Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European de primăvară intitulat "Momentul de creştere a vitezei: noul parteneriat pentru creştere economică şi locuri de muncă" (COM(2006)0030),

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat "Programul comunitar de la Lisabona: Raportul tehnic şi de punere în aplicare, 2006" (SEC(2006)1379),

–   având în vedere cele 25 de Programe naţionale de reformă pentru creştere economică şi locuri de muncă, prezentate de statele membre (PNR),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulat "O revizuire strategică a unei bune legiferări în Uniunea Europeană" (COM(2006)0689),

–   având în vedere Orientările strategice ale Comunităţii privind coeziunea economică, socială şi teritorială, 2007-2013, orientările Comisiei privind utilizarea Fondurilor Structurale în sensul Strategiei de la Lisabona,

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulat " Europa globală: competitivitatea mondială - o contribuţie la Strategiei Uniunii Europene pentru creşterea economică şi locuri de muncă (COM(2006)0567),

–   având în vedere Comunicarea Preşedintelui Comisiei în acord cu Vicepreşedintele Verheugen şi comisarii Almunia şi Spidla privind orientările integrate pentru creştere economică şi locuri de muncă (2005-2008) COM(2005)0141),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Lisabona din 23 şi 24 martie 2000, a Consiliului European de la Stockholm din 23 şi 24 martie 2001, a Consiliului European de la Bruxelles din 22 şi 23 martie 2005 şi a Consiliului European de la Bruxelles din 23 şi 24 martie 2006,

–   având în vedere rezoluţia sa din 14 decembrie 2006 privind o strategie europeană pentru o energie sigură, competitivă şi durabilă – Carte verde(1),

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare privind impactul macroeconomic al creşterii preţului energiei (A6-0001/2007),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European şi Parlamentul European privind o politică energetică pentru Europa" (COM(2007)0001),

–   având în vedere Acordul Interinstituţional privind o mai bună legiferare din 2003(2),

–   având în vedere Directiva2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(3),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

Observaţii de ordin general

1.   salută eforturile Comisiei şi statelor membre pentru a face din Strategia de la Lisabona un succes şi constată că aceasta reprezintă răspunsul Europei la provocările globalizării; mai mult, subliniază încă o dată cu fermitate faptul că reuşita Strategiei de la Lisabona se bazează pe creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, precum şi pe reformele economice, sociale şi de mediu, în vederea creării unei economii şi a unei societăţi dinamice şi inovatoare; nu recomandă reducerea strategiei la doar câteva priorităţi, legate de finalizarea pieţei interne şi o mai bună legiferare; atrage atenţia asupra numeroaselor complementarităţi dintre noua Strategie pentru dezvoltare durabilă şi Strategia de la Lisabona, de exemplu obiectivele lor comune de creştere a competitivităţii, de creare de locuri de muncă mai numeroase şi de mai bună calitate, de consolidare a incluziunii sociale, de protecţie a mediului şi de prevenire a riscurilor;

2.   salută relansarea Strategiei de la Lisabona la Consiliul European de primăvară 2005 şi clarificarea făcută cu această ocazie privind repartizarea competenţelor între statele membre şi Comunitate în domeniul punerii în aplicarea a măsurilor specifice;

3.   consideră că, într-o lume în care resursele sunt limitate iar ecosistemul fragil, Uniunea Europeană ar trebui să facă efortul de a deveni regiunea economică cea mai eficientă din lume în ceea ce priveşte resursele şi energia; atrage atenţia asupra costului inacţiunii sau al unei acţiuni întârziate în această privinţă şi subliniază enormul potenţial economic al tehnologiilor eficiente pe plan energetic, precum şi al energiilor regenerabile de pe piaţa mondială, pentru a căror exploatare Uniunea Europeană este foarte bine plasată;

4.   consideră că inovaţia joacă un rol de o importanţă crucială în ceea ce priveşte capacitatea Uniunii Europene de a reacţiona eficient la provocări şi la posibilităţile economiei mondiale, precum şi la alte provocări majore, cum ar fi, de exemplu, schimbările climatice;

5.   reaminteşte că aplicarea strategiei de la Lisabona necesită resurse financiare suficiente şi bine canalizate prin intermediul bugetului comunitar; regretă, în acest sens, absenţa unor resurse financiare prin care să se concretizeze ambiţiile Strategiei de la Lisabona;

6.   recunoaşte valoarea adăugată unică a politicii regionale în vederea realizării obiectivelor de la Lisabona, care se reflectă, de asemenea, în "Orientările strategice ale Comunităţii 2007-2013: Politica de coeziune în sprijinul creşterii economice şi al locurilor de muncă"; atrage atenţia asupra faptului că, pentru perioada de programare actuală, UE-15 sunt rugate să aloce 60% din cheltuielile din cadrul obiectivului de convergenţă al Fondurilor Structurale şi 75% din cheltuielile din cadrul obiectivului de competitivitate regională şi de ocupare a forţei de muncă în vederea realizării obiectivelor agendei de la Lisabona; invită Comisia să monitorizeze rezultatele obţinute de statele membre în realizarea obiectivelor de la Lisabona prin intervenţiile lor în cadrul Fondului Structural;

Îmbunătăţirea principiilor de guvernare stabilite la Lisabona în vederea unei mai bune legiferări
O mai bună legiferare

7.   susţine ansamblul eforturilor depuse de toate instituţiile pentru a promova agenda pentru o mai bună legiferare; consideră că Parlamentul ar trebui să rămână principalul promotor al acestei iniţiative, asigurând baza de proceduri comune cu alte instituţii, în perspectiva unei evaluări independente a impactului legislaţiei propuse, a unei mai mari transparenţe a procesului decizional al Consiliului şi a unei îmbunătăţiri a controlului democratic al adoptării de către Comisie a legislaţiei secundare; reaminteşte că o mai bună legiferare nu înseamnă dereglementare sau reglementare minimă;

8.   insistă asupra recunoaşterii depline a rolului Parlamentului European în domeniul comitologiei, ceea ce ar putea ajuta la simplificarea legislaţiei prin îndepărtarea adevăratelor măsuri de executare, garantând în acelaşi timp respectarea integrală a puterilor legislative ale PE; constată că obligaţiile care generează costuri importante şi constrângerile democratice nu îşi au originea numai în legislaţie, ci mai ales în deciziile adoptate în cadrul procedurii de comitologie; prin urmare, solicită ca aceste decizii să facă obiectul unei evaluări complete şi independente a impactului lor;

9.   salută iniţiativa Comisiei de a reduce povara administrativă şi financiară pusă pe umerii întreprinderilor; solicită acesteia să se implice mai mult în realizarea unor analize profunde a costurilor şi beneficiilor, care să servească drept bază în luarea de decizii în cunoştinţă de cauză şi invită, prin urmare, Comisia să dezvolte o metodologie în vederea unei evaluări independente ex ante a costurilor administrative; îndeamnă Consiliul, Comisia şi statele membre să se angajeze în promovarea unui obiectiv comun de reducere a costurilor, cu ocazia următorului Consiliu European de primăvară 2007; solicită Comisiei să analizeze cu regularitate toate instrumentele politice, legislative şi nelegislative, din punctul de vedere al realizării obiectivelor vizate; insistă ca toate iniţiativele de simplificare să respecte, pe deplin, toate principiile şi condiţiile menţionate în rezoluţia sa din 16 mai 2006 privind strategia de simplificare a cadrului de reglementare(4);

10.   remarcă faptul că o reducere cu 25% a poverii administrative în statele membre ar determina o creştere a PIB-ului real de 1% până la 1,4%; îndeamnă toate statele membre să stabilească obiective, cantitative şi calitative, în acest domeniu şi să contribuie, în contextul unei mai bune transpuneri, la simplificarea cadrului de reglementare existent şi la introducerea procedurilor de evaluare a impactului, prin stabilirea totodată a procedurilor de consultare şi de sesizare pentru actorii în cauză; subliniază rolul important al parlamentelor naţionale şi al structurilor de cooperare vizate în acest context;

O mai bună transpunere, în timp util

11.   solicită, în vederea creşterii transparenţei şi a unei mai bune înţelegeri cu privire la Strategia de la Lisabona şi la punerea sa în aplicare, stabilirea unei structuri comune şi coerente a programelor naţionale de cercetare, ceea ce permite o analiză comparativă mai bună a impactului măsurilor propuse la nivelul statelor membre, şi angajarea unui dialog deschis şi constructiv la nivel european pe tema progreselor realizate; sprijină, în această privinţă, ideea de face recomandări specifice fiecărei ţări şi de a stabili un sistem de notare a bunelor practici în materie de programe de reformă, în diverse domenii politice; invită statele membre să elaboreze tabele de corespondenţă şi să le prezinte Comisiei; invită toate guvernele naţionale să publice şi să comunice Comisiei textul dispoziţiilor, atunci când transpun directivele europene, aşa-numitele tabele de corespondenţă;

12.  12 solicită implicarea generală a societăţii civile pentru a produce schimbări de natură să impulsioneze creşterea economică şi să sporească numărul de locuri de muncă; reaminteşte că succesul reformelor depinde de implicarea întregii societăţi şi de măsura în care aceasta şi le asumă; propune astfel să se procedeze la un schimb de păreri referitor la cele mai bune practici privind participarea reprezentanţilor societăţii civile la acest proces de reformă;

Îmbunătăţirea principiilor de guvernare stabilite la Lisabona şi a principiului de asimilare, la nivel naţional, a acestora

13.   subliniază faptul că recomandările specifice fiecărui stat membru trebuie dezbătute şi adoptate de Consiliu, în vederea stabilirii unei adevărat cadru european, consolidării activităţii de coordonare economică şi în materie de ocupare a forţei de muncă, precum şi a sporirii asimilării, la nivel naţional, a obiectivelor de la Lisabona;

14.   reiterează faptul că obstacolele economice şi în materie de ocupare a forţei de muncă ale UE nu vor putea fi depăşite fără implicarea activă a parlamentelor, la nivel naţional şi european; sprijină solicitarea Comisiei ca statele membre să promoveze o dezbatere mai largă a propriilor programe de cercetare naţionale şi a rapoartelor de punere în aplicare, care includ recomandări naţionale, împreună cu parlamentele lor naţionale, şi să stabilească legături mai strânse între rapoartele de cercetare şi bugetele naţionale;

15.   încurajează Comisia să se angajeze pe calea unei supravegheri a evaluării comparative, utilizând indicatori de politică structurală care au o legătură bine stabilită cu performanţa economică şi în materie de ocupare a forţei de muncă, precum şi indicatori pe care se bazează controlul structural, luându-se în considerare politicile de stimulare a inovaţiei şi a creării de noi locuri de muncă;

16.   subliniază necesitatea ca reprezentanţii guvernului responsabili în mod special cu punerea în aplicare a Strategiei Lisabona să joace un rol mai eficient în toate statele membre, la cel mai înalt nivel politic, în implicarea factorilor de decizie naţionali în îmbunătăţirea abordării de "îmbinare a politicilor" acestui program de reformă, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european;

17.   reaminteşte faptul că rolul coordonator al Consiliului European de primăvară 2007 este acela de a fixa programul de reformă al Uniunii Europene în materie de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă; invită Consiliul European să asigure o participare egală a tuturor configuraţiilor vizate ale Consiliului; subliniază propriul rol în monitorizarea punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona, în ansamblu;

Creştere economică, ocuparea forţei de muncă şi competitivitate
Crearea de locuri de muncă şi multiplicarea şanselor de ocupare a forţei de muncă

18.   consideră că reforma de pe piaţa muncii trebuie să vizeze concilierea exigenţelor, formulate de industrie, pentru o mai mare flexibilitate şi cele ale lucrătorilor pentru o mai mare siguranţă, de exemplu prin crearea de noi perspective de locuri de muncă şi noi formule de siguranţă; este convins că această combinaţie de flexibilitate şi de securitate socială facilitează adaptarea lucrătorilor, a întreprinderilor şi a IMM-urilor la provocările unei economii dinamice şi a unei societăţi în schimbare; invită, prin urmare, Consiliul European şi statele membre să definească principii clare şi obiective şi să introducă o practică intensificată de etalonare a performanţelor şi schimburile de bune practici în vederea elaborării şi a punerii în aplicare a flexiguranţei;

19.   solicită mai multe investiţii şi lucrători mai bine formaţi şi mai calificaţi, pentru a spori productivitatea şi ratele de ocupare a forţei de muncă şi pentru a îndeplini obiectivele Strategiei de la Lisabona, ceea ce ar trebui să permită Uniunii Europene să facă faţă concurenţei mondiale; subliniază că modernizarea sistemelor de ocupare a forţei de muncă şi de securitate socială în toate statele membre, inclusiv promovarea de măsuri active pe piaţa muncii (ca şi în modelul danez) reprezintă o prioritate politică şi că prosperitatea şi solidaritatea sunt obiective ale Strategiei de la Lisabona care se susţin, în mod real, unul pe celălalt;

20.   reaminteşte că şomajul atinge mai ales categoriile vulnerabile, în special lucrătorii mai puţin calificaţi şi că prin urmare, este necesar un efort special pentru a promova politici active de formare vocaţională destinate lucrătorilor aflaţi în şomaj, care sunt slab calificaţi, şi pentru a îmbunătăţi sistemul educaţional, în vederea reducerii gradului ridicat de nereuşită şcolară printre elevi;

21.   consideră că trebuie eliminate obstacolele care stau în calea creării de locuri de muncă, inclusiv refuzul de a accepta un loc de muncă slab remunerat; recunoaşte că este responsabilitatea şomerilor să accepte ofertele de muncă; admite faptul că dispoziţiile referitoare la durata muncii trebuie să fie suficient de flexibile pentru a răspunde nevoilor angajatorilor şi ale lucrătorilor şi pentru a permite persoanelor să concilieze viaţa profesională cu cea privată;

22.   deplânge faptul că proporţia femeilor încadrate în muncă este încă departe de atinge obiectivele Strategiei de la Lisabona; consideră că lucrătorii în vârstă ar trebui să fie în măsură să rămână la locul de muncă, dacă doresc acest lucru, beneficiind de sprijinul unei formări corespunzătoare şi de asistenţă medicală la locul de muncă; consideră că pre-pensionarea trebuie descurajată şi că lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea, dacă doresc acest lucru, să continue să lucreze dincolo de vârsta legală de pensionare, dacă angajatorul şi ei înşişi hotărăsc astfel; afirmă că aceste măsuri sunt necesare pentru stimularea creşterii economice şi pentru consolidarea perenităţii finanţelor publice;

23.   subliniază că lucrătorii în vârstă reprezintă o proporţie din ce în ce mai importantă din populaţia activă a UE şi din capacitatea de producţie economică; invită statele membre să depună eforturi sporite, în vederea modificării sistemelor fiscale şi de securitate socială, pentru a încuraja o viaţă profesională activă mai îndelungată şi solicită o aplicare eficientă a legislaţiei împotriva discriminării pe criterii de vârstă;

24.   constată că UE duce lipsă de lucrători calificaţi şi că învăţarea pe tot parcursul vieţii joacă un rol-cheie în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; îndeamnă statele membre să facă mai multe eforturi, în cooperare cu partenerii sociali, pentru a crea locuri de muncă şi pentru a spori participarea tinerilor, a femeilor şi a lucrătorilor în vârstă la piaţa muncii:

25.   susţine politica prin care universităţile pot beneficia de finanţare privată şi încurajează sectorul privat să se manifeste cu privire la nevoile pieţei în materie de formare şi educaţie;

26.   consideră că aspectele legate de sistemele de asistenţă medicală ale evoluţiei demografice au o foarte mare importanţă şi reaminteşte faptul că, cu cât oamenii vor fi mai sănătoşi, cu atât ei vor putea şi vor dori să rămână mai mult timp activi din punct de vedere economic, evitând creşterea costurilor de îngrijire medicală; este convins că investiţiile în măsuri care să vizeze protejarea cetăţenilor împotriva factorilor care produc boli cronice şi de lungă durată este deosebit de importantă; în acelaşi timp ar trebui depuse eforturi pentru ca cei care suferă de astfel de boli să nu fie discriminaţi la locul de muncă;

27.   îndeamnă statele membre să revizuiască modelele sociale ineficiente, din punctul de vedere al viabilităţii lor financiare pe termen lung, a dinamicilor mondiale în evoluţie şi a tendinţelor demografice, pentru a face aceste modele sociale mai durabile;

Eliminarea deficitelor persistente de pe piaţa internă

28.   subliniază că, dacă doreşte să fie competitivă pe plan mondial, economia europeană are nevoie şi de o piaţă internă dinamică; recomandă facilitarea accesului pe piaţă şi promovarea unor politici favorabile inovaţiei, care să respecte principiile de interes public şi un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor pentru a le permite cetăţenilor să profite cât mai mult de piaţa internă; salută iniţiativa Comisiei de a reevalua funcţionarea pieţei interne şi sprijină în totalitate ambiţia sa de a finaliza în cele din urmă acest proiect; invită statele membre să participe la piaţa internă şi să stabilească o cultură a cooperării, pentru a controla şi a promova participarea întreprinderilor la activitatea pan-europeană; subliniază, în special, importanţa unei puneri în aplicare şi a unei respectării adecvate a legislaţiei Comunităţii Europene şi subliniază, în acest sens, rolul judecătorilor naţionali formaţi în mod corespunzător;

29.   subliniază că consolidarea durabilă a pieţei interne reprezintă o sarcină esenţială, atât pentru realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, cât şi, în special, pentru o poziţionarea competitivă durabilă a Uniunii Europe în procesul de globalizare; remarcă că instituţiile europene şi statele membre trebuie să îşi menţină eforturile de consolidare a acestui aspect esenţial al procesului de integrare;

30.   subliniază că libera circulaţie a mărfurilor reprezintă unul dintre elementele-cheie ale pieţei interne; reaminteşte că, în ceea ce priveşte produsele care nu au făcut obiectul unei armonizări comunitare, articolele 28-30 din Tratatul CE interzic statelor membre menţinerea sau impunerea de bariere în schimburile intracomunitare de mărfuri; invită, prin urmare, statele membre şi Comisia să elimine definitiv toate barierele din calea liberei circulaţii a mărfurilor în Uniunea Europeană;

31.   constată că, în ceea ce priveşte libera circulaţie a bunurilor, mai persistă încă grave deficienţe în ceea ce priveşte domeniul recunoaşterii reciproce a produselor nearmonizate; susţine, prin urmare, proiectele Comisiei de a adopta un act juridic prin care jurisprudenţa în materie a Curţii Europene de Justiţie să devină obligatorie în toate statele membre;

32.   subliniază că, în urma adoptării definitive a directivei privind serviciile, Comisia are obligaţia de a oferi orientări statelor membre şi de a supraveghea progresele înregistrate de acestea; recomandă ca autorităţile competente din statele membre să coopereze în vederea garantării unei puneri în aplicare coerente, pe tot teritoriul Uniunii Europene; subliniază că acest lucru este esenţial pentru ca economia europeană să fie compatibilă cu dispoziţiile prevăzute în tratat şi pentru finalizarea pieţei interne;

33.   subliniază faptul că libera circulaţie a serviciilor reprezintă unul dintre elementele-cheie ale pieţei interne; subliniază că industria serviciilor reprezintă nu mai puţin de 70% din PIB şi din piaţa muncii; solicită o îmbunătăţire a colaborării între serviciile de sănătate, în special în ceea ce priveşte mobilitatea pacienţilor;

34.   subliniază că respectarea şi protejarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) rămâne relativ costisitoare şi necesită timp în Europa, ceea ce reprezintă o barieră pentru inovaţie şi competitivitate; problema standardizării nu a beneficiat de atenţia cuvenită, nici la nivel european şi nici la nivel naţional; solicită, încă o dată, ameliorarea condiţiilor-cadru, în vederea unei mai bune politici privind proprietatea intelectuală şi brevetele, prin intermediul unor norme valabile la nivelul Uniunii Europene, prin consolidarea cooperării între instanţele naţionale de standardizare şi prin proceduri simplificate; reafirmă necesitatea combaterii eficiente a contrafacerii, în interesul securităţii pacientului (de exemplu, contrafacerea medicamentelor);

35.   regretă foarte mult faptul că, până în prezent, nu s-au înregistrat progrese în domeniul politicii europene a brevetelor şi consideră inacceptabil faptul că nu s-a reuşit adoptarea, în acest domeniu, a unei strategii europene uniforme în materie de brevete; face referinţă la rezultatul primei lecturi referitor la regulamentul privind un brevet european, care ar putea contribui la soluţionarea problemelor existente în cadrul Consiliului; invită Comisia să prezinte, fără întârziere, propuneri concrete pentru o nouă strategie în materie de brevete, pentru a putea găsi, cât mai curând, o nouă bază pentru negocierile din cadrul Consiliului; solicită statelor membre să adopte un sistem de brevete eficient, sprijinindu-se pe consultările anterioare, cu posibila participare la Acordul european privind litigiile referitoare la brevete, pentru a garanta progresele şi securitatea legală, în cel mai scurt timp;

36.   subliniază importanţa unui regim al contractelor de achiziţii publice eficient, inovator şi operaţional, pentru crearea unei pieţe interne competitive; solicită Comisiei să îşi continue reforma cadrului legislativ privind contractele de achiziţii publice pentru a maximiza participarea şi a minimiza birocraţia şi pentru a examina cele mai bune mijloace de garantare a unui acces echitabil al IMM-urilor la contractele de achiziţii publice;

37.   salută progresele făcute în urma punerii în aplicare a primului Plan de acţiune privind serviciile financiare şi subliniază că, pentru perspectivele de creştere a economiei europene, este esenţială o piaţă financiară care funcţionează bine; îndeamnă cu ardoare statele membre şi Comisia să se asigure că statele membre aplică în mod corect legislaţia europeană privind serviciile financiare şi că partenerii noştri internaţionali o respectă în totalitate;

38.   subliniază că, pentru buna funcţionare a pieţei unice, sunt esenţiale pieţe financiare care funcţionează bine; consideră că dezvoltarea de produse financiare de calitate, pe o bază transfrontalieră, va contribui la tranzacţii inovatoare în Europa; consideră că o inovare şi o creştere rapidă a tranzacţiilor financiare internaţionale aduc noi provocări pentru sectorul antreprenorial şi pentru sistemul financiar internaţional; invită Comisia să mărească transparenţa şi să definească politici de reglementare mai eficiente, în scopul promovării stabilităţii financiare, a protecţiei corespunzătoare a consumatorilor şi a integrităţii pieţelor; îndeamnă Consiliul şi Comisia să analizeze nevoia de stabilire a unor norme de control mai eficiente pentru fondurile speculative şi fondurile de plasament din sectorul privat;

39.   invită statele membre şi Comisia să concretizeze libera circulaţie a capitalurilor; deplânge încercările recente ale anumitor guverne naţionale de a împiedica fuziuni transfrontaliere în interiorul Uniunii Europene; felicită Comisia pentru faptul că a apărat ferm Tratatul CE în acest sens; astfel, o invită să prezinte, fără întârziere, noi propuneri legislative, inclusiv în domeniul dreptului societăţilor comerciale, pentru a facilita mobilitatea întreprinderilor şi a capitalurilor în Uniunea Europeană; aceste lucru se aplică, în special, celei de-a paisprezecea directive referitoare la mutarea sediului social şi la societatea privată europeană;

40.   solicită acordarea unei atenţii sporite altor politici adiacente, care vor îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne; consideră că ar trebui să se acorde prioritate în special transportului şi demonstrării potenţialului prezentat de îmbunătăţirea logisticii şi de desfăşurarea mai rapidă a reţelelor transeuropene; sprijină iniţiativa Preşedinţiei germane a UE în acest domeniu;

Sporirea competitivităţii pe plan extern a Uniunii Europene

41.   subliniază că un comerţ liber şi echitabil duce la creşterea prosperităţii în Europa şi în lume; observă că, în cadrul pieţei interne, întreprinderile funcţionează într-un mediu mondial, cu pieţe interdependente şi operatori mondiali; invită statele membre să se abţină de la orice formă de protecţionism; consideră că prin continuarea integrării economice mondiale se poate stimula competitivitatea, ocuparea forţei de muncă şi creşterea economică în Uniunea Europeană; subliniază importanţa cooperării internaţionale în ceea ce priveşte procesul de reglementare, în special în materie de supraveghere, precum şi de reforma şi simplificarea procesului de reglementare; reaminteşte, cu toate acestea, că schimburile comerciale internaţionale pot avea, de asemenea, consecinţe negative pentru lucrătorii cei mai vulnerabili şi mai puţin calificaţi din anumite sectoare;

42.   consideră că accesul la piaţă, o abordare regională mai echilibrată şi promovarea standardelor de muncă ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, precum şi o muncă decentă în întreaga lume joacă un rol crucial în sporirea competitivităţii pe plan extern a Uniunii Europene, iar evitarea dumping-ului ecologic este un element-cheie pentru o concurenţă echitabilă; se declară dispus să ia în considerare elaborarea unor măsuri comerciale corespunzătoare împotriva ţărilor care nu îşi asumă partea lor echitabilă în lupta împotriva schimbărilor climatice, ţinând cont de multiplele şi variatele stadii de dezvoltare socială şi economică a partenerilor noştri comerciali;

43.   reaminteşte că responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) nu trebuie să fie interpretată ca o obligaţie unilaterală impusă de stat, prin care s-ar aplica întreprinderilor noi constrângeri juridice care ar prejudicia competitivitatea acestora, precum şi capacitatea lor de a crea locuri de muncă; consideră că, dimpotrivă, această responsabilitate trebuie materializată prin iniţiative fiscale sau de altă natură ale întreprinderilor, în aşa fel încât să îşi asume voluntar un rol de interes social;

44.   subliniază necesitatea de a obţine pentru IMM-uri, sursa competitivităţii economice europene, condiţii financiare, fiscale şi de ocupare a forţei muncă mai bune, facilitând o inovare permanentă la nivelul producţiei; consideră că aplicarea unor politici eficiente este imperativ necesară pentru a face faţă provocărilor globalizării;

45.   subliniază importanţa cooperării internaţionale în ceea ce priveşte procesul de reglementare, în special în materie de supraveghere, precum şi de reforma şi simplificarea procesului de reglementare; consideră că o cooperare bazată pe multilateralism şi responsabilitate democratice ar trebui consolidată în vederea deschiderii pieţelor străine pentru primirea produselor şi serviciilor întreprinderilor europene pe o bază echilibrată; în acest context, insistă asupra necesităţii de a reechilibra Acordul privind achiziţiile publice al ONU, contrabalansând scutirile acordate IMM-urilor şi păstrate în angajamentele unor părţi semnatare cu o scutire similară sau cu o dispoziţie, prevăzute în angajamentele europene, prin care părţile semnatare sunt autorizate să acorde un regim preferenţial IMM-urilor, cu condiţia ca de avantajele acestui regim să beneficieze fără discriminare toate IMM-urile celorlalte părţi semnatare;

46.   consideră că asistenţa acordată de Uniunea Europeană guvernelor ţărilor terţe pentru ca acestea să pună în aplicare reglementări sociale şi referitoare la mediu, în conformitate cu convenţiile internaţionale şi mecanisme de control eficiente, constituie un supliment necesar progresului RSI a întreprinderilor europene la scară mondială; subliniază că RSI trebuie să facă parte din dialogul economic cu alte pieţe;

Întărirea capacităţii de inovare a UE

47.   subliniază că intensificarea investiţiilor UE în cercetare şi dezvoltare este de o importanţă vitală, atât pentru produse, cât şi pentru servicii;

48.   salută adoptarea celui de-al şaptelea program cadru (PC 7), al cărui obiectiv principal îl constituie consolidarea bazelor ştiinţifice şi tehnologice ale industriei comunitare, precum şi asigurarea unui înalt nivel de competitivitate pe scena internaţională; reafirmă importanţa obiectivelor de 3% din PIB consacrate cercetării şi invită statele membre să îşi onoreze integral angajamentele asumate în timpul Consiliului European de primăvară din 2002 de la Barcelona; reaminteşte că obiectivul suprem al PC 7 este de a face din Uniunea Europeană primul spaţiu de cercetare din lume; subliniază faptul că a reiterat importanţa cercetării şi a dezvoltării tehnologice, precum şi rolul tot mai important al cunoaşterii în creşterea economică şi bunăstarea socială şi ambientală;

49.   susţine ferm acţiunea platformelor tehnologice comune în promovarea agendelor strategice coerente în domeniul cercetării şi în domenii-cheie pentru competitivitatea Europei; invită statele membre să încurajeze micile întreprinderi şi organismele de cercetare să participe la aceste platforme;

50.   salută acţiunea Comisiei de a fi afectat fonduri, pe baza unor iniţiative tehnologice comune, pentru transpunerea unor concepte de cercetare în programe concrete; invită statele membre să promoveze aceste programe prin propriile iniţiative naţionale pentru inovare;

51.   constată un deficit al investiţiilor în TIC per salariat între Statele Unite şi Uniunea Europeană, precum şi o corelare între investiţiile în TIC şi creşterea productivităţii; recunoaşte nevoia de a susţine şi dezvolta un sector al TIC de înaltă competitivitate în UE, în special prin aplicarea integrală a cadrului reglementar al UE în domeniul comunicaţiilor în toate statele membre;

52.   subliniază potenţialul solid al fondurilor de achiziţii publice în promovarea inovaţiilor; observă că furnizarea de bunuri şi servicii inovatoare în faza preconcurenţială este posibilă în cadrul contractelor de achiziţii publice existente; invită statele membre să încurajeze această activitate la nivelul autorităţilor publice; observă că o utilizare eficientă a TIC în furnizarea de servicii publice va îmbogăţi experienţa clienţilor şi va ajuta întreprinderile din UE să producă în condiţii concurenţiale pe piaţa mondială;

Garantarea unor politici energetice durabile

53.   are convingerea că Strategia de la Lisabona va putea fi încununată de succes numai dacă se fac eforturi majore pentru elaborarea unei politici energetice comune; consideră că totuşi, aceasta nu înseamnă că trebuie uniformizate şi "comunitarizate" diferitele politici energetice naţionale, ci intensificată concurenţa şi sporite avantajele pentru consumatori; reaminteşte că diversitatea nu este doar punctul forte al Europei, ci îi şi asigură siguranţa în domeniul aprovizionării energetice;

54.   reafirmă importanţa pentru stabilitatea şi creşterea în Uniunea Europeană a celor trei obiective principale ale politicii energetice: siguranţa aprovizionărilor, durabilitatea şi competitivitatea; insistă asupra necesităţii de a adapta în permanenţă cele trei obiective în funcţie de modificarea circumstanţelor şi de a găsi un nou echilibru între acestea;

55.   reaminteşte importanţa pentru competitivitate şi creştere în industria europeană a unei aprovizionări cu energie suficiente şi la un preţ avantajos;

56.   salută Cartea verde a Comisiei privind o strategie europeană pentru o energie sigură, competitivă şi durabilă (COM(2006)0105), dar subliniază necesitatea de a lua act de condiţiile aflate în continuă schimbare de pe piaţa mondială de energie în sensul larg şi subliniază importanţa extinderii perspectivei producătorilor la o abordare sistematică, care să ia în considerare producţia, distribuţia şi consumul, în vederea dezvoltării unei politici energetice europene care să garanteze o energie la un preţ accesibil atât pentru întreprinderi, cât şi pentru gospodăriile europene;

57.   este de acord cu Comisia că solidaritatea întărită între statele membre pentru a face faţă dificultăţilor legate de securitatea fizică a infrastructurii şi de siguranţa în alimentarea cu energie ar trebui să se constituie într-un element esenţial al oricărei politici energetice comune; consideră, în plus, că o astfel de solidaritate ar întări considerabil capacitatea Uniunii Europene de a-şi apăra pe plan internaţional interesele comune în materie de energie;

58.   observă că politica energetică, în general, şi siguranţa aprovizionării, în special, trebuie să reprezinte o parte integrantă a politicii externe, a politicii comerciale, a politicii de dezvoltare şi a politicii de securitate a Uniunii Europene şi invită la elaborarea unei strategii comune pentru garantarea şi diversificarea aprovizionărilor şi a căilor de tranzit, astfel manifestând solidaritate în interiorul Uniunii Europene; cere insistent Comisiei şi statelor membre să ia în serios pericolul real al unui deficit în aprovizionarea cu gaz provenind Rusia, după 2010, cauzat, printre altele, de lipsa investiţiilor; insistă ca statele membre şi Uniunea Europeană să ceară Rusiei, în cadrul discuţiilor pe probleme de energie purtate cu aceasta, să semneze şi să ratifice un protocol referitor la tranzit şi să ratifice un Tratatul privind Carta Energiei; consideră că acordurile de parteneriat şi de cooperare ar trebui folosite în instituirea unui cadru de reglementare stabil şi deschis în ţările furnizoare şi că mandatul comisarului responsabil cu energia ar trebui să fie bine definit, stabilind astfel o viziune a politicii energetice europene pe termen lung;

59.   subliniază că experienţa iernii 2005/2006 şi creşterea considerabilă a cererii energetice a economiilor în plină dezvoltare precum China şi India a subliniat faptul că nici o sursă de energie durabilă şi sigură nu putea fi neglijată în garantarea siguranţei aprovizionării cu energie;

60.   salută eforturile depuse pentru atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 convenite la Kyoto; recunoaşte că energia nucleară constituie un element important din configuraţia energetică a mai multor state membre; recunoaşte faptul că la momentul actual, pentru unele state membre, energia nucleară printre alte surse, contribuie la menţinerea securităţii aprovizionării cu energie, permiţând limitarea emisiilor de CO2; cu toate acestea, subliniază faptul că există riscuri legate de producerea acestui tip de energie şi că, în prezent, nu există o soluţie definitivă pentru problema reciclării deşeurilor nucleare; sprijină cercetarea în domeniile de siguranţă a reactoarelor şi ale noilor tehnologii; consideră că deciziile legate de rolul pe care ar trebui să îl joace producţia de energie nucleară în unele state membre trebuie luate doar la nivelul statelor respective, în conformitate cu principiul subsidiarităţii;

61.   reaminteşte creşterea dependenţei Uniunii Europene în ceea ce priveşte importurile de petrol şi gaze naturale, şi că această dependenţă ar putea ajunge la 94% şi, respectiv, 85% în 2030, în comparaţie cu dependenţa Uniunii în ceea ce priveşte importurile de combustibili solizi, care ar ajunge doar până la 59%; subliniază că importurile de petrol şi gaze naturale vor proveni din ce în ce mai mult din regiuni instabile politic, care vor beneficia, astfel, de un volum mare de lichidităţi financiare a căror utilizare nu va fi controlată de Uniunea Europeană;

62.   subliniază că presiunea inflaţionistă datorată creşterii preţului petrolului sporeşte incertitudinea legată de amploarea constrângerilor monetare ce derivă din aceasta, creând o percepţie mai acută a riscului şi ducând la lichidităţi mondiale mai restrânse şi la o volatilitate crescută, îndeosebi pentru pieţele de materii prime şi pe pieţele de acţiuni; avertizează asupra rolului negativ al speculării preţurilor petrolului pe pieţele financiare, care agravează criza preţurilor petrolului; invită Comisia şi Consiliul să stabilească un plan detaliat care să vizeze reducerea dependenţei Uniunii Europene de importurile de petrol şi trecerea la o energie nepoluantă; solicită elaborare unui mecanism de urgenţă integrat la nivelul Uniunii Europene în vederea garantării siguranţei aprovizionării;

63.   subliniază faptul că o nouă formă de dialog politic şi de cooperare între ţările consumatoare a devenit indispensabilă, în special în ceea ce priveşte Statele Unite, China, India şi Japonia; observă că un dialog similar între consumatorii-cheie şi ţările producătoare a devenit, de asemenea, necesar în vederea dezvoltării unei abordări globale a energiei; consideră că aceste noi forme de dialog la scară mondială, pe tema energiei, ar trebui să aibă ca obiectiv transformarea pieţelor mondiale de energie în pieţe stabile, sigure şi transparente şi, în acelaşi timp, să încurajeze sursele de energie nepoluante şi eficienţa energetică;

64.   solicită Comisiei şi Consiliului să propună un sistem recunoscut la nivel internaţional de mediere a disputelor legate de furnizarea şi distribuţia de energie; consideră că Uniunea Europeană ar putea iniţia un asemenea proces prin elaborarea unui sistem de mediere care sa facă parte din politica sa de vecinătate, să se aplice şi altor ţări mari furnizoare de energie, şi care ar putea fi promovat activ pe plan internaţional; consideră că UE ar trebui să dezvolte o abordare tip a gestionării la nivel internaţional a distribuţiei de energie;

65.   salută proiectul de Tratat de instituire a Comunităţii Energetice, pe care îl consideră a fi o contribuţie esenţială la stabilizarea Europei de sud-est, la deschiderea pieţelor de energie şi la siguranţa căilor de tranzit în Europa; invită la extindere treptată a Comunităţii Energetice, care să cuprindă şi Norvegia şi Turcia, precum şi toate ţările implicate în politica europeană de vecinătate;

Asigurarea caracterului raţional din punct de vedere ecologic al politicii energetice

66.   subliniază faptul că necesitatea de a modifica actuala structură a producţiei de energie nu este o povară, ci o oportunitate şi că utilizarea energiei solare, eoliene, geotermale, a hidroenergiei sau a energiei bazate pe biomasă precum şi a tehnologiilor mai eficiente din punct de vedere energetic va contribui la îndeplinirea angajamentelor luate la Kyoto şi în cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi va consolida, de asemenea, inovarea, crearea de noi locuri de muncă şi competitivitatea în UE;

67.   sprijină, astfel, eforturile depuse pentru dezvoltarea energiilor regenerabile în vederea garantării unei aprovizionări durabile cu energie; salută creşterea constantă din acest sector şi efectele benefice pe care le are asupra gradului de ocupare a forţei de muncă; întrevede perspective promiţătoare de export a echipamentelor de producţie de energii regenerabile către ţările terţe;

68.   îndeamnă Consiliul European de primăvară 2007 să adopte Planul de acţiune de eficienţă energetică propus de Comisie, care ar trebui să conţină, cel puţin, următoarele elemente: plasarea consumatorilor, fie ei consumatori casnici sau consumatori comerciali şi industriali în centrul politicii energetice; stabilirea unei foi de parcurs, la nivelul Consiliului şi al Comisiei, în vederea atingerii unui obiectiv de surse regenerabile de energie de 50% până în 2040 şi revizuirea obiectivului Uniunii Europene în materie de emisii de CO2 (o reducere de 30% până în 2020), precum şi a obiectivului Uniunii Europene de creştere a eficienţei energetice cu cel puţin 20% până în 2020 şi de reducere a emisiilor de CO2 de 60-80% până în 2050; reformă radicală a Schemei de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră (GHG) pentru a stimula piaţa să investească într-o economie cu emisii scăzute de gaze, care ar trebui să se bazeze pe un prag fix pentru emisiile de carbon din UE până în 2020, inclusiv o ţintă de 25% pentru producţia energetică bazată pe surse regenerabile până în 2020 şi un prag obligatoriu pentru emisiile de gaze de eşapament provenite de la automobile; modificarea radicală a eficienţei energetice, accelerarea punerii în aplicarea a reglementărilor comunitare existente în statele membre sau, în lipsa acestora, îmbunătăţirea concretă a cadrului de reglementare, separarea mai clară a producţiei de energie de distribuţia de energie, prin intermediul unui control reglementar independent sporit, care să ia în considerare interesele Europei, în ansamblul său, eforturile de a rezolva problema absenţei interconexiunilor, stimularea investiţiilor şi a inovaţiilor, stabilirea unor orientări obligatorii minime pentru autorităţile de reglementare, inclusiv o procedură de numire a acestora, garantarea independenţei, a transparenţei şi a responsabilităţii acestor autorităţi; elaborarea unei strategii de cercetare şi dezvoltare ambiţioase în materie de tehnologii energetice ecologice, creşterea cu cel puţin 50% a cheltuielilor anuale în materie de cercetare energetică, în următorii şapte ani; punerea la punct a unui mecanism eficient de solidarizare, pentru a putea face faţă oricărei crize de aprovizionare cu energie; elaborarea unei strategii externe comune în materie de politică energetică, cu scopul de a comunica din ce în ce mai mult printr-o voce comună cu ţările terţe; dublarea eforturilor pentru ca lupta împotriva schimbărilor climatice să capete o amploare mondială, având în vedere faptul că Uniunea Europeană nu poate rezolva această problemă de una singură; punere totală în aplicare a legislaţiei Comunităţii Europene în vigoare, în domeniul energiei; în final, invită Comisia să propună un cadru pentru opţiuni de sisteme armonizate de sprijin în domeniul energiei regenerabile, ca parte a Foii de parcurs pentru energia regenerabilă;

69.   recunoaşte că schimbările climatice cauzează grave probleme de mediu, care solicită acţiuni imediate la nivelul Uniunii Europene şi la nivel internaţional; este de părere că, până în 2050, o proporţie covârşitoare a nevoilor energetice ale UE trebuie să fie satisfăcută cu ajutorul surselor fără carbon sau cu ajutorul tehnologiilor care reţin emisiile de gaze cu efect de seră, cu accent pe economisirea energiei, eficienţă şi energii regenerabile şi consideră că este astfel necesar să se stabilească un parcurs clar pentru atingerea acestui obiectiv; îndeamnă guvernele statelor membre să se pună de acord, până la sfârşitul anului 2008, cu privire la o limită obligatorie pentru emisiile de CO2 până în 2020 şi la o limită orientativă pentru emisiile de CO2 până în 2050; invită Comisia să stabilească ţinte ambiţioase dar realiste pentru emisii foarte scăzute sau inexistente de CO2 şi pentru utilizarea unor tehnologii energetice fără emisii de CO2, care să furnizeze 60% din cererea de energie electrică la nivelul UE, până în 2020, în interesul climatului european şi al siguranţei obiectivelor de aprovizionare;

70.   recunoaşte rolul important pe care îl joacă energiile regenerabile pentru IMM-uri pe planul realizării obiectivelor Strategiei de la Lisabona; invită Comisia şi statele membre să ia măsuri concrete pentru îmbunătăţirea eficacităţii energetice a IMM-urilor; acestea ar trebui să includă, în principal, măsurile de sensibilizare şi de facilitare a accesului la resursele financiare, în special Fondurile Structurale, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii, pentru a putea realiza investiţii în vederea reducerii consumului de energie;

71.   invită Comisia şi Consiliul să adopte măsuri care, până în 2020, să facă din economia Uniunii Europene cea mai eficientă economie pe plan mondial în domeniul energetic, iar măsurile de eficienţă energetică să devină o prioritate orizontală în toate sectoarele economiei UE; invită Comisia să asigure aplicarea în timp util a directivelor comunitare din domeniu şi îndeamnă Consiliul să adopte propunerile incluse în Planul de acţiune al Comisiei pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice în Comunitatea Europeană (COM(2000)0247) şi îndeamnă statele membre să utilizeze cele mai bune practici ca bază pentru primele planuri de acţiune naţionale în materie de eficienţă energetică, pentru care Directiva 2006/32/CE solicită a fi prezentate până la 30 iunie 2007; reaminteşte faptul că, dacă statele membre ar aplica în totalitate legislaţie comunitară în vigoare, obiectivul UE de a economisi 20% din energie până în 2020 ar fi atins în proporţie de 50%; îl invită pe preşedintele Comisiei să promoveze un acord mondial privind eficienţa energetică;

72.   invită Consiliul European de primăvară 2007 să se asigure că viitoare politică energetică a Europei este susţinută de o strategie ambiţioasă de C&D în domeniul energetic, inclusiv o finanţare publică adecvată şi măsuri puternice de stimulare a finanţării private a C&D; încurajează statele membre să stabilească o strategie de creştere a bugetului alocat cercetării energetice, în special atunci când există o reevaluare la jumătatea perioadei a bugetului comunitar pentru PC 7 şi pentru Programul specific "Energie Inteligentă" şi salută astfel propunerea Comisiei, potrivit căreia Uniunea Europeană ar trebui să crească cu cel puţin 50% cheltuielile sale anuale în domeniul cercetării energetice, în următorii şapte ani; solicită un plan strategic european în materie de tehnologii energetice şi speră că acesta va acoperi domenii de cercetare axate pe noi tehnologii energetice (de exemplu, toate sursele regenerabile de energie, inclusiv energia valurilor, energia mareelor, gazeificarea carbonului şi stocarea energiei, în special, având în vedere că în joc sunt perspectivele pe termen mediu şi lung);

Crearea pieţei interne a energiei

73.   subliniază că sunt necesare noi măsuri pentru crearea unei pieţe interne operaţionale a energiei, pe baza unei distincţii mai clare între producţia de energie şi distribuţia sa; prin urmare, salută propunerea Comisiei cu privire la o nouă măsură de stabilire a acestei distincţii, însoţită de un control reglementar independent mai strict, care să ia în considerare interesele Europei în ansamblul său; insistă că această acţiune, împreună cu măsurile naţionale în domeniu, trebuie să asigure obiectivul Uniunii Europene de niveluri minime de interconexiune de 10%, prin identificarea blocajelor majore şi desemnarea coordonatorilor; consideră că un cadru politic clar şi stabil şi o piaţă a energiei corectă şi competitivă sunt necesare pentru obţinerea unui grad înalt de competitivitate, independenţă energetică, stabilitate pe termen lung, eficienţă, sensibilitate ecologică şi securitate a aprovizionării şi solicită Consiliului European din martie 2007 să prezinte o viziune mai amplă asupra interesului european comun în domeniul energetic, pentru a include finalizarea pieţei interne într-un cadru politic clar, lucru care în prezent lipseşte;

74.   consideră că schimburile comerciale transfrontaliere vor determina eliminarea blocajelor existente între pieţele naţionale; îndeamnă Comisia şi statele membre să promoveze cooperarea consolidată a operatorilor de sisteme de transport (OST), în special în sectoare precum alocarea transfrontalieră a capacităţilor, transparenţa, pieţele "intra-day" (în aceeaşi zi), planificarea reţelelor şi a investiţiile importante pentru dezvoltarea pieţelor regionale; solicită Comisiei să pregătească, împreună cu operatorii de sisteme de transport, un cod european de reţele care să garanteze interoperabilitatea reţelelor energetice naţionale;

75.   felicită Comisia cu privire la ancheta din sectorul energetic; invită Comisia să continue să pună în aplicare măsuri represive, inclusiv amenzile aplicate companiilor care încalcă normele privind concurenţa, şi încurajează Comisia să ia măsuri împotriva statelor membre care, pe nedrept, protejează campionii naţionali din domeniul energetic;

76.   consideră că toate viitoarele politici energetice trebuie să se axeze pe consumatori şi că penuria energetică ar trebui să apară mai clar în propunerile Comisiei; reaminteşte că toţi consumatorii, dar în special autorităţile publice, care trebuie să ofere un bun exemplu în acest domeniu, au, de asemenea, obligaţii în materie de economisire a energiei; recunoaşte rolul central pe care aparatele inteligente de măsură şi de facturare îl pot avea în creşterea sensibilizării consumatorilor privind modalităţile şi motivele de utilizare a energiei, determinând astfel modificări în comportamentul consumatorilor; invită Consiliul şi Comisia să propună măsuri care să ajute familiile cu venituri scăzute să economisească energie în căminele lor, determinând astfel o reducere a facturilor lor de curent electric şi a riscului de expunere la viitoarele creşteri de preţ;

77.   reaminteşte că politica energetică implică decizii de investiţii, care implică cheltuieli majore pe termen lung şi care necesită un grad înalt de transparenţă şi previzibilitate; invită statele membre şi Comisia să ofere întreprinderilor securitate juridică şi să evite, în mod poriodic, noi propuneri de reglementare, care creează incertitudini şi întârzie investiţiile necesare în infrastructura energetică;

78.   reafirmă sprijinul său ferm acordat surselor regenerabile de energie; propune, pentru sporirea diversificării surselor de energie, stabilirea de către Comisie a unui cadru politic stabil, pe termen lung, în vederea creării climatului necesar pentru investiţii; consideră că acest cadru ar trebui să conţină un obiectiv european pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice cu cel puţin 20% până în 2020; invită Comisia să propună un cadru pentru opţiuni de sprijin armonizat acordat energiilor regenerabile, ca parte a foii de parcurs pentru energia regenerabilă;

79.   subliniază că sunt necesare noi măsuri pentru crearea unei pieţe interne operaţionale a energiei, pe baza unei distincţii mai clare între producţia de energie şi distribuţia sa; solicită, prin urmare, un control reglementar independent mai strict, care să ia în considerare piaţa europeană, precum şi măsuri naţionale pentru realizarea obiectivului Uniunii Europene – niveluri minime de interconexiune de 10% – cu identificarea blocajelor majore şi desemnarea coordonatorilor;

o
o   o

80.   îi încredinţează Preşedintelui său sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) Texte Adoptate, P6_TA(2006)0603. (2) JO C 321, 31.12.2003, p.1. (3) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (4) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 136.