Procedură : 2013/2040(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0426/2013

Texte depuse :

A7-0426/2013

Dezbateri :

Voturi :

PV 10/12/2013 - 9.4
CRE 10/12/2013 - 9.4
PV 11/12/2013 - 4.26

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0548

RAPORT     
PDF 334kWORD 257k
3 decembrie 2013
PE 524.599v01-00 A7-0426/2013

referitor la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente

(2013/2040(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Raportoare: Edite Estrela

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 OPINIE MINORITARĂ
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente

(2013/2040(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în 1948, în special articolele 2 și 25,

–   având în vedere articolul 2 alineatul (2), articolele 3 și 12 din Pactul internațional al Organizației Națiunilor Unite din 1996 privind drepturile economice, sociale și culturale, astfel cum au fost interpretate în Comentariul general nr. 14 al Comisiei pentru drepturi economice, sociale și culturale din cadrul Organizației Națiunilor Unite,

–   având în vedere articolul 2, articolul 12 alineatul (1) și articolul 16 alineatul (1) din Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), care se referă la sănătatea, căsătoria și viața de familie a femeilor, și recomandările generale nr. 21 (1994) și nr. 24 (1999),

–   având în vedere articolele 2, 12 și 24 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1989, care se referă la nediscriminare, la dreptul copilului de a fi ascultat și la protecția sănătății mamei, a fătului și a copilului, precum și la dezvoltarea educației și serviciilor în domeniul planificării familiale,

–   având în vedere Declarația și Programul de acțiune al Conferinței Internaționale a Organizației Națiunilor Unite pentru Populație și Dezvoltare (Cairo, 13 septembrie 1994), documentele finale ale conferințelor sale de revizuire și Rezoluția adoptată în cadrul sesiunii speciale a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ICPD+5) din iunie 1999, precum și Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 65/234 privind măsurile adoptate în urma Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare după 2014 (decembrie 2010),

–   având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile Parlamentului din 18 mai 2000, referitoare la măsurile adoptate în urma Platformei de acțiune de la Beijing(1), din 10 martie 2005, referitoare la măsurile adoptate în urma celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile − Platforma de acțiune (Beijing + 10)(2) și cea din 25 februarie 2010 privind Beijing +15 − Platforma de acțiune a ONU pentru egalitatea de gen(3),

–   având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, adoptate în cadrul summit-ului mileniului al Organizației Națiunilor Unite din septembrie 2000,

–   având în vedere declarațiile parlamentare de asumare a angajamentului privind punerea în aplicare a Programului de acțiune al CIPD de la Ottawa (2002), de la Strasbourg (2004), de la Bangkok (2006), de la Addis Abeba (2009) și de la Istanbul (2012),

–   având în vedere Raportul raportorului special al Organizației Națiunilor Unite privind dreptul la educație (A/65/162 (2010)),

–   având în vedere Strategia globală a Organizației Mondiale a Sănătății pentru sănătatea femeilor și a copiilor, lansată în 2010,

–   având în vedere punctul 16 din Raportul interimar al raportorului special al Organizației Națiunilor Unite privind dreptul fiecăruia de a se bucura de cel mai înalt nivel de sănătate fizică și mentală (A/66/254 (2011)),

–   având în vedere Raportul raportorului special al Organizației Națiunilor Unite privind dreptul fiecăruia de a se bucura de cel mai înalt nivel de sănătate fizică și mentală (A/HRC/17/25 (2011)),

–   având în vedere Raportul din 17 noiembrie 2011 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind legislația și practicile discriminatorii și actele de violență comise împotriva persoanelor pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen, (A/HR/C/19/41),

–   având în vedere Rezoluția Consiliului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite nr. 21/6 din 21 septembrie 2012 privind mortalitatea și morbiditatea materne care pot fi prevenite și drepturile fundamentale,

–   având în vedere Raportul Fondului Organizației Națiunilor Unite pentru Populație intitulat „Situația populației la nivel mondial în 2012: o alegere, nu o întâmplare”, din 14 noiembrie 2012,

–   având în vedere punctele 45-50 din Raportul raportorului special al Organizației Națiunilor Unite privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (A/HRC/22/53 (2013)),

–   având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special articolul 9, referitor la dreptul la convingeri și conștiință,

–   având în vedere Rezoluția 1399 din 2004 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei priind strategia europeană pentru promovarea sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive,

–   având în vedere Rezoluția 1607 din 2008 a Adunării parlamentare a Consiliului Europei privind accesul la avortul sigur și legal în Europa,

–   având în vedere articolele 2, 5 și 152 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolele 8, 9 și 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care se referă la combaterea discriminării bazate pe sex și la protecția sănătății umane,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere Consensul european privind dezvoltarea (2005),

–   având în vedere Concluziile Consiliului privind rolul UE în materie de sănătate globală, adoptate în cadrul celei de-a 3011-a reuniuni a Consiliului Afaceri Externe din 10 mai 2010,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1567/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind ajutorul pentru politicile și acțiunile privind sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente în țările în curs de dezvoltare(4),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1922/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind înființarea unui Institut European pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați(5),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor(6),

–   având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 1994 referitoare la rezultatele Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare de la Cairo(7) și Rezoluția sa din 4 iulie 1996 privind măsurile luate în urma Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare de la Cairo(8),

–   având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2002 referitoare la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente(9),

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2004 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui Centru European de Prevenire și Control al Bolilor(10),

–   având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 privind mortalitatea maternă, înaintea reuniunii ONU la nivel înalt programate pentru 25 septembrie 2008 și consacrate revizuirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului(11),

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(12),

–   având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2012 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2011(13),

–   având în vedere Raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind legislația și practicile discriminatorii și actele de violență comise împotriva persoanelor pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen, (A/HR/C/19/41),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0426/2013),

A. întrucât drepturile sexuale și reproductive sunt drepturi fundamentale, violarea acestora constituind încălcări ale dreptului femeilor și fetelor la egalitate, nediscriminare, demnitate și sănătate și ale dreptului de a nu fi supuse unui tratament inuman sau degradant;

B.  întrucât articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;

C. întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente afectează orice ființă umană în toate etapele vieții sale și este, prin urmare, o problemă care îi preocupă atât pe bărbați, cât și pe femei, pe tot parcursul vieții; întrucât programele în materie de sănătate sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) trebuie să fie adaptate la diferitele nevoi și provocări cu care se confruntă persoanele în diferite momente ale vieții;

D. întrucât articolul 168 din TFUE prevede că Uniunea acționează având în vedere „un nivel ridicat de protecție a sănătății umane” și are în vedere „îmbunătățirea sănătății publice”;

E.  întrucât femeile și bărbații, indiferent de vârstă, sex, rasă, etnie, clasă socială, castă, apartenență religioasă, stare civilă, ocupație, handicap, contaminarea cu HIV (sau cu infecții cu transmitere sexuală), țara de origine, statutul de imigrant, limbă, orientare sexuală și identitate de gen, au dreptul de a face propriile alegeri responsabile și în cunoștință de cauză în ceea ce privește sănătatea lor sexuală și reproductivă și ar trebui să dispună de toate posibilitățile și metodele adecvate pentru a face acest lucru;

F.  întrucât inegalitatea de gen reprezintă o cauză fundamentală a nerealizării sănătății sexuale și reproductive în cazul femeilor și al adolescenților; întrucât percepțiile stereotipe legate de feminitate și masculinitate, în general, precum și percepțiile legate de sexualitatea fetelor și femeilor, în special, reprezintă o piedică importantă în calea realizării SSRD;

G. întrucât Raportul din 2010 privind dreptul la educație al Raportorului special al ONU menționează că dreptul la o educație sexuală completă este un drept fundamental;

H. întrucât sarcinile neplanificate și nedorite reprezintă încă o realitate problematică pentru multe femei din UE, inclusiv pentru adolescente;

I.   întrucât, în aproximativ o treime din statele membre ale UE, costurile contraceptivelor nu sunt suportate de asigurarea medicală, ceea reprezintă un obstacol important în calea accesului anumitor grupuri de femei, inclusiv al femeilor cu venit redus, al adolescentelor și al femeilor care trăiesc în relații violente;

J.   întrucât femeile sunt afectate în mod disproporționat de lacunele în materie de SRHR, având în vedere natura reproducerii umane și contextul social, juridic și economic, bazat pe sex, în care aceasta are loc;

K. întrucât o educație sexuală completă, adecvată vârstei, bazată pe date concrete, exactă din punct de vedere științific și nemoralizatoare, serviciile de planificare familială de calitate și accesul la contracepție ajută la prevenirea sarcinilor neplanificate și nedorite, reduc nevoia de a recurge la avort și contribuie la prevenirea contractării HIV și a infecțiilor cu transmitere sexuală; întrucât a-i învăța pe tineri să își asume responsabilitatea pentru sănătatea lor sexuală și reproductivă are efecte pozitive pe termen lung, pe toată durata vieții lor, și un impact pozitiv asupra societății;

L.  întrucât, potrivit Fondului ONU pentru populație (UNFPA) și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 287 000 de femei mor anual din cauza complicațiilor legate de sarcină sau naștere;

M. întrucât se estimează că cinci milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani și două milioane de adolescenți cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani sunt infectați cu HIV(14) și, în general, ei nu au acces la servicii legate de sănătatea sexuală și reproductivă și de combatere a HIV și nu utilizează aceste servicii, dat fiind că acestea răspuns rareori în mod cuprinzător la nevoile specifice ale tinerilor în materie de sănătate sexuală și reproductivă;

N. întrucât, în ciuda angajamentelor internaționale, subzistă disparități între statele membre și în cadrul acestora în privința standardului de sănătate sexuală și reproductivă, și întrucât există, de asemenea, o inegalitate în materie de drepturi sexuale și reproductive în rândul femeilor din Europa, inclusiv în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate reproductivă, contracepția și avortul, în funcție de țara de reședință, venituri, vârstă, statutul de migrant sau alți factori;

O. întrucât mamele adolescente au mai puține șanse de a termina învățământul secundar, iar probabilitatea de a trăi în sărăcie este mai mare în cazul lor;

P.  întrucât femeile migrante, refugiate și fără forme legale se confruntă cu situații economice și sociale nesigure, în care problemele legate de sănătatea sexuală și reproductivă sunt adesea minimizate sau ignorate;

Q. întrucât opoziția față SSRD a crescut în Europa și în întreaga lume, cu scopul de a interzice femeilor și bărbaților drepturile sexuale și reproductive esențiale pe care statele membre ale UE s-au angajat să le protejeze în acordurile internaționale;

R.  întrucât SSRD reprezintă factori-cheie pentru egalitatea de gen, eliminarea sărăciei, creșterea și dezvoltarea economică;

S.  întrucât femeile și bărbații ar trebui să-și asume în egală măsură responsabilitatea prevenirii sarcinilor nedorite; întrucât contraceptivele sunt folosite în general de femei;

T.  întrucât prevenirea unei sarcini nedorite nu presupune numai servicii de contracepție și informare, ci include și existența unei educații sexuale complete, precum și sprijin material și financiar pentru femeile însărcinate aflate în situații precare;

U. întrucât accesul la avort în condiții de siguranță este interzis, cu excepția unor circumstanțe excepționale, în trei state membre ale UE (Irlanda, Malta și Polonia); întrucât în câteva alte state membre avortul, deși este legal, este din ce în ce mai inaccesibil din cauza unor bariere normative sau practice, cum ar fi recurgerea abuzivă la obiecția pe motive de conștiință, perioadele obligatorii de așteptare sau consilierea părtinitoare, și întrucât alte state membre au chiar în vedere restricționarea accesului la serviciile de avort;

V. întrucât circumstanțele socioeconomice și cele legate de viața profesională constituie obstacole pentru numeroase femei și tinere cupluri care vor să devină părinți;

W. întrucât mortalitatea maternă continuă să fie o preocupare în unele state membre și o provocare pentru politica europeană de dezvoltare;

X. întrucât violența sexuală reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului și are efecte devastatoare asupra sexualității, demnității, bunăstării psihologice, autonomiei și sănătății reproductive a femeilor și fetelor; întrucât practicile tradiționale vătămătoare, cum ar fi mutilarea/tăierea organelor genitale femeiești și căsătoriile timpurii și forțate, au un efect negativ asupra bunăstării personale și a stimei de sine, a relațiilor sexuale, a sarcinilor, a nașterii și reprezintă un risc permanent pentru sănătatea femeilor, dar și pentru comunități și societate, în ansamblul său;

Y. întrucât violența împotriva femeilor, în special violența conjugală și violul, este larg răspândită și un număr din ce în ce mai mare de femei sunt în pericol de a contracta HIV sau alte infecții cu transmitere sexuală ca urmare a unui comportament sexual periculos al partenerilor lor; întrucât o astfel de violență se manifestă, de asemenea, și la adresa femeilor însărcinate, crescând astfel probabilitatea unui avort spontan, a nașterii unui copil mort sau a unei întreruperi de sarcină;

Z.  întrucât disparitățile între ratele avorturilor la nivelul statelor membre și problemele de sănătate reproductivă foarte răspândite în unele părți ale Europei indică necesitatea oferirii în mod nediscriminatoriu a unor servicii abordabile, accesibile, acceptabile și de calitate, inclusiv servicii de planificare familială adaptate pentru tineri, precum și o educație sexuală completă;

AA. întrucât reducerile bugetare în materie de sănătate publică restricționează și mai mult accesul la asistența și serviciile medicale;

AB. întrucât femeile și fetele care practică prostituția și care iau droguri sunt cel mai expuse riscului contractării de infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV, iar nevoile acestor femei și fete în materie de SSRD sunt adesea neglijate;

AC. întrucât studiile au demonstrat că o educație sexuală completă și serviciile de planificare familială de calitate cresc într-adevăr probabilitatea unui comportament responsabil, sigur și respectuos în cazul primului raport sexual și al celor ulterioare;

AD. întrucât, în prezent, persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transsexuale și intersexuale (LGBTI) se confruntă încă cu discriminarea, violența și reprezentări incriminante ale sexualității și identității lor de gen în toate statele membre;

AE. întrucât ar trebui să se acorde atenție nu doar întreruperii sarcinilor nedorite, ci mai ales prevenirii acestora, întrucât prevenirea sarcinilor nedorite nu presupune numai metode de contracepție și informare, ci include și oferirea unei educații sexuale complete, precum și sprijin material și financiar pentru femeile însărcinate și cuplurile aflate în situații precare;

AF. întrucât tinerii sunt expuși la scară largă, de la o vârstă fragedă, la conținutul pornografic, în special prin accesul la internet, fie la domiciliu, fie la școală;

AG. întrucât avorturile în condiții necorespunzătoare periclitează grav sănătatea fizică și mintală a femeilor și le pot pune viața în pericol;

AH. întrucât sexualizarea tinerelor fete în mass-media este un fenomen care afectează dezvoltarea emoțională și viața sexuală atât a femeilor, cât și a bărbaților și contribuie la perpetuarea stereotipurilor de gen și a diferitelor forme de discriminare și de violență sexuală;

AI. întrucât practica sterilizării forțate a femeilor de etnie romă și a celor cu handicap, precum și a persoanelor transsexuale persistă încă în unele state membre,

AJ. întrucât schimbul de bune practici între statele membre permite identificarea de soluții optime și o protecție mai eficientă a intereselor tuturor cetățenilor UE,

AK.    întrucât există state membre care îmbină legislația liberală privind avortul cu o educație sexuală eficace, cu servicii de planificare familială de înaltă calitate și cu acces la diferite metode de contracepție, având drept rezultat rate mai reduse ale avorturilor și rate mai ridicate ale nașterilor,

Politica generală a UE în domeniul sănătății sexuale și reproductive și al drepturilor aferente

1.  reiterează faptul că „sănătatea este un drept fundamental indispensabil pentru exercitarea altor drepturi ale omului” și că UE nu poate atinge cel mai înalt nivel de sănătate posibil decât dacă SSRD pentru toți sunt recunoscute și promovate pe deplin;

2.  subliniază faptul că încălcarea SSRD are un impact direct asupra vieților femeilor și fetelor, a independenței economice a femeilor, a posibilității acestora de a profita de serviciile sociale, a accesului femeilor la procesul decizional și a participării lor la viața publică, a vulnerabilității femeilor în fața violenței masculine, a accesului femeilor la educație și a posibilității lor de a avea o viață privată și, prin urmare, aceste încălcări afectează societatea în ansamblul său;

3.  subliniază faptul că emanciparea femeilor și a fetelor este esențială pentru a ieși din cercul vicios al discriminării și violenței și pentru a promova și proteja drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la sănătate sexuală și reproductivă;

4.  recunoaște că SSRD sunt un element esențial al demnității umane, ele trebuind abordate în contextul mai larg al discriminării structurale și al in egalităților de gen; invită statele membre să protejeze SSRD prin intermediul Agenției pentru Drepturi Fundamentale și a Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), în special prin furnizarea de programe și servicii de sănătate reproductivă, inclusiv prin asigurarea asistenței și a medicamentelor esențiale pentru planificarea familială voluntară și pentru sănătatea mamei și a nou-născutului și monitorizând politicile și/sau legislația susceptibilă de a încălca sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente;

5.  invită statele membre să asigure servicii de calitate în materie de sănătate sexuală și reproductivă, adaptate la nevoile grupurilor specifice (de exemplu, tineri și grupuri vulnerabile), fără discriminare sau teamă de prejudecăți; subliniază faptul că astfel de servicii trebuie să vizeze și să faciliteze, în egală măsură, rolul activ al bărbaților și băieților în partajarea responsabilității pentru comportamentul sexual și consecințele acestuia;

6.  subliniază faptul că politicile UE și ale statelor membre trebuie să asigure respectarea, protejarea și realizarea SSRD pentru toți prin promovarea înțelegerii sexualității umane ca aspect pozitiv al vieții și prin crearea unei culturi a toleranței, a respectului, a nediscriminării și a nonviolenței;

7.  subliniază faptul că la nivelul UE și în situațiile relevante pentru politicile sale externe, Uniunea trebuie să se asigure că legile și politicile sunt modificate, aplicate sau abrogate în vederea respectării și a protejării sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente și trebuie să dea posibilitatea tuturor persoanelor de a exercita aceste drepturi fără niciun fel de discriminare;

8.  subliniază că persoanelor LGBT ar trebui să li se furnizeze opțiuni reproductive și servicii de fertilitate într-un cadru nediscriminatoriu;

9.  subliniază că practica mamelor surogat reprezintă o mercantilizare a corpului femeilor și al copiilor;

10. subliniază faptul că sterilizarea forțată a unei persoane reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale acelei persoane și a integrității sale fizice; invită statele membre să abroge orice lege în vigoare care impune sterilizarea;

11. regretă profund faptul că propunerea de instituire a unui nou program „Sănătate pentru creștere economică 2014-2020” nu menționează SSRD și solicită insistent Comisiei Europeană să includă SSRD în viitoarea Strategie a UE în domeniul sănătății publice;

12. invită statele membre să asigure o repartizare geografică adecvată a centrelor de furnizare a unor servicii de sănătate de calitate și mijloace de transport sigure și de calitate, pentru a garanta accesul egal al întregii populații, inclusiv al femeilor și fetelor din zonele rurale;

13. observă că, deși competența de a formula și de a pune în aplicare politicile din domeniul SSRD aparține statelor membre, UE poate să își exercite competența de a elabora strategii și inițiative politice, integrând chestiunile legate de SSRD în domeniile sănătății publice și combaterii discriminării, pentru a sprijini o mai bună aplicare a legislației și politicilor în materie de drepturi sexuale și reproductive și sensibilizarea cu privire la acestea, precum și pentru a promova schimbul de bune practici între statele membre;

14. invită statele membre să ofere acces la servicii în materie de sănătate sexuală și reproductivă în cadrul unei abordări bazate pe drepturile omului și fără nicio discriminare bazată pe originea etnică, accesul la locuințe, statutul de migrant, vârstă, dizabilități, orientare sexuală, identitatea de gen, starea de sănătate sau starea civilă;

15. invită guvernele statelor membre și ale țărilor candidate să dezvolte, în cooperare cu organizațiile pluraliste ale societății civile, o politică națională de calitate privind sănătatea sexuală și reproductivă care să ofere informații detaliate cu privire la metodele efective și responsabile de planificare familială, în scopul de a asigura accesul egal la o serie de metode contraceptive de calitate, precum și sensibilizarea cu privire la fertilitate;

16. invită UE și statele membre să colecteze și să monitorizeze date și statistici mai ample privind indicatorii în materie de sănătate sexuală și reproductivă (infecțiile cu transmitere sexuală, ratele avorturilor și ale contracepției, nevoile nesatisfăcute în materie de contracepție, sarcina în rândul adolescentelor etc.), defalcate cel puțin în funcție de sex și vârstă;

17. și exprimă îngrijorarea cu privire la restricționarea accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la metode contraceptive în țările în curs de aderare; invită guvernele acestor țări să adopte acte legislative și politici care să asigure accesul universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și să colecteze în mod constant datele necesare pentru a îmbunătăți sănătatea sexuală și reproductivă;

18. invită statele membre să garanteze finanțarea durabilă a serviciilor publice și a organizațiilor societății civile care oferă servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive;

19. invită statele membre să colaboreze cu Comisia, EIGE și cu societatea civilă pentru a elabora o strategie europeană pentru promovarea SSRD și să sprijine elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii naționale globale în domeniul sănătății sexuale și reproductive; sugerează ca IEEG să fie împuternicit să colecteze, să analizeze și să compileze date și bune practici la nivelul întregii Europe, pentru a înțelege mai bine obstacolele din calea integrării programelor de prevenire și de tratament în materie de sănătatea sexuală și reproductivă în sistemele generale de sănătate;

20. subliniază faptul că actualele măsuri de austeritate au un impact negativ, în special pentru femei, din punctul de vedere al calității, abordabilității și accesibilității serviciilor, informării și a programelor de sănătate publică legate de sănătatea sexuală și reproductivă, precum și asupra organizațiilor de planificare familială și de asistență, asupra prestatorilor de servicii pentru ONG-uri și asupra independenței economice a femeilor; insistă asupra faptului că statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a garanta că accesul la serviciile în materie de sănătate sexuală și reproductivă nu este periclitat;

21. invită statele membre să elaboreze o strategie în domeniul SRHR, cu un buget alocat, un plan de punere în aplicare și un sistem de monitorizare;

22. subliniază faptul că este extrem de important ca femeile să aibă acces la examene ginecologice și mamografice anuale și, prin urmare, consideră că este inacceptabil ca statele membre să limiteze astfel de servicii sub pretextul crizei și al reducerilor bugetare;

23. încurajează statele membre să facă schimb de bune practici și de pachete de măsuri în domeniul politicii în materie de sănătate sexuală și reproductivă;

24. îndeamnă statele membre și țările candidate, având în vedere impactul crizei financiare și economice asupra sectorului sănătății publice, să furnizeze informații și servicii adaptate legate de contracepție, precum și alte servicii în materie de sănătate sexuală și reproductivă, în mod gratuit sau la un preț accesibil, cum ar fi examene ginecologice și mamografice anuale, precum și măsuri pentru prevenirea, diagnosticarea și tratarea infecțiilor cu transmitere sexuală, care includ consiliere profesională de calitate, pentru toate segmentele populației, inclusiv pentru femeile din zonele rurale, tineri, minoritățile etnice, migranți, persoanele cu handicap și persoane excluse social;

25. subliniază faptul că SSRD reprezintă drepturi fundamentale ale femeilor și bărbaților, care nu ar trebui restrânse din motive religioase, de exemplu prin încheierea de concordate;

26. insistă asupra faptului că, asigurând libertatea fundamentală a femeilor, a fetelor și a cuplurilor de a decide cu privire la viața lor sexuală și reproductivă, inclusiv de a decide când doresc să aibă copii, se creează oportunități de începere a unor activități care țin, de exemplu, de educație și încadrarea în câmpul muncii, ceea ce contribuie la egalitatea de gen, la reducerea sărăciei și la dezvoltarea durabilă favorabilă incluziunii; ia act de faptul că, atunci când familiile pot decide asupra unui număr mai mic de copii, cu perioade mai mari între nașterea lor, ele pot consacra mai mult timp educației și sănătății fiecărui copil;

Sarcinile neprevăzute și nedorite: accesul la contracepție și la avort în condiții de siguranță

27. subliniază că este esențial pentru dezvoltarea individuală, socială și economică ca femeile să aibă dreptul de a decide în mod liber și responsabil numărul copiilor, momentul apariției lor și intervalul de timp care îi separă, astfel cum este stabilit în legislația internațională privind drepturile omului;

28. subliniază faptul că planificarea familială voluntară contribuie la prevenirea sarcinilor neplanificate și nedorite, precum și la reducerea nevoii de a face un avort;

29.  invită statele membre să nu împiedice femeile însărcinate care doresc să facă un avort să călătorească în alte state membre sau jurisdicții în care procedura este legală;

30. îndeamnă statele membre să promoveze cercetarea științifică în domeniul metodelor de contracepție controlate de femei și a celor controlate de bărbați, pentru a facilita împărțirea responsabilității contracepției;

31. subliniază că avortul nu trebuie, în niciun caz, promovat ca metodă de planificare familială;

32. subliniază că statele membre ar trebui să pună în aplicare politici și măsuri menite să împiedice avorturile din motive sociale sau economice și să ofere sprijin mamelor și cuplurilor aflate în dificultate;

33. recomandă ca, în ceea ce privește drepturile omului și sănătatea publică, serviciile de calitate privind avortul să devină legale, sigure și accesibile tuturor în cadrul sistemelor publice de sănătate din statele membre, inclusiv femeilor nerezidente care solicită adesea aceste servicii în alte țări din cauza legislației restrictive în materie de avort din țara lor de origine și să se evite avorturile clandestine care pun în pericol sănătatea fizică și mintală a femeilor;

34. subliniază că, chiar și atunci când este legal, avortul este adesea împiedicat sau întârziat de obstacole care stau în calea accesului la servicii corespunzătoare, cum ar fi recurgerea generalizată la obiecția pe motive de conștiință, perioadele de așteptare nejustificate din punct de vedere medical sau consilierea părtinitoare; subliniază faptul că statele membre ar trebui să reglementeze și să monitorizeze recurgerea la obiecția pe motive de conștiință în profesiile-cheie pentru a se asigura că asistența în materie de sănătate reproductivă este garantată ca drept fundamental, garantând, în același timp, accesul la servicii legale și creând sisteme de trimitere publice și de bună calitate; subliniază faptul că dreptul la obiecția pe motive de conștiință este un drept individual și nu o politică colectivă și că sfaturile și consilierea trebuie să fie confidențiale și nemoralizatoare; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că personalul medical este obligat să refuze servicii în materie de SSRD în spitale și clinici bazate pe religie în întreaga UE;

35. îndeamnă statele membre să adopte măsuri specifice pentru a răspunde nevoilor deosebite ale persoanelor vulnerabile expuse riscului de marginalizare și de excluziune socială și economică și mai ales nevoilor femeilor tinere din mediul rural pentru care accesul la metodele contraceptive moderne poate fi îngreunat de probleme economice și sociale, în special în contextul crizei economice actuale;

36. invită toate statele membre să se asigure că specialiștii din domeniul sănătății care realizează avorturi și prestează servicii legate de avort nu sunt urmăriți penal sau sancționați în baza niciunui instrument de drept penal pe motiv că au furnizat aceste servicii;

37. invită guvernele statelor membre și ale țărilor candidate să se abțină de la urmărirea în justiție a femeilor care au avortat ilegal;

38. recomandă statelor membre să furnizeze în continuare informațiile și serviciile necesare pentru a menține un nivel scăzut de mortalitate maternă și să depună eforturi suplimentare pentru a reduce mortalitatea maternă și pentru a garanta asistență prenatală și postnatală de calitate;

Educația sexuală completă și servicii adaptate pentru tineri

39. invită statele membre să garanteze accesul universal la informații, educație și servicii complete în materie de SRHR; îndeamnă statele membre să se asigure că aceste informații acoperă o gamă largă de metode de planificare și de consiliere familială, asistarea la nașteri de către personal specializat și dreptul de acces la îngrijiri ginecologice și obstetrice în regim de urgență și că aceste informații sunt neutre și exacte din punct de vedere științific în ceea ce privește avortul;

40. subliniază faptul că participarea tinerilor, în cooperare cu alte părți interesate, cum ar fi părinții, la dezvoltarea, punerea în aplicare și evaluarea programelor este esențială pentru eficacitatea unei educații sexuale complete; încurajează recurgerea la educatorii cu un profil similar în educația sexuală, ca metodă eficientă de emancipare și invită statele membre și țările candidate să utilizeze și alte metode pentru a se adresa tinerilor, cum ar fi campaniile publicitare, vânzarea subvenționată de prezervative și alte metode contraceptive și inițiativele precum liniile de asistență telefonică confidențială;

41. invită statele membre să asigure introducerea educației sexuale ca disciplină obligatorie în programele școlare pentru învățământul primar și secundar; subliniază faptul că este important să se revizuiască și să se actualizeze regulat predarea educației sexule și să se acorde o atenție deosebită respectării femeilor și egalității de șanse între femei și bărbați;

42. subliniază faptul că educația sexuală trebuie să fie concepută și aplicată într-o abordare holistică, pozitivă și bazată pe drepturi, cu accent pe dezvoltarea deprinderilor de viață și cu includerea aspectelor psihosociale și biomedicale ale sănătății sexuale și reproductive și ale drepturilor aferente;

43. subliniază că nevoile adolescenților în materie de sănătate sexuală și reproductivă diferă de cele ale adulților; invită statele membre să se asigure că adolescenții au acces la servicii accesibile, prin care preocupările lor și dreptul lor la confidențialitate și la viață privată sunt luate în considerare în mod corespunzător;

44. invită statele membre să ofere servicii în materie de sănătate sexuală și reproductivă adaptate adolescenților, care să fie în conformitate cu vârsta, gradul de maturitate și evoluția capacităților lor, să fie nediscriminatorii pe motive de gen, stare civilă, dizabilități sau orientare/identitate sexuală, și care să fie accesibile fără acordul părinților sau al tutorilor legali;

45. invită statele membre să asigure pentru toți copiii și adolescenții o educație obligatorie, adaptată în funcție de vârstă și care să țină seama de problemele de gen în materie de sexualitate și relații, și care să fie furnizată într-un mediu comun pentru ambele sexe;

46. invită statele membre să elaboreze și să introducă, pentru studenții la Facultatea de Medicină și pentru personalul medical, programe și cursuri de educație și de formare postuniversitară pe teme legate de sănătatea sexuală și drepturile reproductive, cu scopul de a garanta că femeile și cuplurile beneficiază, atunci când decid cu privire la proiectele lor familiale, de îndrumare de calitate, bazată pe starea lor de sănătate și pe nevoile personale și profesionale;

47. îndeamnă statele membre să ia măsuri de eliminare a tuturor barierelor care împiedică accesul adolescentelor și al adolescenților la metode de contracepție sigure, eficace și ieftine, inclusiv prezervative, și să ofere informații clare legate de contraceptive;

48. reamintește statelor membre că trebuie să garanteze că copiii și tinerii se pot bucura de dreptul lor de a căuta, primi și transmite informații legate de sexualitate, inclusiv orientare sexuală, identitate de gen și exprimare a genului, în mod adecvat vârstei lor și care să țină seama de gen;

49. insistă ca statele membre să elaboreze măsuri care să prevadă depunerea unor eforturi de sprijinire a tinerelor mame, a mamelor minore și a femeilor însărcinate pentru ca acestea să facă față problemelor legate de maternitatea timpurie și pentru a preveni cazurile de pruncucidere;

50. subliniază faptul că educația sexuală trebuie să includă lupta împotriva stereotipurilor, a prejudecăților, a tuturor formelor de violență de gen și de violență împotriva femeilor și fetelor, să clarifice și să denunțe problema discriminării din motive de gen și de orientare sexuală, precum și a barierelor structurale din calea egalității reale, în special egalitatea între femei și bărbați, precum și să pună accentul pe respectul reciproc și pe responsabilitatea comună;

51. subliniază faptul că educația sexuală trebuie să includă informații nediscriminatorii și să transmită o viziune pozitivă asupra persoanelor LGBTI, în vederea susținerii și protejării eficace a drepturilor tinerelor persoane LGBTI;

52. în acest sens, subliniază faptul că educația sexuală este deosebit de necesară deoarece tinerii au acces, de la o vârstă fragedă, la conținut pornografic și degradant, în special prin intermediul internetului; subliniază, prin urmare, că educația sexuală trebuie să facă parte integrantă dintr-o abordare care sprijină într-o mai mare măsură dezvoltarea emoțională a tinerilor, în scopul de a le permite să întemeieze relații bazate pe respect reciproc; încurajează statele membre să lanseze campanii destinate părinților și adulților care desfășoară activități cu tineri, pentru a crește de gradul de sensibilizare a acestora cu privire la efectele dăunătoare ale pornografiei asupra adolescenților;

53. solicită și statelor membre să răspundă nevoii fundamentale de a asigura o educație sexuală completă, care să includă aspectele emoționale ale relațiilor, având în vedere fenomenul sexualizării tinerelor fete în conținuturile audiovizuale și digitale la care tinerii au acces;

54. solicită statelor membre să se concentreze, în contextul educației sexuale, asupra infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV, prin încurajarea unui comportament sexual protejat și prin facilitarea accesului la mijloace de protecție;

Prevenirea și tratarea infecțiilor cu transmitere sexuală

55. îndeamnă statele membre să garanteze accesul imediat și universal la tratamentele pentru infecțiile cu transmitere sexuală, oferite într-un mod sigur și nemoralizator;

56. invită statele membre să mențină și să îmbunătățească calitatea și nivelul informațiilor disponibile pentru publicul larg și să își consolideze politicile de sensibilizare cu privire la infecțiile cu transmitere sexuală, în special HIV/SIDA, pe baza celor mai recente descoperiri și practici medicale, cu privire la modurile de transmitere a bolilor, precum și la metodele de prevenire și de evitare a unei sarcini nedorite;

57. invită statele membre să prevadă acțiuni de prevenire, în paralel cu consilierea și depistarea voluntare;

58. invită Comisia și statele membre să abordeze problema specifică a SSRD în cazul persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA, punând accentul pe nevoile femeilor și ale persoanelor vulnerabile, inclusiv ale persoanelor care practică prostituția, ale deținuților, migranților și persoanelor care folosesc droguri injectabile, în special prin integrarea accesului la teste și la tratament și inversând sensul factorilor socioeconomici subiacenți, cum ar fi inegalitatea de gen și discriminarea, care cresc riscul de infectare cu HIV/SIDA pentru femei și persoanele vulnerabile;

59. invită UE să promoveze și să investească în cercetarea și dezvoltarea de noi tehnologii de prevenire, diagnostice și tratamente mai bune, acceptabile, abordabile, accesibile și de înaltă calitate, care să vizeze HIV și SIDA și alte infecții cu transmitere sexuală, precum și bolile tropicale neglijate, cu scopul de a reduce presiunea exercitată de aceste boli asupra sănătății mamei și a copilului;

60. invită statele membre să introducă strategii eficace și favorabile incluziunii de prevenire a infecției cu HIV și să elimine normele și legile care incriminează și stigmatizează persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, cum ar fi legile care prevăd urmărirea în justiție pentru transmiterea sau expunerea unei persoane la HIV, întrucât aceste legi s-au dovedit a fi ineficiente și chiar contraproductive în prevenirea HIV;

61. îndeamnă Comisia și statele membre să faciliteze accesul la informații, vaccinuri și tratamente pentru a proteja copiii împotriva infectării cu HIV în timpul sarcinii și pentru a asigura furnizarea imediată de tratament postnatal corespunzător în caz de infectare;

Violența legată de drepturile sexuale și reproductive

62. condamnă orice încălcare a integrității corporale a femeilor, precum și practicile vătămătoare care vizează controlarea dreptului femeilor de a decide liber cu privire la viața lor sexuală și reproductivă, în special mutilarea genitală a femeilor; subliniază că acestea reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale, pe care statele membre au obligația de a le stopa urgent;

63. recomandă ca statele membre să se asigure că femeile și bărbații din toate grupurile sociale și etnice își dau acordul în deplină cunoștință de cauză cu privire la toate serviciile și procedurile medicale, cum ar fi serviciile de contracepție, sterilizare și avort; invită statele membre să stabilească proceduri care să garanteze dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman sau degradant în cadrul instituțiilor care oferă servicii de sănătate reproductivă, punând accent pe centrele de detenție, penitenciare, instituțiile psihiatrice și geriatrice;

64. reamintește că violența sexuală și controlul sexual asupra femeilor, cum ar fi violul, inclusiv violul în cadrul cuplului, mutilarea genitală feminină (MGF), abuzul sexual, incestul, exploatarea sexuală, hărțuirea sexuală și căsătoriile forțate/la o vârstă precoce au efecte devastatoare pe termen lung asupra sănătății sexuale și reproductive a femeilor și fetelor, precum și asupra stimei de sine și a emancipării; invită statele membre să abordeze necesitatea de a proteja femeile și fetele de aceste abuzuri și de a oferi servicii victimelor, cu sprijinul programelor educaționale atât la nivel național, cât și comunitar, și să se axeze pe măsurile necesare, prevăzând pedepse drastice pentru persoanele care comit astfel de acte de abuz, inclusiv incriminarea actelor sexuale prin constrângere;

65. invită statele membre să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

66. invită statele membre și țările candidate să le garanteze femeilor care rămân însărcinate în urma unui viol, precum și femeilor a căror sarcină le pune sănătatea sau viața în pericol, posibilitatea de a avorta și de a beneficia de toate garanțiile juridice și în materie de sănătate, fără nicio restricție;

67. insistă asupra faptului că este necesar ca SSRD să fie consacrate în instrumentele internaționale existente privind drepturile omului și în documentele esențiale actuale ce exprimă un consens politic; regretă faptul că poziția UE formulată în cadrul pregătirii pentru Conferința ONU privind dezvoltarea durabilă (Rio+20), care recunoaște SSRD ca fiind o chestiune transsectorială esențială pentru alte aspecte legate de dezvoltare, nu a fost reflectată în documentul final al ONU, din cauza lipsei unei voci unite a UE;-{}-

68. solicită statelor membre să garanteze integrarea proceselor CIPD+20, Beijing+20 și Rio+20 în cadrul post-2015;

SSRD și asistența publică pentru dezvoltare (APD)-{}-

69. reamintește statelor membre că investițiile în sănătatea reproductivă și în planificarea familială sunt printre cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și al dezvoltării, și cele mai eficiente modalități de promovare a dezvoltării durabile ale unei țări;

70. subliniază importanța educației și a sensibilizării în domeniul educației sexuale și reproductive ca parte integrantă a agendei privind sănătatea femeilor în țările în curs de dezvoltare;

71. solicită Comisiei să prevadă o rubrică specială privind SSRD în cadrul rubricilor tematice din Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, precum și să asigure fonduri suficiente pentru agenda generală privind SSRD în toate instrumentele corespunzătoare;

72. reamintește că în țările în curs de dezvoltare este nevoie urgentă de lucrători instruiți în domeniul sănătății și că este necesar să se împiedice exodul specialiștilor din domeniul sănătății prin stimulente financiare și sprijin în ceea ce privește formarea; subliniază importanța unor servicii integrate de sănătate legate de HIV sau SSRD, precum și a implicării societății civile, a autorităților locale, a comunităților, a organizațiilor nonprofit din domeniul sănătății publice și a organizațiilor de voluntari în toate etapele de instituire a unor servicii de sănătate; insistă în mod deosebit asupra nevoii de a facilita accesul la asistență medicală în materie de SSRD în zonele rurale sau izolate;

73. sprijină Recomandarea 1903 (2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind alocarea a 0,7% din venitul național brut AOD; invită UE să mențină acest angajament prin finanțarea și punerea în aplicare a instrumentelor europene pentru acțiuni externe 2014-2020 și a Fondului european de dezvoltare;

74. subliniază faptul că epidemiile din anumite țări în curs de dezvoltare care sunt partenere ale UE, inclusiv epidemia de HIV, constituie impedimente semnificative în calea dezvoltării;

75. îndeamnă organizațiile care primesc fonduri UE pentru HIV/SIDA și/sau protecția sănătății să elaboreze o strategie clară, concisă și transparentă privind modul în care pot integra SSRD și prevenirea primară a HIV în cadrul intervențiilor lor;

76. îndeamnă UE să se asigure că cooperarea europeană pentru dezvoltare adoptă o abordare întemeiată pe drepturile fundamentale și vizează în mod ferm și explicit SSRD, stabilind obiective concrete, acordând o atenție deosebită serviciilor de planificare familială, mortalității materne și infantile, avortului în condiții de siguranță, metodelor contraceptive, prevenirii și combaterii HIV/SIDA și a altor boli cu transmitere sexuală și eliminării practicilor precum mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate și/sau la o vârstă fragedă, avortul selectiv în funcție de sexul copilului și sterilizarea forțată;

77. solicită delegațiilor UE să colaboreze cu guvernele relevante pentru a elabora și pune în aplicare politici care se axează pe promovarea valorii femeilor și fetelor în societate, pentru a combate inegalitatea de gen, discriminarea femeilor și a fetelor și normele sociale care favorizează preferința pentru fii, care constituie cauza principală a selecției prenatale în funcție de sex, a infanticidului în cazul fetelor și a avortării fetușilor de sex feminin, precum și a căsătoriei timpurii forțate și a mutilării genitale a femeilor; subliniază faptul că eforturile de a limita selecția în funcție de sex nu trebuie să împiedice sau să limiteze dreptul femeilor de a avea acces la tehnologiile și serviciile care asigură sănătatea sexuală și reproductivă;

78. îndeamnă ca acordarea ajutorului umanitar al UE și al statelor sale membre să nu facă obiectul restricțiilor privind ajutorul umanitar impuse de Statele Unite ale Americii sau de alți donatori, în special prin asigurarea accesului la avort pentru femeile și fetele care sunt victime ale violurilor în cadrul conflictelor armate;

79. îndeamnă Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să abordeze, în cadrul dialogurilor pe tema drepturilor omului, barierele cu care se confruntă persoanele care încearcă să aibă acces la servicii în materie de sănătate reproductivă și să își exercite drepturile sexuale și reproductive;

80. observă că la punerea în aplicare a programului de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD), adoptat la Cairo în 1994, s-a recunoscut faptul că sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt fundamentale pentru o dezvoltare durabilă;

81. îndeamnă Comisia, în acest context, să mențină printre prioritățile sale în materie de dezvoltare îndepărtarea oricăror bariere din calea accesului la SSRD și la servicii de îngrijire medicală prenatală și maternală de calitate, accesibile, acceptabile și la un preț accesibil, inclusiv planificarea voluntară a familiei, accesul la contracepție și avorturile în condiții de siguranță și servicii concepute special pentru tineri, combătând, în același timp, discriminarea de gen care conduce la avorturi involuntare sau bazate pe sexul fătului, la sterilizare forțată, precum și la cazuri de violență sexuală, precum și asigurând furnizarea de articole pentru sănătatea sexuală și reproductivă, articole pentru îngrijire medicală prenatală și maternală, prevenirea și tratarea HIV și îngrijirea și sprijinirea bolnavilor cu HIV, fără discriminare;

82. îndeamnă UE și statele sale membre să se asigure că procesul de revizuire operațională al CIPD+20 determină o evaluare cuprinzătoare a tuturor aspectelor legate de exercitarea deplină a drepturilor sexuale și reproductive, reafirmă o abordare puternică și progresivă a drepturilor sexuale și reproductive, în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și consolidează responsabilitatea guvernelor în ceea ce privește atingerea obiectivelor stabilite; în special, invită UE și statele sale membre să se asigure că procesul de revizuire se desfășoară într-o manieră participativă și că oferă diferitelor părți interesate, inclusiv societății civile, precum și femeilor, adolescenților și tinerilor, posibilitatea de a participa în mod semnificativ; reamintește faptul că o astfel de revizuire trebuie să se bazeze pe drepturile omului și să se concentreze asupra drepturilor sexuale și reproductive;

83. solicită Comisiei și SEAE, în special delegațiilor UE de pe teren, să fie pe deplin conștiente de faptul că SSRD și îngrijirile medicale din perioada prenatală și postnatală constituie factori importanți pentru o dezvoltare sustenabilă și favorabilă incluziunii, în contextul dezvoltării umane, al guvernanței, al egalității de gen și drepturilor omului, al autonomizării economice a tinerilor și femeilor la nivel național, precum și factori importanți pentru procesul curent de programare al UE pentru perioada 2014-2020;

84. îndeamnă UE să se asigure că legăturile dintre dinamica populației și dezvoltarea durabilă favorabilă incluziunii și SSRD sunt prioritare în conturarea cadrului mondial pentru dezvoltare post-2015, în care toate persoanele fizice își pot exercita drepturile omului care le revin, inclusiv SSRD, indiferent de statutul lor social, vârstă, orientare sexuală, identitate de gen, rasă, etnie, handicap, religie sau credință; insistă ca UE să adopte o poziție comună, coerentă și autoritară în această privință;

85. reamintește că, la nivel mondial, femeile care au sarcini nedorite ar trebui să aibă acces imediat la consiliere și informații fiabile; reamintește, de asemenea, că ar trebui oferite servicii complete și asistență de calitate în materie de sănătate;

86. solicită UE și statelor membre să își îndeplinească angajamentele în vederea punerii în aplicare depline și eficace a programului de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și a rezultatelor conferințelor lor de revizuire;

87. îndeamnă Comisia și SEAE să sprijine asumarea responsabilității și a rolului de lider de către guvernele naționale, autoritățile locale și societatea civilă în domeniul promovării SRHR și al furnizării acestor servicii, care sunt universale și trebuie să se bazeze pe responsabilități comune;

88. solicită Parlamentului să abordeze încălcările în materie SSRD în cadrul raportului său anual privind „Drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință”;

°

°         °

89. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

JO C 59 E, 23.2.2001, p. 133.

(2)

JO C 320 E, 15.12.05, p. 12.

(3)

JO C 348 E, 21.12.10, p. 11.

(4)

JO L 224, 6.9.2003, p. 1.

(5)

JO L 403, 30.12.2006, p.9.

(6)

JO L 142, 30.4.2004, p. 1.

(7)

JO C 305, 31.10.1994, p. 80.

(8)

JO C 211, 22.7.1996, p. 31.

(9)

JO C 271, 12.11.2003, p. 219.

(10)

JO L 142, 30.4.2004, p. 1.

(11)

JO C 295, 4.12.2009.

(12)

JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.

(13)

JO C 251 E, 31.8.2013, p. 1.

(14)

Raportul UNICEF intitulat Opportunity in crisis: preventing HIV from early adolescence to young adulthood (Criza ca oportunitate: prevenirea HIV de la începutul adolescenței până la începutul vârstei adulte), 2011.


EXPUNERE DE MOTIVE

Anual, PNUD realizează un clasament al țărilor în funcție de nivelul lor de inegalitate de gen. Indicele inegalității de gen este măsurat în funcție de dezavantajele de care suferă femeile în trei aspecte ale vieții: sănătatea reproductivă, emanciparea și piața muncii(1). Prezentul raport se axează pe primul element și pe drepturile sale aferente, nu doar ca o chestiune legată de drepturile omului, ci și ca modalitate de realizare a egalității de gen.

Aflându-se printre cele mai dezvoltate țările din lume, statele membre ale UE se situează în fruntea clasamentului mondial al țărilor din punctul de vedere al sănătății reproductive a populației lor(2). Cu toate acestea, din datele puse la dispoziție de statele membre reiese o disparitate puternică în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor la nivelul Europei.

Cu numeroase ocazii, Parlamentul European (PE) și-a exprimat sprijinul pentru realizarea de investiții în domeniul sănătății sexuale și reproductive și al drepturilor aferente (SRHR). Adoptarea unei poziții ferme de către UE în materie de SSRD va fi posibilă doar printr-un impuls puternic din partea acestei instituții.

Prezentul raport intervine într-un moment foarte important. Actualul context politic și economic amenință respectarea SSRD. Din cauza crizei financiare actuale, a recesiunii și a reducerile aferente din bugetele publice, există la nivelul statelor membre tendința de a accelera privatizarea serviciilor de sănătate și de a reduce accesul la serviciile de sănătate și nivelul de calitate al acestora(3). În plus, au apărut reacții foarte conservatoare în ceea ce privește SSRD în întreaga Europă. Așa cum s-a manifestat în mod clar în țări precum Spania și Ungaria și în forumuri regionale, cum ar fi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Comitetul european privind drepturile sociale și chiar în cadrul PE, opoziția față de avort devine tot mai puternică și își face tot mai mult auzită vocea. Având în vedere aceste atacuri, este mai important ca oricând ca PE să apere drepturile sexuale și reproductive ca drepturi fundamentale și să ofere un rezumat util al situației actuale privind SSRD la nivel european.

Sănătatea sexuală și reproductivă

OMS afirmă că „sănătatea reproductivă se referă la procesele și funcțiile reproductive și la sistemul reproductiv în toate etapele vieții. Prin urmare, acest lucru înseamnă că oamenii sunt capabili să aibă o viață sexuală responsabilă, satisfăcătoare și sigură și au capacitatea de a se reproduce și libertatea de a decide dacă, când și cât de des doresc să facă acest lucru. Sunt implicite drepturile bărbaților și ale femeilor de a fi informați cu privire la metodele sigure, eficace, abordabile și acceptabile de reglare a fertilității, alese de aceștia, și de a avea acces la aceste metode, precum și dreptul de acces la servicii de sănătate corespunzătoare, care să le permită femeilor să ducă sarcina până la capăt și să nască în condiții de siguranță și să le ofere cuplurilor cele mai bune șanse de a avea copii sănătoși”(4).

Sănătatea sexuală este definită ca „o bunăstare fizică, emoțională, mentală și socială în ceea ce privește sexualitatea; nu este vorba doar de absența bolii, a disfuncției sau a infirmității. Sănătatea sexuală necesită o abordare pozitivă și respectuoasă a sexualității și a relațiilor sexuale, precum și posibilitatea de a avea experiențe sexuale satisfăcătoare și sigure, fără constrângere, discriminate și violență. Pentru a ajunge la sănătatea sexuală și pentru a o menține, drepturile sexuale ale tuturor persoanelor trebuie respectate, protejate.(5)”-

Drepturile sexuale și reproductive

Sănătatea sexuală și reproductivă este protejată de drepturile sexuale și reproductive. Așa cum este prevăzut la articolul 96 din Platforma de acțiune de la Beijing (1995), aceste drepturi se bazează pe drepturile fundamentale la egalitate și la demnitate.

Drepturile sexuale și reproductive, inclusiv dreptul la îngrijire maternă și la planificare familială, includ libertăți și drepturi legate de numeroasele drepturi civile, politice, economice, sociale și culturale deja stabilite. Deși nu sunt interschimbabile, drepturile reproductive reprezintă un aspect al drepturilor sexuale, la fel cum drepturile sexuale reprezintă un aspect al drepturilor reproductive(6).

Mortalitatea maternă

Deși majoritatea statelor membre continuă să mențină rate foarte scăzute ale mortalității materne (între 2 și 10 decese materne pentru 100 000 de născuți vii)(7), în unele state membre aceste rate sunt mult mai ridicate (34 în Letonia, 27 în România, 21 în Ungaria și 20 în Luxemburg). O serie de state membre înregistrează tendințe încurajatoare, de exemplu, din 1999 în 2010, mortalitatea maternă a scăzut în România de la 170 la 27, în Letonia de la 54 la 34, în Bulgaria de 24 la 11, în Lituania de 34 la 8. Totuși, în același timp, alte state membre înregistrează tendințe și fluctuații îngrijorătoare; rata estimată a mortalității materne în Luxemburg a crescut de la 6 în 1990 la 20 în 2010, în timp ce Ungaria a reușit să reducă rata sa de 23 din 1990 la 10 în cursul anilor 2000, pentru ca aceasta să crească din nou în 2010 la 21(8). În Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile fundamentale și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință, Parlamentul European a reamintit că prevenirea mortalității și morbidității materne necesită promovarea și protejarea eficace a drepturilor omului ale femeilor și fetelor, mai ales a dreptului lor la viață, educație, informare și sănătate. PE a subliniat că UE trebuie așadar să joace un rol important, contribuind la reducerea complicațiilor evitabile care apar înaintea și în timpul sarcinii și al nașterii, precum și ulterior;

Colectarea datelor

Numeroase state membre nu colectează datele necesare pentru a evalua pe deplin sănătatea reproductivă și sexuală. De exemplu, peste două treimi din statele membre nu dețin informații privind procentajul de femei însărcinate care au efectuat cel puțin o vizită prenatală și peste un sfert dintre statele membre nu dispun de date privind procentajul nașterilor la care a participat un cadru medical specializat(9). Deși colectarea acestor date poate fi considerată inutilă de unele țări foarte dezvoltate, ele reprezintă totuși indicatori importanți care permit monitorizarea sistematică a standardelor în materie de sănătate reproductivă.-{}- Este necesar ca statele membre să colecteze și să monitorizeze date și statistici mai cuprinzătoare privind indicatorii în materie de sănătate sexuală și reproductivă (infecțiile cu transmitere sexuală, ratele avorturilor și contracepției, necesitățile nesatisfăcute în materie de contracepție, sarcina în rândul adolescentelor etc.) Pentru a avea o mai bună privire de ansamblu asupra situației în întreaga Uniune, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați ar trebui, prin urmare, să garanteze colectarea și analizarea datelor și a bunelor practici.

Educația sexuală

În majoritatea statelor membre, educația sexuală este obligatorie în temeiul dreptului național, deși conținutul și calitatea sa variază. Potrivit unui studiu recent, bunele practici în materie de educație sexuală pot fi observate în Benelux și în țările nordice, în Franța și în Germania. Programele de educație sexuală din statele membre din estul și sudul Europei tind să fie deficitare sau chiar inexistente(10).

Ratele ridicate ale sarcinii, avortului și infecțiilor cu transmitere sexuală în rândul adolescentelor tind să fie legate de o educație sexuală deficitară sau insuficientă. Datele actuale ale UE concordă cu această premisă, așa cum o indică rata mai ridicată a natalității în rândul adolescentelor și a avorturilor din statele membre din Europa de Est(11).

Deși tendința generală înregistrează o ușoară îmbunătățire a programelor în materie de educație sexuală, obiectivele comune și schimbul de bune practici între statele membre ar putea contribui la facilitarea armonizării normelor în materie de educație sexuală și ar contribui la îmbunătățirea sănătății sexuale și reproductive a tuturor tinerilor europeni.

Ratele natalității și sarcina nedorită în rândul adolescentelor

Ratele natalității în rândul adolescentelor(12) variază în mod semnificativ de la un stat membru la altul. Ratele cele mai scăzute ale natalității în rândul adolescentelor (între 5 și 9 nașteri pe an) se înregistrează în prezent în Țările de Jos, Slovenia, Danemarca, Suedia, Cipru, Italia, Luxemburg și Finlanda. Rate ușor mai ridicate ale natalității în rândul adolescentelor (între 10 și 20) se înregistrează în majoritatea statelor membre: Germania, Austria, Franța, Belgia, Grecia, Spania, Republica Cehă, Letonia, Polonia, Portugalia, Irlanda, Lituania, Ungaria și Malta. Ratele cele mai ridicate ale natalității în rândul adolescentelor se înregistrează în Slovacia (22), Estonia (24), Regatul Unit (26), România (40) și Bulgaria (44).

În ciuda tendințelor încurajatoare din unele state membre, disparitatea puternică între rata natalității în rândul adolescentelor din Țările de Jos (5) și cea din Regatul Unit (26) și Bulgaria (44) indică faptul că majoritatea tinerilor din UE nu dispun de competențele și cunoștințele necesare pentru a face alegeri responsabile în materie de sexualitate și de reproducere.

Pe lângă natura neprevăzută a majorității sarcinilor din rândul adolescentelor și a faptului că tinerele fete nu sunt, în general, pregătite să fie mame, nașterea are adesea consecințe pe termen lung pentru acestea. Problemele de sănătate legate de sarcină sunt mai curente la adolescente decât la persoanele adulte (de exemplu, pierderea sarcinii, decesul neonatal). De asemenea, studiile sugerează că mamele adolescente au mai puține șanse de a promova liceul și mai multe șanse de a se confrunta cu sărăcia. Mai mult decât atât, copiii adolescentelor suferă adesea de insuficiență ponderală și se confruntă cu probleme de sănătate și de dezvoltare(13).

Problema sarcinii nedorite privește și femeile adulte și aceasta poate surveni din mai multe motive: eșecul contracepției, contracepția necorespunzătoare sau neregulată, parteneri sexuali care se opun contracepției, raportul sexual forțat sau violul sau problemele de sănătate. Așa cum indică OMS, „chiar și o sarcină planificată poate deveni nedorită în cazul în care împrejurările se modifică.”(14)

Avortul

Douăzeci de state membre permit avortul la cerere. Din cele șapte rămase, trei state membre (Regatul Unit, Finlanda, Cipru) permit o interpretare suplă a motivelor restricției, în timp ce în alte trei state membre (Irlanda, Polonia, Luxemburg) interpretarea motivelor restricției este mai strictă, iar medicii nu sunt dispuși, în general, să practice avorturi sau se tem de repercusiuni, ceea ce înseamnă că avorturile legale sunt, conform statisticilor, practicate foarte rar, chiar niciodată. Malta este singurul stat membru care interzice avortul prin lege, fără nicio excepție(15). Motivele care limitează practicarea avortului pot include riscul pentru viața mamei sau sănătatea fizică și/sau mintală, malformația fătului, violul sau motive medicale sau socioeconomice. În majoritatea statelor membre limita gestațională pentru practicarea avortului este 12 săptămâni. Cheltuielile legate de avort variază foarte mult de la un stat membru la altul; în țările în care securitatea socială rambursează avorturile, rambursarea nu are loc decât în cazul în care avortul este practicat din motive medicale. Unele state membre impun o perioadă de așteptare și este posibil ca minorele care doresc să facă un avort să aibă nevoie de acordul parental(16).

Trebuie remarcat faptul că sunt impuse din ce în ce mai multe obstacole pentru a împiedica accesul la avort, chiar și în țările care au legi mai suple în materie de avort. Femeile se confruntă în principal cu recurgerea nereglementată la obiecția pe motive de conștiință, cu perioade de așteptare obligatorii sau cu consiliere părtinitoare(17). Recurgerea la obiecția pe motive de conștiință a împiedicat numeroase femei să aibă acces la servicii de sănătate reproductivă, cum ar fi informații privind contracepția, accesul la contracepție și achiziționarea mijloacelor contraceptive, testele prenatale și întreruperea legală a sarcinii. Au fost raportate cazuri în Slovacia, Ungaria, România, Polonia, Irlanda și Italia în care 70% dintre medicii ginecologi și 40% dintre anesteziști invocă obiecția pe motive de conștiință și refuză să practice actele legate de avort. Aceste bariere se opun în mod clar normelor în materie de drepturi fundamentale și standardelor medicale internaționale(18).

Nu sunt rare situațiile în care femeile care locuiesc în țări care impun restricții în materie de avort se deplasează în alte state membre pentru a avorta. Această practică reprezintă totuși o povară economică importantă pentru anumite grupuri, pe lângă faptul că prezintă riscul urmăririi penale în țara de reședință. Mai mult decât atât, ea face dificilă colectarea de date fiabile în materie de avort. În unele state membre, femeile care locuiesc în zonele rurale trebuie adesea să se deplaseze pentru a avorta legal(19). Practic, interzicerea avortului afectează în special femeile deja marginalizate, care nu se pot deplasa cu ușurință în alte state membre pentru a avorta, cum ar fi femeile care se află într-o situația financiară dificilă, cele care solicită azil, femeile care se află în grija sau în custodia statului etc., ceea ce contribuie la creșterea inegalităților în materie de sănătate în cadrul Uniunii.

Statele membre cu cel mai mic număr de avorturi raportate(20) sunt Germania, Grecia, Danemarca și Portugalia (între 7 și 9 avorturi legale pentru 1 000 de femei cu vârsta între 15 și 44 de ani), în timp ce statele membre cu cel mai mare număr de avorturi raportate sunt Estonia, România, Bulgaria, Letonia, Ungaria și Suedia (între 21 și 35 de avorturi), urmate de Regatul Unit (17) și Franța (18)(21).

Având în vedere posibilele consecințe ale interzicerii avortului asupra sănătății publice, este evident că interzicerea avortului nu va descuraja femeile să recurgă la acesta; ar fi mai eficient să fie avută în vedere prevenirea sarcinilor nedorite(22). În fine, nu există o legătură foarte strânsă între legalitatea avorturilor și incidența acestora, în schimb există o legătură strânsă între legalitatea avorturilor și practicarea acestora în condiții de siguranță. Mai mult decât atât, conform OMS, „costul unui avort reprezintă […] o zecime din costul tratării consecințelor unui avort în condiții necorespunzătoare.”(23)

Trebuie remarcat, de asemenea, că accentul pus în prezent pe politicile familiale, din cauza crizei demografice, are efecte directe și indirecte asupra alegerilor politice în materie de SSRD. Unii par să creadă că interzicerea avortului va duce la creșterea ratei natalității, în timp ce autorizarea acestuia ar fi un factor de descreștere a populației. Această idee nu este susținută prin date concrete și considerăm că rata natalității în Europa ar fi sprijinită cu siguranță în mod mai eficient prin îmbunătățirea posibilităților mamelor și ale taților de a ajunge la un echilibru între viața lor privată și cea profesională.

Infecțiile cu transmitere sexuală

UE realizează sistematic anchete cu privire la unele infecții cu transmitere sexuală: HIV, sifilis, sifilisul congenital, gonoree, clamidia și limfogranulomul veneric (LGV). În conformitate cu Decizia 2119/98/CE, statele membre trebuie să prezinte date legate de toate variabilele cerute; totuși, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna în practică și, în plus, anumite sisteme naționale de supraveghere a infecțiilor cu transmitere sexuală sunt incomplete. Prin urmare, compararea și identificarea tendințelor s-ar putea baza pe date insuficiente sau inexistente.

Rata medie a noilor cazuri de HIV pe an în statele membre este de 5,7 pentru 100 000 de locuitori, cele mai scăzute rate fiind raportate în 2010 în Slovacia (0,5) și România (0,7), iar cele mai ridicate în Estonia (27,8), Letonia (12,2), Belgia (11) și Regatul Unit (10,7). Din datele defalcate pe vârstă, reiese că 11% din noile cazuri de contaminare cu HIV au fost înregistrate în rândul tinerilor cu vârsta între 15 și 24 de ani(24).

Este important ca Comisia Europeană (CE) și statele membre să abordeze problema specifică a SSRD și nevoile femeilor care trăiesc cu HIV, ca parte dintr-o abordare globală care vizează limitarea acestei epidemii. Acest obiectiv poare fi atins generalizând accesul la programele de sănătate sexuală și reproductivă, integrând accesul la depistarea și tratarea HIV/SIDA, oferind servicii de sprijin, de consiliere și de prevenire și schimbând factorii socioeconomici subiacenți care sporesc riscul de infectare cu HIV/SIDA pentru femei, cum ar fi inegalitatea de gen, discriminarea și absența unor mecanisme de protecție ale drepturilor fundamentale.

Violența legată de drepturile sexuale și reproductive

Conform estimărilor, șapte din zece femei se confruntă cu violența fizică și/sau sexuală în cursul vieții lor. Violența pe criterii de sex este o formă de discriminare care afectează în mod grav capacitatea femeilor de a se bucura de drepturile și libertățile lor, în același mod ca bărbații. Violența sexuală are efecte devastatoare și permanente asupra sănătății și bunăstării psihologice și fizice ale victimelor acestor acte. Respectarea și promovarea sănătății sexuale și reproductive și protejarea drepturilor reproductive reprezintă o condiție necesară pentru realizarea egalității de gen și a emancipării femeilor, pentru a le permite să se bucure de toate drepturile lor fundamentale, precum și pentru a preveni și atenua violența împotriva femeilor.

Ar trebui, de asemenea, acordată o atenție deosebită practicilor tradiționale dăunătoare, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile precoce și forțate, deoarece aceste practici au un efect negativ asupra bunăstării femeilor, asupra relațiilor lor sexuale și asupra sarcinilor și a nașterilor, dar și asupra comunităților.

SSRD în asistența publică pentru dezvoltare

SSRD sunt elemente esențiale ale demnității și dezvoltării umane și reprezintă piatra de temelie a progresului social și economic. Datele colectate recent indică faptul că numeroase probleme trebuie încă soluționate în materie de sănătate sexuală și reproductivă în întreaga lume, în special în țările în curs de dezvoltare.

Pe lângă asumarea unor angajamente politice ferme, UE ar trebui, de asemenea, să joace rolul de actor politic și de dezvoltare în apărarea SSRD. UE are un rol important de jucat în promovarea, aplicarea și apărarea SRHR la nivel internațional, inclusiv în cadrul dezvoltării după 2015, pentru a garanta că chestiunile legate de populație și de SSRD au prioritate în elaborarea acestui cadru și în cursul dat Conferinței de la Rio +20.

Statele membre ar trebui să accelereze progresele făcute pentru atingerea obiectivului 5 de dezvoltare al mileniului și cele două obiective secundare ale acestuia, abordând în mod global sănătatea reproductivă, maternă, a fătului și a copilului. Acest lucru ar putea include oferirea de servicii de planificare familială, de îngrijiri prenatale, de asistență specializată la naștere, îngrijiri de urgență în materie obstetricală și pentru nou-născuți și metode de prevenire și trate a bolilor și infecțiilor cu transmitere sexuală, cum ar fi HIV. Statele membre ar trebui să promoveze, de asemenea, sistemele care oferă accesul egal la servicii de sănătate integrate abordabile, echitabile și de înaltă calitate, inclusiv îngrijiri preventive și clinice la nivelul colectivităților.

CE poate juca un rol important, garantând că cooperarea europeană pentru dezvoltare adoptă o abordare bazată pe drepturile fundamentale, cu un accent explicit pe SSRD și stabilind obiective concrete în acest domeniu.

(1)

Fondul de Dezvoltare al ONU (2011). Raportul privind dezvoltarea umană 2011: Sustenabilitate și echitate: un viitor mai bun pentru toți, nota tehnică 3.

(2)

După cum au demonstrat datele indicative utilizate pentru calcularea indicelui inegalității de gen. UNDF(2011). Raportul privind dezvoltarea umană 2011: Sustenabilitate și echitate: un viitor mai bun pentru toți, nota tehnică 3. Un viitor mai bun pentru toți. Anexă statistică, tabelul 4.

(3)

Rezoluția PE din 12 martie 2013 referitoare la impactul crizei economice asupra egalității de gen și a drepturilor femeilor.

(4)

Comitetul pentru politică globală al OMS (1994). Document de poziție privind sănătatea, populația și dezvoltarea cu ocazia Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea, Cairo, 5-13 septembrie 1994, p. 24, punctul 89.

(5)

OMS (2006). Definirea sănătății sexuale: Raport al unei consultări tehnice privind sănătatea sexuală; 28-31 ianuarie 2002, Geneva.

(6)

Yamin, A. E. (Ed.), 2005, Learning to dance: Advancing women’s reproductive health and well-being from the perspectives of public health and human rights, Cambridge, Harvard University Press.

(7)

Se presupune că „țările cu 1-10 decese pentru 100 000 de născuți vii se situează, în esență, la același nivel și că diferențele sunt aleatorii”, a se vedea nota de subsol 1.

(8)

Grupul interagenții pentru estimarea mortalității materne al ONU (2012). Tendințe în mortalitatea maternă 1990-2010: estimările OMS, UNICEF, UNFPA și ale Băncii Mondiale,

(9)

UNDF(2011). Raportul privind dezvoltarea umană 2011: Sustenabilitate și echitate: un viitor mai bun pentru toți, nota tehnică 3. Un viitor mai bun pentru toți. Anexă statistică, tabelul 4.

(10)

Beaumont, K; Maguire, M; Schulze, E; Parlamentul European (2013). Policies for Sexuality education in the European Union, consultabil la adresa: http://www.europarl.europa.eu/committees/en/femm

(11)

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (iunie 2012.) Infecțiile cu transmitere sexuală în Europa 1990-2010.

(12)

Numărul anual de nașteri la tinerele cu vârsta între 15 și 19 ani pentru 1 000 de fete din această grupă de vârstă.

(13)

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (iunie 2012.) Infecțiile cu transmitere sexuală în Europa 1990-2010.

(14)

OMS (2012). Sănătatea sexuală și reproductivă: date și cifre despre avorturi în regiunea europeană.

(15)

A se vedea UN ICPD Beyond 2014 Review (iulie 2012), Profiluri de punere în aplicare la nivel de țară; Federația internațională pentru planificarea familială (mai 2012), Abortion Legislation in Europe („Legislația privind avortul în Europa”).

(16)

IPPF (mai 2012). Abortion Legislation in Europe („Legislația privind avortul în Europa”).

(17)

Raportul lui Christine McCafferty adresat Consiliului Europei privind accesul femeilor la îngrijiri medicale legale: problema recurgerii nereglementate la obiecția pe motive de conștiință, 20.7.2010 și Rezoluția 1763 (2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(18)

OMS (a 2-a ediție, 2012), Safe abortion: technical and policy guidance for health systems („Avortul în condiții de siguranță: orientări tehnice și politice pentru sistemele de sănătate”).

(19)

IPPF (mai 2012), Abortion Legislation in Europe („Legislația privind avortul în Europa”).

(20)

Cu excepția statelor membre cu cele mai restrictive politici (Irlanda, Polonia, Luxemburg, Malta).

(21)

Nu sunt disponibile date pentru Austria, Cipru, Luxemburg și Malta. Departamentul de afaceri economice și sociale al ONU: Secția populație (martie 2011), World Abortion Policies 2011 („Politicile în materie de avort în lume, 2011”).

(22)

IPPF (mai 2012), Abortion Legislation in Europe („Legislația privind avortul în Europa”).

(23)

OMS (2012). Sănătatea sexuală și reproductivă: date și cifre despre avorturi în regiunea europeană.

(24)

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)/Biroul regional al OMS pentru Europa, HIV/AIDS surveillance in Europe 2011 („Supravegherea HIV/SIDA în Europa, 2011”).


OPINIE MINORITARĂ

a lui Anna Zaborska

Această rezoluție neobligatorie din punct de vedere juridic încalcă Tratatul UE și nu poate fi folosită pentru a introduce dreptul la avort sau împotriva punerii în aplicare depline a inițiativei cetățenești europene ECI(2012)000005. Niciun tratat internațional obligatoriu din punct de vedere juridic, nici Convenția europeană a drepturilor omului, nici dreptul cutumiar internațional nu pot fi invocate pentru a stabili sau recunoaște un astfel de drept. Toate instituțiile, organismele și agențiile UE trebuie să rămână neutre în ceea ce privește problema avortului. CJUE confirmă (C-34/10) că orice ovul uman fecundat reprezintă un embrion uman care trebuie protejat. Declarația ONU privind drepturile copilului prevede că copilul are dreptul la protecție juridică înainte și după naștere. Uniunea nu ar trebui să sprijine nicio autoritate sau organizație care promovează, sprijină sau participă la gestionarea oricărei acțiuni care implică avortul. Dreptul fundamental la obiecția pe motive de conștiință, împreună cu responsabilitatea statului de a garanta că pacienții pot avea acces la îngrijire medicală, în special în cazurile de urgență prenatală și asistență medicală maternală, trebuie menținut. Nicio persoană, spital sau instituție nu poate face obiectul presiunilor, nu poate fi considerată responsabilă sau discriminată în vreun fel pentru că refuză să efectueze, să accepte efectuarea în incinta sa sau să asiste la practici care ar putea provoca moarte unui embrion uman.


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (10.7.2013)

destinat Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

referitor la sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente

(2013/2040(INI))

Raportor pentru aviz: Michael Cashman

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  insistă că accesul universal la sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente (SSRD) este unul dintre drepturile fundamentale ale omului și solicită Comisiei să garanteze că cooperarea în materie dezvoltare și viitorul cadru de dezvoltare globală adoptă o abordare bazată pe drepturile omului și care ține seama de aspectele de gen și au un obiectiv puternic și explicit, scopuri concrete și indicatori măsurabili cu privire la SSRD, acordând, în același timp, prioritate emancipării femeilor și tinerilor și egalității de gen;

2.  îndeamnă Comisia, în acest context, să mențină printre prioritățile sale în materie de dezvoltare îndepărtarea oricăror bariere în calea accesului la servicii medicale de sănătate sexuală și a reproducerii (SSSR) și la servicii de îngrijire medicală prenatală și maternală de calitate, accesibile, acceptabile și la un preț accesibil, inclusiv planificarea voluntară a familiei, accesul la contracepție și avorturile în condiții de siguranță și servicii concepute special pentru tineri, combătând, în același timp, discriminarea de gen care conduce la avorturi involuntare sau bazate pe sexul fătului, la sterilizare forțată, precum și la cazuri de violență sexuală, precum și asigurând furnizarea de articole pentru sănătatea sexuală și a reproducerii, articole pentru îngrijire medicală prenatală și maternală, prevenirea și tratarea HIV și îngrijirea și sprijinirea bolnavilor de HIV, fără discriminare;

3.  solicită Comisiei să permită o rubrică specială privind SSRD în cadrul rubricilor tematice din Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, precum și să asigure fonduri suficiente pentru agenda generală privind SSRD în toate instrumentele corespunzătoare;

4.  solicită statelor membre să garanteze integrarea proceselor CIPD+20, Beijing+20 și Rio+20 în cadrul post-2015;

5.  recunoaște faptul că accesul universal la îngrijire medicală și la servicii de sănătate de calitate, inclusiv SSSR și îngrijire medicală prenatală și maternală, precum și la educație contribuie la o dezvoltare durabilă favorabilă incluziunii și la reducerea mortalității sugarilor, a copiilor și a mamelor, precum și la emanciparea femeilor și a tinerilor și că, prin urmare, reprezintă o strategie foarte rentabilă de dezvoltare și de asigurare a sănătății publice;

6.  insistă asupra faptului că este necesar ca SSSR să fie consacrate în instrumente internaționale existente privind drepturile omului și în documente esențiale actuale ce exprimă un consens politic; regretă faptul că poziția UE formulată în cadrul pregătirii pentru Conferința ONU privind dezvoltarea durabilă (Rio+20), care recunoaște SSRD ca fiind o chestiune transsectorială esențială pentru alte aspecte legate de dezvoltare, nu a fost reflectată în documentul final al ONU, din cauza lipsei unei voci unite a UE;

7.  îndeamnă UE să se asigure că legăturile dintre dinamica populației și dezvoltarea durabilă favorabilă incluziunii și SSRD sunt prioritare în conturarea cadrului mondial pentru dezvoltare post-2015, în care toate persoanele fizice își pot exercita drepturile omului care le revin, inclusiv SSRD, indiferent de statutul lor social, vârstă, orientare sexuală, identitate de gen, rasă, etnie, handicap, religie sau credință; insistă că UE trebuie să vorbească cu o voce unită, coerentă și îndrumătoare în această privință;

8.  insistă asupra faptului că, permițând asumarea libertății fundamentale a femeilor, a fetelor și a cuplurilor de a decide cu privire la viața lor sexuală și reproductivă, inclusiv dacă și când să aibă copii, se creează oportunități de începere a unor activități care țin, de exemplu, de educație și încadrarea în câmpul muncii, ceea ce contribuie la egalitatea de gen, la reducerea sărăciei și la dezvoltarea durabilă favorabilă incluziunii; ia act de faptul că, prin capacitatea de a se decide asupra unui număr mai mic de copii, cu perioade mai mari între nașterea lor, este posibil să li se permită familiilor să investească mai mult în educația și sănătatea fiecărui copil;

9.  solicită UE și statelor membre să își îndeplinească angajamentele în vederea implementării depline și eficace a programului de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și a rezultatelor conferințelor lor de revizuire;

10. solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), în special delegațiilor UE de pe teren, să fie pe deplin conștiente de SSRD, precum și de îngrijirea medicală prenatală și maternală ca factori importanți pentru dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii, în contextul dezvoltării umane, al guvernanței, al egalității de gen și al drepturilor omului, al emancipării economice a tinerilor și femeilor la nivel național, precum și ca factori importanți pentru procesul de programare curent al UE pentru perioada 2014-2020;

11. solicită delegațiilor UE să colaboreze cu guvernele relevante pentru a elabora și pune în aplicare politici care se axează pe promovarea valorii femeilor și fetelor în societate, pentru a combate inegalitatea de gen, discriminarea femeilor și a fetelor și normele sociale care favorizează preferința pentru fii, care constituie cauza principală a selecției prenatale în funcție de sex, a infanticidului în cazul fetelor și a avortării fetușilor de sex feminin, precum și a căsătoriei timpurii forțate și a mutilării genitale a femeilor; subliniază faptul că eforturile de a limita selecția în funcție de sex nu trebuie să împiedice sau să limiteze dreptul femeilor de a avea acces la tehnologiile și serviciile care asigură sănătatea sexuală și reproductivă;

12. îndeamnă organizațiile care primesc fonduri de la UE pentru HIV/SIDA și/sau protecția sănătății să elaboreze o strategie clară, concisă și transparentă privind modul în care pot integra SSRD și prevenirea primară a HIV în cadrul intervențiilor lor;

13. îndeamnă Comisia și SEAE să sprijine asumarea responsabilității și a rolului de lider de către guvernele naționale, autoritățile locale și societatea civilă în domeniul promovării SSRD și al furnizării acestor servicii, care sunt universale și trebuie să se bazeze pe responsabilități comune;

14. solicită UE să promoveze cercetarea și dezvoltarea de tehnologii de prevenire, de diagnostice și de tratamente noi și îmbunătățite, acceptabile, accesibile și la un preț accesibil, care să vizeze SSRD și bolile tropicale neglijate și cele legate de sărăcie (PRND), care afectează grav SSRD în familiile cu venituri mici și medii și care, adunate, constituie cauzele principale ale mortalității infantile și materne;

15. solicită Parlamentului să abordeze încălcările în materie SSRD în cadrul raportului său anual privind „Drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință”;

16. reamintește că, la nivel mondial, femeile care au sarcini nedorite ar trebui să aibă acces imediat la informații fiabile și la consiliere; reamintește, de asemenea, că ar trebui oferite servicii complete și asistență de calitate în materie de sănătate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.7.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

18

6

0

Membri titulari prezenți la votul final

Thijs Berman, Michael Cashman, Véronique De Keyser, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Mikael Gustafsson, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Jean Roatta, Michèle Striffler, Keith Taylor, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi

Membri supleanți prezenți la votul final

Emer Costello, Santiago Fisas Ayxela, Enrique Guerrero Salom, Edvard Kožušník, Isabella Lövin, Cristian Dan Preda

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Jan Kozłowski


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

25.11.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

19

15

0

Membri titulari prezenți la votul final

Regina Bastos, Andrea Češková, Tadeusz Cymański, Edite Estrela, Iratxe García Pérez, Zita Gurmai, Mikael Gustafsson, Mary Honeyball, Sophia in ‘t Veld, Silvana Koch-Mehrin, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Constance Le Grip, Astrid Lulling, Barbara Matera, Elisabeth Morin-Chartier, Angelika Niebler, Siiri Oviir, Antonyia Parvanova, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Marina Yannakoudakis, Anna Záborská, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Iñaki Irazabalbeitia Fernández, Kent Johansson, Nicole Kiil-Nielsen, Doris Pack, Zuzana Roithová

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Birgit Collin-Langen, António Fernando Correia de Campos, Jill Evans, María Irigoyen Pérez, Miroslav Mikolášik, Ewald Stadler

Ultima actualizare: 5 decembrie 2013Notă juridică