referitoare la strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015

(2012/2043(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 ianuarie 2012 privind strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012–2015 (COM(2012)0006),

–   având în vedere articolele 7 și 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 2006 referitoare la planul de acțiune comunitar pentru protecția și bunăstarea animalelor 2006–2010(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană 2007–2013(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind protecția animalelor în momentul sacrificării acestora(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la evaluarea și analizarea planului de acțiune pentru bunăstarea animalelor 2006–2010(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la agricultura UE și comerțul internațional(6),

–   având în vedere Declarația scrisă 0049/2011 din 15 martie 2012 referitoare la stabilirea unei limite maxime de opt ore pentru călătoria animalelor transportate în Uniunea Europeană în vederea sacrificării(7),

–   având în vedere Declarația sa scrisă nr. 0026/2011 din 13 octombrie 2011 referitoare la gestionarea populației canine în Uniunea Europeană(8),

–   având în vedere Concluziile Consiliului Agricultură și Pescuit din 29 noiembrie 2010 privind bunăstarea câinilor și a pisicilor,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011 privind planul de acțiune împotriva rezistenței la antimicrobiene (COM(2011)0748),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2011 privind impactul Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului (COM(2011)0700),

–   având în vedere Avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară din 2 decembrie 2010 privind bunăstarea animalelor în timpul transportului(9),

–   având în vedere Avizul științific al EFSA din 13 decembrie 2011 privind îndrumări de evaluare a riscurilor prezentate pentru bunăstarea animalelor(10),

–   având în vedere definiția dată bunăstării animalelor de către Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE)(11),

–   având în vedere cele douăsprezece principii și criterii suplimentare privind bunăstarea animalelor elaborate de proiectul „Welfare Quality”(12),

–   având în vedere Decizia Consiliului 78/923/CEE din 19 iunie 1978 privind încheierea Convenției europene pentru protecția animalelor domestice(13),

–   având în vedere Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie(14),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 882/2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor(15),

–   având în vedere Directiva 1999/22/CE a Consiliului din 29 martie 1999 privind animalele sălbatice din grădini zoologice(16),

–   având în vedere Directiva 2010/63/UE din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice(17),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind integrarea dezvoltării durabile în politicile UE și raportul de analiză pe anul 2009 a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene (COM(2009)0400),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind opțiunile de etichetare în domeniul bunăstării animalelor și stabilirea unei rețele europene de centre de referință pentru protecția și bunăstarea animalelor (COM(2009)0584),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru petiții (A6-0216/2012),

A. întrucât un nivel ridicat de bunăstare a animalelor, care face parte din dezvoltarea durabilă, este important pentru a proteja sănătatea animală și a asigura productivitatea, deși implică costuri de exploatare suplimentare, care nu sunt distribuite în mod proporțional de-a lungul lanțului de distribuție;

B.  întrucât degradarea stării de sănătate a faunei sălbatice, a cărei populații crește în majoritatea statelor membre, poate conduce la o răspândire crescută a bolilor contagioase la fauna domestică, dar poate și compromite sănătatea publică;

C. întrucât normele UE și cele naționale privind bunăstarea animalelor, din cauza complexității și interpretării lor divergente, creează o situație de incertitudine juridică și un dezavantaj concurențial grav pentru producătorii din anumite state membre; întrucât, în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului UE, neconformitatea, standardele nearmonizate și lipsa reperelor juridice distorsionează concurența și determină condiții de inegalitate;

D. întrucât normele naționale privind bunăstarea animalelor nu trebuie să fie contrare principiilor pieței unice a UE;

E.  întrucât abordarea bunăstării animalelor ar trebui să se bazeze pe dovezi științifice solide și pe cele mai bune cunoștințe științifice, având în vedere nevoia de simplificare, rentabilitate și aplicabilitate a standardelor, precum și de coerență, în special cu politicile de mediu și sănătate publică;

F.  întrucât consumatorii moderni se așteaptă, în mod justificat, ca animalelor crescute în ferme să li se recunoască aceleași nevoi ca și ființelor umane: mâncare bună, condiții bune de viață și îngrijire medicală corespunzătoare;

G. întrucât standardele de sănătate animală sunt de o importanță vitală pentru gestionarea creșterii animalelor în Europa, acestea având un impact din ce în ce mai mare asupra nivelului de competitivitate a exploatațiilor agricole;

1.  salută strategia generală privind bunăstarea animalelor pentru UE în perioada 2012–2015;

2.  reamintește faptul că articolul 13 din tratat are o aplicare generală și, astfel, este la fel de important ca și dispozițiile privind protecția mediului sau a consumatorului, precum și faptul că acest articol are prioritate juridică în raport cu toate politicile pieței interne;

3.  subliniază faptul că bunăstarea animalelor este o problemă complexă, cu multe fațete, având un impact asupra politicilor locale și internaționale, precum și dimensiuni etice, științifice, economice, culturale și politice importante;

4.  salută intenția Comisiei de a aborda în mod prioritar problema respectării legislației privind bunăstarea animalelor;

5.  salută faptul că documentul de strategie definește o politică prin care alegerile consumatorilor mobilizează piețele de consum în ceea ce privește produsele care respectă bunăstarea animală și valorifică forțele pieței comune pentru bunăstarea animalelor din ferme;

6.  regretă că unele acțiuni din planul de acțiune pentru 2006–2010 nu au putut fi finalizate și solicită Comisiei să alinieze datele-limită pentru noile acțiuni la termenele juridice;

7.  regretă că strategia nu a primit sprijinul financiar pe care Parlamentul European l-a solicitat în rezoluția sa din 5 mai 2010; solicită Comisiei să sporească acest sprijin printr-o redefinire a priorităților și prin asigurarea unei integrări mai bune și mai coerente a bunăstării animalelor în alte domenii politice ale UE, precum politica privind protecția consumatorilor, programele de cercetare și PAC, după caz;

8.  salută propunerile de reformă ale Comisiei și angajamentul acesteia în domeniul bunăstării animalelor; subliniază importanța acordării unui sprijin puternic agricultorilor care respectă standardele și bunele practici de creștere a animalelor și care investesc în ferme mai performante; subliniază importanța unei finanțări adecvate pentru viitoarea PAC, întrucât avem nevoie de un buget compatibil cu ambițiile noastre;

9.  subliniază faptul că agricultorii se confruntă în prezent cu numeroase provocări, cum ar fi schimbările climatice, și sunt nevoiți să respecte numeroase cerințe, calitatea bunăstării animalelor fiind doar una dintre ele; solicită așadar Comisiei să asigure o coerență adecvată a politicilor, în conformitate cu articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

10. invită statele membre să utilizeze mai eficient oportunitățile de sprijin oferite de fondurile UE de dezvoltare rurală și de Al șaptelea program cadru (2007-2013) al DG Cercetare pentru a promova cercetarea aplicată și a investi în soluții inovatoare și moderne destinate bunăstării animalelor; solicită, de asemenea, statelor membre și Comisiei să realizeze mai multe investiții financiare în cercetare și în dezvoltarea de noi tehnici și tehnologii în domeniul bunăstării animalelor;

11. regretă faptul că strategia nu reușește să utilizeze oportunitățile oferite de politicile în domeniul consumului și al producției sustenabile, al achizițiilor publice ecologice și al responsabilității sociale a întreprinderilor pentru a promova niveluri ridicate ale standardelor de bunăstare a animalelor;

12. îndeamnă Comisia să includă reciprocitatea standardelor privind bunăstarea animalelor și să îi acorde o mai mare prioritate ca aspect necomercial în cadrul politicii sa comerciale, precum și în cadrul negocierilor privind acordurile comerciale internaționale bilaterale și multilaterale, și să promoveze bunăstarea animalelor în țări terțe, solicitând pentru animalele și produsele importate standarde echivalente în materie de bunăstare, a căror respectare să fie controlată în mod strict;

13. solicită Comisiei să efectueze evaluări și rapoarte privind standardele de bunăstare a animalelor care se aplică în țările terțe, înaintea oricărei negocieri a unui acord comercial; solicită Comisiei, de asemenea, să realizeze acest exercițiu fără întârziere în țările în care sunt în derulare negocieri comerciale;

14. solicită Comisiei ca, pe viitor, să se abțină de la a prezenta Parlamentului European acorduri de liber schimb care nu garantează aplicarea la produsele importate a acelorași reglementări referitoare la bunăstarea animalelor ca și în cazul produselor europene;

15. salută, de asemenea, intenția Comisiei de a examina modul în care bunăstarea animalelor poate fi integrată mai bine în cadrul politicii europene de vecinătate;

16. propune Comisiei să solicite OMC integrarea rapidă în strategia pentru comerț mondial a unor preocupări fără caracter comercial pentru a evita denaturări ale concurenței între țările Uniunii Europene, care trebuie să respecte normele de bunăstare a animalelor cele mai stricte din lume, și țările terțe;

17. consideră că, dacă animalele din care s-a obținut un produs de import sau un produs care conține un produs de import au fost deținute în condiții diferite de cele impuse de reglementările europene privind bunăstarea animală, ar trebui să fie obligatorie informarea consumatorilor cu privire la acest lucru;

18. regretă că strategia nu reflectă importanța sănătății animale pentru bunăstarea animalelor și legătura dintre sănătatea animală și sănătatea publică; solicită Comisiei să aplice acestei strategii principiul „O singură sănătate” și să asigure o coordonare eficientă cu Strategia pentru sănătate animală, deoarece zootehnia adecvată contribuie, odată cu alți factori, la prevenirea răspândirii bolilor și a rezistenței la antimicrobiene;

19. reamintește faptul că, în Rezoluția sa din 12 mai 2011 privind rezistența la antibiotice, Parlamentul a subliniat necesitatea de a avea o imagine completă cu privire la când, unde, cum și în cazul căror animale sunt folosite în prezent substanțele antimicrobiene și consideră că aceste date ar trebui colectate, analizate și făcute publice fără întârziere de către Comisie;

20. observă că, în UE, vaccinarea de urgență și, uneori, vaccinarea preventivă, sunt permise, dar că reglementările împiedică încă vânzarea, la nivel internațional, de produse din animale vaccinate; remarcă faptul că aceste limitări nu țin seama, în mod adecvat, de tehnologia avansată de vaccinare și de diagnosticare; solicită Comisiei Europene să anuleze, acolo unde este posibil, măsurile de limitare a comerțului, care restricționează în mod inutil utilizarea vaccinelor;

21. solicită Comisiei să acorde atenția cuvenită riscurilor pe care le prezintă animalele sălbatice pentru sănătate; consideră că un număr semnificativ de boli infecțioase nou apărute sunt zoonotice (transmisibile între animalele sălbatice, animalele domestice și ființele umane) și recunoaște că, pe de o parte, comerțul cu animale sălbatice și, pe de altă parte, schimbările în ceea ce privește afectarea și gestionarea terenurilor pot da naștere unor frontiere noi sau modificate ale contactului între oameni, animale domestice și animale sălbatice, care ar putea favoriza transmiterea bolilor; subliniază nevoia de coerență între politicile comerciale și cele în materie de sănătate și bunăstare a animalelor.

22. solicită Comisiei să elaboreze până în 2015 un raport privind starea de sănătate a animalelor sălbatice și riscul de contaminare a animalelor domestice și a populației;

23. solicită Comisiei să îmbunătățească în mod activ și constant reglementările privind bunăstarea animalelor în cadrul Regulamentului (CE) nr. 338/97 privind comerțul cu specii ale florei și faunei sălbatice(18) (astfel cum a fost modificat);

24. subliniază faptul că populația de câini și pisici a UE este estimată la aproximativ o sută de milioane de animale și că nu există nicio legislație a UE privind bunăstarea animalelor de companie;

25. solicită adăugarea pe lista de acțiuni a unui raport privind animalele fără stăpân, în care să se recomande statelor membre soluții etice, concrete și sustenabile, și care să includă evaluarea unui sistem coordonat de înregistrare și de identificare electronică a animalelor de companie;

26. subliniază faptul că identificarea obligatorie a câinilor și a pisicilor, combinată cu un sistem de înregistrare eficient și fiabil, asigură trasabilitatea și că aceasta este esențială pentru gestionarea cu succes a bunăstării și sănătății animalelor, contribuind la promovarea asumării responsabilității proprietarilor de animale și la menținerea sănătății publice;

27. solicită Uniunii Europene și statelor membre să ratifice Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie și să transpună dispozițiile sale în sistemele juridice naționale;

28. solicită statelor membre să adopte strategii cuprinzătoare de gestionare a populației canine, care să includă măsuri precum legi anti-cruzime și de control al populației canine, promovarea procedurilor veterinare, inclusiv vaccinarea antirabică și sterilizarea, indispensabile pentru limitarea numărului câinilor nedoriți și promovarea unei proprietății responsabile a animalelor de companie, astfel cum a fost solicitat în Declarația scrisă nr. 0026/2011 adoptată de către Parlamentul European;

29. îndeamnă Comisia ca, în studiul acesteia pentru 2014 privind bunăstarea câinilor și pisicilor care fac obiectul unor practici comerciale, să recomande soluții concrete prin care să prevină creșterea și comercializarea câinilor și pisicilor în condiții susceptibile să pună în pericol bunăstarea animalelor;

În primul rând, punerea în aplicare a legislației

30. împărtășește punctul de vedere al Comisiei, conform căruia, în prezent, mai există încă deficiențe în ceea ce privește respectarea normelor privind bunăstarea animalelor, în pofida progresului înregistrat în mai multe domenii; reamintește Comisiei că, deși legislația actuală privind bunăstarea animală este, deja, în mare măsură, suficientă, aceasta nu a fost aplicată, în măsura dorită, de toate statele membre; solicită Comisiei și statelor membre să asigure că legislația privind bunăstarea animală este respectată în toate statele membre;

31. regretă faptul că, la șapte ani de la transpunerea sa deplină, Directiva 1999/22/CE privind animalele sălbatice din grădini zoologice(19) nu a fost încă pusă în aplicare integral în toate statele membre; reamintește că cerințele privind bunăstarea animalelor au fost prevăzute în mod special în această directivă și ar trebui aplicate;

32. salută „Codul de practici preferențiale pentru grădinile zoologice” elaborat de Comisie și solicită acesteia să includă în Cod un ghid al celor mai bune practici privind condițiile adecvate de creștere în captivitate a speciilor de animale sălbatice;

33. consideră că un domeniu care necesită o îmbunătățire a aplicării normelor este cel al transportului animalelor care, deși corespunde unei perioade de timp foarte limitate din viața unui animal, trebuie îmbunătățit pe baza datelor științifice culese de AESA conform Regulamentului (CE) nr. 1/2005(20);

34. subliniază că toate textele legislative existente în materie de bunăstare a animalelor ar trebui să fie puse în aplicare și respectate pe deplin în toate statele membre ale UE; consideră totuși că nerespectarea legislației nu trebuie să împiedice elaborarea unei noi legislații în domeniile în care aceasta trebuie actualizată în lumina noilor descoperiri științifice sau în cazurile în care există un vid legislativ;

35. amintește că există dezechilibre în cadrul lanțului alimentar, care dezavantajează producătorii primari, și că această situație limitează sfera investițiilor în bunăstarea animalelor de la nivelul exploatațiilor;

36. atrage atenția asupra costurilor suportate de producători și asupra posibilității de a pierde din competitivitate, ca urmare a adoptării unor standarde noi și diferite în materie de bunăstare a animalelor; constată că se întâmplă adesea ca aceste costuri să nu se reflecte în prețurile practicate de fermieri;

37. salută sugestia potrivit căreia consumatorii ar trebui să fie mai bine informați cu privire la reglementările UE privind bunăstarea animalelor; solicită Comisiei să includă agricultorii într-un mod mai eficient în proiectele și campaniile de cercetare; subliniază nevoia de a spori nivelul de informare a consumatorilor cu privire la costurile suplimentare asociate cu o bunăstare sporită a animalelor, precum și de a repartiza aceste costuri într-un mod echilibrat de-a lungul întregului lanț alimentar;

38. îndeamnă Comisia, în cazul în care există dovezi științifice clare care demonstrează probleme privind bunăstarea animalelor și transportul acestora, să adopte sau să introducă instrumente noi de politică pentru a rezolva aceste probleme, promovând o mai bună distribuire de-a lungul lanțului alimentar a costurilor legate de bunăstarea animală; consideră că aceste instrumente ar putea include legislația specifică speciilor și indicatorii bazați pe rezultate în materie de bunăstare a animalelor, precum și criteriile asociate cu un sistem de evaluare a riscului, astfel cum sunt aplicate în domeniul siguranței alimentare;

39. subliniază nevoia de punere în aplicare a „reperelor juridice”, justificate în mod adecvat, în parteneriat cu toate părțile interesate, pe parcursul perioadei de tranziție prevăzute în viitoarea legislație privind bunăstarea animalelor;

40. propune crearea unui nou sistem de intervenție precoce și completă care să garanteze respectarea legislației; subliniază că statele membre care întâmpină dificultăți în respectarea termenului ar trebui identificate devreme, printr-o procedură nouă, care necesită o cooperare strânsă cu Comisia; propune crearea unor forumuri ale celor mai bune practici, care să permită Comisiei, statelor membre și părților interesate relevante să schimbe informații referitoare la cea mai bună modalitate de a respecta aceste termene, elaborarea de către statele membre a unui plan de punere în aplicare, care să includă referințe și obiective care să conducă treptat la termen, precum și realizarea unui studiu pentru a identifica mijloacele prin care autoritățile europene pot contribui la asigurarea respectării depline a legislației privind bunăstarea animalelor;

41. subliniază că, în conformitate cu recomandările bugetare ale UE și cu competențele sporite din acest domeniu, trebuie acordate resurse suplimentare Comisiei și, în special, Oficiului Alimentar și Veterinar pentru a controla în mod adecvat inspecțiile în materie de bunăstare a animalelor efectuate de statele membre, o parte a acestora fiind controale neanunțate, și pentru a sancționa nerespectarea reglementărilor; solicită statelor membre să se asigure că există suficienți inspectori în materie de bunăstare a animalelor care au primit formarea adecvată și dispun de indicatori de performanță armonizați, care să asigure controale consecvente în toate statele membre, precum și să analizeze posibilitatea acordării mai multor responsabilități și competențe organizațiilor de producători;

42. invită statele membre ale UE să se asigure că încălcările normelor UE referitoare la bunăstarea animalelor fac obiectul unor sancțiuni eficace și proporționale și că fiecare sancționare este însoțită de o amplă acțiune de informare și orientare din partea autorităților competente, precum și de măsuri corective corespunzătoare;

43. amintește opoziția Parlamentului European față de contractarea serviciilor unor asistenți de inspecție privați (AIP) pentru sectorul cărnii roșii; consideră că inspecțiile sanitare în acest sector trebuie efectuate de inspectori specializați independenți.

44. ia act de termenul final stabilit pentru luna martie 2013, dată după care este interzisă vânzarea de noi produse cosmetice testate pe animale; sprijină acest termen și solicită Comisiei să nu îl prelungească;

45. amintește obligația Comisiei, atunci când există motive justificate de îngrijorare, de a efectua verificări ale inspecțiilor naționale pentru a verifica respectarea Directivei 2010/63/UE privind testarea pe animale(21);

46. solicită Comisiei să încurajeze în continuare activitatea de cercetare privind metodele de testare pentru care este necesar un număr mai mic de animale, precum și să promoveze aplicarea acestora, acolo unde este posibil; solicită, în acest context, Comisiei Europene să recunoască și să utilizeze „testul extins” în cadrul REACH;

47. invită Comisia și statele membre să asigure că programul de cercetare Orizont 2020 prevede oportunități adecvate de cercetare în domeniul conservării biodiversității, al comerțului cu animale sălbatice, al dezvoltării și validării alternativelor care nu implică animale și al impactului tehnologiilor emergente;

48. invită Comisia să integreze bunăstarea animalelor ca obiectiv al celui de al șaptelea viitor program de acțiune pentru mediu, asigurând, în special, includerea de strategii și acțiuni care vizează reducerea utilizării animalelor în cadrul cercetării;

49. subliniază îngrijorarea din rândul cetățenilor europeni, exprimată prin petițiile lor către Parlament, cu privire la abuzul în legătură cu derogările privind sacrificarea fără asomare în UE; este îngrijorat, în special, de faptul că în unele state membre se abuzează în mare măsură de derogarea actuală pentru sacrificarea fără asomare, acest lucru fiind în detrimentul bunăstării animalelor, a fermierilor și a consumatorilor; îndeamnă Comisia să-și accelereze evaluarea etichetării cărnii provenite de la animale sacrificate fără a fi asomate și să își prezinte raportul până în 2013, în urma angajamentului său de a efectua această evaluare în 2011; subliniază că faptul că consumatorii nu știu dacă carnea pe care o cumpără provine de la animale sacrificate fără a fi asomate sau nu este o problemă de interes public major sub aspectul transparenței, precum și al suferinței provocate animalelor; subliniază totuși că etichetarea nu este o alternativă la punerea în aplicare adecvată a legii, deoarece aceasta nu poate decât să îndrume consumatorul dacă informația furnizată este verificată și corectă;

50. subliniază necesitatea de a stabili măsuri mai eficiente de protecție a animalelor destinate sacrificării, care sunt exportate din UE către țări terțe;

51. consideră că legislația UE privind bunăstarea animalelor ar trebui însoțită de linii directoare armonizate și practice care să asigure o implementare și punere în aplicare uniformă a legislației privind, de exemplu, aspecte precum verificarea dacă animalele sunt apte pentru transport, asigurarea apei înaintea și pe durata transportului, în intervalele de staționare și la destinație;

52. recunoaște că deficiențele la nivelul punerii în aplicare sunt frecvent datorate dispozițiilor juridice imposibil de aplicat în practică;

53. subliniază că cetățenii europeni adresează în mod regulat petiții Parlamentului în legătură cu neaplicarea de către statele membre a dispozițiilor din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea respectării legislației privind hrana pentru animale și produsele alimentare și a normelor de sănătate animală și de bunăstare a animalelor(22);

54. reamintește Comisiei și statelor membre obligația lor, stabilită în Regulamentul (CE) nr. 882/2004, de a furniza informații comparabile privind bunăstarea animalelor; solicită Comisiei să întreprindă măsuri eficiente în cazurile de neconformitate;

55. invită marii comercianți europeni cu amănuntul să se angajeze, prin adoptarea unei declarații publice comune, să vândă exclusiv produse care respectă sau chiar depășesc legislația UE privind bunăstarea animalelor;

Comunicarea și educația

56. subliniază importanța adaptării și asigurării informațiilor și educației la nivel regional și local, de exemplu, prin ateliere regionale și prin utilizarea de tehnologii moderne, precum și a punerii informațiilor privind noua legislație și progresele științei la dispoziția persoanelor care lucrează cu animale; amintește rolul pe care l-ar putea avea în acest sens o rețea coordonată a UE de centre pentru bunăstarea animalelor;

57. consideră că rețeaua europeană de centre de referință trebuie să ofere statelor membre și altor părți interesate un sprijin specific solid, de înaltă calitate și de un înalt profesionalism cu privire la cele mai bune practici referitoare la bunăstarea animalelor;

58. solicită Comisiei să promoveze actualele orientări și alte inițiative voluntare în materie de bunăstare a animalelor prin dezvoltarea unui portal pe internet, prin care aceste documente, odată validate, să poată fi adunate și difuzate;

59. solicită statelor membre să utilizeze mai bine prevederile pentru transferul transfrontalier de cunoștințe privind bunăstarea animalelor, sistemele de reproducție și controlul bolilor, în contextul programelor finanțate de UE pentru dezvoltarea rurală și regională;

60. consideră că cerințele în materie de bunăstare a animalelor ar trebui să devină obligatorii în cadrul viitoarelor programe de dezvoltare rurală; consideră totodată că valoarea adăugată a standardelor ridicate în materie de bunăstare a animalelor ar trebui să se reflecte în ratele de cofinanțare;

61. reamintește Comisiei că există o legătură între bunăstarea animală și bunăstarea producătorilor; solicită Comisiei și statelor membre să investească în proiecte de cercetare și de concepere a unor metode de promovare a bunăstării în rândul producătorilor, să realizeze servicii de substituire și să îmbunătățească serviciile de îngrijire medicală pentru producători;

Legea-cadru

62. salută includerea în cadrul strategiei a Legii-cadru europene privind bunăstarea animalelor, astfel cum s-a propus de către Parlament, și solicită Comisiei să își prezinte propunerea în același timp cu revizuirea Directivei 98/58/CE prevăzută pentru 2013; consideră că o astfel de lege-cadru ar trebui să fie clar formulată, să fie elaborată după consultarea tuturor părților interesate, să se axeze atât pe resurse, cât și pe rezultate și să ducă la o mai mare bunăstare a animalelor;

63. remarcă faptul că o astfel de lege-cadru ar trebui să fie un instrument care să faciliteze simplificarea și raționalizarea legislației actuale în domeniul bunăstării animalelor; indică faptul că principalul obiectiv al legii-cadru ar trebui să fie atingerea unor niveluri mai ridicate și mai corecte de respectare a legislației în vigoare privind bunăstarea animalelor;

64. amintește că producătorii sunt copleșiți de obligații administrative și că, în încercarea permanentă de simplificare administrativă, această legislație-cadru nu trebuie să îngreuneze și mai mult această povară;

65. amintește că Parlamentul consideră că o astfel de lege-cadru ar trebui să se bazeze pe date științifice validate și pe experiențe demonstrate și să vizeze animalele de casă și animalele abandonate, inclusiv animalele fără stăpân din specii domesticite; amintește că, pentru speciile de animale crescute în scopuri alimentare, Parlamentul a solicitat ca proiectul „Animal Welfare Quality” să fie în continuare dezvoltat în ceea ce privește simplificarea și aplicarea practică a acestuia;

66. consideră că o lege-cadru, apropiată de definițiile și recomandările OIE, ar consolida pe piața internațională competitivitatea deținătorilor, a proprietarilor și a crescătorilor de animale din UE, deoarece ar contribui și la asigurarea unei concurențe loiale pe piața internațională;

67. consideră că Legea-cadru europeană privind bunăstarea animalelor ar trebui să stabilească un nivel de bază comun pentru bunăstarea animalelor în toată Uniunea Europeană, ca o condiție esențială pentru existența unei concurențe libere și echitabile pe piața internă atât pentru produsele interne, cât și pentru cele importate din țări terțe; consideră totuși că statele membre și regiunile trebuie să aibă posibilitatea de a permite producătorilor individuali sau grupurilor de producători să instituie sisteme facultative cu efecte mult mai profunde, evitând totodată denaturarea concurenței și protejând competitivitatea UE pe piețele internaționale;

68. amintește că Parlamentul consideră că o astfel de lege-cadru nu ar trebui să împiedice producătorii să introducă sisteme voluntare care depășesc normele UE și consideră că respectivele sisteme ar trebui, de asemenea, să fie fundamentate științific și să poată fi promovate prin etichete certificate și coerente; propune Comisiei ca, pe baza Comunicării sale COM (2009)0584, să producă un studiu, dacă este necesar însoțit de propuneri legislative, cu privire la mecanismele de etichetare la nivel comunitar pentru carne și produsele lactate, care să informeze consumatorii asupra metodelor de creștere aplicate și a impactului acestora asupra bunăstării animalelor, în vederea realizării unei comunicări cu consumatorii și a unei transparențe cât mai eficiente și coerente;

69. consideră că Legea-cadru europeană privind bunăstarea animalelor ar trebui să includă:

a)  o definiție și o înțelegere comună a bunăstării animalelor conform OIE și obiective generale fundamentate științific;

b)  principiul datoriei de îngrijire pentru toți proprietarii de animale și pentru toate persoanele care lucrează cu animale, în timp ce animalele fără stăpân ar trebui să fie în primul rând responsabilitatea proprietarilor lor și doar în ultimă instanță responsabilitatea autorităților din statele membre, din cauza riscurilor pe care le prezintă pentru sănătatea și siguranța publice;

c)  acțiuni de sensibilizare și linii directoare pentru personalul autorităților publice privind modul în care să identifice problemele legate de bunăstarea animalelor în timpul exercitării sarcinilor lor;

d)  obligativitatea, atunci când este cazul, ca orice persoană care lucrează cu animale în timpul exercitării sarcinilor sale profesionale să dețină competențele necesare, recunoscând în același timp aptitudinile și cunoștințele dobândite prin experiență practică sau prin formarea teoretică, precum și cerințe adecvate de formare pentru responsabilități specifice legate de bunăstarea animalelor;

e)  obligația statelor membre de a transmite Comisiei rapoarte bienale referitoare la punerea în aplicare a legislației UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv o foaie de parcurs pentru următorii doi ani, precum și obligația Comisiei de a publica, fără întârziere, respectivele rapoarte împreună cu un rezumat;

f)   acțiuni eficiente și oportune împotriva statelor membre care nu transmit rapoartele sau care nu își îndeplinesc obligațiile de a efectua controale și inspecții;

g)  crearea unei rețele europene coordonate în materie de bunăstare a animalelor care, pe baza experienței dobândite cu proiectul-pilot X/2012, va sprijini campanii de informare și educare, va evalua cerințele privind bunăstarea animalelor pe baza celor mai recente cunoștințe științifice și va coordona un sistem al UE pentru pretestarea de noi tehnologii, în conformitate cu programele în vigoare promovate de către Comisie și comitetele și agențiile sale;

h)  o structură pentru legislația sectorială fundamentată științific și pentru măsurile nelegislative;

i)   o clauză de revizuire care să permită adaptarea periodică a legislației-cadru la noile evoluții științifice, respectând în același timp nevoia de certitudine juridică și luând în considerare durata de viață economică a investițiilor făcute;

70. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 308 E, 16.12.06, p. 170-178. (2) JO C 279E, 19.11.2009, p. 89-98. (3) JO C 212 E, 6.5.2009, p. 326-346. (4) JO C 81E, 15.3.2011, p. 25-32. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0238. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0083. (7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0096. (8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0444. (9) EFSA Journal 2011; 9(1)1966. (10) EFSA Journal 2012;10(1):2513. (11) Codul sanitar pentru animale terestre al OIE, articolul 7.1.1. (2011). http://www.oie.int/index.php?id=169&L=0&htmfile=chapitre_1.7.1.htm. (12) www.welfarequality.net/everyone/43395/7/0/22. (13) JO L 323, 17.11.1978, p. 12-13. (14) ETS 125 – Protecția animalelor de companie, 13.XI.1987. (15) JO L 165, 30.4.2004, p. 1-141. (16) JO L 94, 9.4.1999, p. 24-26. (17) JO L 276, 20.10.2010, p. 33-79. (18) JO L61, 3.3.1997, p. 1-69 (19) JO L 94, 9.4.1999, p. 24-26. (20) JO L 3, 5.1.2006, p. 1-44. (21) JO L 276, 20.10.2010, p. 33-79. (22) JO L 165, 30.4.2004, p. 1 -141

Bunăstarea animalelor în prezent

Comunicarea Comisiei COM(2012)0006 privind strategia pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012–2015 este bine venită, mai ales pentru că include numeroase aspecte din Rezoluția Parlamentului din 5 mai 2010. Respectiva comunicare poate fi văzută ca o ușă deschisă, care, dacă este corespunzător utilizată, duce la un nivel clar și echivalent în materie de bunăstare a animalelor în cadrul UE.

Un nivel ridicat de bunăstare a animalelor face parte din dezvoltarea durabilă și este important pentru protecția sănătății animalelor, a sănătății publice, precum și a productivității și a competitivității sectorului creșterii animalelor din Europa. Cu toate acestea, complexitatea normelor europene și a celor naționale privind bunăstarea animalelor, împreună cu lipsa de informații despre acestea, creează o situație de incertitudine juridică, în timp ce neconformitatea și lipsa „reperelor juridice” distorsionează concurența. Prin urmare, este necesară o nouă abordare a bunăstării animalelor, care să se bazeze pe știință și pe experiențe atestate, dobândite de-a lungul ultimilor ani, și prin care legislația să fie ușor de înțeles și ușor de controlat.

Norme complexe și divergente privind bunăstarea animalelor

Deși încă nu există nicio legislație privind aspecte specifice legate de bunăstarea animalelor, precum animalele de casă și vacile de lapte, în prezent există o legislație generală privind bunăstarea animalelor. În plus, la momentul actual la nivel național sunt în vigoare numeroase și divergente cerințe juridice. Nu există definiții comune, iar setul complex de norme și cerințe împiedică înțelegerea zootehniei sau a bunelor practici de către persoanele fizice care lucrează cu animale sau de către proprietarii de animale. În consecință, la ora actuală în UE condițiile în materie de bunăstare a animalelor diferă foarte mult între țări și între specii de animale.

Neconformitatea și punerea în aplicare a legislației

În plus, încă există neconformități grave legate de anumite părți din legislația privind bunăstarea animalelor, în ciuda progresului înregistrat în mai multe domenii. Setul actual de norme care are lungi perioade de tranziție și de punere în aplicare fără niciun „reper juridic” a dus la neconformitatea cu, de exemplu, Directiva 1999/74/CE a Consiliului privind protecția găinilor ouătoare. De asemenea, există în prezent riscul ca o situație similară să apară în legătură cu Directiva 2008/120/CE privind protecția a porcilor și cu Directiva 76/768/CEE („Directiva privind produsele cosmetice”). Un alt exemplu în care bunăstarea animalelor nu este protejată este abuzul de derogarea stabilită pentru sacrificarea fără asomare în cadrul practicilor religioase sau a ritualurilor, care cauzează suferință inutilă a animalelor și induce în eroare consumatorii.

Se pare că resursele și capacitatea Comisiei nu au fost suficiente pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a normelor. Cu toate acestea, s-ar putea aștepta conformitatea chiar din partea Comisiei. Unele acțiuni din planul de acțiune pentru 2006-2010, precum cele două rapoarte privind porcii, nu au fost finalizate. În plus, planul pentru noile acțiuni ar trebui adaptat la termenele prevăzute în legislația existentă(1).

Noua strategie

Domeniul de aplicare

Este foarte apreciată abordarea generală adoptată de Comisie. O astfel de abordare oferă posibilitatea unei îmbunătățiri în ceea ce privește bunăstarea animalelor domestice, de exemplu, chiar dacă nu trebuie să uităm că în Europa aproximativ 95 % din toate animalele domestice sunt gestionate de agricultori, împreună cu transportatorii, inspectorii, veterinarii etc.

Totuși, este regretabil că legătura dintre bunăstarea animalelor și sănătatea publică nu este reflectată de către Comisie. Abordarea „One Health” (Sănătate și pentru oameni, și pentru animale) ar trebui să se aplice și acestei strategii, deoarece zootehnia adecvată aplicată tuturor animalelor, inclusiv animalelor de casă, este un instrument de reducere a răspândirii bolilor și a rezistenței la antimicrobiene.

Coerența politicilor și coordonarea finanțelor

Un alt defect al noi strategii este lipsa unui buget adecvat destinat acțiunilor enumerate. În rezoluția sa din 5 mai 2010, Parlamentul a solicitat în mod explicit furnizarea de sprijin financiar suficient pentru noua strategie. Prin urmare, este foarte important ca, prin intermediul coerenței politicilor, Comisia să depună toate eforturile pentru a spori mijloacele puse la dispoziție pentru bunăstarea animalelor în Europa.

De exemplu, ar trebui să i se acorde o mai mare atenție bunăstării animalelor în politica UE privind protecția consumatorilor, în programele-cadru de cercetare și în PAC, după caz (bineînțeles că nu va fi niciodată pertinent ca PAC să plătească pentru pisicile și câinii din zonele urbane). Investițiile în bunăstarea animalelor sunt costisitoare, de aceea este foarte important să se asigure că imobilele, tehnologia etc. sunt corespunzătoare și ca vor dura mulți ani. De asemenea, există încă dezechilibrele din lanțul alimentar, care dezavantajează producătorii primari și limitează sfera investițiilor în bunăstarea animalelor de la nivelul fermelor. Ar fi necesar ca acest aspect să fie avut în vedere în noua strategie.

De asemenea, poate merită subliniat faptul că această coerență a politicilor rezultă din articolul 7 din tratat și, de fapt, nu este o opțiune politică. Deoarece articolul 13 din tratat obligă Uniunea și statele membre să țină seama de toate cerințele bunăstării animalelor, este obligatoriu să se aibă în vedere activități în alte domenii politice care ar putea să promoveze bunăstarea animalelor și să prevină impactul negativ al altor politici asupra animalelor.

Pe baza acestei note, este foarte important pentru Comisie să se asigure în continuare că aspectelor privind bunăstarea animalelor li se acordă prioritate în politica sa comercială și în acordurile comerciale bilaterale și internaționale și că bunăstarea animalelor în țări terțe este promovată prin includerea pentru produsele importate de standarde echivalente celor din UE.

Bunăstarea animalelor în viitor

Știința

În domeniul bunăstării animalelor s-a înregistrat o creștere a activităților de cercetare realizate în ultimul deceniu, atât în UE, cât și în alte părți, precum proiectul „Welfare Quality”. Acest volum mereu în creștere de cunoștințe științifice este cea mai logică bază pentru strategia și legislația privind bunăstarea animalelor. Este important ca aceste cunoștințe să fie utilizate în toate aspectele practicilor veterinare, de la dezvoltarea de noi tehnologii și construirea de adăposturi pentru animale prin pretestare până la supravegherea generală și controlul bunăstării animalelor în Uniune.

Punerea în aplicare a legislației

Astfel cum s-a menționat anterior, singura și cea mai importantă problemă privind bunăstarea animalelor în Europa astăzi este neconformitatea și lipsa punerii în aplicare a legislației. Legislația viitoare ar trebui să conțină „repere juridice” pe parcursul perioadelor de tranziție, pentru a da șansa Comisiei să evalueze progresul înregistrat în aplicarea acesteia și să întreprindă acțiuni proactive, când este necesar. Simpla așteptare ca o încălcare să aibă loc și, apoi, deferirea acesteia Curții UE nu sunt suficiente.

În plus, animalele noastre au nevoie de un fel de „FBI” care să controleze modul în care statele membre își efectuează propriile inspecții. Prin urmare, Oficiului Alimentar și Veterinar trebuie să i se asigure resurse sporite pentru a controla în mod corespunzător inspecțiile în materie de bunăstare a animalelor efectuate de statele membre și pentru a ancheta și a penaliza neconformitatea. Cu toate acestea, principala răspundere pentru punerea în aplicare corespunzătoare a legislației le revine statelor membre care trebuie să se asigure că au un număr suficient de inspectori în materie de bunăstare a animalelor și că aceștia au primit formarea adecvată.

Un alt instrument important este transparența. Comisia și statele membre au deja datoria, conform Regulamentului (CE) nr. 882/2004, de a furniza informații comparabile privind bunăstarea animalelor din UE și de a publica aceste informații. Regulamentul impune în mod clar statelor membre să stabilească planuri de control multianuale și să transmită anual Comisiei rapoarte. Se pare că acest regulament nu a fost utilizat pe deplin, iar Comisia ar trebui să ia în considerare modalități de acțiune efectivă împotriva neconformității, precum un sistem de „denunțare și dezaprobare”.

Comunicarea

Un element esențial pentru realizarea împreună cu UE a unui standard uniform privind bunăstarea animalelor este punerea de sesiuni de formare, de informații și de linii directoare exacte, concrete și cuprinzătoare la dispoziția persoanelor care lucrează zilnic cu animalele. Aceste informații ar trebui să conțină atât legislația, cât și știința care stă la baza acesteia.

Pentru a asigura înțelegerea acestor informații și accesul la acestea al personalelor care lucrează zilnic cu animalele, ele ar trebui adaptate și puse la dispoziție la nivel regional și local. O rețea europeană coordonată de centre pentru bunăstarea animalelor ar putea avea un rol important în acest sens.

Legea-cadru europeană privind bunăstarea animalelor

Comisia a inclus în cadrul comunicării sale ideea Parlamentului privind o lege-cadru europeană privind bunăstarea animalelor. Conceptele de bază ale unei astfel de legi sunt claritatea, simplificarea și aplicarea în practică, toate pe o bază științifică.

O astfel de lege ar crește, de asemenea, competitivitatea atât pe piața internă, cât și în schimburile comerciale cu țări terțe și ar îmbunătății calitatea produselor de origine animală. Cu un nivel comun și bine implementat de bunăstare a animalelor în Europa, s-ar putea ca Uniunii Europe să îi fie mai ușor să ceară ca importurile din țări terțe să îndeplinească standarde echivalente.

O revizie a Directivei 98/58/CE a Consiliului este prevăzută pentru 2013, iar aceasta reprezintă o oportunitate perfectă pentru a lărgi, a clarifica și a consolida această directivă prin transformarea ei într-o lege-cadru. Astfel cum recunoaște și Comisia în comunicarea sa, este important să ne axăm pe măsuri orientate către rezultate. Această abordare este bine venită, dar este important să se sublinieze că astfel de indicatori ar trebui să se utilizeze pentru a completa, și nu pentru a înlocui prevederile privind elementele de intrare în materie de bunăstare a animalelor, precum calitatea elementelor de intrare. Elementele de intrare, precum sistemul de adăposturi și repartizarea de spațiu suficient, nu pot fi ignorate deoarece, dacă acestea sunt necorespunzătoare, nu pot fi obținute rezultate bune în materie de bunăstare a animalelor.

O lege-cadru creează un mediu concurențial echitabil printr-o definiție comună și prin înțelegerea bunăstării animalelor. Cu o construcție similară legislației alimentare generale [Regulamentul (CE) nr. 178/2002], aceasta ar furniza o bază comună. Cu toate acestea, legea-cadru nu ar trebui să împiedice producătorii să introducă sisteme voluntare care depășesc normele UE, cu condiția ca respectivele sisteme să fie, de asemenea, fundamentate științific.

Este pertinent ca legea-cadru să înceapă cu definirea globală a bunăstării animalelor, conform descrierii OIE. De asemenea, în afară de obiective generale, fundamentate științific, legea-cadru ar trebui să conțină un principiu al datoriei de îngrijire. Este esențial ca la fiecare verigă din lanț să existe o persoană fizică sau juridică responsabilă pentru fiecare animal vizat de legea-cadru. În cazul animalelor abandonate, inclusiv al animalelor domestice fără stăpân, acestea ar trebui să fie în responsabilitatea autorităților din statele membre, deoarece acestea prezintă, de asemenea, riscuri pentru sănătatea publică (de exemplu, rabia).

Ar trebui să existe o cerință privind competențele oricărei persoane care lucrează cu animale în timpul exercitării sarcinilor sale profesionale, împreună cu cerințe de formare adecvate, când este necesar. Ar trebui solicitat un certificat sau o altă atestare a competențelor, de exemplu, din partea agricultorilor și a transportatorilor de animale care, indiferent de experiență, ar dori să înceapă o afacere. În plus, ar trebui creat un sistem de autorizații de pretestare pentru construcția sau reconstrucția de incinte destinate animalelor.

Similar cu ceea ce se solicită în Regulamentul privind controalele [(CE) nr. 882/2004], ar trebui să existe o obligație pentru satele membre de a transmite Comisiei un raport anual referitor la punerea în aplicare a legislației europene privind bunăstarea animalelor, inclusiv o foaie de parcurs pentru următorul an. Comisia ar trebui să publice, fără întârziere, respectivele rapoarte împreună cu un raport ce rezumă informațiile furnizate de statele membre.

Conformitatea este în primul rând o responsabilitate a statelor membre, care trebuie să implementeze sancțiuni ce împiedică neconformitatea și sunt eficiente. Cu toate acestea, legea-cadru trebuie să conțină și instrumente care să permită Comisei să întreprindă acțiuni eficiente împotriva statelor membre care nu transmit rapoartele sau care își neglijează obligațiile.

Legea-cadru ar trebui să prevadă condițiile pentru crearea unei rețele europene coordonate în materie de bunăstare a animalelor. Această rețea nu ar trebui să înlocuiască sau să refacă sarcinile deja executate de Comisie și de agențiile sale, de exemplu, de EFSA. Dimpotrivă, pe baza experienței dobândite cu proiectul-pilot din 2012, aceasta ar trebui să furnizeze susținere prin informare și educare, să evalueze cerințele privind bunăstarea animalelor pe baza celor mai recente cunoștințe științifice și să coordoneze un sistem al UE pentru pretestarea de noi tehnologii.

Legea-cadru ar trebui să fie urmată de o legislație specifică pe categorii sau verticală, care să elimine lacunele din domeniile în care o astfel de legislație lipsește, ca în cazul vacilor de lapte, al animalelor de casă etc. Această legislație trebuie, de asemenea, să fie fundamentată științific, precum și să fie ușor de interpretat și de aplicat în practică.

De asemenea, este important că legea-cadru să fie periodic revizuită și adaptată la științe noi și relevante, în același timp asigurându-se că este păstrată securitate juridică, toate acestea fiind conforme obiectivului general de modificare, de simplificare și de clarificare a cerințelor privind bunăstarea animalelor în Europa.

(1) De exemplu, Directiva 2007/43/CE privind puii destinați producției de carne prevede 30 iunie 2012 ca termen-limită pentru un raport privind bunăstarea puilor, inclusiv pentru dezvoltarea de indicatori de bunăstare, și nu 2015, astfel cum se propune în strategie. „Bunăstarea animalelor înseamnă modul în care un animal reacționează la condițiile în care trăiește. Un animal este în bună stare dacă (astfel cum se indică prin dovezi științifice) este sănătos, are confort, este bine hrănit, se află în siguranță, poate să își manifeste comportamentul înnăscut și dacă nu suferă din cauza unor situații neplăcute, precum durere, frică și pericol. Bunăstarea animalelor impune prevenirea bolilor și tratamentul veterinar, adăposturi adecvate, gestionare corespunzătoare, hrană, manipulare și sacrificare în condiții umane. Bunăstarea animalelor se referă la starea animalului; tratamentul aplicat unui animal este acoperit de alți termeni, precum îngrijirea animalelor, zootehnie și tratament aplicat în condiții umane.”

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015

(2012/2043(INI))

Raportoare pentru aviz: Kartika Tamara Liotard

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește faptul că articolul 13 din tratat are o aplicare generală și, astfel, este la fel de important ca protecția mediului sau a consumatorului și de proeminent din punct de vedere legal pentru toate politicile în domeniul pieței interne; subliniază, prin urmare, că strategia UE privind bunăstarea animalelor trebuie să includă inițiative, acțiuni și instrumente care să asigure că bunăstarea tuturor animalelor este prezentă în toate domeniile de politică;

2.  salută strategia Uniunii Europene în materie de sănătate animală 2012-2015, însă ia act cu regret de faptul că în această strategie nu este prezentată importanța animalelor sănătoase pentru sănătatea publică, astfel cum este promovată de conceptul „animale + oameni = o sănătate”, și nici relația dintre sănătatea animalelor și bunăstarea animalelor;

3.  regretă profund faptul că Comisia nu a reușit să prezinte propuneri legislative noi care să îmbunătățească condițiile de bunăstare a animalelor din UE ca parte a strategiei; recunoaște că o aplicare mai bună constituie un element-cheie în îmbunătățirea bunăstării animalelor în UE, însă insistă asupra faptului că, pentru a îmbunătăți standardele actuale de bunăstare a animalelor trebuie prezentată o legislație nouă;

4.  subliniază faptul că îmbunătățirea bunăstării animalelor influențează siguranța alimentară și determină beneficii în lanțul alimentar;

5.  salută includerea în cadrul strategiei a unei legi-cadru europene privind bunăstarea animalelor, cu condiția ca printr-un astfel de cadru juridic să nu fie atenuate reglementările naționale existente și să se realizeze o examinare atentă a principiului subsidiarității; reiterează faptul că o astfel de lege-cadru ar trebui să se bazeze pe știință actualizată și validată și să vizeze toate animalele domestice sau fără stăpân, animalele sălbatice ținute în grădini zoologice și acvarii, precum speciile exotice invadatoare; salută, de asemenea, recunoașterea necesității unei mai bune informări a publicului larg în legătură cu bunăstarea animalelor;

6.  subliniază necesitatea îmbunătățirii bunăstării animalelor prin menținerea și dezvoltarea unor politici și standarde legale în sectorul creșterii animalelor, al transportului de animale vii (denumit și export de animale vii), al protejării faunei și al animalelor utilizate în cadrul cercetării și al experimentelor;

7.  îndeamnă Comisia, în cazul în care există dovezi științifice clare care demonstrează probleme în domeniul bunăstării animalelor și al transportului de animale, să adapteze instrumentele de politică sau să introducă unele noi, cum ar fi legislația specifică speciilor și indicatorii bazați pe rezultate în materie de bunăstare a animalelor și criteriile asociate cu un sistem de evaluare a riscului, astfel cum sunt aplicate în domeniul siguranței alimentare, pentru a rezolva aceste probleme, luând în considerare o mai bună distribuție a costurilor privind bunăstarea animalelor de-a lungul lanțului alimentar, incluzându-se mai ales cazurile privind transportul vacilor de lapte, al bovinelor de carne, al iepurilor, al peștilor de crescătorie și al animalelor vii; subliniază că, în acest context, ar trebui folosit avizul științific al EFSA;

8.  regretă faptul că strategia nu reușește să promoveze niveluri ridicate ale standardelor de bunăstare a animalelor, utilizând oportunitățile politicilor în domeniul consumului și al producției sustenabile, al achizițiilor publice ecologice și al responsabilității sociale a întreprinderilor;

9.  subliniază că lista de acțiuni cuprinsă în strategie trebuie să includă:

–   revizuirea Regulamentului 1/2005, inclusiv o propunere pentru limitarea duratei de transportare a animalelor de fermă la 8 ore, astfel cum s-a solicitat, inter alia, prin Declarația scrisă 49/2011 adoptată la 15 martie 2011 și de peste 1 100 000 de semnatari ai petiției privind limita de 8 ore, precum și un pas real în direcția simplificării reglementărilor legislative aplicabile și a diminuării costurilor administrative, care să se traducă printr-o mai mare flexibilitate pentru operatorii economici;

–   o propunere legislativă care introduce o interdicție privind clonarea și introducerea pe piață a produselor provenite de la animale clonate și de la urmașii acestora;

–   o propunere legislativă care introduce o interdicție privind modificarea genetică a animalelor și privind introducerea pe piață a produselor provenite de la animale modificate genetic și de la urmașii acestora;

–   propuneri legislative de stabilire a unor standarde minime de protecție atât pentru bovine, cât și pentru iepuri;

–   introducerea unor norme privind informarea consumatorilor, prin intermediul etichetelor, cu privire la metodele de sacrificare a animalelor;

–   introducerea de orientări sau norme de aplicare ale UE privind protecția animalelor în momentul sacrificării;

–    punerea în aplicare a Declarației europene privind soluțiile alternative la castrarea chirurgicală a porcilor;

10. consideră că legea-cadru europeană privind bunăstarea animalelor ar trebui să abordeze problema animalelor fără stăpân, care este deosebit de gravă în statele membre din sud și est, prin punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de sterilizare; invită Uniunea Europeană și statele membre să ratifice Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie;

11. consideră că legea-cadru europeană privind bunăstarea animalelor ar trebui să includă măsuri menite să soluționeze problema deținerii de păsări sălbatice capturate sau crescute, utilizate în anumite state membre ca momeală vie pentru vânarea păsărilor migratoare, în condiții incompatibile cu natura lor;

12. încurajează Comisia să adopte cât mai curând posibil o strategie la nivelul UE pentru elaborarea și utilizarea unor metode alternative de testare ce nu implică utilizarea animalelor, în contextul revizuirii legislației UE și în contextul noilor tehnologii, cum ar fi, printre altele, nanotehnologia și clonarea; subliniază, cu toate acestea, că prioritatea trebuie să rămână siguranța consumatorilor; susține ca termen-final luna martie 2013 pentru prevenirea vânzării de produse cosmetice noi testate pe animale și invită Comisia să nu prelungească acest termen și să nu permită excepții;

13. invită Comisia să susțină în mod activ stabilirea unei strategii și funcțiile de cercetare relevante ale laboratorului de referință al UE (Centrul Comun de Cercetare), în vederea identificării domeniilor prioritare pentru înlocuirea tehnicilor de cercetare pe animale, inclusiv prin identificarea evoluției toxicității și a bolilor la oameni și dezvoltarea pe calculator și in vitro a unor modele patologice relevante pentru oameni;

14. invită Comisia și statele membre să asigure că programul de cercetare Orizont 2020 prevede oportunități adecvate de cercetare în domeniul conservării biodiversității, al comerțului cu animale sălbatice, al dezvoltării și validării alternativelor care nu implică animale și al impactului tehnologiilor emergente cum ar fi, printre altele, nanotehnologia și clonarea;

15. îndeamnă Comisia să efectueze o examinare atentă a impactului pe care actualele metode nesustenabile de producție animală îl au asupra sănătății animalelor, sănătății omului și mediului și să asigure că sinergiile planificate cu PAC, incluse în strategie, conduc la un sprijin mai mare pentru sistemele de producție sustenabile cu o bunăstare îmbunătățită a animalelor, contribuind astfel la împiedicarea răspândirii bolilor și a rezistenței antimicrobiene; recomandă să se recurgă la experiența practică – aceasta ar trebui să includă un raport de evaluare a extinderii utilizării profilactice rutiniere, neterapeutice a antibioticelor în agricultură, precum și a sistemelor existente de monitorizare și raportare cu privire la acest subiect în toate statele membre;

16. îndeamnă Consiliul să garanteze o îmbunătățire substanțială a bunăstării animalelor prin dezvoltare rurală, în special prin asigurarea unei finanțări adecvate pentru plata bunăstării animalelor și asigurarea faptului că toate programele de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020 includ măsura privind bunăstarea animalelor;

17. subliniază necesitatea ca PAC de după 2013 să ofere sprijin fermierilor care aplică standarde mai ridicate în domeniul bunăstării animalelor, care depășesc ecocondiționalitatea, și să adopte măsuri specifice pentru ca agricultura UE să treacă de la producția industrială de animale la forme de zootehnie mai sustenabile, mai ecologice și mai umane;

18. invită Comisia și statele membre să utilizeze ecocondiționalitatea ca un instrument de îmbunătățire a aplicării legislației UE în domeniul bunăstării animalelor; consideră că, în această privință, toate standardele UE privind protecția animalelor crescute în scopuri agricole ar trebui să fie incluse în ecocondiționalitate și că sancțiunile ar trebui să fie suficient de mari pentru a avea un efect disuasiv;

19. subliniază legătura clară dintre sănătatea animalelor, sănătatea oamenilor și protecția mediului și invită Comisia să integreze bunăstarea animalelor ca obiectiv al celui de al șaptelea viitor program de acțiune pentru mediu, asigurând, în special, includerea de strategii și acțiuni care vizează reducerea utilizării animalelor în cadrul cercetării, protejarea animalelor sălbatice, protejarea și îmbunătățirea efectivă a biodiversității, precum și promovarea creșterii durabile a animalelor;

20. invită Comisia Europeană și statele membre să ia măsurile necesare pentru a educa părțile interesate în ceea ce privește cerințele referitoare la creșterea în captivitate a speciilor de animale sălbatice, asigurând utilizarea efectivă a unui program de îmbunătățire specific speciilor care prevede stimularea mintală și fizică corespunzătoare, pentru a îmbunătăți bunăstarea animalelor sălbatice care se află în prezent în captivitate; solicită o punere în aplicare urgentă și temeinică a Directivei privind grădinile zoologice și să se asigure că personalul executiv și medicii veterinari din grădinile zoologice sunt instruiți și calificați corespunzător;

21. sprijină principiul etichetării produselor alimentare care respectă standarde în materie de bunăstare a animalelor mai stricte decât prevede legea; invită Comisia să elaboreze raportul său COM(2009)0584 prin înaintarea unor propuneri legislative privind sistemele de etichetare la nivelul UE pentru produsele din carne, produsele lactate și ouăle din produse prelucrate, oferind astfel informații consumatorilor cu privire la metodele agricole utilizate și la impactul acestora asupra bunăstării animalelor, în vederea obținerii unei comunicări optime cu consumatorii din punctul de vedere al coerenței și al eficienței;

22. invită Comisia să introducă etichetarea pentru carnea provenită de la animale sacrificate fără asomare;

23. invită Comisia să lanseze o amplă campanie de informare a consumatorilor cu privire la legislația europeană în domeniul bunăstării animalelor, comunicând toate schimbările impuse producătorilor europeni în momentul apariției unor astfel de schimbări, pentru a le permite consumatorilor să înțeleagă nevoia de majorare a prețurilor, pentru a face mai vizibile eforturile producătorilor și pentru a îmbunătăți valoarea adăugată a produselor acestora;

24. reamintește rolul pe care l-ar putea avea o rețea coordonată de centre de bunăstare animală în UE în furnizarea de sprijin semnificativ, de înaltă calitate, profesional și coerent statelor membre și altor părți interesate în ceea ce privește bunele practici în domeniul bunăstării animalelor;

25. salută intenția Comisiei de a aborda problema conformității cu legea privind bunăstarea animalelor în mod prioritar; încurajează Comisia să includă în orice propunere legislativă din acest domeniu o obligație a statelor membre de a stabili planuri de punere în aplicare și să asigure sisteme de identificare precoce a statelor membre care întâmpină dificultăți la respectarea termenelor, prevăzându-se posibilitatea de a interveni în cazul în care termenele nu sunt respectate;

26. invită Comisia să acorde cea mai mare prioritate bunăstării animalelor în contextul negocierilor din cadrul OMC (Organizația Mondială a Comerțului) și al acordurilor bilaterale;

27. îndeamnă Comisia ca, în cadrul negocierii acordurilor comerciale bilaterale cu țări terțe, să le solicite țărilor în cauză să respecte normele europene în domeniul bunăstării animalelor atunci când exportă animale și produse din carne către piața comunitară.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015

(2012/2043(INI))

Raportor pentru aviz: Victor Boștinaru

SUGESTII

Comisia pentru petiții recomandă Comisiei pentru agricultură, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  regretă faptul că, deși agenda privind bunăstarea animalelor a cunoscut progrese prin anumite acte legislative, există încă prea multe domenii în care nu există legislație specifică a UE;

2.  subliniază faptul că bunăstarea animalelor este o problemă complexă, cu multe fațete, având un impact asupra politicilor locale și internaționale și dimensiuni etice, științifice, economice, culturale și politice importante;

3.  atrage atenția asupra numărului tot mai mare de petiții din partea cetățenilor europeni din toate statele membre care solicită ca reglementările specifice și detaliate privind protecția și bunăstarea animalelor, în special în interiorul parcurilor cu animale, al grădinilor și al grădinilor zoologice, să fie înăsprite în vederea eliminării numeroaselor lacune existente;

4.  salută obiectivul Comisiei de a lua în considerare fezabilitatea introducerii unui cadru legislativ simplificat al UE, conținând principii privind bunăstarea animalelor pentru toate animalele ținute în contextul unei activități economice, inclusiv a animalelor de companie, atunci când este cazul; cu toate acestea, este de părere că primul pas ar trebui să fie asigurarea conformității cu reglementările în vigoare privind bunăstarea animalelor și subliniază necesitatea de a pune în aplicare „repere juridice” în timpul perioadei de tranziție în viitoarea legislație privind bunăstarea animalelor;

5.  observă că, în petițiile lor, unii cetățeni europeni protestează împotriva coridelor și a altor spectacole care expun animalele la un stres inutil sau la vătămări și/sau care duc la uciderea acestora;

6.  subliniază faptul că populația de câini și pisici a UE este estimată la aproximativ o sută de milioane de animale și că nu există nicio legislație a UE privind bunăstarea animalelor de companie; solicită, prin urmare, Comisiei, în conformitate cu Concluziile Consiliului din 2010 privind bunăstarea câinilor și a pisicilor, să promoveze bunăstarea animalelor de companie prin asigurarea unor standarde minime de tratament și de protecție pentru acestea, a înregistrării obligatorii și a unui sistem de microcipare;

7.  subliniază faptul că identificarea obligatorie a animalelor de companie conduce la trasabilitate doar în asociere cu un sistem de înregistrare eficient și fiabil, și că aceasta este esențială pentru gestionarea cu succes a bunăstării și sănătății animalelor, contribuind la promovarea asumării responsabilității proprietarilor de animale și la menținerea sănătății publice;

8.  consideră că Legea-cadru europeană privind bunăstarea animalelor ar trebui să includă măsuri de rezolvare a problemei animalelor fără stăpân, care este deosebit de gravă în statele membre din sudul și estul UE, și îndeamnă să fie asigurată finanțare din partea UE pentru punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de sterilizare și castrare; solicită Uniunii Europene și statelor membre să ratifice Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie și să transpună dispozițiile sale în sistemele juridice naționale;

9.  solicită statelor membre să adopte strategii cuprinzătoare de gestionare a populației canine, care să includă măsuri precum controlul câinilor și legi anti-cruzime, sprijin pentru procedurile veterinare, inclusiv vaccinarea antirabică și sterilizarea, ca măsuri necesare pentru limitarea numărului câinilor nedoriți și promovarea unei proprietății responsabile a animalelor de companie, astfel cum a fost solicitat în Declarația scrisă nr. 0026/2011 adoptată de către Parlamentul European;

10. solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a Directivei 1999/22/CE a Consiliului privind animalele sălbatice din grădini zoologice;

11. subliniază necesitatea de a stabili măsuri mai eficiente de protecție a animalelor destinate sacrificării, care sunt exportate din UE către țări terțe;

12. solicită statelor membre să asigure o implementare mai eficientă a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe;

13. subliniază îngrijorarea din rândul cetățenilor europeni, exprimată prin petițiile lor către Parlament, cu privire la abuzul în legătură cu derogările privind sacrificarea fără asomare în UE; solicită statelor membre să asigure aplicarea mai eficientă a legislației și să permită sacrificarea fără asomare numai pe motive religioase demonstrabile și în conformitate cu derogări stricte;

14. solicită o mai bună informare a consumatorilor cu privire la metodele de producție a produselor și a produselor secundare de origine animală și la impactul lor asupra bunăstării animalelor, sub forma unei etichetări transparente și adecvate și a unor prospecte însoțitoare, prin includerea obligatorie a informațiilor privind țara de origine a animalelor și identificarea produselor;

15. subliniază că cetățenii europeni adresează în mod regulat petiții Parlamentului în legătură cu neaplicarea de către statele membre a dispozițiilor din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor; solicită, prin urmare, Comisiei să intervină în mod eficient la identificarea unor cazuri de neconformitate;

16. salută intenția Comisiei de a include bunăstarea animalelor în acordurile comerciale bilaterale și în forumurile de cooperare și solicită ca orice astfel de dispoziții să aibă caracter obligatoriu în cadrul mecanismelor de soluționare a litigiilor din acordurile de liber schimb; salută, de asemenea, intenția Comisiei de a examina modul în care bunăstarea animalelor poate fi integrată mai bine în cadrul politicii europene de vecinătate;

17. solicită introducerea unei obligații de a utiliza, în măsura în care este posibil și accesibil din punct de vedere științific, metode alternative în care nu se folosesc animale, pentru a reduce la minimum experimentele care implică suferința severă și prelungită a animalelor, astfel cum a fost reglementat în Directiva 2010/63/UE privind experimentele pe animale;

18. solicită Comisiei să intensifice sarcinile privind coordonarea și promovarea dezvoltării și utilizării unor demersuri alternative la procedurile care vizează animalele, în domeniul cercetării de bază și al celei aplicate, precum și în domeniul testării de reglementare, astfel cum este specificat în anexa VII la Directiva 2010/63/UE, sprijinind în mod activ funcțiile relevante de stabilire a strategiei și de cercetare ale laboratorului de referință al UE (Centrul Comun de Cercetare), în vederea identificării domeniilor prioritare pentru înlocuirea tehnicilor de cercetare pe animale;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE