Parlamentul European,

–   având în vedere cel de-al optulea raport anual UE privind drepturile omului (2006)(1),

–   având în vedere articolele 3, 6, 11, 13 şi 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolele 177 şi 300 din Tratatul CE,

–   având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi toate instrumentele internaţionale relevante privind drepturile omului(2),

–   având în vedere Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite,

–   având în vedere toate convenţiile ONU privind drepturile omului şi protocoalele lor opţionale,

–   având în vedere intrarea în vigoare la 1 iulie 2002 a Statutului de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (CPI) şi rezoluţiile sale privind CPI(3),

–   având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi planul UE pe 2005 privind cele mai bune practici, standarde şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului cu fiinţe umane(4),

–   având în vedere Protocolul nr. 13 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele,

–   având în vedere Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(5),

–   având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE şi revizuirea acestuia(6),

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind drepturile omului în lume,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 16 martie 2006 privind rezultatul negocierilor din cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului şi a 62-a sesiune a UNCHR(7),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului şi la democraţie în acordurile UE(8),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 1 februarie 2007 privind iniţiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(9),

–   având în vedere toate rezoluţiile în procedura de urgenţă privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept pe care le-a adoptat,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 18 ianuarie 2007 privind cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual al Consiliului, în conformitate cu dispoziţia operativă nr. 8 din Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament(10),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 a Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea unui Instrument de promovare a democraţiei şi a drepturilor omului la nivel mondial(11),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înfiinţarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(12),

–   având în vedere concluziile Forumului anual UE privind drepturile omului, organizat de către Preşedinţia finlandeză şi Comisie si care a avut loc la Helsinki, în decembrie 2006,

–   având în vedere Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată prin Rezoluţia A/RES/61/106 a Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2006, care prevede obligaţia de a include interesele şi preocupările persoanelor cu handicap în acţiunile referitoare la drepturile omului în ţările terţe,

–   având în vedere Convenţia internaţională privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate, adoptată prin Rezoluţia A/RES/61/177 a Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2006 şi deschisă spre semnare la 6 februarie 2007,

–   având în vedere Orientările UE de promovare a respectării dreptului umanitar internaţional (IHL)(13),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0128/2007),

A.   întrucât raportul anual al Consiliului şi Comisiei privind drepturile omului în 2006 oferă o vedere de ansamblu a activităţilor instituţiilor Uniunii Europene cu privire la drepturile omului atât în interiorul, cât şi în afara Uniunii Europene,

B.   întrucât prezenta rezoluţie îşi propune să examineze, să evalueze şi, în anumite cazuri, să prezinte atât critici constructive ale activităţilor referitoare la drepturile omului întreprinse de Comisie şi Consiliu, cât şi activităţile generale ale Parlamentului, în special atrăgând atenţia asupra aspectelor neglijate în acele activităţi,

C.   întrucât ar trebui admis că există o legătură între politicile interne şi externe ale UE, pe baza faptului că rezultatele UE în domeniul drepturilor omului au un impact direct asupra credibilităţii şi capacităţii sale de a pune în aplicare o politică externă eficientă,

D.   întrucât respectarea drepturilor omului şi un sistem democratic de guvernare sunt implicit în strânsă legătură, şi întrucât promovarea drepturilor omului ar trebui corelată cu promovarea şi aplicarea guvernării democratice,

E.   întrucât trebuie făcute eforturi în general pentru a acorda o mai mare atenţie respectării drepturilor fundamentale, în special a drepturilor politice, în cadrul negocierii de acorduri comerciale regionale, chiar şi cu partenerii comerciali importanţi,

1.   salută rolul activ tot mai mare pe care îl joacă UE la nivel mondial în îmbunătăţirea situaţiei referitoare la drepturile omului şi democraţie, la nivel global; consideră că ultima extindere UE la 27 de state membre, cu 494 milioane de locuitori, a sporit importanţa mondială a Uniunii Europene, oferindu-i astfel o mai mare pondere în politica internaţională de promovare a drepturilor omului şi a democraţiei;

2.   consideră că trebuie acordată o mai mare prioritate îmbunătăţirii capacităţii UE de a reacţiona la cazurile de încălcare a drepturilor omului în ţările terţe, prin integrarea dimensiunii drepturilor omului în politicile comunitare referitoare la astfel de ţări, inclusiv impactul extern al politicilor interne ale UE;

3.   continuă să sublinieze necesitatea unei politici coerente puse în aplicare de toate statele membre ale UE în relaţiile lor bilaterale cu ţările terţe în care drepturile omului sunt încălcate în mod frecvent sau în care există un risc real ca aceste drepturi să fie încălcate şi invită statele membre să întreţină contactele bilaterale cu acele ţări, în conformitate cu politica UE, în special în ceea ce priveşte eforturile active pentru a asigura respectarea drepturilor omului;

4.   este de părere că o politică externă europeană coerentă trebuie să acorde o prioritate absolută promovării democraţiei, având în vedere că societatea democratică stă la baza apărării drepturilor omului;

5.   consideră că progresul realizat în înfiinţarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene reprezintă un prim pas care răspunde apelului Parlamentului de stabilire a unui cadru integrat de reguli şi instituţii concepute pentru a conferi un caracter obligatoriu Cartei drepturilor fundamentale şi pentru a asigura respectarea sistemului prevăzut în CEDO; subliniază faptul că mandatul Agenţiei include şi acele ţări care au încheiat un Acord de stabilizare şi asociere cu UE; consideră că Agenţia ar trebui să aibă competenţa de a acorda asistenţă Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a politicilor sale externe, atunci când acestea necesită o evaluare a situaţiei drepturilor omului într-o ţară terţă;

Raportul anual privind drepturile omului în lume în 2006 (elaborat de Consiliu şi Comisie)

6.   subliniază importanţa raportului anual al UE în ceea ce priveşte analiza şi evaluarea politicii UE în domeniul drepturilor omului, mai ales în vederea creşterii vizibilităţii problemelor legate de drepturile omului, în general;

7.   salută prezentarea în public a raportului pentru 2006 elaborat de Consiliu şi Comisie în cadrul şedinţei plenare din decembrie 2006, în paralel cu acordarea de către Parlament a premiului anual Sakharov pentru libertatea de gândire lui Aliaksandr Milinkevich, militant pentru liberate şi democraţie din Belarus; consideră că, prin stabilirea acestei practici, sesiunea plenară a Parlamentului European din decembrie a devenit perioada anuală de referinţă a activităţilor UE privind drepturile omului;

8.   recunoaşte importanţa activităţilor UE în domeniul drepturilor omului în diferite părţi ale lumii, dar îşi reiterează apelul pentru o evaluare mai aprofundată a utilizării instrumentelor şi iniţiativelor UE în ţările terţe; salută evaluările menţionate în raportul Consiliului şi al Comisiei; consideră că ar trebui creat un mecanism care să permită deputaţilor din Parlament să primească evaluările efectuate în domenii specifice, de exemplu, cele care privesc ţări individuale, grupuri de ţări şi zone geografice, şi în primul rând acele zone cu probleme în ceea ce priveşte drepturile omului; consideră că un astfel de mecanism ar trebui să permită Parlamentului să discute rezultatele acestor evaluări în cadrul cel mai adecvat;

9.   subliniază importanţa eforturilor actuale de promovare a integrării drepturilor omului şi a democraţiei, precum şi a coerenţei şi consistenţei politicilor şi acţiunilor Consiliului, Comisiei, Parlamentului European şi ale statelor sale membre UE în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei;

10.   consideră o dezvoltare pozitivă faptul că raportul încearcă să dea dreptate activităţilor Parlamentului European, dar reiterează cererea sa, inclusă în Rezoluţia din 2006 a Parlamentului European privind drepturile omului, ca viitoarele preşedinţii să includă în rapoartele anuale ale UE modalităţile în care rezoluţiile Parlamentului - inclusiv rezoluţiile de urgenţă privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept - au fost luate în considerare de către Consiliu şi Comisie; constată cu mulţumire evoluţiile menţionate la punctul 13 de mai jos;

11.   reiterează faptul că, în viitorul raport anual privind drepturile omului, Consiliul şi Comisia ar trebui să analizeze modalităţile în care este abordată problema drepturilor omului în cadrul altor politici comunitare, cum ar fi politica externă şi de securitate comună, politicile de dezvoltare, comerciale şi de imigrare, precum şi alte politici relevante legate de relaţiile externe ale UE, în special în grupurile de lucru ale Consiliului şi în mecanismele specifice stabilite în acordurile de cooperare; consideră că aceste instituţii ar trebui să ia act şi de deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului;

12.   invită Consiliul şi Comisia să aibă în vedere adoptarea abordării guvernelor unora dintre statele membre şi a anumitor organizaţii neguvernamentale (ONG-uri), şi să întocmească, astfel, o listă generală cu "ţările de interes major" în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor omului, în cadrul raportului lor anual;

13.   este conştient de faptul că, în special în domeniul drepturilor omului, activităţile UE, precum demersurile faţă de ţările terţe, trebuie să fie, în unele cazuri, confidenţiale; consideră totuşi că o listă a acestor activităţi ar trebui inclusă în raportul anual, lăsând o anumită marjă de deplină confidenţialitate pentru contactele diplomatice bilaterale cu guvernele;

14.   salută consultarea sporită cu Parlamentul European şi progresele făcute în vederea întocmirii unui raport anual al UE care reprezintă activităţile Consiliului, ale Comisiei şi ale Parlamentului European, fiind de părere, în acelaşi timp, că Parlamentul trebuie să continue elaborarea unui raport propriu în această privinţă; consideră, în acest context, că, pe viitor, o discuţie deschisă, în faza de proiect, în cadrul comisiilor, ar da Parlamentului ocazia de a îmbunătăţi precizia şi conţinutul raportului;

Activităţile Consiliului şi Comisiei în domeniul drepturilor omului în cadrul forumurilor internaţionale

15.   aduce un omagiu excelentei activităţi desfăşurate de fostul Reprezentant personal pentru Drepturile Omului al Secretarului General /Înaltul Reprezentant pentru politică externă şi de securitate comună (PESC), dl Michael Matthiessen, în 2006; continuă să îl sprijine pe Reprezentantul personal nou numit în funcţie, Riina Kionka, în eforturile sale de a spori vizibilitatea şi de a consolida rolul UE în cadrul forumurilor internaţionale pentru drepturile omului; se aşteaptă ca Înaltul Reprezentant, Consiliul şi toţi reprezentanţii statelor membre să sprijine, pe deplin, lucrările acesteia, în orice moment;

16.   consideră că, în prezent, UE prezintă o capacitate insuficientă de a preveni, a răspunde la crize şi de a le gestiona; recomandă înfiinţarea unei noi infrastructuri pentru prevenirea şi gestionarea conflictelor civile care necesită măsuri proactive şi preventive, crearea unor mecanisme adecvate de alertă precoce în materie civilă, introducerea unei planificări pentru situaţii de urgenţă, formarea de personal specializat pentru misiuni de gestionare a conflictelor internaţionale şi o mai mare concentrare pentru promovarea societăţilor care sunt capabile, din punct de vedere structural, să trăiască în pace; subliniază importanţa examinării cu atenţie a aspectelor drepturilor omului legate de planificarea măsurilor de prevenire şi gestionare a conflictelor cu privire la fiecare criză în care este implicată UE;

17.   solicită Comisiei să încurajeze statele membre ale UE să semneze şi să ratifice toate convenţiile ONU şi ale Consiliului Europei privind drepturile omului şi protocoalele opţionale la acestea; atrage atenţia statelor membre UE mai ales asupra nevoii de a ratifica Convenţia internaţională din 1990 privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, precum şi Convenţia internaţională pentru protejarea tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate;

18.   recunoaşte implicarea activă a UE şi a statelor sale membre în chestiunile legate de respectarea drepturilor omului şi a democraţiei în diverse forumuri internaţionale în 2006, inclusiv Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC) nou constituit, Adunarea Generală ONU, Consiliul Ministerial al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei;

19.   salută intenţia Consiliului de a intensifica relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Consiliul Europei; invită Consiliul şi Comisia să ţină cont de recomandările formulate în raportul Juncker din 11 aprilie 2006, intitulat "Consiliul Europei - Uniunea Europeană: o singură ambiţie pentru continentul european";

20.   observă că noul UNHCR are potenţialul de a se dezvolta ca o reţea importantă pentru eforturile multilaterale ale UE în domeniul drepturilor omului şi recunoaşte că, în primul său an de existenţă, UNHCR şi-a stabilit un program de lucru ambiţios, care include revizuirea şi întreţinerea sistemului de proceduri speciale, crearea şi punerea în aplicare a unei evaluări periodice universale la care vor fi supuse toate statele, definirea metodelor sale de lucru şi promovarea şi protejarea drepturilor omului, în special în ţările în care aceste drepturi au fost încălcate sau puse în pericol; regretă totuşi că noul UNHRC s-a dovedit ineficient în rezolvarea, în mod corespunzător, a crizelor în domeniul drepturilor omului în lume, datorită faptului că multe state au folosit UNHRC ca forum pentru presiune politică în loc să promoveze drepturile omului; invită instituţiile UE şi statele membre să joace un rol mai activ în UNHRC în cadrul comunităţii democraţiilor, în vederea consolidării şi aprofundării normelor şi practicilor democratice la nivel mondial;

21.   invită miniştrii de externe ai UE şi preşedinţiile acesteia îşi folosească influenţa politică pentru a rezolva dificultăţile întâmpinate de noul UNHCR; afirmă necesitatea unei agende politice clare în ceea ce priveşte acţiunile desfăşurate de statele membre în UNHCR; subliniază faptul că UNHCR nu mai trebuie folosit ca un forum politic pentru conflictele dintre diferitele blocuri geografice şi ideologice la nivel mondial; îndeamnă miniştrii de externe ai UE şi preşedinţiile acesteia să colaboreze pentru a ajunge la un consens, în cadrul UNHCR, în favoarea unei mai mari implicări din partea comunităţii internaţionale în rezolvarea cazurilor de încălcare gravă a drepturilor omului şi de abuzuri pe plan umanitar;

22.   îşi reiterează cererea de elaborare a unui acord extins privind drepturile omului între părţile implicate în conflictul din Sri Lanka şi facilitarea acestuia prin crearea unei misiuni de supraveghere internaţională, eficientă şi independentă, care să aibă acces nelimitat la zonele controlate atât de guvern, cât şi de Tigrii Eliberării din Tamil Eelam, aşa cum recomandă domnul Philip Alston, raportorul special al ONU privind execuţiile extrajudiciare, sumare şi arbitrare; consideră că Uniunea Europeană, în calitate de copreşedintă a Conferinţei donatorilor de la Tokyo, ar trebui să ia iniţiativa pentru a se ajunge la un consens privind propunerile prezentate de UNHCR în această privinţă;

23.   recunoaşte că UE trebuie să-şi utilizeze într-un mod mai eficient influenţa pentru a introduce probleme importante pe ordinea de zi a UNHCR şi a-şi adapta mai bine activităţile de presiune şi informare;

24.   reaminteşte Consiliului de rezoluţia sa menţionată anterior, din 16 martie 2006, care saluta înfiinţarea UNHRC şi invita UE să joace un rol de pionierat în cadrul acestei instituţii; salută, în acest context, crearea unui mecanism de sesiuni speciale pentru a răspunde crizelor urgente şi cazurilor de violare a drepturilor omului; este îngrijorat totuşi de gradul deja înalt de politizare a reuniunilor speciale ale UNHCR; solicită menţinerea şi protejarea independenţei procedurilor speciale; salută crearea unui mecanism de revizuire universal şi periodic şi solicită în acest sens un proces de evaluare întemeiat pe punerea în aplicare a recomandărilor efectuate de către mecanismele independente ale ONU; încurajează implicarea societăţii civile independente, dacă este cazul, şi recunoaşte importanţa implicării victimelor încălcării drepturilor omului într-un dialog interactiv cu comunitatea internaţională, în special în cazurile în care cetăţenii nu îşi pot exprima opiniile în propriile lor ţări; invită statele membre UE din cadrul UNHRC să îşi motiveze voturile pentru toate rezoluţiile;

25.   subliniază rolul pozitiv pe care îl pot juca raportorii speciali în structura UNHRC şi solicită sprijin continuu pentru astfel de proceduri speciale; recunoaşte totuşi faptul că, dacă raportorii speciali trebuie să fie eficienţi, aceştia trebuie să beneficieze de o finanţare corespunzătoare şi de personal suficient; subliniază faptul că independenţa acestora trebuie păstrată;

26.   îndeamnă statele membre ca, în negocierile bilaterale cu membrii UNHCR, să îndrepte agenda UNHCR într-o direcţie pozitivă; recunoaşte faptul că Parlamentul şi UE trebuie să continue crearea de alianţe în afara Genevei, în special cu statele influente; consideră că Parlamentul trebuie să continue să participe, în mod regulat, la reuniunile UNHRC;

27.   îşi exprimă dezamăgirea cu privire la caracterul defectuos al rezoluţiei UNHCR privind situaţia din Darfur; consideră că conflictul din Darfur afectează tot mai mult stabilitatea în Africa Centrală şi constituie o ameninţare pentru pacea şi securitatea internaţionale; regretă faptul că delegaţia UNHCR a fost împiedicată să intre în Sudan prin neacordarea vizelor de către autorităţi; consideră că încetarea imediată a propagării violenţei şi protejarea populaţiei din Darfur trebuie să rămână obiective prioritare pentru comunitatea internaţională; recunoaşte, de asemenea, că securitate pe termen lung nu poate fi garantată decât prin soluţionarea politică a conflictelor în regiune; îndeamnă Consiliul şi Comisia să lucreze, în cadrul UHNCR, la elaborarea unei strategii globale de pace care să includă toate părţile; îndeamnă Uniunea Europeană şi statele membre să folosească în mod mai eficient influenţa lor în cadrul UNHCR pentru ca UNHCR să adopte măsuri adecvate şi puternice pentru a reacţiona la catastrofa umanitară din Darfur, în urma raportului misiunii speciale UNHCR;

28.   îşi exprimă îngrijorarea legată de dificultăţile întâmpinate de statele membre ale UE în încheierea unui acord cu Organizaţia Conferinţei Islamice privind o serie de rezoluţii ale UNHRC; consideră nerezolvarea conflictului israelo-palestinian drept un obstacol major în calea unei cooperări pozitive;

