuiască poziția exprimată în raportul său publicat la 12 octombrie 2010(25), care concluzionează că „în prezent nu există o justificare suficientă pentru introducerea unui sistem armonizat de obligativitate a garanțiilor financiare”; îndeamnă Comisia să nu aștepte termenul limită stabilit la articolul 18 alineatul (2) din Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător pentru a prezenta un raport care să includă toate propunerile corespunzătoare de modificare a directivei;

76. consideră că domeniul de aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător(26) ar trebui să fie extins astfel încât principiul „poluatorul plătește” și o responsabilitate strictă să se aplice în cazul tuturor daunelor aduse apelor și biodiversității marine, astfel încât companiile petroliere să poată fi trase la răspundere pentru orice daune pe care le aduc mediului și să își poată asuma responsabilitatea deplină, fără niciun fel de limită superioară, pentru eventualele daune, lucru care ar trebui asigurat prin crearea de către operatori a unor rezerve;

77. solicită revizuirea Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător astfel încât domeniul său de aplicare să fie extins la toate apele maritime ale UE, în conformitate cu Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin(27);

78. solicită Comisiei ca, în cadrul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător, să reducă pragurile privind daunele și să pună în aplicare un regim strict de stabilire a responsabilității pentru toate daunele aduse apelor și biodiversității marine, indiferent de plafoanele care decurg din mutualizare sau din garanția de asigurare;

79. consideră că Comisia ar trebui să verifice dacă, în cadrul răspunderii pentru mediul înconjurător, se poate institui un fond de compensare pentru catastrofele petroliere, care să cuprindă dispoziții obligatorii privind securitatea financiară;

80. recomandă ca statele membre să ia în considerare adoptarea și consolidarea mijloacelor de descurajare a neglijenței și nerespectării normelor, precum amenzile, retragerea licențelor și răspunderea penală pentru angajați; subliniază totuși că un sistem de acest gen a existat în SUA înainte de scurgerea de la Deepwater Horizon;

81. subliniază faptul că părțile responsabile din punct de vedere financiar ar trebui să fie stabilite fără ambiguitate anterior efectuării forărilor;

Relații cu țările terțe

82. îndeamnă industria să aplice în mod uniform cele mai înalte standarde de mediu și de siguranță sau echivalentul acestora indiferent de locul în lume în care își desfășoară operațiunile; este conștient de aspectele legate de posibilitatea de a mandata companiile stabilite în UE să opereze la nivel mondial în conformitate cu standardele UE, dar invită Comisia să analizeze mecanismele care ar putea garanta că companiile stabilite în UE operează la nivel mondial conform cel puțin standardelor de siguranță ale UE; consideră că și răspunderea corporatistă ar trebui să fie un factor-cheie în acest domeniu și că sistemele de autorizare din statele membre ar putea să ia în considerare, la eliberarea licențelor, incidentele internaționale în care sunt implicate companiile, cu condiția ca aceste incidente să fie însoțite de analize detaliate; invită Comisia să promoveze folosirea acestor standarde ridicate alături de parteneri mondiali;

83. îndeamnă Comisia și statele membre să contribuie în continuare la inițiativele offshore în cadrul G20, ținând seama în același timp de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS);

84. menționează importanța legislației existente inițiată de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu prin Convenția OSPAR și Convențiile de la Barcelona și Helsinki, dar recunoaște că dreptul internațional actual nu conține un cadru complet sau coerent pentru standarde de siguranță și de mediu pentru activități de forare offshore și că poate fi dificil de pus în aplicare;

85. subliniază importanța punerii pe deplin în aplicare a Protocolului din 1994 privind activitățile „offshore” în Marea Mediterană, încă neratificat, care vizează protecția împotriva poluării rezultate din activitățile de explorare și exploatare;

86. îndeamnă Comisia să se asocieze în mod activ cu alte state învecinate cu regiunile maritime ale UE astfel încât cadrele de reglementare și de supraveghere să ofere niveluri de siguranță la fel de ridicate;

87. invită UE să colaboreze cu țările relevante din afara UE, inclusiv cu organizațiile lucrătorilor și ale patronatelor, ai căror resortisanți efectuează servicii în industria offshore europeană a petrolului și gazelor, pentru a se asigura că societățile cu sediul în afara UE, dar care operează în apele UE, se supun condițiilor de muncă din UE și legislației din domeniul SSM;

88. invită Comisia să inițieze o dezbatere cu privire la reglementările în domeniul responsabilității pentru daunele aduse mediului și al garanțiilor financiare, care să includă, de asemenea, țările terțe;

89. îndeamnă Comisia să colaboreze cu parteneri și vecini pentru a obține un regim special pentru orice operațiuni din Oceanul Arctic, ținând seama de aspecte legate de sustenabilitatea și necesitatea activităților offshore într-un mediu unic, atât de vulnerabil;

90. susține încheierea de parteneriate internaționale bilaterale prin intermediul planurilor de acțiune ale politicii europene de vecinătate care, printre altele, încurajează țările terțe să adopte standarde înalte de siguranță; încurajează țările care încă nu au activat pe deplin PEV să facă acest lucru;

91. sprijină sistemele promovate de industrie care vizează transferul de expertiză , în special către țările care au cadre de reglementare mai puțin dezvoltate;

92. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 164, 30.06.1994, p. 3. (2) JO L 348, 28.11.92, p. 9. (3) JO L 24, 29.01.08, p. 8. (4) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. (5) JO L 73, 14.03.1997, p. 5. (6) JO L 156, 24.06.2003, p. 17. (7) JO L 140, 05.06.2009, p. 114. (8) JO L 143, 30.04.2004, p. 56. (9) JO L 208, 05.08.2002, p. 1. (10) JO L 394, 30.12.2006, p. 1. (11) JO L 162, 21.06.2008, p. 11. (12) Texte adoptate, P7_TA(2010)0352. (13) JO L 206, 22.07.1992, p. 7. (14) Grupul Mondial Industrial de Intervenție (15) Grupul de intervenție pentru deversările de petrol (16) Forumul autorităților offshore din Marea Nordului (17) Convenția OSPAR este actualul instrument juridic care reglementează cooperarea internațională în domeniul protejării mediului marin al Atlanticului de nord-est. (18) Serviciile offshore de cooperare de urgență (Offshore Cooperative Emergency Services) reunesc asociațiile naționale din Danemarca, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Norvegia și Regatul Unit. (19) Directiva Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (astfel cum a fost modificată); JO L 175, 05.07.1985, p. 40. (20) Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase; JO L 10, 14.1.1997, p. 13. (21) Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase COM(2010)781. (22) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării); JO L 334, 17.12.2010, p. 17. (23) Centrul de Monitorizare și de informare, operat de Comisie. (24) Comunicarea Comisiei intitulată „Cunoașterea mediului marin 2020”, date și observații privind mediul marin pentru o creștere inteligentă și durabilă (COM 2010)0461. (25) Raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului COM(2010)581. (26) Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului; JO L 143, 30.4.2004, p. 56. (27) Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin“), JO L 164, 25.6.2008, p. 19.

Rezervele autohtone de petrol și gaze asigură o contribuție semnificativă la consumul de energie al UE și la securitatea energetică. În UE, peste 90% din petrol și peste 60% din gaze se produc prin operațiuni offshore.

Activitățile nu sunt distribuite uniform în UE și marea majoritate a operațiunilor au loc în Marea Nordului. În cadrul UE, numai două state membre asigură în jur de 80% din producția de petrol brut(1), în timp ce Norvegia produce mai mult decât întreaga UE-27.

Nu toate activitățile petroliere și gaziere offshore din apele europene au loc în ape controlate de UE. În Marea Mediterană, de exemplu, există activități semnificative de prospectare în largul coastei Africii de Nord, mai ales al Egiptului și Libiei.

Catastrofa Deepwater Horizon i-a determinat pe toți cei implicați în prospectarea și extracția de petrol și de gaze offshore să reevalueze siguranța industriei lor. Comisia națională pentru scurgerea BP de la Deepwater Horizon și forajul offshore, printre altele, a făcut o serie de recomandări, dintre care multe au fost deja puse în practică.

Implicațiile pentru Europa sunt mai puțin evidente; multe dintre recomandările pentru sistemul SUA reflectă practici care predomină în anumite părți ale UE de 20 de ani sau mai mult. În Europa, în Marea Nordului, există industrii evoluate care operează uneori în domenii bine dezvoltate, sub supravegherea unor regimuri de reglementare elaborate și în curs de dezvoltare.

Una dintre primele recomandări ale raportului Comisiei naționale spune că:

«Ministerul de Interne ar trebui să elaboreze o abordare proactivă, de performanță, bazată pe risc, specifică instituțiilor, operațiunilor și mediilor individuale, similară abordării „dosarului de siguranță” din Marea Nordului.»(2)

Regimurile prescriptive sunt în esență reactive, incapabile să producă ameliorarea continuă a politicilor și practicilor necesare pentru a ține pasul cu o industrie în curs de evoluție, care este în căutarea unor rezerve tot mai deficitare și mai puțin accesibile de hidrocarburi. În schimb, proiectele trebuie să fie evaluate individual, pe baza condițiilor de mediu și tehnice specifice sitului. Puțurile operate la temperaturi și presiuni ridicate prezintă riscuri diferite față de cele care necesită introducerea presiunii pentru a extrage petrolul. Deși adâncimea apei influențează cu siguranță provocarea tehnică a forajului și eforturile de intervenție în caz de poluare, nu toate apele adânci sunt periculoase și nu toate mările puțin adânci sunt sigure.

Dosarul de siguranță este o abordare bazată pe riscuri, adaptată sitului, care necesită ca operatorii să demonstreze autorităților naționale de sănătate, siguranță și de mediu că s-a ținut seama de toate riscurile și că s-au efectuat toate verificările. Orice riscuri reziduale trebuie să corespundă principiului ALARP(3). Autoritatea competentă ar trebui să aprobe dosarul de securitate, precum și oricare alte modificări ulterioare ale acestuia, înainte de începerea oricărei operațiuni. Punctele limită de reglementare stabilite anterior forajului asigură că activitatea nu se desfășoară în mod automat, ci că operațiunile nu pot începe până când riscurile nu au fost luate în considerare și atenuate.

Nicio propunere nouă nu trebuie să reducă eficiența acestor standarde de reglementare aflate deja în vigoare în statele membre, ci trebuie mai degrabă să încerce să extindă bunele practici în toate apele UE, asigurând în același timp aplicarea sa riguroasă.

În Statele Unite, acordarea licenței și funcțiile în materie de sănătate și siguranță au fost consolidate într-o singură agenție. Acest fapt a dus la tensiuni interne, o confundare a obiectivelor și a făcut ca agenția să fie sensibilă la influențe externe. Prin urmare, este recomandabil ca statele membre să separe procesul de acordare a licenței de aspectele privind sănătatea și siguranța.

Inițierea cadrului de reglementare este importantă, dar orice lege este eficientă numai dacă este bine pusă în aplicare. În acest scop, pentru a asigura conformitatea, este esențială efectuarea de inspecții periodice de către specialiști bine familiarizați cu condițiile de foraj specifice, care beneficiază de încrederea operatorilor.

Astfel de inspectori foarte bine instruiți, în special cei care au o experiență considerabilă, reprezintă o resursă de reglementare deficitară. Orice inițiativă de consolidare, schimb sau creare de inspectori ar trebui să ia în considerare această realitate și să aducă un plus de valoare în loc să epuizeze resurse vitale.

Deși este posibil să se facă economii importante pentru statele membre cu activități offshore limitate prin partajarea inspectoratelor, acest fapt nu trebuie să reprezinte o scuză pentru nivelurile mai scăzute de supraveghere. Industria își plătește costurile de reglementare a activității sale; chestiunea relevantă este reprezentată mai degrabă de puținătatea resurselor de reglementare decât de costul acestora.

Un considerent operațional specific care merită menționat în mod deosebit este faptul că siguranța de bază a puțului, atât onshore, cât și offshore, necesită instalarea a două bariere testate. Echipamentele precum dispozitivele de prevenire a erupțiilor trebuie să fie testate frecvent.

Schimbul de informații

Trebuie depuse toate eforturile pentru a promova dialogul și pentru a încuraja inițiativele comune între autoritățile naționale competente, având ca model NSOAF(4).

Mările Mediterană, Baltică și Neagră pot beneficia de un forum echivalent în care organele de reglementare să evalueze tendințele industriei și bunele practici, să intervină în caz de incidente și să transmită cunoștințele, printre altele, prin realizarea de proiecte de audit multinaționale și prin stabilirea de grupuri de lucru care să raporteze reuniunilor plenare periodice. Pentru a funcționa eficient, aceste forumuri ar trebui să includă toate autoritățile naționale competente relevante, indiferent dacă acestea fac parte din UE sau nu.

În industria nucleară, raportarea incidentelor către AIEA este obligatorie. Legislația UE prevede raportarea evenimentelor pentru aviația civilă, asigurându-se că toate informațiile pot fi analizate și diseminate prin însărcinarea JRC cu arhivarea centrală.

Deși există de fapt mecanisme pentru raportarea incidentelor(5) și deși canalele nereglementare pot disemina învățămintele care decurg din acestea(6), se pare că încă mai există loc pentru luarea unor măsuri suplimentare, mai ales la scară mondială.

Autoritățile competente naționale ar trebui să colecteze informațiile din raportarea incidentului și să le publice în timp util, în conformitate cu informațiile sensibile din punct de vedere comercial.

Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea diferitelor canale de informare existente înainte de evaluarea necesității unor inițiative transfrontaliere noi.

Implicarea forței de muncă

Pentru dezvoltarea unei culturi a siguranței riguroase, este esențială implicarea forței de muncă offshore în inițiative privind sănătatea și siguranța, întrucât aceasta este adesea cea mai în măsură să identifice obstacolele în calea îmbunătățirii performanței în materie de sănătate și de siguranță.

Programul Regatului Unit de schimbare radicală în materie de siguranță a fost stabilit pentru a promova o atitudine culturală activă față de siguranță prin asocierea cu forța de muncă, dezvoltarea de standarde comune și publicarea celor mai bune practici. Sugestiile eficiente în materie de siguranță sunt adesea acelea care pot fi considerate modificări minore de comportament; totuși, având în vedere faptul că cele mai mari riscuri apar în mod obișnuit în etapele operațiunilor care necesită intervenția omului (foraj, întreținere etc.), insistarea pe acest aspect se poate dovedi de neprețuit.

Instruirea în domeniul siguranței

Industria petrolieră și gazieră offshore se bucură de o situație în curs de îmbunătățire în materie de sănătate și siguranță pentru personal. Cu toate acestea, concentrarea pe siguranța personalului nu ar trebui să distragă atenția de la proceduri, mai ales în domeniul prevenirii și gestiunii catastrofelor.

Instruirea riguroasă pentru situațiile de gestiune a catastrofelor este esențială. De exemplu, la nivel mondial deja există un standard ca toți operatorii de foraje să urmeze cursuri de control al puțului (care includ instruirea pentru a reacționa la situații de catastrofă).

Se pare că multe dintre eșecurile privind siguranța ale catastrofei de la Deepwater Horizon au decurs din aspectele culturale ale acelei operațiuni.

Anticiparea celei mai grave situații

Prezentarea, consultarea și aprobarea unui plan pentru situații de criză specific unui sit ar trebui să constituie o etapă esențială a procedurii de reglementare. Aceste planuri ar trebui să identifice riscurile potențiale, să estimeze sursele și efectele poluării; să elaboreze o strategie de intervenție care poate include planurile unui puț de descărcare și să identifice echipamentul de intervenție adecvat.

Nicio operațiune nu ar trebui să înceapă înainte de aprobarea unui plan pentru situații de criză. Pentru puțuri complexe sau condiții de foraj potrivnice, planul pentru situații de criză trebuie să fie evaluat în același timp cu celelalte procese de aprobare cu rol de reglementare.

Impactul dezastrului de la Deepwater Horizon a fost sporit de lipsa echipamentelor de izolare adecvate. Învățămintele concrete din acest dezastru ar trebui să contribuie la proiectarea sistemelor de rezervă și a echipamentelor în vederea recuperării. Modul în care se poate interveni mai bine în situația unei viitoare crize reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale discuțiilor din toate forumurile precum GIRG(7) și OSPRAG(8). Inițiativele comune de dezvoltare a unui echipament de izolare și de recuperare corespunzător dau deja rezultate – OSPRAG a comandat recent un „dop” care ar închide un puț în eventualitatea unei erupții, destinat utilizării pe platforma continentală a Regatului Unit.

Industria și organele de reglementare ar trebui să se asigure că în Marea Mediterană sunt disponibile echipamente similare.

În contextul revizuirii regulamentului de instituire a EMSA pentru a include răspunsul la poluarea provocată de activitățile petroliere și gaziere offshore, agenția ar trebui să reunească inventarele resurselor disponibile pentru intervenții, precum și ale bunurilor publice.

Acțiunea de reparare

Stadiile inițiale ale răspunsului la dezastrul de la Deepwater Horizon s-au caracterizat prin confundarea responsabilităților și lipsa supravegherii guvernamentale, precum și prin informații publice inconsecvente.

O scurgere de importanță națională în UE ar trebui să declanșeze aplicarea planurilor pentru situații de criză, care detaliază structurile de comandă, canalele de comunicare și planurile de implementare a bogățiilor naționale, împreună cu eforturile industriei.

Răspundere

Costul potențial al oricărui dezastru este influențat de o serie de factori referitori la natura puțului (mărimea rezervorului, presiune, temperatură) și la mediu în general.

În UE, răspunderea pentru mediu se bazează pe principiul „poluatorul plătește”. Asigurarea că operatorii au resurse financiare suficiente pentru a îndeplini această cerință, precum și celelalte răspunderi ale acestora, este un aspect important care trebuie verificat înainte de începutul operațiunilor.

Cu toate acestea, constrângerile în materie de reglementare din acest domeniu nu trebuie să fie atât de stricte încât să blocheze accesul operatorilor mai mici și adesea specializați la industrie. În timp ce companiile multinaționale consideră din ce în ce mai mult că exploatarea în continuare a unora dintre câmpurile stabilite nu este economică, operatorii mai mici pot adesea să preia aceste active, menținând investițiile și extinzând aprovizionarea. Investițiile constante sunt vitale pentru a contribui la stoparea declinului producției provenite de la operațiunile petroliere și gaziere offshore care au depășit o anumită durată de viață din UE.

Nevoile economice, de mediu și energetice ale UE nu sunt deservite cel mai bine de un oligopol în sectorul offshore.

OPOL este o societate de garantare mutuală din Marea Nordului care obligă membrii industriei să accepte răspunderea obiectivă strictă pentru daunele provocate de poluare și pentru rambursarea măsurilor de remediere cu o limită curentă de răspundere de 250 milioane USD pe incident(9).

O societate de acest gen oferă un mecanism pentru rezolvarea corespunzătoare a cererilor de despăgubire și impulsionează toate părțile să aplice măsuri de remediere imediate. Această mutualizare a riscului contribuie în anumită măsură la autocontrol și la supravegherea reciprocă între operatori. Societatea depinde de încrederea creată atunci când participanții operează într-o locație similară. Extinderea OPOL la facilitățile offshore din alte ape UE pare inadecvată, dar, având în vedere avantajele, ar trebui create societăți similare pentru operațiunile din alte ape ale UE.

Dimensiunea internațională

Un corp substanțial de legi internaționale reglementează apele UE. Orice măsuri de la nivelul UE trebuie acceptate numai dacă aduc un plus de valoare.

Deși industria ar trebui să se asigure că operează conform unor standarde la fel de ridicate în toată lumea, impunerea acestui lucru asupra companiilor cu sedii în UE nu pare practică. Pe lângă chestiunile juridice potențiale, nu este fezabil ca autoritățile competente de la nivel național să monitorizeze operațiunile globale ale companiilor.

De asemenea, acest fapt este îndoielnic și în ceea ce privește impactul pe care l-ar avea asupra standardelor de siguranță globale atunci când majoritatea producției mondiale este controlată de companii petroliere naționale guvernamentale sau de stat care sunt reglementate.

O abordare mai bună și mai realistă ar fi sprijinirea eforturilor internaționale de la nivel G20 pentru a împărtăși bunele practici în ceea ce privește reglementările, standardele și procedurile. Industria are un rol complementar, iar societățile precum PETRAD(10) ar trebui încurajate, mai ales dacă acestea colaborează cu țările în curs de dezvoltare.

(1) Regatul Unit și Danemarca (2) P. 252. (3) „As Low As Reasonably Possible”, adică la un nivel cât mai scăzut posibil în mod rezonabil (4) Forumul autorităților offshore din Marea Nordului. (5) „Raportul privind descărcările, scurgerile și emisiile” al OSPAR (6) „buletinele de siguranță” ale NSOAF. (7) Grupul Mondial Industrial de Intervenție (8) Grupul de prevenție și intervenție pentru scurgerile de petrol (9) Această cifră nu reprezintă un „plafon” al răspunderii. (10) Să învățăm din experiența producătorilor norvegieni

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore

(2011/2072(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Corinne Lepage

(*)Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că scurgerile de petrol provenite de la platforma Deepwater Horizon din Golful Mexic trebuie să determine UE să evalueze și, dacă este cazul, să-și revizuiască normele și legislația în profunzime și în mod urgent, ținând seama de principiul precauției și al acțiunii preventive, cu privire la toate aspectele extracției și explorării offshore de petrol și de gaze naturale pe teritoriile sale, inclusiv transferul în condiții de siguranță prin conducte subacvatice situate pe/sub fundul mării; în acest context, salută voința Comisiei de a acoperi urgent lacunele din legislația în vigoare a UE;

2.  constată că accidentele cauzate de platformele petroliere și de gaz au consecințe transfrontaliere și, prin urmare, justifică acțiunea UE de a preveni și de a atenua consecințele unor astfel de accidente;

3.  constată că operațiunile offshore în domeniul petrolier și gazier au loc din ce în ce mai mult în medii extreme și există potențialul ca ele să aibă în viitor consecințe majore și devastatoare pentru mediul și economia zonelor marine și de coastă;

4.  sprijină dorința Comisiei de a armoniza standardele minime în cadrul UE; consideră că preocupările privind siguranța și mediul ar trebui să fie integrate în toată legislația, iar cele mai înalte standarde de siguranță și de mediu ar trebui aplicate în toate domeniile activităților petroliere și gaziere offshore;

5.  avertizează, cu toate acestea, că eficiența legislației depinde în ultimă instanță de competența autorităților și a organelor naționale și europene responsabile de punerea în aplicare, gestionarea și asigurarea respectării legislației aplicabile; consideră că Comisia ar trebui să fie vigilentă în asigurarea respectării legislației de către autoritățile statelor membre;

6.  constată că ar trebui acordată o atenție deosebită zonei arctice, având în vedere fragilitatea și importanța sa în atenuarea schimbărilor climatice;

7.  îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze și să intensifice metodele de control și cooperarea reciprocă efectivă și să instituie un sistem UE de „monitorizare a controlorilor” pe baza normelor minime de securitate obligatorii ale UE, pentru a asigura independența monitorizării și supravegherii la nivelul UE; consideră, în plus, că colectarea datelor, schimbul de cele mai bune practici și coordonarea resurselor de intervenție ar trebui realizate la nivelul UE și că ar trebui promovată o mai bună coordonare între autoritățile naționale competente, astfel încât să se îmbunătățească schimburile de bune practici și să se optimizeze procedurile de autorizare;

8.  constată că anumite companii petroliere și gaziere funcționează la standarde de siguranță diferite atât în UE, cât și la nivel mondial, în funcție de cerințele naționale de reglementare; îndeamnă Comisia, împreună cu statele membre, să demareze într-o primă fază o revizuire aprofundată a cadrului juridic al industriei petroliere și gaziere offshore și, apoi, să realizeze armonizarea diferitelor standarde de siguranță pentru a stabili un standard minim cât mai ridicat, astfel încât întreprinderile să poată beneficia de certitudine juridică și să se garanteze că :

-  practicile cele mai moderne sunt utilizate în mod sistematic în toate operațiunile din cadrul UE și că

-  se poate asigura cea mai mare protecție posibilă în caz de accident;

Pentru a îndeplini aceste obiective, îndeamnă Comisia să analizeze dacă este preferabil să se elaboreze o nouă legislație pentru toate etapele activităților petroliere și gaziere offshore (cea de explorare, cea operațională, cea de transport și cea de scoatere din funcțiune) sau să se completeze și să se consolideze legislația în vigoare în vederea includerii acestor activități;

9.  este convins că cooperarea extinsă și activă cu țările terțe (în special cu cele care au o frontieră maritimă comună cu Uniunea Europeană) este, de asemenea, necesară în vederea garantării unei protecții a mediului corespunzătoare și a stării satisfăcătoare a mărilor în contextul explorării, extracției și transportului petrolului și gazelor;

Consolidarea măsurilor UE de răspuns în caz de dezastre

10. repetă apelul său adresat Comisiei de a face propuneri cât mai curând posibil pentru a crea o forță UE de protecție civilă, bazată pe mecanismul de protecție civilă al Uniunii, și, împreună cu statele membre, de a elabora un plan de acțiune europeană, integrând mecanisme specifice care să permită UE să facă față poluărilor masive provocate de instalațiile petroliere offshore, inclusiv conductele subacvatice de petrol/gaz situate pe/sub fundul mării;

11. invită Comisia să se asigure că o gestionare mai bună a datelor privind mediul marin, propusă în cadrul Comunicării intitulate „Cunoașterea mediului marin 2020”(1), și al Propunerii de regulament de instituire a unui program de susținere a continuării dezvoltării unei politici maritime integrate(2), ia în considerare necesitatea de a garanta monitorizarea corespunzătoare a amenințărilor de poluare în vederea determinării măsurilor adecvate în timp util;

12. solicită Comisiei să elaboreze o propunere prin care să se prevadă ca cunoștințele științifice obținute de operatorii offshore care lucrează sub licență publică să fie puse la dispoziția autorităților responsabile pe baza unor standarde și protocoale elaborate în contextul inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020”, în vederea facilitării controlului public și a unei mai bune înțelegeri a mediului marin;

13. solicită companiilor petroliere și gaziere să dedice 5 % din fondurile de cercetare și dezvoltare noilor tehnologii de prevenire și remediere a accidentelor; subliniază faptul că, înainte de adăugarea unor tehnologii de răspuns la dezastre la un plan de urgență aprobat, acestea trebuie să fie testate, evaluate și autorizate în mod independent;

14. sugerează ca inventarele Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA) privind resursele afectate intervențiilor să includă toate resursele publice și industriale relevante, astfel încât EMSA să fie cea mai în măsură să asigure un rol de coordonare, dacă este necesar, în cazul unui incident major;

15. sugerează ca echipamentele disponibile pentru stoparea oricăror scurgeri posibile să constituie o parte esențială a planurilor de intervenție, iar astfel de echipamente să fie disponibile în apropierea instalațiilor, pentru a permite montarea lor în timp util în caz de accident major;

Regimurile de stabilire a responsabilității în domeniul mediului și mecanismele de garanții financiare

16. consideră că domeniul de aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător(3) ar trebui să fie extins astfel încât principiul „poluatorul plătește” și o responsabilitate strictă să se aplice în cazul tuturor daunelor aduse apelor și biodiversității marine, astfel încât companiile petroliere să poată fi trase la răspundere pentru orice daune pe care le aduc mediului și să își poată asuma responsabilitatea deplină, fără niciun fel de limită superioară, pentru eventualele daune, lucru care ar trebui asigurat prin crearea de către operatori a unor rezerve;

17. solicită revizuirea Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător astfel încât domeniul său de aplicare să fie extins la toate apele maritime ale UE, în conformitate cu Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin(4);

18. solicită Comisiei ca, în temeiul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător, să reducă pragurile privind daunele și să pună în aplicare un regim strict de stabilire a responsabilității pentru toate daunele aduse apelor și biodiversității marine, indiferent de plafoanele care decurg din garanția de mutualizare sau de asigurare și sugerează desfășurarea unui dialog cu companiile de asigurare pe tema sistemelor de asigurare obligatorii la nivel european pentru a garanta aplicarea răspunderii;

19. consideră că Comisia ar trebui să verifice dacă, în cadrul răspunderii pentru mediul înconjurător, se poate institui un fond de compensare pentru catastrofele petroliere, care să cuprindă dispoziții obligatorii privind securitatea financiară;

20. subliniază faptul că părțile responsabile din punct de vedere financiar ar trebui să fie stabilite fără ambiguitate anterior efectuării forărilor;

21. consideră că, în cadrul procedurii de autorizare și pe parcursul întregii perioade operaționale, precum și în toate fazele proiectelor offshore (de explorare, operațională și de scoatere din funcțiune), operatorii din domeniul petrolier și gazier trebuie să aibă obligația de a demonstra că beneficiază de capacitate financiară suficientă pentru a asigura restaurarea și compensațiile legate de daunele de mediu provocate de activitățile specifice pe care le desfășoară, inclusiv cele produse de incidente cu impact ridicat și cu o probabilitate scăzută – fie prin sisteme de garanții mutuale obligatorii din sector, fie prin asigurări obligatorii sau un sistem mixt care să garanteze securitatea financiară;

22. subliniază că, în timp ce, în principiu, garanțiile financiare pot fi furnizate prin asigurări sau mutualizare în cadrul sectorului, este important să se asigure că operatorii fac dovada unor garanții suficiente pentru acoperirea costului integral al curățării și despăgubirii în caz de dezastre majore și că riscurile și datoriile nu sunt externalizate unor companii mai mici, în cazul cărora probabilitatea de a declara faliment în caz de accident este mai mare; solicită ca regimurile comune să fie stabilite în așa fel încât să fie menținute stimulentele pentru evitarea riscurilor și sprijină aplicarea celor mai înalte standarde de siguranță posibile în operațiunile individuale;

23. recunoaște meritul fondurilor comune precum OPOL în Marea Nordului și al instituirii unor astfel de fonduri în fiecare zonă maritimă a UE; solicită ca statutul de membru să devină obligatoriu pentru operatori în vederea garantării certitudinii juridice, astfel încât să se creeze un mecanism de securitate conceput pentru a restabili încrederea statelor membre, a sectorului maritim, inclusiv a pescarilor în mod special, precum și a contribuabililor;

24. solicită Comisiei să-și revizuiască poziția exprimată în raportul său publicat la 12 octombrie 2010(5), care concluzionează că „în prezent nu există o justificare suficientă pentru introducerea unui sistem armonizat de obligativitate a garanțiilor financiare”; îndeamnă Comisia să nu aștepte termenul limită stabilit la articolul 18 alineatul (2) din Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător pentru a prezenta un raport care să includă toate propunerile corespunzătoare de modificare a directivei;

25. sugerează ca statele membre să adopte, pe lângă cele mai drastice măsuri sub forma retragerii autorizației pentru instalații, măsuri suplimentare pentru a penaliza neglijențele și nerespectarea dispozițiilor în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației și a normelor privind securitatea și să asigure realizarea unor controale periodice, bazate pe metode armonizate la nivel european;

Îmbunătățirea legislației UE din domeniul mediului

26. solicită extinderea domeniului de aplicare Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM)(6) astfel încât acesta să includă toate fazele proiectelor offshore (cea de explorare și cea operațională) și solicită introducerea unor cerințe specifice referitoare la EIM în cazul activităților de forare în ape adânci, în puțurilor complexe sau în condiții dificile și în cazul transferului de petrol/gaz prin conducte subacvatice situate pe/sub fundul mării; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să asigure că EIM pentru proiectele offshore aprobate de către autoritățile naționale includ și procedurile pe care operatorii trebuie să le urmeze pentru scoaterea din funcțiune; invită Comisia să reevalueze dispozițiile juridice privind EIM și să se asigure că acestea prevăd faptul că procedurile de evaluare a impactului asupra mediului trebuie încredințate unor experți care sunt independenți în raport cu clienții;

27. invită Comisia să examineze actualul cadru de reglementare privind scoaterea din funcțiune a infrastructurii de foraj existente și să clarifice, dacă este necesar, prin intermediul unor dispoziții legislative, responsabilitatea operatorilor pentru a asigura scoaterea din funcțiune în siguranță și răspunderea pentru orice prejudicii cauzate mediului în cadrul operațiunilor de scoatere din funcțiune sau de către o stație de foraj după ce aceasta a fost scoasă din funcțiune;

28. solicită Comisiei să ia în considerare extinderea principiilor solide prevăzute de legislația acesteia privind controlul riscului de accidente majore onshore (SEVESO II(7) și III(8)) la legislația privind activitățile petroliere și gaziere offshore; între timp, și în cazul în care Comisia nu propune o nouă legislație specifică, solicită Comisiei să-și reexamineze propunerea referitoare la SEVESO III pentru a-i extinde domeniul de aplicare la platformele petroliere și la conductele subacvatice situate pe/sub fundul mării, precum și la toate fazele de explorare a câmpurilor petrolifere și de gaze naturale până la dezafectarea puțurilor; salută expunerea de motive a Comisiei cu privire la revizuirea Directivei SEVESO II, în care aceasta afirmă că va proceda la o evaluare a modului cel mai adecvat de consolidare a legislației privind mediul;

29. salută propunerea Comisiei de a extinde mandatul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA) la cazurile de poluare maritimă provenită din alte surse decât navele, în special de la instalațiile petroliere și gaziere offshore; consideră că ar trebui incluse atât instalațiile mobile și cele de transport, cât și terminalele conductelor; sprijină cererea Comisiei ca aceste noi sarcini să fie reflectate în bugetul și numărul angajaților EMSA; consideră că mandatul EMSA ar putea fi extins pentru a asigura prevedea un audit independent realizat de un terț cu privire la evaluările de impact asupra mediului și la autorizarea activităților petroliere și gaziere offshore, precum și controale periodice ale operatorilor;

30. ia act de faptul că activitățile petroliere și gaziere offshore sunt excluse din prevederile-cheie ale Directivei privind emisiile industriale(9); sugerează Comisiei să adauge în anexa I punctul 1.5 „activități petroliere și gaziere offshore” în cadrul primei revizuiri a domeniului de aplicare, care trebuie efectuată până la 31 decembrie 2011, și sugerează ca Biroul european IPPC să definească cele mai bune practici disponibile pentru activitățile petroliere și gaziere offshore;

Obligații comune cu țările terțe și la nivel internațional

31. invită Comisia să inițieze o dezbatere cu privire la reglementările în domeniul responsabilității pentru daunele aduse mediului și al garanțiilor financiare, care să includă, de asemenea, țările terțe;

32. salută propunerea Comisiei ca statele membre să solicite companiilor cu sediul pe teritoriul UE să aplice standardele UE în toate operațiunile lor oriunde în lume; sprijină voința Comisiei de a consolida dialogul și cooperarea cu țările vecine ale UE în ceea ce privește siguranța offshore, în vederea stabilirii de noi măsuri comune de punere în aplicare, precum controlul instalațiilor, și de a asigura existența unor standarde de siguranță la fel de solide în toate zonele limitrofe apelor UE; sprijină ideea Comisiei privind promovarea creării unor foruri/inițiative regionale și a dezvoltării de rețele ale autorităților naționale competente în regiunea Mării Mediterane, a Mării Negre și a Mării Baltice, precum și privind consolidarea structurilor de cooperare existente, precum Uniunea pentru Mediterana;

33. sprijină Comisia în eforturile sale de a crea un sistem mondial de stabilire a unor obiective comune privind siguranța și sustenabilitatea activităților de explorare și exploatare offshore și solicită acesteia să promoveze atât la nivel internațional, cât și împreună cu statele riverane, stabilirea unor standarde de siguranță comune ridicate;

Arctica; Agenții de dispersie chimici etc.

34. solicită Comisiei să efectueze o revizuire cuprinzătoare a cerințelor de autorizare pentru explorarea și extracția de hidrocarburi offshore și să prezinte propuneri pentru cerințe minime armonizate la nivelul UE, inclusiv auditarea independentă de către un terț pentru a asigura transparența și informarea în ceea ce privește practicile de mediu și pentru a reduce riscurile unor conflicte de interese;

35. solicită un moratoriu cu privire la orice operațiuni offshore de explorare și extracție a hidrocarburilor în zona arctică, având în vedere vulnerabilitatea mediului său unic;

36. ia act de ultimul raport elaborat de serviciile pentru sănătate și siguranță (Health and Safety Executive) din Regatul Unit cu privire la condițiile de muncă în Marea Nordului, care arată că numărul cazurilor de vătămare mortală și gravă s-a dublat pe parcursul ultimului an și că emisiile semnificative de hidrocarburi au crescut cu o treime;

37. invită Comisia să revizuiască legislația pertinentă în vederea introducerii unei interdicții cu privire la explorarea și forarea offshore în ape aflate la mai puțin de 80 de kilometri de parcuri naționale și rezerve naturale marine;

38. invită Comisia ca, în momentul evaluării impactului proiectelor offshore, să ia în considerare în mod corespunzător impactul negativ pe care activitățile offshore în sectorul hidrocarburilor îl au asupra turismului în zonele afectate;

39. recomandă controlul strict, testarea și evaluarea continuă a impactului asupra mediului al agenților de dispersie (precum și a planurilor de intervenție în caz de urgență care presupun utilizarea unor agenți chimici de dispersie), atât pentru a asigura caracterul lor adecvat în cazul unei scurgeri, cât și pentru a evita implicațiile utilizării lor la nivelul sănătății publice și al mediului; solicită Comisiei să analizeze mai în detaliu impactul unor astfel de produse chimice, dacă este necesar, prin intermediul programelor de cercetare ale UE.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1)            Comunicarea Comisiei intitulată „Cunoașterea mediului marin 2020”, date și observații privind mediul marin pentru o creștere inteligentă și durabilă (COM 2010)0461. (2)            COM(2010)0494. (3)            Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului; JO L 143, 30.4.2004, p. 56. (4)            Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin“), JO L 164, 25.6.2008, p. 19. (5)            Raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului COM(2010)581. (6)            Directiva Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (astfel cum a fost modificată); JO L 175, 5.7.1985, p. 40. (7)            Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase; JO L 10, 14.1.1997, p. 13. (8)            Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase COM(2010)781. (9)            Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării); JO L 334, 17.12.2010, p. 17.

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

Provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore

(2011/2072(INI))

Raportoare pentru aviz: Pervenche Berès

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că sectorul activităților petroliere și gaziere offshore prezintă un risc foarte ridicat pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor ca urmare a condițiilor de mediu uneori extreme, a timpului de lucru în ture de 12 ore și a izolării, și recunoaște că aceste condiții de lucru specifice, în special stresul psihologic, sunt reglementate și trebuie să fie reglementate în continuare pentru a reduce erorile umane și pentru a proteja lucrătorii; recomandă, prin urmare, ca lucrătorii să beneficieze de un sistem de asigurare și de o societate de asigurare mutuală pe măsura riscurilor cu care se confruntă;

2.  salută intenția Comisiei de a reexamina Directiva 92/91/CEE și solicită o abordare bazată pe standarde comune, pentru a evita diferențele de tratament în cadrul aceleiași întreprinderi, în funcție de locul de desfășurare a activității sale; pe lângă aceasta, solicită o normă transparentă, eficientă și consecventă care să se aplice tuturor angajaților care lucrează în sectorul offshore și o evaluare atât a eficacității legislației actuale, cât și a posibilităților de a armoniza și mai mult legislația;

3.  subliniază că unele state membre dețin deja mecanisme excelente de securitate în comparație cu nivelul internațional și european;

4.  subliniază că este extrem de importantă identificarea celor mai bune practici în materie de sănătate și siguranță, precum și în materie de formare și de calificări;

5.  subliniază necesitatea unor sisteme care să asigure verificări temeinice din partea organelor de inspecție, cu metode inovatoare precum audituri specifice privind timpul de lucru sau operațiunile de salvare și să ofere posibilitatea aplicării de sancțiuni în cazul încălcării normelor privind sănătatea și siguranța lucrătorilor;

6.  dorește dezvoltarea unei culturi preventive a sănătății și siguranței prin implicarea întreprinderilor și sindicatelor și participarea activă a lucrătorilor, în special prin consultarea acestora și implicarea lor în elaborarea și aplicarea procedurilor de securitate, precum și prin informarea lor cu privire la riscurile potențiale; subliniază importanța testării și monitorizării acestor proceduri pe tot parcursul lanțului de comandă, astfel încât să se asigure că organele superioare de conducere sunt instruite și răspunzătoare în caz de accidente sau defecțiuni care pot compromite siguranța;

7.  invită Uniunea Europeană să promoveze aplicarea orientărilor Organizației Internaționale a Muncii privind siguranța la locul de muncă și sistemele de management al sănătății (ILO-OSH 2001) în industria petrolului și a gazelor;

8.  invită statele membre să permită numai formarea internă sau externă certificată și solicită Comisiei să elaboreze standarde europene pentru această certificare;

9.  consideră că toți lucrătorii, indiferent de sarcinile sau de statutul lor contractual, ar trebui să fie, de asemenea, pe deplin informați cu privire la procedurile în materie de sănătate și siguranță atunci când lucrează în cadrul unor instalații offshore;

10. solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a stabili standarde și sisteme de siguranță stricte comune pentru a contracara și limita amenințările, cu scopul de a minimiza riscurile și, atunci când este necesar, de a permite o reacție rapidă și eficientă; solicită, de asemenea, ca în statele membre UE să se stabilească cerințe în domeniul formării profesionale pentru lucrători, inclusiv pentru contractanții și sub-contractanții implicați în activități cu risc ridicat, și să se armonizeze aceste cerințe pentru a asigura o implementare coerentă în toate apele europene; solicită Comisiei să se angajeze în mod activ împreună cu partenerii internaționali în examinarea posibilității de a lansa o inițiativă la nivel mondial pentru întocmirea normelor privind sănătatea și siguranța lucrătorilor și actualizarea periodică a acestora în acord cu ultimele evoluții ale tehnologiei;

11. îndeamnă Comisia să consolideze drepturile lucrătorilor prin protejarea lor împotriva hărțuirii, astfel încât să se asigure că aceștia pot raporta lacunele sau riscurile în materie de securitate autorităților competente în mod anonim;

12. solicită stabilirea unor criterii stricte în materie de siguranță, protecția sănătății și formare profesională pentru subcontractanți, care trebuie să aibă competențele necesare pentru a executa lucrări de întreținere și construcție în domeniul lor de responsabilitate; solicită ca lucrătorii, inclusiv contractanții și subcontractanții și organizațiile lucrătorilor, să fie informați cu privire la toate riscurile pe care le presupune munca înainte ca aceasta să fie realizată efectiv;

13. încurajează dezvoltarea unei cooperări mai strânse între regiunile de la Marea Baltică și Marea Nordului în ceea ce privește activitățile offshore de extracție de petrol și gaze;

14. solicită ca întreprinderile având sediul în Uniunea Europeană să aplice aceleași norme de sănătate și siguranță a lucrătorilor pentru activitățile din întreaga lume și solicită Comisiei să lanseze o inițiativă la nivel mondial, în colaborare cu Consiliul și Parlamentul, vizând îmbunătățirea acestor norme în UE și în afara acesteia, cu excepția cazului în care operațiunile sunt efectuate într-o țară care oferă un standard mai înalt în materie de sănătate și securitate în muncă (SSM) decât UE, care trebuie atunci să fie aplicat;

15. invită UE să colaboreze cu țările relevante din afara UE, inclusiv cu organizațiile lucrătorilor și ale patronatelor, ai căror resortisanți efectuează servicii în industria offshore europeană a petrolului și gazelor, pentru a se asigura că societățile cu sediul în afara UE, dar care operează în apele UE, se supun condițiilor de muncă din UE și legislației din domeniul SSM;

16. subliniază că angajații din lanțul de prelucrare offshore sau terestru sunt, de asemenea, expuși unor pericole extrem de ridicate pentru sănătate și siguranță; solicită statelor membre să îi includă pe acești angajați în cadrul activităților de reglementare;

17. solicită acordarea de asistență medicală de urmărire specifică și periodică lucrătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul sectorului offshore de petrol și gaze; recomandă efectuarea unor analize medicale privind sănătatea fizică și psihică a lucrătorilor cel puțin o dată la un an;

18. solicită Uniunii Europene să ia în considerare posibilitatea înființării unei autorități independente de reglementare în materie de siguranță și sănătate, exclusiv pentru industria petrolului și a gazelor;

19. solicită monitorizarea permanentă a riscurilor pe baza colectării sistematice de informații și opinii științifice, care vor permite anticiparea riscurilor noi și viitoare;

20. face un apel pentru o mai mare transparență, mai ales în privința dezvăluirii publice a rapoartelor privind accidentele și impactul acestora asupra sănătății populației, precum și a rapoartelor de inspecție; sugerează centralizarea acestor informații pe o platformă europeană publică;

21. solicită aprobarea unui mecanism de evaluare a riscurilor cu care se confruntă lucrătorii și luarea în considerare a acestei evaluări în calcularea remunerației lucrătorului.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore

(2011/2072(INI))

Raportoare pentru aviz: Eva Lichtenberger

SUGESTII

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, introducerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât, în conformitate cu articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), toate măsurile UE în acest domeniu urmăresc un nivel ridicat de protecție, bazat, printre altele, pe principiul precauției;

1.  subliniază că responsabilitatea deplină față de eventualele daune cauzate de exploatările și extracțiile de petrol și gaze trebuie să respecte principiul „poluatorul plătește” stabilit la articolul 191 alineatul (2) din TFUE;

2.  consideră că legislația în vigoare în materie de răspundere în materie de mediu prezintă o serie de deficiențe importante și amintește de Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la acțiunea UE în domeniul prospectării și extracției petrolului în Europa, în care Parlamentul a invitat Comisia să aibă în vedere revizuirea conținutului legislației în vigoare a UE și extinderea domeniului de aplicare al acesteia (inclusiv în cazul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător, al Directivei SEVESO II și al măsurilor care cuprind pachetul Erika și cel de-al treilea pachet privind siguranța maritimă) și/sau introducerea tuturor dispozițiilor legislative noi și necesare pentru a se ține seama de toate riscurile pe care le implică exploatarea offshore și pentru a consolida normele care reglementează răspunderea în caz de accidente în sectorul petrolier;

3.  solicită Comisiei să revizuiască toate aspectele care privesc cerințele privind acordarea autorizațiilor legate de activitățile offshore de explorare și de extracție a hidrocarburilor și, dacă este necesar, să prezinte propuneri privind o serie de cerințe minime armonizate la nivelul UE;

4.  îndeamnă Comisia să colaboreze cu partenerii și vecinii pentru a crea un regim special pentru toate operațiunile din regiunea arctică, acordând o mare atenție chestiunilor care țin de sustenabilitatea activităților offshore și de necesitatea desfășurării lor într-un mediu atât de vulnerabil și unic;

5.  susține că, în măsura posibilului, evaluările de impact ar trebui realizate în cadrul unor planuri de reacție în situații de urgență (de exemplu în ceea ce privește utilizarea agenților chimici de dispersie ca măsură de urgență);;

6.  salută intenția Comisiei de a propune modificări Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător pentru a acoperi daunele cauzate mediului în cazul tuturor apelor marine, conform definiției din Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin (Directiva 2008/56/CE);

7.  salută eforturile Comisiei de a extinde domeniul de aplicare a mandatului Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă pentru a include nu numai vasele, ci și instalațiile offshore;

8.  îndeamnă Comisia să includă în Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător dispoziții de garantare financiară cu caracter obligatoriu; observă, în acest sens, disponibilitatea Comisiei de a reanaliza posibilitatea de a introduce o cerință privind garantarea financiară obligatorie și de a analiza măsura în care plafoanele financiare actuale sunt adecvate;

9.  invită Comisia să evalueze chestiunile legate de răspunderea antrenată la dezasamblarea infrastructurii de extracție existente și să clarifice, dacă este necesar prin intermediul legislației, responsabilitatea operatorilor de a asigura înlăturarea acesteia în condiții de siguranță și răspunderea acestora pentru orice daune aduse mediului în urma dezasamblării sau din cauza unui amplasament de foraj după dezafectare;

10. invită Comisia să revizuiască legislația în vigoare în temeiul căreia deținătorii de autorizații de exploatare offshore a petrolului pot închiria instalațiile unor părți terțe, astfel încât să se asigure că răspunderea pentru daunele cauzate oamenilor și pentru cele aduse mediului în urma accidentelor și dezastrelor care au loc pe platformele petroliere offshore poate fi stabilită cu mai multă ușurință în cadrul procedurilor civile ulterioare.

11. îndeamnă statele membre să țină seama, atunci când iau măsuri, de situația specială a operatorilor mici și mijlocii; solicită, în acest context, ca operatorii mici și mijlocii să fie obligați să dețină o asigurare din partea unor terți sau să fie membri ai unui fond de garantare comun.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE