referitore la femeile din Turcia în anul 2020

(2011/2066(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și protocolul opțional la aceasta, care fac parte integrantă din dreptul internațional și la care Turcia este parte semnatară din 1985 și, respectiv, 2002, și având în vedere articolul 90 din Constituția Turciei, care afirmă că dreptul internațional are prioritate față de legislația națională turcă,

–   având în vedere convențiile Consiliului Europei, cum ar fi Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–   având în vedere Documentul 11372 și Recomandarea 1817 (2007) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ambele intitulate „Parlamente unite pentru combaterea violenței domestice împotriva femeilor - evaluare intermediară a campaniei”,

–   având în vedere acquis-ul comunitar în domeniul drepturilor femeii și egalității de gen;

–   având în vedere decizia Consiliului European din 17 decembrie 2004 privind deschiderea negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea Europeană,

–   având în vedere Raportul din 2010 realizat de Comisie cu privire la progresele înregistrate de Turcia (SEC(2010)1327),

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2010-2011 (COM(2010)0660),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere rezoluțiile sale din 6 iulie 2005(1) și din 13 februarie 2007(2) privind rolul femeilor în viața socială, economică și politică din Turcia,

–   având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la raportul de monitorizare pentru anul 2010 privind Turcia(3),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0138/2012),

A. întrucât Turcia, în calitate de țară candidată, este obligată să se conformeze acquis-ului comunitar și s-a angajat să respecte drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor și egalitatea de gen; întrucât Turcia este invitată să desfășoare și să monitorizeze în continuare implementarea reformei legislative, precum și să organizeze activități de sensibilizare în vederea combaterii violenței împotriva femeilor, inclusiv a violenței domestice;

B.  întrucât politicile privind egalitatea de gen dețin un potențial considerabil din perspectiva îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020, contribuind la creșterea economică și la ocuparea integrală a forței de muncă;

C. întrucât Turcia înregistrează progrese limitate în îmbunătățirea și implementarea cadrului legislativ pentru a asigura participarea egală a femeilor la viața socială, economică și politică;

D. întrucât Comisia a subliniat, în rapoartele sale de monitorizare pentru anul 2010 și anul 2011 privind Turcia, sunt necesare în continuare eforturi susținute, pentru a transforma actualul cadru legislativ în realitate politică, socială și economică; întrucât Comisia a declarat că egalitatea de gen, combaterea violenței împotriva femeilor, inclusiv a crimelor de onoare, precum și combaterea căsătoriilor forțate și timpurii rămân provocări majore pentru Turcia; întrucât egalitatea de gen, drepturile femeilor și integrarea perspectivei de gen în toate reformele legislative trebui susținute în noua Constituție a Turciei, care urmează a fi redactată;

E.  întrucât este nevoie de o acțiune coordonată și concertată în special în domenii precum violența împotriva femeilor, educația, munca și reprezentarea la nivel național și local,

Legislația, coordonarea și societatea civilă

1.  solicită guvernului Turciei să respecte și să consolideze principiile privind egalitatea și drepturile femeii în adoptarea și modificarea cadrului legislativ, inclusiv în procesul planificat de realizare a unei noi constituții;

2.  subliniază că subdezvoltarea economică și socială din zonele rurale și urbane defavorizate din Turcia, precum și problemele generate de imigrație, sărăcie și structurile sociale predominant patriarhale agravează problemele femeilor și subminează poziția acestora; solicită acordarea unei atenții mai mari necesității de a lua în considerare disparitățile regionale atunci când sunt tratate drepturile femeilor, precum și formulării de politici, recunoscând totodată că femeile de origine kurdă se confruntă în continuare cu probleme și inegalități și mai mari; solicită guvernului turc să se angajeze în toate reformele necesare și să coopereze cu consiliile locale pentru a se asigura drepturi egale pentru toate femeile, inclusiv pentru cele de origine kurdă;

3.  salută numirea unui nou ministru al familiei și politicilor sociale, precum și crearea Comisiei pentru egalitatea de șanse a femeilor și bărbaților în cadrul Parlamentului Turciei, care depune cu succes eforturi, pe marginea unor chestiuni importante, cum ar fi violența împotriva femeilor și căsătoriile între copii, pentru a efectua investigații, pentru a întocmi rapoarte și pentru a organiza consultări cu o serie de organizații, inclusiv cu ONG-uri;

4.  subliniază importanța unei coordonări eficiente în asigurarea integrării perspectivei de gen; salută, prin urmare, eforturile guvernului turc de a consolida cooperarea privind integrarea principiului egalității de gen între autoritățile statului; încurajează guvernul turc să adopte și alte strategii, cu participarea activă și nediscriminatorie a societății civile, menite să garanteze și să monitorizeze efectiv implementarea unei egalități depline, inclusiv eliminarea diferențelor de gen în salarizare, precum și să valorifice practic rezultatele acestei cooperări.

5.  subliniază nevoia transpunerii în practică la nivelul întregii țări a actualei legislații care ia în considerare dimensiunea de gen, prin alocarea unor resurse financiare și umane suficiente, asigurarea coerenței și dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare bazate pe obiective clare, măsurabile;

6.  solicită guvernului Turciei să recunoască importanța participării societății civile la dezvoltarea și implementarea politicilor de gen și să asigure implicarea ONG-urilor la nivel central și local pentru a se putea elabora cele mai favorabile politici pentru femei;

7.  salută progresele realizate de Turcia în ceea ce privește înregistrarea fiecărui copil la naștere, rata acestor înregistrări situându-se în prezent la 93%; subliniază nevoia colectării consecvente și sistematice a statisticilor specifice de gen pentru a monitoriza progresul înregistrat cu privire la implementarea legislației sau lacunele din legislația națională;

8.  ar dori să cunoască progresele înregistrate de guvernul turc în ceea ce privește recunoașterea drepturilor lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și persoanelor transgender în viața publică;

Violența împotriva femeilor

9.  subliniază că, conform datelor oficiale publicate de Institutul de statistică al Turciei, 39% din femeile turce au suferit violențe fizice în decursul vieții; este profund îngrijorat de regularitatea și de gravitatea violențelor împotriva femeilor, inclusiv de crimele de onoare, de căsătoriile timpurii și forțate, precum și de ineficacitatea căilor de atac existente și de indulgența autorităților turce în ceea ce privește pedepsirea celor care comit infracțiuni au la bază motive legate de gen;

10. solicită guvernul turc să acționeze mai eficient pentru combaterea crimelor de onoare, prin măsuri legislative, juridice și financiare adecvate pentru a preveni și a pedepsi autorii acestor crime, precum și membrii familiilor care aprobă tacit violența împotriva femeilor, în special în cazul crimelor de onoare, și pentru a oferi ajutor victimelor; întreabă guvernul turc dacă numărul victimelor a înregistrat vreo scădere după modificarea Codului penal al Turciei, care clasifică crimele de onoare drept circumstanță agravantă în cazul uciderilor; întreabă, de asemenea, guvernul turc de câte ori judecătorii au pronunțat hotărâri cu privire la crimele de onoare și care au fost pedepsele;

11. solicită, de asemenea, guvernului turc să realizeze un studiu privind creșterea bruscă a sinuciderilor în rândul femeilor din estul Turciei și să investigheze cu mare atenție fenomenul „sinuciderilor de onoare”, în scopul de a oferi ajutor și sprijin femeilor care sunt sub presiunea familiilor și a celor din jurul lor, în scopul prevenirii situațiilor în care familiile, în loc să comită crime de onoare, fac presiune asupra femeilor să se sinucidă;

12. consideră că orice formă de violență împotriva femeilor este inacceptabilă; solicită guvernului Turciei să adopte și să pună în aplicare o politică de toleranță zero față de violența împotriva femeilor prin adoptarea, monitorizarea și implementarea legislației adecvate privind protecția victimelor, pedepsirea infractorilor și prevenirea violenței;

13. subliniază că este necesară modificarea Legii nr. 4320 privind protecția familiei și că o astfel de modificare ar trebui să asigure un domeniu larg de aplicare, căi de atac și mecanisme de protecție eficace, precum și implementarea strictă și imediată a cadrului legislativ, fără concesii, pentru a eradica violența împotriva femeilor și a introduce pedepse disuasive și severe pentru cei care comit acte de violență împotriva femeilor; subliniază necesitatea includerii violenței împotriva femeilor, inclusiv a violului marital, în categoria infracțiunilor, elaborând dispozițiile necesare pentru îndepărtarea soților sau a partenerilor violenți și garantând accesul efectiv al victimelor la instanțe și la măsuri de protecție;

14. solicită ca guvernul turc să elaboreze un sistem de monitorizare cu criterii de referință și termene-limită de punere în aplicare a Planului național de acțiune în vederea combaterii violenței împotriva femeilor, și să își asume un angajament solid privind asigurarea alocării de fonduri suficiente pentru acest plan;

15. susține organizarea de cursuri de pregătire avansată în scopul prevenirii violenței domestice pentru ofițerii de poliție, personalul medical, judecători, procurori, personalul din instituțiile religioase și alte persoane aflate în funcții oficiale; în completarea acestor eforturi, reiterează necesitatea unui mecanism de identificare și investigare a celor care nu oferă protecție și ajutor victimelor, precum și necesitatea alocării unor resurse bugetare suficiente pentru măsurile de protecție;

16. salută înființarea unui birou specializat în violența domestică în cadrul biroului procurorului general la Ankara; subliniază că acest birou a realizat un pas important în combaterea violenței împotriva femeilor, în protejarea victimelor și în pedepsirea autorilor infracțiunilor prin prevederi precum: asigurarea că întregul proces judiciar în caz de violență împotriva femeilor este condus de procurori care sunt experți în violența domestică, autorizarea acestui birou specializat să emită ordine directe și imediate poliței în vederea arestării autorului infracțiunii, inclusiv punerea imediată în aplicare a ordinelor de protecție și a transferului într-un adăpost; pentru a extinde acest nivel de protecție la întreaga țară, invită guvernul turc să înființeze în toate provinciile țării birouri ale procurorilor publici specializate în violența domestică;

17. solicită guvernului turc să garanteze accesul efectiv al victimelor la informațiile juridice adecvate, la asistență juridică și la proceduri juridice corespunzătoare prin intermediul cărora să poată obține dreptate, astfel încât acestea să își organizeze apărarea drepturilor fără amenințarea unor noi acte de violență;

18. susține faptul că mecanismele de protecție ar trebui să fie accesibile în același grad și femeilor imigrante, care se confruntă cu probleme suplimentare (cum ar fi bariere lingvistice, izolarea în interiorul familiilor etc.);

19. salută inițiativele guvernului Turciei în ceea ce privește reorganizarea sistemului adăposturi în consultare cu toate părțile interesate; constată că cele 65 de adăposturi pentru femeile care au fost victime ale violenței nu sunt suficiente pentru o populație de aproximativ 70 de milioane de persoane; solicită guvernului turc să înființeze suficiente adăposturi distribuite proporțional în toată țara, în conformitate cu prevederile Convenției Consiliului Europei din 11 mai 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, îndeplinindu-și astfel, obiectivul pe care și l-a stabilit prin legea privind municipalitățile, și să construiască un adăpost în fiecare municipalitate cu minimum 50 000 de locuitori; constată faptul că adăposturile trebuie repartizate în mod egal în întreaga țară, menținându-se un echilibru adecvat între zonele urbane și cele rurale; subliniază importanța introducerii de mecanisme pentru creșterea securității, a capacității și a supravegherii adăposturilor existente, a impunerii de sancțiuni în caz de nerespectare a prevederilor, a angajării de personal în serviciilor sociale bine pregătit și bine plătit, a asigurării, prin cursuri de formare profesională și alte servicii, faptului că femeile din adăposturi dobândesc aptitudini adecvate pentru a-și clădi o nouă viață pentru ele și pentru copiii lor; subliniază importanța păstrării secretului cu privire la adresa acestor adăposturi pentru siguranța victimelor;

20. subliniază importanța tratamentului bărbaților care au tendințe violente; sugerează așadar, ca bărbații împotriva cărora a fost emis un ordin de restricție să fie reabilitați prin birouri de birourile de eliberare condiționată;

21. salută crearea de linii telefonice de ajutor și de centre de monitorizare a femeilor, în cadrul cărora victimele violenței ce are la bază motive de gen beneficiază de tratament medical și consiliere psihologică pe durata acțiunilor în instanță, pentru a preveni victimizarea repetată;

22. solicită guvernului Turciei să incrimineze căsătoriile forțate și să aducă la cunoștința femeilor și a bărbaților dreptul a-și alege liber partenerul prin campanii de informare; subliniază importanța campaniilor organizate în școli și pentru părinți, de conștientizare a ilegalității căsătoriilor forțate;

23. este profund îngrijorat de statutul legal inferior al femeilor necăsătorite, divorțate, al femeilor angajate în căsătorii islamice ilegale și al femeilor care provin dintr-un grup minoritar;

24. subliniază importanța promovării respectării femeilor membre ale unor minorități religioase și a dialogului interconfesional;

Educația

25. subliniază importanța educației dedicate autonomizării femeilor și integrării perspectivei de gen la toate nivelurile de învățământ;

26. subliniază că, în conformitate cu articolul 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a ONU din 10 decembrie 1948, dreptul la educație este un drept al omului;

27. salută creșterea nivelului de participare a fetelor la învățământul primar (clasele 1-8) și dispariția aproape totală a disparităților de gen în ceea ce privește numărul de băieți și numărul de fete din cadrul învățământului primar; consideră, cu toate acestea, regretabilă creșterea ușoară a disparităților de gen în cadrul învățământului secundar și solicită guvernului Turciei să ia toate măsurile necesare pentru a le reduce și pentru a introduce măsuri suplimentare care să asigure frecventarea școlii de către copii;

28. solicită promovarea școlilor profesionale, în cadrul sistemului educațional, care să ofere femeilor șansa de a învăța o meserie sau de a se pregăti pentru locuri de muncă din domeniul serviciilor;

29. solicită guvernului turc să combată exploatarea sexuală, abuzul sexual, violența domestică, sărăcia, analfabetismul și exploatarea fetelor, precum și să asigure șanse egale de acces la educație, fără diferențe legate numai de vârstă, limbă, etnicitate și sex;

30. este preocupat de faptul că nivelul de școlarizare în rândul copiilor preșcolari din grupa de vârstă 0-5 ani continuă să fie foarte scăzut, precum și de lipsa de progrese în ceea ce privește serviciile de îngrijire a copiilor și educația preșcolară; solicită guvernului Turciei să aloce resurse suficiente pentru a extinde la acest grup de vârstă servicii accesibile de îngrijire a copiilor; în plus, solicită guvernului turc să modifice regulamentul privind centrele de îngrijire a copiilor, care obligă întreprinderile ce au angajate mai mult de 150 de femei să ofere îngrijire gratuită a copiilor, deoarece această dispoziție reflectă o abordare discriminatorie, implicând că îngrijirea copiilor reprezintă o responsabilitate numai a femeilor și influențează negativ deciziile întreprinderilor în angajarea mai multor femei;

31. solicită guvernului Turciei să își intensifice eforturile și campaniile de conștientizare destinate eradicării analfabetismului și sărăciei în rândul a milioane de femei, în special cele de origine kurdă sau imigrantele rome, precum și să acorde o atenție specifică femeilor care trăiesc în zonele rurale;

32. salută inițiativele guvernului Turciei, precum Proiectul de atenuare a riscurilor sociale (transfer de numerar condiționat), care implică transferarea către familiile aflate în dificultate a unei sume de bani pentru fiecare copil care urmează cursurile școlii primare; constată că suma acordată familiilor pentru fete este mai mare decât cea acordată pentru băieți și că această sumă este înmânată mamelor; salută faptul că sunt astfel abordate simultan problema școlarizării fetelor și emanciparea femeilor în cadrul structurii familiale; constată, cu toate acestea, că abandonul școlare rămâne încă o problemă, în special în cazul lucrătorilor sezonieri și a copiilor romi, și solicită guvernului turc să susțină și să utilizeze integral sistemul de alertă rapidă pentru copiii care riscă să abandoneze școala, precum și să elimine disparitățile regionale atât din cadrul învățământului primar și secundar;

33. subliniază că problema stereotipurilor de gen poate fi tratată cel mai bine în cadrul sistemului educațional; salută instituirea Comisiei pentru egalitatea de gen în cadrul Ministerului Educației; salută realizările acesteia în ceea ce privește eliminarea limbajului sexist, a imaginilor și expresiilor sexiste din materialele școlare; constată, cu toate acestea, că eliminarea prejudecăților de gen din manualele școlare de la toate nivelurile de educație și pregătire necesită o eforturi suplimentare și solicită, așadar, guvernului turc să revizuiască evoluțiile înregistrate în vederea eliminării prejudecăților de gen din materialele educative;

34. solicită tuturor instituțiilor de învățământ superior să confere un caracter obligatoriu cursurilor privind egalitatea de gen în cadrul programei destinate viitorilor profesori și solicită guvernului Turciei să includă acest subiect în programele de perfecționare profesională destinate profesorilor;

35. subliniază că pentru a garanta participarea fetelor la educația primară obligatorie și pentru a preveni deprivarea acestora de șansa de a învăța, sau căsătoria forțată timpurie, este esențial ca, după cum se întâmplă acum, întreaga educație primară obligatorie să rămână unitară, fără a exista posibilitatea înlocuirii cu învățământul liber sau la distanță; este preocupat așadar, de prevederile unei inițiative legislative recente care cresc durata învățământului obligatoriu de la 8 la 12 ani, dar prevăd, totodată, posibilitatea introducerii de opțiuni pentru trasee alternative de învățare după primii patru ani de învățământ primar;

Participarea pe piața muncii

36. subliniază nivelul foarte scăzut de participare a femeilor pe piața muncii din Turcia, care se situează mult sub obiectivele vizate în perspectiva Strategiei UE 2020 și solicită guvernului Turciei să elaboreze un plan național de acțiune pentru a asigura un nivel mai mare de participare a femeilor pe piața muncii;

37. solicită continuarea activităților inițiate în cadrul proiectului „Măsuri active pe piața forței de muncă”, care vizează reducerea șomajului în rândul femeilor și al tinerilor; solicită guvernului turc să aloce mai multe fonduri din bugetul propriu pentru angajarea femeilor șomere;

38. invită guvernul Turciei să cheltuiască cât mai eficient fondurile provenite din bugetul Uniunii Europene pentru proiectele în curs de desfășurare în Turcia; îndeamnă Comisia Europeană să acorde toate atenția cuvenită acestui aspect al cheltuirii eficiente;

39. solicită implementarea Circularei 2010/14 a Primului Ministru privind creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă de către femei și dobândirea de oportunități egale; subliniază în acest sens strategiile și măsurile Uniunii Europene care vizează ocuparea echilibrată și echitabilă a pozițiilor de conducere de către femei;

40. solicită guvernului Turciei să încurajeze participarea activă a femeilor pe piața muncii prin promovarea, printre altele, a unor măsuri care să asigure condiții de lucru mai bune, respectarea principiului plată egală pentru muncă egală, învățarea pe tot parcursul vieții, programe de lucru flexibile și echilibrul între viața profesională și cea de familie;

41. constată că, deși Turcia și-a îmbunătățit recent legislația privind concediul de maternitate, prevăzând o creștere de la 12 la 16 săptămâni, concediul de paternitate există doar pentru funcționarii publici; consideră că o aplicare largă a concediului de paternitate reprezintă un instrument esențial pentru a asigura că ambii părinții au drepturi și responsabilități în ceea ce privește îngrijirea copiilor lor și pentru a reduce inegalitatea de gen pe piața muncii; invită guvernul Turciei să introducă un concediu parental pentru toți lucrătorii, cea ce le-ar permite taților să-și îndeplinească partea egală de responsabilități în creșterea copiilor;

42. încurajează femeile să își dezvolte propria afacere cu ajutorul fondurilor din programele de împrumut, cum ar fi „Programul de împrumut pentru întreprinderile mici” și utilizarea de programe de formare în cadrul KOSGEB;

43. subliniază importanța combaterii tuturor tipurilor de discriminare la locul de muncă, inclusiv a discriminării de gen, în cadrul recrutării, promovări și acordării de beneficii; reiterează solicitarea ca guvernul Turciei să colecteze date statistice relevante și corecte;

44. subliniază importanța furnizării de cursuri de pregătire specială, de fonduri și asistență tehnică pentru femeile cu educație șomere și pentru antreprenoare, pentru a asigura egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul pe piața muncii;

45. subliniază faptul că extinderea recentă, prevăzută în legislație, a concediului de maternitate de la 12 la 16 săptămâni, ar trebui urmată de o creștere a remunerației, pentru a garanta mai bine că familiile și femeile nu sunt penalizate financiar pentru că au copii;

46. solicită guvernului Turciei să aloce fonduri pentru instituirea unor facilități de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă și a acelora cu dizabilități, care să fie convenabile ca preț și accesibile publicului larg, pentru a crește nivelul de ocupare a femeilor;

47. remarcă nivelul scăzut de participare a femeilor la organizațiile sindicale și, în special, în cadrul consiliilor de administrație ale acestora; subliniază importanța conferirii unui plus de accesibilitate activităților sindicale, pentru a crește nivelul de participare a femeilor;

48. subliniază faptul că femeile lucrează, adesea, în condiții dificile, în întreprinderi familiale în care sunt neînregistrate și neplătite, fiind, prin urmare, victimizate și exploatate; solicită guvernului Turciei să adopte toate măsurile necesare pentru a combate economia subterană;

Participarea politică

49. salută creșterea numărului femeilor membre ale Parlamentului Turciei, de la 9,1% la alegerile din 2007, la 14,3% în urma alegerilor din 2011; observă, cu toate acestea, că acest procent continuă să fie scăzut și solicită o nouă lege privind partidele politice și alegerile, care să stabilească un sistem de cote obligatorii care să asigure reprezentarea echitabilă a femeilor pe listele electorale; este preocupat de reprezentarea limitată, în general, a femeilor turce în politică, în poziții manageriale din administrația publică și în cadrul partidelor politice;

50. subliniază importanța revizuirii, de către guvernul turc și partidele politice, a actualei legi electorale, pentru a contribui la o participare egală și democratică a bărbaților și femeilor în politică, inclusiv pentru o reprezentare mai echilibrată din punctul de vedere al genului a femeilor în poziții eligibile pe buletinele de vot;

51. încurajează toate partidele politice din Turcia să adopte strategii cuprinzătoare privind egalitatea de gen și reguli interne care să garanteze prezența femeilor la toate nivelurile;

52. își manifestă îngrijorarea cu privire la nivelul foarte scăzut de participare politică a femeilor la nivel local și invită toate partidele politice să se asigure că această situație se va schimba la alegerile locale din 2014; ținând seama că în Turcia doar 1 % din primării au o femeie în funcția de primar și, prin urmare, pentru a favoriza participarea politică a femeilor la nivel local, solicită introducerea și la nivel local a unui sistem de cote pentru femeile pe listele electorale;

O perspectivă pentru anul 2020

53. invită Turcia, în calitate de țară candidată la UE, să susțină obiectivele Strategiei Europa 2020 și să capaciteze femeile să participe mai activ pe piața forței de muncă;

54. solicită Comisiei să plaseze chestiunile referitoare la drepturile femeii în centrul negocierilor cu Turcia; subliniază importanța îndeplinirii, de către Turcia, a obligațiilor sale juridice și politice, care derivă din acquis-ul UE și din deciziile relevante ale UE și ale CEDO, pentru a facilita deschiderea, în cadrul negocierilor de aderare, a capitolului 23 referitor la sistemul judiciar și drepturile fundamentale, pentru a sprijini, în cadrul acestui capitol, reformele întreprinse de Turcia în domeniul drepturilor omului în ceea ce le privește pe femei;

55. solicită Turciei să își îndeplinească toate obligațiile care derivă din Acordul de asociere UE-Turcia și din Protocolul adițional pe care Turcia încă nu l-a pus în aplicare nici în cel de al șaselea an consecutiv, astfel încât să demonstreze că se angajează să devină o democrație pluralistă veritabilă, care respectă și protejează, în primul rând, drepturile omului și libertățile fundamentale ale bărbaților și ale femeilor;

56. subliniază că pentru deschiderea, în cadrul negocierilor de aderare, a capitolului 19 referitor la politicile sociale și cele privind ocuparea forței de muncă (care este esențială pentru îmbunătățirea situației sociale și economice a femeilor și pentru creșterea participării lor pe piața muncii), unul din criteriile de referință pentru ca Turcia să ofere Comisiei un plan de acțiune pentru implementarea acquis-ului în fiecare domeniu vizat de Capitolul 19, inclusiv adoptarea abordării integrate a aspectelor de gen; propune ca Direcția generală pentru statutul femeilor să fie implicată activ în acest proces;

57. subliniază că Agenda pozitivă, introducă de Comisie în completarea negocierilor de aderare a Turciei, să fie folosită ca un forum principal de promovare a drepturilor femeilor și a egalității de gen din Turcia; invită Comisia să se asigure că Agenda pozitivă privind integrarea aspectelor de gen este prezentă în toate grupurile de lucru;

58. subliniază importanța reevaluării actualelor valori rigide privind rolul femeii în structura socială și faptul că, în cele din urmă, este nevoie de o schimbare a mentalității pentru a transforma în realitate cadrul legislativ;

59. solicită organizarea de campanii de conștientizare, destinate întregii societăți, care să se concentreze pe drepturile femeilor și egalitatea de gen, prevenirea violenței motivate de aspecte de gen, condamnarea crimelor de onoare și a prejudecăților de gen din presă;

60. solicită implicare activă a partenerilor sociali în promovarea drepturilor și rolurilor femeilor în viața economică, socială și politică și în includerea femeilor în dialogul dintre cele două segmente ale industriei;

61. solicită guvernului turc să introducă egalitatea de gen și toleranța ca materii obligatorii în programa școlară la toate nivelurile educației;

62. sugerează crearea unui proiect național care să adune laolaltă modele de rol feminine și masculine, femei și bărbați tineri, în cadrul unei dezbateri privind viitorul Turciei, astfel încât femeile și bărbații de toate vârstele și care împărtășesc diferite convingeri politice să poată coopera în vederea elaborării unei strategii vizând transformarea cu succes a unei societății patriarhale într-o societate în care participarea femeilor la viața politică, economică și socială, este echitabilă și acceptată social;

63. recunoaște faptul că nu se poate realiza niciodată o schimbare a mentalității fără participarea și implicarea bărbaților și solicită, prin urmare, guvernului turc să stabilească dezbateri publice pentru schimbul de puncte de vedere între femei și bărbați din toate sectoarele societății, ca modalitate de rezolvare a cauzelor violenței de gen și, în cele din urmă, de obținere a unei autentice egalități de gen;

64. observă că ar trebui acordată o atenție specială autonomizării femeilor în regiunile mai puțin dezvoltate ale Turciei; salută, prin urmare, proiectele guvernului Turciei precum furnizarea cu cursuri de pregătire profesională în cadrul CATOM (Centre sociale multifuncționale) în sud-estul Turciei, dar subliniază nevoia multiplicării inițiativelor care respectă și promovează drepturile tuturor femeilor și care acordă o atenție specială incluziunii sociale și autonomizării femeilor din mediul rural, a șomerelor și a femeilor afectate de sărăcie.

65. constată că, dacă dorește să joace un rol de model pentru țările implicate în Primăvara arabă, Turcia ar trebui să își continue reformele cu hotărâre și să garanteze punerea în aplicare a legislației votate; reamintește faptul că Turcia ar trebui să obțină rezultate vizibile și concrete în ceea ce privește aplicarea principiului egalității și respectarea drepturilor femeilor;

66. subliniază rolul crucial al media în respectarea drepturilor femeilor și încurajează includerea egalității de gen în programele de perfecționare profesională ale organizațiilor media; subliniază importanța prezentării de către media a unei imagini a femeii care evită stereotipurile de gen;

67. subliniază importanța integrării dimensiunii de gen în buget, deoarece niciuna dintre reforme nu poate fi implementată în lipsa unor fonduri adecvate;

68. solicită Turciei să depună mai multe eforturi în vederea unor reforme cuprinzătoare, să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, din motive legate de propria modernizare, și să stabilească un climat de înțelegere și respect reciproc cu toate cele 27 de state membre ale UE, permițând astfel schimbul de cele mai bune practici în domeniul egalității de gen cu toate aceste state, în beneficiul femeilor din Turcia;

69. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Consiliului Europei, Agenția ONU Femei, Directorului General al Organizației Internaționale a Muncii, precum și guvernului și parlamentului Turciei.

(1)           JO C157E, 6.7.2006, p.385. (2)           JO C 287E, 29.11.2007, p. 174. (3)           Texte adoptate, P7_TA(2011)0090.

La baza raportului pregătit de raportoare stau atât cercetările documentare, cât și interviurile.

Cercetările documentare au presupus analizarea unei game largi de date și opinii colectate din diferite surse guvernamentale și ale societății civile, precum și din legislația din domeniul drepturilor femeii.

Pe lângă contactele periodice pe care le are deja cu diferite părți interesate, ca urmare a anilor în care a fost implicată în mișcarea femeilor din Turcia, raportoarea a realizat, de asemenea, interviuri al căror scop specific a fost obținerea de informații pentru acest raport. Interviurile au inclus:

–         un schimb de opinii cu Štefan Füle, Comisarul UE pentru extindere,

–         două vizite în Turcia pentru a investiga situația drepturilor femeii.

Pe parcursul primei sale vizite în Turcia în aprilie 2011, raportoarea a ținut un discurs cu ocazia unei convenții internaționale privind egalitatea de gen organizată de PNUD și Parlamentul Turciei și a intervievat personalități feminine ale societății turce, printre care: Güldal Akșit, care deținea la acel moment funcția de președintă a Comisiei pentru egalitatea de șanse a femeilor și bărbaților; Nazik Ișık, fondatoarea Asociației solidaritatea femeilor; Aynur Bektaș, președinta Consiliului antreprenoarelor din cadrul Uniunii camerelor și Bursei de mărfuri din Turcia; Yazgülü Aldoğan, editorialistă; Sertab Erener, artistă; Gülay Aslantepe, la acel moment directoare a OIM Turcia; Yakın Ertürk, Raportoarea Specială a Națiunilor Unite pentru violența împotriva femeilor. Raportoarea a vizitat, de asemenea, adăposturile pentru femei împreună cu İlke Gökdemir, cercetătoare și voluntară a adăpostului pentru femei Mor Çatı și a intervievat femei care au fost victime ale violenței domestice. De asemenea, raportoarea a fost moderatoarea unei dezbateri la o universitate la care au participat tinere fete (și băieți), dezbaterea având ca obiect viitorul acestora.

Cu ocazia celei de-a doua vizite în Turcia din septembrie 2011, raportoarea s-a întâlnit cu Ministrul pentru Afaceri UE, Egemen Bağıs, Ministrul Familiei și Politicilor Sociale, Fatma Șahin, Ministrul de Interne, İdris Naim Șahin, Ministrul Justiției, Sadullah Ergin, Ministrul Muncii, Faruk Çelik, Ministrul de Finanțe, Mehmet Șimsek, Ministrul Educației, Ömer Dinçer, Președinta Comisiei pentru egalitatea de șanse a femeilor și bărbaților, Azize Sibel Gönül, Președintele Comisiei parlamentare pentru integrarea în UE, Mehmet Sayım Tekelioğlu, Președintele Comisiei parlamentare pentru relații externe, Volkan Bozkır, copreședintele Comisiei parlamentare mixte Turcia-UE, Afif Demirkıran, vicepreședintele Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, Mehmet Naci Bostancı, liderul principalului partid de opoziție, Partidul Republican al Poporului (CHP), Kemal Kılıçdaroğlu, reprezentanți ai Confederației sindicatelor din Turcia, Șeful Delegației UE în Turcia, ambasadorul Marc Pierini, președinta Asociației de industrie și afaceri din Turcia, Ümit Boyner, precum și persoane reprezentând o gamă largă de organizații ale femeilor, reunite în cadrul unei întâlniri în jurul unei mese rotunde organizate în Istanbul cu scopul de a furniza informații pentru acest raport;

–         o audiere publică în cadrul Parlamentului European, la care a participat Leyla Coșkun, la acel moment Directoare generală privind statutul femeilor, Nur Ger, președinta Grupului de lucru pentru egalitatea de gen din cadrul Asociației de industrie și afaceri din Turcia, Handan Çağlayan, lector în domeniul drepturilor omului.

Legislația

Raportul ia act de faptul că, în mare măsură, cadrul legislativ privind drepturile femeii există. Guvernul a pus în aplicare legi, legi derivate, documente de strategie, planuri de acțiune naționale și protocoale privind aspectele importante, cum ar fi prevenirea violenței împotriva femeilor, școlarizarea fetelor și eradicarea analfabetismului în rândul femeilor, creșterea nivelului de participare a femeilor pe piața muncii. Cu toate acestea, până de curând, transpunerea în practică a acestei legislații nu s-a situat la niveluri satisfăcătoare. În plus, lipsa cooperării între guvernul Turciei și societatea civilă s-a regăsit și în domeniul drepturilor femeii, fapt ce este în mod deosebit regretabil, deoarece egalitatea de gen nu poate fi realizată decât prin intermediul unor eforturi coordonate ale întregii societăți.

Raportoarea a observat o schimbare pozitivă în cadrul acestor tendințe anterioare, și anume lipsa de cooperare și de implementare a legislației. Fiecare dintre ministerele relevante depune eforturi în realizarea de proiecte care conferă eficacitate legislației privind îmbunătățirea standardului de viață al femeilor. Mai important, aceste ministere cooperează în domeniul egalității de gen. În centrul acestei structuri de cooperare se află nou înființatul Minister al Familiei și al Politicilor Sociale. Având în prezent un statut deplin de minister cu propriul buget, Ministerul Familiei și al Politicilor Sociale a lansat imediat o cooperare structurală cu celelalte ministere. Ministerul organizează, de asemenea, întâlniri ale societății civile, pentru a decide în comun asupra unor aspecte importante, precum restructurarea sistemului de adăposturi pentru femei.

Această schimbare se află încă într-un stadiu preliminar, motiv pentru care raportul, deși recunoaște tendința pozitivă, este precaut în a absolvi prematur deficiențele din trecut ale Turciei.

În ceea ce privește colectarea unor statistici mai bune, au fost realizate progrese în ultimii ani; cu toate acestea, datele specifice de gen nu sunt disponibile în mod constant și pentru toate domeniile.

Ultima modificare a Constituției garantează că acțiunea afirmativă nu poate fi considerată drept o încălcare a principiului egalității. Totuși, această posibilitate trebuie transpusă în practică prin implementarea unei legislații suplimentare.

Violența împotriva femeilor

Violența împotriva femeilor reprezintă una dintre problemele cele mai acute ale Turciei. În fiecare zi, două sau trei femei sunt omorâte de către proprii soți, prieteni, familii sau foști soți. Legislația actuală, Legea nr. 4320, are deficiențe precum lipsa unui mecanism care să îi îndepărteze imediat pe cei care recurg la violența domestică din apropierea femeii care a fost supusă acestei violențe. În plus, nu există întotdeauna un consens în rândul poliției, procurorilor și judecătorilor în ceea ce privește domeniul de aplicare a legii și pedeapsa ce trebuie aplicată celui care a recurs la violență. Este esențial ca, pe lângă modificarea legii pentru a implementa căi de atac mai eficiente și imediate în cazurile ce implică violența domestică, să fie garantate o interpretare și o aplicare uniforme ale acestei legi în cadrul tuturor autorităților implicate în implementarea acesteia.

Într-o notă mai pozitivă, raportoarea observă că există un grad tot mai mare de conștientizare în rândul societății turce cu privire la violența împotriva femeilor. Acest subiect este dezbătut zilnic de către publicațiile, programele de televiziune și diferitele ONG-uri din Turcia, fapt ce conferă impulsuri suplimentare reformelor guvernamentale din acest domeniu. Guvernul a recunoscut deja existența unei probleme grave și nu mai susține că în cazurile de violență pe motive de gen este vorba despre incidente individuale. În efortul de a eradica violența împotriva femeilor, ministerele relevante oferă cursuri de formare pentru polițiști, judecători și procurori, personalul medical și ofițerii de religie asupra rolurilor acestora în combaterea violenței împotriva femeilor. Atât Ministerul de Interne, cât și Ministerul Familiei și al Politicilor Sociale se ocupă de restructurarea sistemului de adăposturi pentru femei. Cu toate acestea, este nevoie acută de mai multe adăposturi. Guvernul Turciei se află încă departe de îndeplinirea obiectivului propus de a construi un adăpost în fiecare zonă în care populația depășește 50 000 de locuitori. Îndeplinirea acestui obiectiv ar trebui să fie o prioritate pentru guvern. Actualele adăposturi ar trebui să devină mai sigure, cu personal bine pregătit și bine plătit, iar cursurile de formare profesională ar trebui oferite în mod sistematic femeilor din adăposturi, pentru a le ajuta să-și clădească o nouă viață pentru ele și copiii lor atunci când părăsesc adăposturile.

Au fost înființate linii telefonice de ajutor pentru a acorda asistență victimelor violenței. Ar trebui alocate resurse suficiente și ar trebui realizată restructurarea cerută, astfel încât cererile adresate acestor linii de ajutor după terminarea programului să fie, de asemenea, preluate imediat.

Raportoarea solicită guvernului Turciei să adopte o politică de toleranță zero față de violența împotriva femeilor. Aceasta ar însemna ca violența împotriva femeilor să nu rămână nepedepsită, iar cei care recurg în repetate rânduri la violență împotriva femeilor să aibă parte de pedepse mai dure. De îndată ce va deveni cunoscut faptul că aceia care comit infracțiuni ce au la bază motive legate de gen sunt pedepsiți fără excepție, violența împotriva femeilor va scădea în mod inevitabil.

Educația

În urma unor campanii consecvente și susținute, inițiate de către guvernul Turciei și de ONG-uri, disparitatea de gen în ceea ce privește numărul de băieți și numărul de fete din cadrul învățământului primar a dispărut aproape în întregime. Cu toate acestea, continuă să existe o disparitate de gen în cadrul învățământului secundar; raportoarea subliniază importanța realizării unor eforturi specifice în vederea eliminării acestei disparități la acest nivel de educație.

În ceea ce privește conținutul educației, Comisia pentru egalitatea de gen, instituită în cadrul Ministerului Educației, desfășoară o activitate importantă în identificarea limbajului și a imaginilor sexiste din manualele școlare și înlocuirea acestora cu un conținut emancipator, care este lipsit de stereotipuri de gen, educându-i pe copii cu privire la egalitatea de gen și la partajarea responsabilităților familiale.

Participarea pe piața muncii

Rata ocupării forței de muncă de către femei este, de câțiva ani, în jur de 24%. Deși, potrivit datelor furnizate de Institutul de statistică din Turcia, cifrele recente se apropie de 30%, acest nivel este, încă, foarte scăzut. Cu toate că acest aspect a fost abordat în Circulara 2010/14 a Primului Ministru, documentul nu a fost implementat, astfel încât să aducă la îndeplinire principiile cuprinse în acesta.

Raportoarea a sugerat o serie de reforme pentru a crește nivelul de participare a femeilor pe piața muncii. Instituirea unui sistem de muncă cu fracțiune de normă care să funcționeze bine ar contribui imens la creșterea nivelului ocupării forței de muncă de către femei. În prezent, angajatorul este acela care decide cine va lucra cu fracțiune de normă, drepturile legate de securitatea socială de care beneficiază lucrătorii cu fracțiune de normă fiind neglijate aproape în totalitate.

Raportoarea regretă că serviciile care, în general, sunt considerate ca făcând parte din domeniul de responsabilitate al statului social, precum îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă și a celor cu dizabilități, sunt privite, în Turcia, drept provocări care trebuie depășite în mod exclusiv de către femei. Aceasta contribuie la nivelul scăzut al ocupării forței de muncă de către femei. Acesta este motivul pentru care raportul solicită guvernului Turciei alocarea de fonduri suficiente pentru crearea unor servicii de îngrijire pe durata zilei convenabile ca preț și accesibile.

Participarea politică

În urma alegerilor generale din 2011, procentul femeilor alese în Parlamentul Turciei a crescut de la 9,1% la 14,3%. Deși acesta reprezintă un pas în direcția cea bună, procentul continuă să fie încă scăzut. Raportoarea solicită elaborarea unei noi legi privind partidele politice și alegerile, care să stabilească un sistem de cote obligatorii.

Raportoarea observă că, deși organizațiile de femei ale partidelor politice joacă un rol important în succesul partidelor lor, acest lucru nu se reflectă în carierele lor politice. Prin urmare, raportoarea consideră că este necesar ca prezența femeilor la toate nivelurile de conducere a unui partid să fie asigurată prin norme interne ale partidelor politice.

Femeile din Turcia în anul 2020

Europa trece printr-o perioadă de transformări pentru a regăsi modelul de creștere de dinainte de criză și a-și valorifica potențialul de depășire a acesteia (Europa 2020), iar una dintre prioritățile fundamentale ale strategiei Europa 2020 este creșterea favorabilă incluziunii, ce presupune o mai mare implicare a femeilor, deoarece Europa va avea nevoie, până în 2020, de toate femeile sale, în vederea realizării unei economii europene competitive. În acest sens, raportoarea invită Turcia, în calitatea acesteia de țară candidată, să se alăture dimensiunii de gen din cadrul Europa 2020, angajându-se să realizeze o veritabilă egalitate de gen, deoarece și Turcia va fi confruntată cu provocări similare în cadrul efortului său continuu de menținere a creșterii economice.

După efectuarea unei cercetări temeinice a situației femeilor în Turcia și după intervievarea a numeroase persoane din domeniul public și din cel al ONG-urilor, raportoarea a observat că un element comun ce se aplică tuturor informațiilor primite este acela că este nevoie de o schimbare a mentalității pentru a transforma structura patriarhală a societății într-o structură bazată pe egalitatea de gen. Acest lucru ar contribui la eradicarea violenței ce are la bază motive legate de gen, sporind participarea femeilor și autonomizând femeile în general. Acesta este motivul pentru care raportoarea oferă câteva sugestii care ar permite o astfel de schimbare de mentalitate.

Raportoarea subliniază rolul indispensabil al media în realizarea unei astfel de schimbări de mentalitate și propune inițiative pe care media ar urma să le adopte. Mai mult, raportoarea consideră că o astfel de schimbare poate fi cel mai bine realizată în primul rând prin crearea unui mecanism care să plaseze personalitățile feminine de referință în interacțiune cu tinerele fete pe teme cu privire la viitorul Turciei și la poziția pe care femeile ar trebui să o ocupe în acel viitor, iar, în al doilea rând, prin implicarea bărbaților în procesul de transformare a mentalității. Potrivit raportoarei, al doilea aspect ar trebui realizat prin intermediul unei campanii de creare a unei „alianțe a genurilor”, făcând referire la „alianța civilizațiilor”, o inițiativă cosponsorizată de către Primul Ministru al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan.