Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată "O foaie de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010" (COM(2006)0092) ,

–   având în vedere Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acţiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005)(1) şi propria sa poziţie din 15 noiembrie 2000(2) pe aceeaşi temă,

–   având în vedere instrumentele juridice ale ONU în domeniul drepturilor omului şi, mai ales, al drepturilor femeilor, în special Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, precum şi celelalte instrumente ale ONU în materie de violenţă împotriva femeilor, precum Declaraţia şi Programul de acţiune de la Viena, adoptate la Conferinţa mondială privind drepturile omului din 14-25 iunie 1993 la Viena, rezoluţia privind eliminarea violenţei faţă de femei din 20 decembrie 1993(3) , rezoluţia privind eliminarea violenţei familiale faţă de femei din 19 februarie 2004(4) , rezoluţia privind măsurile care trebuie luate pentru eliminarea infracţiunilor din motive de onoare comise împotriva femeilor din 20 decembrie 2004(5) , rezoluţia privind măsurile în materie de prevenire a infracţiunilor şi de justiţie penală destinate eliminării violenţei împotriva femeilor din 2 februarie 1998(6) ,

–   având în vedere Declaraţia de la Beijing şi Programul de acţiune adoptat în cadrul celei de-a patra conferinţe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum şi rezoluţiile Parlamentului din 18 mai 2000 privind urmărirea Programului de acţiune de la Beijing(7) şi din 10 martie 2005 privind urmărirea Programului de acţiune al celei de-a patra conferinţe mondiale privind femeile (Beijing + 10)(8) ,

–   având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 6 iulie 2006 intitulat " Un studiu aprofundat privind toate formele de violenţă faţă de femei"(9) ,

–   având în vedere raportul final din martie 2005 al celei de-a 49-a sesiuni a Comisiei pentru statutul femeilor din cadrul Adunării Generale a ONU,

–   având în vedere Protocolul la Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor privind drepturile femeilor în Africa, cunoscut, de asemenea, sub numele de "Protocolul de la Maputo", care a intrat în vigoare la 25 noiembrie 2005 şi care se referă, în special, la interzicerea oricăror forme de mutilare genitală,

–   având în vedere Rezoluţia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea şi securitatea(10) , care prevede o mai mare participare a femeilor la prevenirea conflictelor armate şi la construirea păcii,

–   având în vedere raportul din mai 2003 al Comitetului consultativ privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi al Comisiei, referitor la integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în bugetele naţionale,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European Extraordinar de la Lisabona din 23 - 24 martie 2000, Consiliul European de la Stockholm din 23 - 24 martie 2001, Consiliul European de la Barcelona din 15 - 16 martie 2002 şi Consiliile Europene de la Bruxelles din 20 - 21 martie 2003 şi din 25 - 26 martie 2004,

–   având în vedere Decizia 2005/600/CE a Consiliului din 12 iulie 2005 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre(11) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 19 ianuarie 2006 privind viitorul Strategiei de la Lisabona din punct de vedere al perspectivei întemeiate pe sex(12) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 9 martie 2004 privind concilierea vieţii profesionale, familiale şi private(13) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 11 februarie 2004 privind organizarea timpului de lucru (amendament al Directivei 93/104/CE)(14) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 2 februarie 2006 privind situaţia actuală a luptei împotriva violenţei faţă de femei şi o eventuală acţiune viitoare(15) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 17 ianuarie 2006 privind strategii de prevenire a traficului cu femei şi copii vulnerabili la exploatarea sexuală(16) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2006 privind imigraţia femeilor: rolul şi locul femeilor imigrante în Uniunea Europeană(17) ,

–   având în vedere Declaraţia ministerială a Conferinţei miniştrilor responsabili de politicile în materie de egalitate între femei şi bărbaţi adoptată la 4 februarie 2005 la Luxembourg,

–   având în vedere Pactul european pentru egalitatea între femei şi bărbaţi, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles la 23 - 24 martie 2006,

