Parlamentul European ,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind dreptul refugiaţilor la protecţie internaţională,

–   având în vedere rezoluţia sa anterioară privind situaţia din Irak,

–   având în vedere Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor din 1951 (Convenţia privind refugiaţii) şi Protocolul privind statutul refugiaţilor din 1967,

–   având în vedere apelul de urgenţă al Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi (UNCHR), din 7 februarie 2007, de a intensifica sprijinul internaţional pentru ţările care adăpostesc refugiaţi din Irak, precum şi documentele UNCHR din 18 decembrie 2006 ("UNHCR's Return Advisory and Position on International Protection Needs of Iraqis outside Iraq") şi din 8 ianuarie 2007 ("Supplementary Appeal – Iraq Situation Response"),

–   având în vedere principiile directoare privind strămutările în interiorul ţării, elaborate la 11 februarie 1998 de către Reprezentantul special privind persoanele strămutate în interiorul ţării al Secretarului General al ONU,

–   având în vedere Directiva 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat, sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională, şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate(1) ("Directiva de calificare"),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât violenţa şi activităţile criminale în Irak includ jafuri armate, răpiri pentru răscumpărare, hărţuire, uciderea persoanelor implicate în procesul politic sau în activităţi de reconstrucţie, purificare etnică, sabotaj, atacuri împotriva infrastructurii civile, cum ar fi reţeaua electrică sau conductele petroliere, precum şi atacuri la scară largă, cum ar fi atacurile aleatorii cu bombe sau cu alţi explozivi împotriva civililor, şi întrucât în urma acestor atacuri sute de mii de persoane sunt strămutate cu forţa în interiorul ţării şi în afara ei, mai ales în Iordania şi Siria, dar şi în Egipt, Liban, Turcia, Iran şi mai departe, într-o mişcare nemaiîntâlnită în Orientul Mijlociu,

B.   întrucât numeroase grupuri continuă să fie persecutate în Irak, în special anumite categorii de profesionişti, femeile, cetăţenii irakieni angajaţi de companii străine, ONU sau de alte organizaţii internaţionale, inclusiv ONG-uri, precum şi minorităţile etnice şi religioase, cum ar fi creştinii, evreii şi mandeeni; întrucât persoanele strămutate în interiorul ţării sunt frecvent victime ale încălcării drepturilor omului pe motiv de diferenţe etnice şi religioase sau de ordin penal şi politic; întrucât securitatea cetăţenilor unor ţări terţe sau a apatrizilor şi, în special, a celor aproximativ 34 000 de refugiaţi palestinieni şi a miilor de refugiaţi din Turcia, Iran şi Siria, care se află în Irak, s-a deteriorat în mod drastic,

C.   întrucât Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că 1,8 milioane de irakieni sunt strămutate în interiorul Irakului şi că până la 2 milioane de cetăţeni irakieni au părăsit ţara,

D.   întrucât 50 000 de persoane încearcă să părăsească Irakul în fiecare lună şi întrucât ţările învecinate au restricţionat accesul refugiaţilor care solicită azil obligându-i pe mulţi dintre aceştia să se întoarcă în Irak sau să rămână blocaţi la graniţă,

E.   întrucât refugiaţii beneficiază de ajutoare umanitare insuficiente de la Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi şi de la Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, iar condiţiile de viaţă ale refugiaţilor şi altor cetăţeni irakieni strămutaţi sunt din ce în ce mai grele, proviziile de apă, alimente, combustibil şi medicamente fiind limitate, şi întrucât organizaţiile umanitare fac apel pentru a primi fonduri care să le permită să facă faţă nevoilor ridicate din Irak şi din ţările învecinate,

F.   întrucât mai multe ţări care adăpostesc refugiaţi irakieni restricţionează accesul acestora şi impun condiţii restrictive de şedere, cum ar fi reducerea regimului temporar de protecţie (RTP) şi/ sau îngreunarea procedurii de înnoire a vizelor în asemenea măsură, încât majoritatea cetăţenilor irakieni îşi pierd rapid statutul legal de refugiat,

G.   întrucât, cu excepţia Suediei, cele mai multe state membre ale UE au restricţionat la fel de mult accesul refugiaţilor irakieni,

H.   întrucât în dreptul cutumiar internaţional este prevăzută obligaţia juridică de a nu repatria refugiaţi în cazul în care riscă să fie persecutaţi şi grav vătămaţi şi de a permite accesul celor care solicită azil din cauza numeroaselor abuzuri privind drepturile omului şi a violenţei generalizate din ţara respectivă, cel puţin temporar, în vederea examinării dreptului la statutul de refugiat,

I.   întrucât Egiptul. cu toate că nu este o ţară învecinată, a găzduit un număr considerabil de refugiaţi şi întrucât Siria, care adăposteşte un procent ridicat de refugiaţi irakieni, nu mai recunoaşte regimul temporar de protecţie (RTP), care până în prezent a fost pus în aplicare fără restricţii,

1.   îndeamnă ţările din vecinătatea Irakului să respecte obligaţia juridică de a accepta imediat refugiaţi, în special pe cei care sunt blocaţi la graniţele lor şi care aparţin unor minorităţi vizate în mod special, cum ar fi palestinienii apatrizi sau minorităţile etnice şi religioase;

2.   salută apelul recent al Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi pentru acordarea de sprijin internaţional suplimentar în vederea finanţării programului său privind cetăţenii irakieni dezrădăcinaţi din propria lor ţară şi din ţările învecinate, precum şi refugiaţii străini din Irak; invită UE şi statele membre, precum şi alţi donatori internaţionali să răspundă apelului Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi pentru sprijinirea programelor pentru refugiaţii irakieni şi persoanele strămutate în interiorul Irakului, în Siria, Liban, Turcia şi Iran, precum şi în Egipt; consideră că este o situaţie extrem de urgentă şi îndeamnă ca o mare parte din bugetul UE prevăzut pentru programele cu Irakul să fie alocată în acest scop;

3.   consideră că sprijinul comunităţii internaţionale este esenţial pentru alinarea suferinţei sutelor de mii de refugiaţi irakieni şi a persoanelor strămutate în interiorul ţării sau a celor care părăsesc ţara, şi, prin urmare, solicită Comisiei şi statelor membre să sprijine eforturile de protecţie ale Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi care vizează o protecţie minimă faţă de detenţie şi returnare ("refoulement") şi absenţa de penalizare pentru intrarea ilegală în ţară, precum şi accesul la educaţie, locuinţe adecvate, îngrijiri medicale de bază şi alte servicii fundamentale pentru cei din interiorul şi din afara Irakului;

4.   invită numeroasele ţări donatoare care nu s-au implicat în criza regională a refugiaţilor irakieni să ia în considerare faptul că autorităţile irakiene şi guvernele ţărilor învecinate nu par să facă faţă crizei şi să reconsidere necesitatea acordării de asistenţă financiară ţărilor gazdă, implicându-se în problema refugiaţilor prin oferirea de posibilităţi de strămutare a acestora în ţări terţe;

5.   salută organizarea unei conferinţe internaţionale pentru soluţionarea nevoilor umanitare ale refugiaţilor şi ale persoanelor strămutate în interiorul Irakului şi în ţările învecinate, care va avea loc la Geneva la data de 17 aprilie 2007; îndeamnă Consiliul, Comisia, autorităţile din regiune şi comunitatea internaţională să participe la această conferinţă şi să furnizeze sprijinul financiar adecvat;

6.   solicită statelor membre din UE şi comunităţii internaţionale, ca un exemplu de implicare internaţională, să ajute la strămutarea refugiaţilor irakieni şi a apatrizilor, inclusiv a refugiaţilor palestinieni din Irak blocaţi în regiune;

7.   invită statele membre ale UE, recunoscând eforturile depuse de guvernul Suediei, să evalueze rapid şi corect cererile de azil ale refugiaţilor irakieni, în conformitate cu documentul Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi din 18 decembrie 2006 ("UNHCR Return Advisory and Position"), menţionat anterior, şi să-şi îndeplinească obligaţiile în temeiul dreptului internaţional şi comunitar de acordare a statutului de refugiat sau de protecţie subsidiară persoanelor care riscă să fie persecutate sau vătămate grav;

8.   recunoaşte, de asemenea, eforturile ţărilor neînvecinate din regiune, cum ar fi Egiptul, în vederea sprijinirii refugiaţilor irakieni; solicită acestei ţări să continue eforturile în această direcţie, prin menţinerea frontierelor deschise şi prin îmbunătăţirea condiţiilor pentru refugiaţi; solicită ţărilor care adăpostesc refugiaţi irakieni să respecte drepturile lor fundamentale şi să asigure accesul acestora la servicii de bază, cum ar fi îngrijire medicală şi educaţie;

9.   recunoaşte ajutorul guvernului regional kurd prin sprijinul acordat comunităţilor creştine care au fost strămutate în interiorul ţării;

10.   invită guvernul irakian, autorităţile locale, regionale şi religioase, precum şi Forţele coaliţiei multinaţionale din Irak să ia măsuri imediate pentru îmbunătăţirea securităţii tuturor refugiaţilor şi persoanelor strămutate în interiorul ţării şi să pună capăt practicilor discriminatorii;

11.   încredinţează Preşedintelui său sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, Consiliului, Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi, Secretarului General al Ligii Arabe, Directorului General al Organizaţiei Conferinţei Islamice, guvernelor şi parlamentelor din Irak, Iran, Siria, Iordan, Liban, Egipt, Turcia, precum şi statelor membre ale Consiliului de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf şi Autorităţii Naţionale Palestiniene.

(1) JO L 304, 30.9.2004, p.12.