–   având în vedere planul de acţiune pentru egalitatea între sexe 2005-2015 adoptat de către Commonwealth,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe, precum şi avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru muncă şi afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0033/2007),

A.   întrucât în Declaraţia de la Viena adoptată în cadrul Conferinţei mondiale a ONU privind drepturile omului din 25 iunie 1993, se prevede că "drepturile femeilor şi ale fetelor reprezintă o parte inalienabilă, integrală şi indivizibilă a drepturilor universale ale omului" şi întrucât egalitatea între femei şi bărbaţi este un drept şi un principiu fundamental al UE, recunoscut în Tratatul de instituire a Uniunii Europene şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, în pofida progreselor semnificative realizate în acest domeniu, persistă multe inegalităţi între femei şi bărbaţi,

B.   întrucât violenţa împotriva femeilor reprezintă cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului, necunoscând limite geografice, economice sau sociale, şi întrucât, în pofida eforturilor întreprinse la nivel naţional, comunitar şi internaţional, numărul femeilor care sunt victime ale violenţei este alarmant(18) ,

C.   întrucât expresia "violenţă faţă de femei" desemnează toate actele de violenţă îndreptate împotriva sexului feminin şi care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, fie că acestea au loc în viaţa publică sau în viaţa privată,

D.   întrucât riscul de sărăcie este mai mare în cazul femeilor, inclusiv al femeilor care lucrează(19) , şi, în special, al femeilor în vârstă, al femeilor care întreţin o familie monoparentală, al mamelor adolescente şi al femeilor care lucrează în afaceri familiale, datorită menţinerii discriminării întemeiate pe sex şi a inegalităţilor în privinţa educaţiei, serviciilor personale, accesului la un loc de muncă, responsabilităţilor familiale şi drepturilor la pensie şi datorită garanţiilor juridice prevăzute în cazul unei separări sau al unui divorţ, în special atunci când este vorba de femei dependente,

E.   întrucât toate principiile şi valorile sociale şi culturale care stau la baza Uniunii Europene şi a statelor membre, precum respectul pentru drepturile omului, demnitatea fiinţei umane, egalitatea, dialogul, solidaritatea şi participarea, reprezintă o moştenire comună a tuturor cetăţenilor şi rezidenţilor Uniunii, a cărei asimilare este o prioritate pentru UE şi un factor care contribuie la emancipare şi integrare, în special pentru femeile şi fetele izolate prin limbă, cultură sau bariere religioase,

F.   întrucât integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în bugetele naţionale ar trebui trebui luată în considerare în mai mare măsură în vederea unei gestionări eficiente a politicilor de egalitate a şanselor şi întrucât cunoştinţele şi experienţele din acest domeniu, de la nivel european, naţional şi regional, ar putea permite aplicarea acesteia, încă din acest moment, în bugetul şi în programele comunitare, în faza de elaborare, de punere în aplicare şi de evaluare a acestora(20) ,

G.   întrucât articolul 3 alineatul (2) şi articolele 13 şi 152 din Tratatul CE descriu rolul Comunităţii în ceea ce priveşte realizarea egalităţii între sexe în politicile de protecţie a sănătăţii umane,

H.   întrucât, pentru a se realiza obiectivele de la Lisabona în ceea ce priveşte gradul de ocupare a forţei de muncă pentru femei, este nevoie să se întreprindă acţiuni suplimentare în cadrul metodei deschise de coordonare, bazate pe bunele practici existente la nivel naţional sau regional şi care să ţină seama de interdependenţa dintre politicile de acces la educaţie şi pe piaţa muncii, politicile de conciliere a vieţii profesionale cu cea privată, servicii şi promovarea participării femeilor în procesul de luare a deciziilor, şi întrucât, în acest context, trebuie depus un efort special pentru a se asigura coeziunea socio-economică, pentru a se pune capăt divizării numerice întemeiate pe sex şi pentru a se promova rolul femeilor în ştiinţă,

I.   întrucât, în pofida legislaţiei comunitare şi a dispoziţiilor naţionale referitoare la egalitatea de remuneraţie, diferenţa de remuneraţie între bărbaţi şi femei continuă să existe, într-o măsură destul de mare, femeile câştigând, în UE, în medie cu 15% mai puţin decât bărbaţii, diferenţă care se reduce mult mai lent decât cea dintre gradul de ocupare a forţei de muncă pentru bărbaţi şi gradul de ocupare a forţei de muncă pentru femei,

J.   întrucât femeile au adesea drepturi la pensie mai mici decât bărbaţii, fie datorită salariilor mai scăzute la care acestea au avut dreptul, fie datorită faptului că au avut o carieră profesională mai scurtă şi întreruptă de obligaţii familiale mai importante,

K.   întrucât politicile de conciliere a vieţii familiale cu cea profesională trebuie să se adreseze atât femeilor, cât şi bărbaţilor şi întrucât acestea trebuie, prin urmare, abordate dintr-o perspectivă globală, ţinându-se seama de discriminarea faţă de femei şi considerând noile generaţii drept un avantaj al întregii societăţi,

L.   întrucât femeile reprezintă 52% din populaţia europeană, dar această proporţie nu se reflectă în structurile de putere, nici la nivelul accesului, nici la nivelul participării; întrucât reprezentativitatea întregii societăţi este un element care consolidează guvernanţa şi pertinenţa politicilor în raport cu aşteptările populaţiei; întrucât există o întreagă paletă de soluţii la nivel naţional (legi, acorduri sau iniţiative private) pentru a concretiza reprezentarea femeilor în structurile de luare a deciziilor,

M.   întrucât cadrul strategic "i2010" (societatea europeană a informaţiei pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă 2010), propus prin Comunicarea Comisiei (COM(2005)0229), vizează, printre altele, îmbunătăţirea calităţii vieţii prin participarea tuturor la societatea informaţiei,

1.   ia act de voinţa Comisiei de a aborda strategia de egalitate a şanselor dintr-o perspectivă multianuală deoarece aceasta permite desfăşurarea unei strategii pe termen lung care să promoveze egalitatea la nivelul UE, dar indică faptul că foaia de parcurs nu specifică responsabilităţile Comisiei şi ale statelor membre nici în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi informarea cetăţenilor, nici în ceea ce priveşte fondurile care vor fi alocate pentru punerea în aplicare a recomandării sale;

2.   recunoaşte că promovarea egalităţii de şanse are o dublă natură deoarece dimensiunea de egalitate trebuie integrată în toate politicile şi, în paralel, promovarea egalităţii face obiectul unor măsuri specifice;

3.   invită Comisia să întocmească un cadru global de evaluare a politicilor şi programelor de promovare a egalităţii între sexe, inclusiv a politicilor naţionale care rezultă din acestea; solicită, în special, o evaluare aprofundată a strategiei-cadru a Comunităţii privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005)(21) şi o analiză a punerii în aplicare a directivelor privind egalitatea şanselor, în special a directivelor 86/613/CEE(22) , 89/391/CEE(23) , 92/85/CEE(24) şi 2003/41/CE(25) , în vederea stabilirii, prin folosirea unor date şi statistici fiabile, a unui ciclu coerent de programare, punere în aplicare, monitorizare şi evaluare pentru prezenta foaie de parcurs; consideră că, în acest scop, crearea în cel mai scurt timp a Institutului european pentru egalitatea între sexe este indispensabilă pentru monitorizarea constantă a progresului realizat în conformitate cu foaia de parcurs;

4.   invită Comisia să considere politica egalităţii între sexe nu doar o prioritate pentru UE, ci şi, mai ales, o cerinţă fundamentală pentru respectarea drepturilor persoanei; consideră că o astfel de abordare trebuie să se reflecte într-un efort de coordonare şi de consolidare a măsurilor europene şi naţionale de protecţie juridică a femeilor şi copiilor, în special:

5.   solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate(unul dintre "Protocoalele de la Palermo"), precum şi Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului cu fiinţe umane, şi să pună în aplicare Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente(26) ;

6.   consideră că respectarea drepturilor femeilor reprezintă o cerinţă fundamentală, în aceeaşi măsură ca şi celelalte drepturi ale omului, care trebuie luată în considerare în cadrul negocierilor de aderare cu ţările candidate; solicită, prin urmare, Comisiei să controleze şi să comunice Parlamentului European şi Consiliului datele referitoare la actele de discriminare şi de violenţă la care sunt supuse femeile în aceste ţări şi să sprijine, în mod activ, participarea ţărilor în curs de aderare la programele comunitare PROGRESS şi DAPHNE;

7.   subliniază faptul că respectul pentru drepturile femeilor trebuie să fie o condiţie esenţială în cadrul politicilor de vecinătate, externă şi de dezvoltare ale UE; în acest context:

8.   solicită Comisiei să ia măsuri pentru a garanta dreptul femeilor la sănătate, inclusiv la sănătatea sexuală şi la cea reproductivă; reafirmă că este esenţial, în special pentru combaterea HIV/SIDA, să se lărgească accesul la informaţiile referitoare la sănătatea sexuală şi reproductivă, precum şi la serviciile de sănătate;

9.   recunoaşte că fetele sunt extrem de vulnerabile la violenţă şi la discriminare şi solicită depunerea unor eforturi mai importante pentru protejarea acestora împotriva tuturor formelor de violenţă, inclusiv violul, exploatarea sexuală şi recrutarea forţată în forţele armate, şi pentru încurajarea politicilor şi programelor de promovare a protecţiei drepturilor lor în situaţii de conflict şi ulterioare conflictului;

10.   solicită Comisiei să respecte angajamentul pe care şi l-a asumat de a prezenta o comunicare privind "O viziune europeană a egalităţii între femei şi bărbaţi în cadrul cooperării pentru dezvoltare";

11.   invită Comisia să asigure coordonarea între UE şi ONU în ceea ce priveşte politicile de egalitate a şanselor şi drepturile fetelor; reafirmă importanţa promovării unei strânse cooperări cu instituţiile europene şi internaţionale, regionale şi/sau bilaterale, inclusiv organismele ONU, pentru armonizarea abordărilor în materie de sexe în cadrul cooperării pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar, în special prin consolidarea legăturii dintre Platforma de acţiune de la Beijing şi Programul de acţiune de la Cairo, Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, împreună cu protocolul său facultativ, şi ODM;

12.   solicită Comisiei ca, în cadrul politicilor pentru Africa şi al strategiilor naţionale de dezvoltare ale ţărilor africane, să fie încurajate ratificarea şi punerea în aplicare a Protocolului de la Maputo în toate ţările din Africa, acordându-se o atenţie specială articolului 5, care condamnă şi interzice toate formele de mutilare genitală;

13.   salută angajamentul Comisiei de a promova punerea în aplicare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, menţionată anterior, şi de a elabora linii directoare pentru integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în activităţile de formare în domeniul gestiunii crizelor;

14.   solicită statelor membre şi Comisiei să adopte iniţiative concrete pentru emanciparea şi integrarea economică şi socială a femeilor imigrante, în special în cadrul programului-cadru comun pentru integrarea resortisanţilor din ţări terţe, şi acţiuni de sprijinire pentru învăţarea limbii, a drepturilor şi datoriilor care derivă din acquis-ul comunitar, a convenţiilor internaţionale, a principiilor şi legislaţiei în vigoare în ţara de destinaţie (cum ar fi interzicerea poligamiei în cadrul regrupării familiale) şi a valorilor fundamentale ale UE, prin elaborarea de politici de formare specifică cu privire la egalitatea şanselor, nediscriminarea întemeiate pe sex şi luarea în considerare a sexului în cadrul acţiunilor, prin sprijinirea proiectelor antreprenoriale ale femeilor imigrante, care favorizează păstrarea şi difuzarea bogăţiei culturale a ţărilor lor de origine, şi prin crearea şi sprijinirea de spaţii publice de participare pentru femeile imigrante, în care acestea să fie reprezentate în mod activ;

15.   recomandă statelor membre şi Comisiei să prevadă finanţarea de programe destinate difuzării, în ţările de origine, a informaţiilor referitoare la cerinţele prealabile sosirii şi sejurului imigranţilor în UE, precum şi la riscurile legate de imigrarea ilegală;

16.   solicită Comisiei să lanseze primele proiecte-pilot privind integrarea dimensiunii întemeiate pe sex în bugetul general al UE şi în programele comunitare, în special în Fondurile structurale, Al şaptelea program-cadru pentru acţiuni comunitare de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţie (2007-2013), Programul de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii şi al protecţiei consumatorilor (2007-2013) şi Programul de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice (2003-2008); consideră că aceste proiecte-pilot trebuie să vizeze impactul bugetului general al Uniunii asupra egalităţii între sexe (abordare transversală), eficacitatea rezervelor specifice pentru femei şi, în plus, să fie propuse de femei şi să includă o analiză a dificultăţilor întâmpinate de femei în privinţa participării la aceste programe (abordare specifică);

17.   invită statele membre să completeze sau să consolideze planurile lor naţionale de ocupare a forţei de muncă şi de integrare socială astfel încât acestea să includă măsuri de sprijinire a accesului femeilor pe piaţa muncii cu demnitate şi plată egală pentru o muncă egală, şi de promovare a spiritului antreprenorial al femeilor, şi să identifice şi să sprijine noile oportunităţi de muncă în domeniul sănătăţii şi al serviciilor personale şi familiale, în care forţa de muncă este constituită, în cea mai mare parte, din femei, subliniind valoarea economică şi socială a acestei munci şi asigurând cadrul normativ necesar garantării calităţii serviciilor, recunoaşterii drepturilor sociale şi demnităţii celor care furnizează aceste servicii, precum şi contribuind la reducerea riscului de sărăcie; consideră că, datorită poziţiei nefavorabile a femeilor în domeniul economic şi social, caracterizată de un nivel mai ridicat de şomaj şi de salarii mai mici decât în cazul bărbaţilor, acestea se confruntă cu un risc mai ridicat de exploatare;

18.   invită statele membre să pună în aplicare strategii concrete de consolidare a spiritului antreprenorial al femeilor folosind, de exemplu, oportunităţile oferite de TIC, şi măsuri de facilitare a accesului întreprinzătorilor de sex feminin la împrumuturi şi servicii bancare, în special la microfinanţare şi la măsuri de sprijinire a reţelelor de întreprinderi conduse de femei;

19.   observă că dificultăţile cu care se confruntă statele membre şi Uniunea Europeană în domeniul egalităţii între bărbaţi şi femei sunt din ce în ce mai mari datorită concurenţei economice mondiale sporite care duce la o cerere de forţă de muncă din ce în ce mai flexibilă şi mai mobilă; subliniază că femeile continuă să fie victime ale discriminărilor sociale, profesionale şi de altă natură, şi că exigenţele menţionate anterior au un impact mai mare asupra femeilor decât asupra bărbaţilor; consideră că nu trebuie permis ca această situaţie să pună în cauză egalitatea între bărbaţi şi femei şi drepturile femeilor de a da naştere;

20.   solicită statelor membre să numească un responsabil naţional pentru egalitatea între sexe în cadrul punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona, care să participe la elaborarea şi revizuirea diferitelor planuri naţionale şi să controleze punerea în aplicare a acestora astfel încât să favorizeze integrarea dimensiunii întemeiate pe sex, în special în buget, în ceea ce priveşte politicile şi obiectivele definite prin aceste planuri;

21.   deplânge faptul că diferenţa de salariu între bărbaţi şi femei este, în continuare, de 15%; solicită Comisiei să revadă, în mod prioritar, directiva 75/117/CEE(27) , în special în ceea ce priveşte elementele legate de inspectoratele de muncă şi căile de atac disponibile în caz de discriminare; invită, de asemenea, Comisia să ia măsurile necesare pentru ca această directivă să fie pusă în aplicare în aşa fel încât femeile să nu facă obiectul unor discriminări datorate experienţei lor profesionale mai scurte din motiv de maternitate;

22.   invită Comisia, în colaborare cu statele membre şi partenerii săi sociali, să încurajeze crearea de politici care să concilieze viaţa familială şi cea profesională, în special prin:

23.   solicită Comisiei să se asigure că analiza de impact asupra egalităţii între sexe este luată în considerare în mod corespunzător la revizuirea sau elaborarea de texte legislative comunitare, precum Directiva 93/104/CE, şi să acţioneze în mod adecvat atunci când există probabilitatea apariţiei unui impact negativ, astfel cum se întâmplă în cazul acestei directive; solicită Consiliului să pună capăt posibilităţii de derogare de la directiva menţionată anterior, deoarece aceasta provoacă mai multe inconveniente femeilor decât bărbaţilor şi împiedică concilierea vieţii familiale cu cea profesională;

24.   solicită Comisiei să ţină seama de rezultatul Conferinţei privind bărbaţii şi egalitatea între sexe, organizată de Preşedinţia finlandeză a Uniunii, precum şi de rolul bărbaţilor la realizarea egalităţii între sexe;

25.   solicită Comisiei, pe baza lucrărilor Institutului european pentru egalitatea între bărbaţi şi femei şi a progreselor înregistrate de banca de date privind luarea de decizii, să evalueze bunele practici de la nivel internaţional, naţional sau regional care permit participarea femeilor la procesul decizional(29) şi să promoveze apoi difuzarea şi adoptarea acestor decizii, în special prin sprijinirea unei reţele de femei implicate în procesul decizional;

26.   îndeamnă statele membre să fixeze şi să concretizeze obiective şi termene clare în ceea ce priveşte consolidarea atât a participării femeilor la toate formele de luare de decizii, cât şi a reprezentării acestora în viaţa politică;

27.   consideră că este important să fie încurajată implicarea femeilor în carierele ştiinţifice şi în domeniul cercetării; consideră că, în acest scop, ar trebui prevăzute politici şi instrumente care să asigure, în acelaşi timp, un echilibru între bărbaţi şi femei şi excelenţa în aceste cariere;

28.   consideră că trebuie încurajată implicarea femeilor în carierele ştiinţifice, în special prin asigurarea unor soluţii contractuale, cum ar fi bursele de studiu sau munca cu timp parţial, pentru a le permite acestora să concilieze viaţa familială cu cea profesională;

29.   consideră că, în cazul în care mass-media ar face cunoscute bunele exemple legate atât de rolurile femeilor în societate, cât şi de realizările acestora în toate sectoarele, care trebuie subliniate pentru a crea o imagine pozitivă a femeilor şi pentru a încuraja implicarea altor femei şi bărbaţi în realizarea egalităţii între sexe şi a unui echilibru între muncă şi viaţa personală, acest lucru ar contribui în mod semnificativ la combaterea stereotipurilor negative cu care se confruntă femeile; invită, prin urmare, Comisia să încurajeze iniţiative, de exemplu, în cadrul programului Media 2007, pentru a sensibiliza într-o mai mare măsură mass-media, de exemplu, prin intermediul unor forumuri permanente de consultare cu membri din acest sector, în ceea ce priveşte stereotipurile pe care le transmit, şi pentru a promova egalitatea şanselor, în special prin informarea şi sensibilizarea tinerilor şi a tinerelor;

30.   încurajează statele membre să ia măsuri pentru eliminarea stereotipurilor întemeiate pe sex, în special pe piaţa muncii, şi să promoveze prezenţa bărbaţilor în sectoare şi posturi ocupate în special de femei, precum şi în învăţământul primar şi în structurile de îngrijire;

31.   invită în mod insistent Comisia să includă în foaia de parcurs drepturile persoanelor transsexuale şi problemele cu care acestea se confruntă, în conformitate cu hotărârile recente ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;

32.   invită Comisia să organizeze sesiuni de formare în materie de integrare a dimensiunii întemeiate pe sex şi de sensibilizare la aspectele întemeiate pe sex, destinate membrilor Comisiei şi înalţilor funcţionari, precum şi să le includă în toate activităţile de formare în domeniul gestiunii pentru funcţionarii europeni;

33.   solicită Comisiei să promoveze folosirea, în toate documentele oficiale şi pentru interpretarea în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, a unei terminologii non-sexiste şi adaptată tuturor culturilor în cauză;

34.   invită instituţiile şi agenţiile europene să promoveze egalitatea între sexe la nivel administrativ şi să-şi fixeze ca obiectiv realizarea unei parităţi între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte recrutările şi numirile, în special în posturi importante;

35.   solicită Comisiei să consacre un capitol din raportul anual privind egalitatea şanselor pentru bărbaţi şi femei în Uniunea Europeană foii de parcurs şi să descrie în capitolul respectiv progresele realizate în acest domeniu;

36.   solicită Comisiei să informeze în mod periodic comisia sau comisiile competente ale Parlamentului European cu privire la urmărirea evoluţiei foii de parcurs, în special prin rapoarte publice defalcate pe ţară;

37.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic şi Social European, Comitetului Regiunilor, precum şi organelor executive şi alese, competente în materie de egalitate de şanse la nivel local, regional sau naţional.

(1) JO L 17, 19.1.2001, p. 22. (2) JO C 223, 8.8.2001, p. 149. (3) rezoluţia Adunării Generale a ONU A/RES/48/104 (4) rezoluţia Adunării Generale a ONU A/RES /58/147 (5) rezoluţia Adunării Generale a ONU A/RES /59/165 (6) rezoluţia Adunării Generale a ONU A/RES /52/86 (7) JO C 59, 23.2.2001, p. 258. (8) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247. (9) A/61/122/Add.1. (10) Rezoluţia Consiliului de Securitate 1325 (2000). (11) JO L 205, 6.8.2005, p. 21. (12) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 323. (13) JO C 102 E, 28.4.2004, p. 492. (14) JO C 97 E, 22.4.2004, p. 566. (15) JO C 288 E, 25.11.2006, p. 66. (16) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 75. (17) Texte adoptate la această dată, P6_TA(2006)0437. (18) Conform datelor Fondului de Dezvoltare al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Femei (UNIFEM), cel puţin o femeie din trei a fost, de-a lungul vieţii sale, victima unei forme de violenţă. (19) Ţinându-se seama şi de faptul că, în 85% din familiile monoparentale, traiul este câştigat de o femeie. (20) A se vedea, printre altele, lucrările Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), UNIFEM, ale Băncii Mondiale, ale Secretariatului Commonwealth pentru egalitatea şanselor, precum şi studiile şi proiectele realizate de către Consiliul Europei, Consiliul Nordic al Miniştrilor sau Ministerul muncii şi afacerilor sociale din Ţările de Jos, (21) Decizia Consiliului 2001/51/CE din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acţiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001 -2005) (JO L 17, 19.1.2001, p.22) (22) Directiva Consiliului 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţi (JO L 359, 19.12.1986, p.56) (23) Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p.1.) (24) Directiva Consiliului 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează. (JO L 348, 28.11.1992, p.1.) (25) Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (JO L 235, 23.9.2003, p.10).. (26) JO L 261, 6.8.2004, p. 19. (27) Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin (JO L 45, 19.12.1975, p.19) (28) Directiva Consiliului 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului încheiat de UNICE, CEIP şi CES (JO L 145, 19.6.1996, p.4). (29) Proiect al DG "Ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale" a Comisiei, care inventariază şi analizează participarea femeilor la procesele decizionale (instituţii politice, administraţii publice, parteneri sociali şi principalele organisme non-guvernamentale). Adresă url: http://ec.europa.eu/employment_social/women_men_stats/index_en.htm