29.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de efectul asupra populaţiei palestiniene de rând al deciziei UE de a suspenda acordarea de ajutoare, prin intermediul Autorităţii palestiniene, ca urmare a eşecului Autorităţii de a îndeplini condiţiile legitime şi îndeamnă la extinderea mecanismului temporar internaţional; îndeamnă Consiliul şi Comisia să monitorizeze îndeaproape circumstanţele schimbătoare şi să încurajeze circumstanţele care ar permite reluarea acordării de ajutoare prin intermediul Autorităţii;

30.   încurajează statele membre ale UE din cadrul UNHRC să examineze modul în care ar putea utiliza, mai eficient, timpul lor de discuţii;

31.   este îngrijorat de faptul că, deşi a crescut numărul reuniunilor grupului de lucru al Consiliului pentru drepturile omului (COHOM), este necesar mai mult timp şi mai multe resurse pentru realizarea obiectivelor UE la nivelul UNHRC; invită statele membre şi Comisia să consolideze resursele umane disponibile la Geneva;

32.   îndeamnă statele membre să nu sprijine candidatura pentru posturi de responsabilitate în cadrul forumurilor internaţionale a ţărilor care au încălcat, în mod grav şi repetat, drepturile omului şi democraţia; îndeamnă statele membre să se implice în negocieri cu state influente, în scopul de a bloca alegerea unor astfel de ţări în astfel de poziţii; sprijină necesitatea ca toate ţările candidate să coopereze în cadrul procedurilor speciale şi al altor mecanisme create de UNHCR; în această privinţă, îndeamnă încă o dată statele membre să îşi exprime sprijinul pentru crearea de criterii de aderare, care să coreleze accesul la UNHRC cu obligaţia statelor membre de a face o invitaţie constantă de participare la mecanismele Organizaţiei Naţiunilor Unite;

33.   încurajează Consiliul să utilizeze sancţiuni specifice, cum ar fi cele introduse împotriva regimului din Belarus, pentru sancţionarea persoanelor care sunt în mod deosebit responsabile pentru încălcări ale drepturilor omului în alte ţări;

34.   reiterează solicitarea adresată Consiliului de a explica cum a fost posibil ca Belarusul să fie ales în consiliul de administraţie al Organizaţiei Mondiale a Muncii (OIM) în iunie 2005, atât timp cât patru mari ţări ale UE sunt membri permanenţi ai acestui consiliu de administraţie; solicită Consiliului să explice demersurile sale diplomatice înaintea acestei alegeri şi dacă a avut în vedere opunerea la aderarea Belarusului;

35.   constată cu îngrijorare că, în octombrie 2006, într-un raport al unui grup de experţi al Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a ajuns la concluzia că diamantele de război de pe Coasta de Fildeş infiltrau comerţul legal cu diamante prin Ghana, participantă la procesul Kimberley; invită Comisia să îşi utilizeze poziţia, în calitate de preşedinte al Procesului Kimberley pe durata întregului an 2007, pentru a consolida mecanismele menite să pună capăt fluxului de diamante de război; recomandă Comisiei să depună eforturi pentru a ajunge la un consens care să impună tuturor sectoarelor legate de comerţul cu diamante să pună în aplicare sisteme care să urmărească diamantele din mină până la comerciantul cu amănuntul, să elaboreze politici responsabile şi transparente, cu garanţii verificate de un auditor independent, şi să îmbunătăţească exactitatea statisticilor generale referitoare la comerţul cu diamante, astfel încât să se facă, suficient de rapid, analize eficiente pentru a detecta orice comercializare de diamante de război;

36.   invită Consiliul şi Comisia să sprijine Declaraţia de la Oslo privind muniţia cu dispersie din 23 februarie 2007, semnată de 46 de ţări, care încearcă să încheie până în 2008 un tratat internaţional care să interzică producţia, utilizarea, transferul sau stocarea de bombe cu dispersie, în conformitate cu principiile dreptului umanitar internaţional; invită Consiliul şi Comisia să ia măsuri la nivelul Comunităţii pentru a se asigura că diferitele state membre urmează exemplul Austriei şi Belgiei în interzicerea bombelor cu dispersie, iar la nivel internaţional să se asigure că ţările care încă nu au semnat Declaraţia de la Oslo o semnează acum;

37.   invită Consiliul şi Comisia să îşi continue eforturile ferme de promovare a ratificării universale a Statutului de la Roma şi adoptarea legislaţiei necesare de punere în aplicare la nivel naţional, în conformitate cu poziţia comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internaţională(14) şi Planul de acţiune aferent din 4 februarie 2004; salută faptul că Republica Ciad a ratificat de curând Statutul de la Roma, numărul total al statelor părţi fiind astfel de 104, la 1 ianuarie 2007; îndeamnă Republica Cehă, singurul stat membru al UE care nu a ratificat Statutul de la Roma, să îl ratifice imediat; în acelaşi spirit, invită Consiliul şi Comisia să încurajeze ţările terţe să promoveze mecanisme tranzitorii în domeniul justiţiei pe teritoriul lor, ca un pas înainte în a face dreptate victimelor unor grave încălcări ale drepturilor omului;

38.   salută faptul că au fost introduse referiri la CPI în mai multe planuri noi de acţiune privind vecinătatea europeană (privind Egiptul, Iordania, Moldova, Armenia, Azerbaijan, Georgia, Liban şi Ucraina) şi reprezintă obiectul negocierilor în cadrul altor noi planuri de acţiune şi acorduri de parteneriat şi cooperare cu mai multe ţări; sprijină pe deplin finanţarea de către Comisie, prin intermediul Instrumentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului (IEDDO), inter alia, a lucrărilor coaliţiei pentru Curtea Penală Internaţională, a organizaţiei "No Peace Without Justice", a Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului şi a parlamentarilor pentru o acţiune globală de promovare a ratificării şi punerii în aplicare a Statutului de la Roma;

39.   recunoaşte importanţa pe care ar avea-o ratificarea Statutului de la Roma de către Statele Unite ale Americii, dintr-o perspectivă globală; invită, încă o dată, Consiliul şi Comisia să folosească toate mecanismele disponibile pentru a încuraja Statele Unite să semneze şi să ratifice Statutul de la Roma prin care se înfiinţează CPI şi să descurajeze, de asemenea, Statele Unite să împiedice, în mod activ, alte ţări să ratifice acest Statut şi să propună unor ţări terţe acorduri paralele, precum tratate bilaterale de exonerare;

40.   îndeamnă toate statele membre să colaboreze pe deplin cu mecanismele justiţiei penale internaţionale şi, în special, prin aducerea în faţa justiţiei a criminalilor aflaţi în libertate;

41.   îndeamnă toate statele membre să contribuie în mod activ la mecanismele judiciare internaţionale ad-hoc, în special la cele care primesc finanţare voluntară;

42.   subliniază faptul că mecanismele judiciare provizorii menţionate anterior nu trebuie să se abată niciodată de la respectarea drepturilor omului şi a statului de drept, acestea fiind singurele mijloace de a face dreptate victimelor şi de a preveni impunitatea continuă pentru cele mai grave încălcări ale drepturilor omului;

Rezultate referitoare la orientările UE în domeniul drepturilor omului

43.   apreciază eforturile continue de punere în aplicare a metodelor şi priorităţilor politice prezentate în cinci dintre orientările UE în domeniul drepturilor omului, precum şi publicarea evaluărilor impactului pentru fiecare orientare, permiţând evaluarea eficienţei acestora în introducerea schimbării în ţările terţe; este îngrijorat de faptul că a fost informat, în mod regulat, că ambasadele statelor membre ale UE din ţările terţe şi misiunile UE cunosc foarte puţin sau deloc aceste orientări;

44.   solicită Comisiei să se asigure că tot personalul său, în special persoanele care lucrează în domeniul politicii de dezvoltare, cunoaşte suficient de bine orientările din domeniul drepturilor omului; recunoaşte nevoia unei mai mari transparenţe în ceea ce priveşte modul de punere în aplicare a fiecărei orientări, inclusiv prin transmiterea opiniilor privind cazurile individuale şi informaţii privind acţiunile desfăşurate de ONG-uri; solicită realizarea de evaluări regulate şi transparente privind punerea în aplicare a orientărilor UE care implică Parlamentul, astfel încât să i se permită să joace un rol activ, în deplină responsabilitate;

45.   salută angajamentul Preşedinţiei germane în ceea ce priveşte stabilirea de orientări UE în domeniul drepturilor omului privind drepturile copilului; o încurajează să consulte Parlamentul, Comisia şi societatea civilă cu privire la detaliile acestor orientări şi, dacă este cazul, să stabilească o coordonare cu viitoarea Preşedinţie portugheză în vederea finalizării introducerii acestor orientări, al căror scop ar trebui să fie eliminarea efectivă a muncii efectuate de minori, punând accent, în principal, pe învăţarea şi educarea copiilor, ca unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

46.   constată că orientările UE se referă la diferite ţări, în moduri diferite şi că sunt necesare planuri individuale de punere în aplicare a orientărilor în diferite circumstanţe;

47.   constată responsabilitatea pe care o au reprezentanţii speciali ai UE şi misiunile UE în străinătate în ceea ce priveşte promovarea orientărilor UE; încurajează o abordare mai proactivă în vederea promovării orientărilor la toate nivelurile; subliniază problema resurselor şi a personalului în cadrul misiunilor UE în ţările terţe referitoare la promovarea, monitorizarea şi punerea în aplicare a orientărilor; invită reprezentanţele statelor membre în ţările terţe şi delegaţiile Comisiei să coordoneze mai eficient, împărţind structurile şi personalul pentru crearea unor autentice "ambasade ale Uniunii Europene" în toată lumea, şi deci să îşi asume responsabilităţi în domeniul drepturilor omului;

Pedeapsa cu moartea

48.   îndeamnă preşedinţiile să continue promovarea abolirii pedepsei cu moartea, acordând prioritate unui număr specific de ţări în care există posibilitatea unei schimbări pozitive a politicii;

49.   încurajează preşedinţiile să facă publice numele ţărilor pe care le vizează, în contextul orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea în cadrul campaniei aşa-numite "countries on the cusp" (referitoare la ţările care sunt pe punctul de a realiza o schimbare în acest domeniu), campanie care vizează acele state unde pedeapsa cu moartea este oscilantă; încurajează Consiliul şi Comisia să caute un sprijin mai puternic în favoarea acţiunilor Adunării Generale actuale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru obţinerea unui moratoriu universal privind pedeapsa cu moartea, în vederea abolirii acesteia, inclusiv hotărârile pronunţate; îndeamnă Consiliul să actualizeze orientările, care datează din 1998, astfel încât să poată fi luate în considerare noile elemente şi strategii care au fost elaborate de atunci;

50.   sugerează Consiliului să realizeze o reevaluare a orientărilor şi consideră că aceasta ar putea permite ca UE să intervină în cazurile individuale de interes major care nu se încadrează în standardele minime ale ONU, astfel cum se prevede în orientări;

51.   invită preşedinţia să încurajeze acele ţări care nu au semnat şi ratificate încă al doilea Protocol opţional la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, şi statele membre care nu au semnat Protocolul nr. 13 la CEDO privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele(15), să facă acest lucru; recunoaşte, în această privinţă, faptul că orientările privind pedeapsa cu moartea ar putea fi puse în aplicare într-un mod mult mai coerent dacă statele membre ar semna şi ratifica astfel de protocoale şi convenţii;

52.   salută organizarea la Paris (1-3 februarie 2007) a celui de-al treilea Congres mondial dedicat abolirii pedepsei cu moartea şi subscrie declaraţiei sale finale; intenţionează să continue lucrările congresului, în special prin dezvoltarea dimensiunii parlamentare a campaniei mondiale împotriva abolirii pedepsei cu moartea şi să ridice această problemă prin intermediul delegaţiilor interparlamentare şi participarea sa la adunările parlamentare comune; invită Consiliul şi Comisia să profite de toate oportunităţile pentru a sprijini înfiinţarea unei coaliţii aboliţioniste regionale, în special în ţările arabe;

53.   salută - ca bun exemplu de utilizare eficientă a orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea - reacţia publică coordonată a reprezentanţilor UE în Peru privind propunerile de extindere a pedepsei cu moartea în acea ţară, încălcându-se constituţia peruană şi Convenţia americană a drepturilor omului;

54.   salută acţiunea coordonată, eficientă - atât publică, cât şi diplomatică - a Parlamentului European, a Comisiei, a statelor membre în cauză şi a ONG-urilor, pentru a obţine din partea preşedintelui Pakistanului decizia suverană de a comuta pedeapsa cu moartea şi de a-l elibera în cele din urmă pe Mirza Tahir Hussain, cetăţean britanic condamnat la moarte, care a făcut 18 ani de închisoare în Pakistan; îndeamnă UE să continue să abordeze cazuri individuale conform orientărilor privind pedeapsa capitală şi recomandă Consiliului şi Comisiei să utilizeze eficient dimensiunea parlamentară în această privinţă, recurgând, în special, la intervenţiile utile şi la timp prin intermediul delegaţiilor interparlamentare;

Tortura sau alte tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

55.   salută intrarea în vigoare, la 22 iunie 2006, a Protocolului opţional la Convenţia împotriva torturii (OPCAT); constată că doar 19 state membre ale UE au semnat Protocolul şi doar 9 l-au ratificat(16); îndeamnă toate statele membre UE care, până acum, nici nu au semnat, nici nu au ratificat OPCAT, să facă acest lucru în cursul anului următor;

56.   salută lansarea Convenţiei internaţionale privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate; solicită tuturor statelor membre ale UE să o semneze şi să o ratifice imediat;

57.   recomandă Uniunii să continue să abordeze cazurile individuale de tortură, în conformitate cu orientările privind tortura, aşa cum procedă în cazurile de pedeapsă cu moartea, în conformitate cu orientările privind pedeapsa cu moartea;

58.   aprobă decizia Consiliului de a face publice condiţiile pentru anumite demersuri şi recunoaşte faptul că acest lucru constituie un progres către o mai mare transparenţă; solicită Consiliului şi Comisiei să ia în considerare, în special, concluziile şi recomandările făcute de Parlament în studiul privind punerea în aplicare a orientărilor UE privind tortura şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

59.   subliniază faptul că, deşi acele orientări au fost adoptate în 2001, utilizarea dialogurilor, declaraţiilor şi demersurilor politice referitoare la practicile actuale de tortură a fost minimă; încurajează viitoarele preşedinţii să facă o estimare, evaluare şi planificare pentru orientările privind tortura; invită Consiliul să ia în considerare recomandările oferite în studiul pe această temă, solicitat de Subcomisia acestuia privind drepturile omului din cadrul Comisiei pentru afaceri externe în cadrul viitorului proces de evaluare a acelor orientări; încurajează Uniunea să lărgească domeniul de punere în aplicare, în special prin dezvoltarea unei proceduri de identificare a cazurilor individuale din ţările selecţionate şi demersurile referitoare la acestea;

60.   recomandă Preşedinţiei germane şi celei portugheze să continue seria de demersuri privind tortura atunci când şi acolo unde este necesar; subliniază totuşi faptul că nu sunt suficiente numai demersurile şi că trebuie desfăşurate alte acţiuni complementare în mod coerent şi în urma unei analize minuţioase a situaţiilor locale, de exemplu prin consolidarea relaţiilor cu grupurile societăţii civile care lucrează în domeniul torturii şi al tratamentelor cu cruzime, prin identificarea de metode eficiente de rezolvare a cazurilor individuale de tortură şi tratamente cu cruzime, pe lângă acelea în care sunt implicaţi apărători cunoscuţi ai drepturilor omului şi prin asigurarea coerenţei şi continuităţii acţiunilor misiunilor UE angajate în lupta împotriva torturii şi a tratamentelor cu cruzime în ţările terţe;

61.   subliniază faptul că prezenţa regulată a Preşedinţiei sau a Secretariatului Consiliului în cadrul respectivelor comitete ONU, precum şi consolidarea cooperării cu Consiliul Europei şi Comitetul său pentru prevenirea torturii pot contribui, în mod concret, important şi util, la procesul decizional privind demersurile referitoare la anumite ţări;

62.   îndeamnă Consiliul şi Comisia să continue practica demersurilor în ceea ce priveşte toţi partenerii internaţionali ai UE, cu privire la ratificarea convenţiilor internaţionale de interzicere a utilizării torturii şi a tratamentelor cu cruzime, precum şi dispoziţiile de reabilitare a supravieţuitorilor acţiunilor de tortură; invită UE să privească lupta împotriva torturii şi a tratamentelor cu cruzime ca o prioritate absolută a politicii sale în domeniul drepturilor omului, în special printr-o punere în aplicare consolidată a orientărilor UE şi a tuturor celorlalte instrumente UE, precum IEDDO, şi prin acţiuni de disuasiune a statelor membre de a obţine asigurări diplomatice din partea ţărilor terţe în care există un real risc de supunere a populaţiei la tortură sau tratamente cu cruzime;

63.   reafirmă că mutilarea genitală feminină este o încălcare a dreptului omului la integritate fizică şi este alarmat de încercările de a clasifica astfel de acte de mutilare în aceeaşi categorie cu practicile medicale standard;

Copiii şi conflictele armate (CCA)

64.   salută numirea doamnei Radhika Coomaraswamy în calitate de reprezentant special al Secretarului General al ONU pentru copii şi conflictele armate, în aprilie 2006, a cărui sarcină este aceea de a defini strategii de acordare de protecţie concretă copiilor afectaţi de conflicte armate şi de a asigura punerea în aplicare deplină a standardelor şi normelor internaţionale de protecţie a copilului;

65.   salută organizarea comună de către Ministru de Externe al Franţei şi Fondul ONU pentru copii (UNICEF) a conferinţei cu titlul "Să eliberăm copiii de război" din februarie 2007 şi adoptarea principiilor şi orientărilor de la Paris privind copiii asociaţi cu forţele sau grupurile armate, ca o etapă importantă în motivarea comunităţii internaţionale în vederea promovării protecţiei, sensibilizării opiniei publice şi plasării problemei copiilor în conflictele armate în centrul eforturilor de menţinere şi instaurare a păcii;

66.   subliniază că fetele-soldat reprezintă o cauză specială de îngrijorare, fiind atât victimele exploatării sexuale, cât şi ale ostracizării mult prea frecvente în cadrul comunităţilor lor în urma demobilizării, şi solicită măsuri care să abordeze în mod specific problemele acestora şi care să le ajute să se adapteze după demobilizare şi să se întoarcă la viaţa civilă;

67.   invită statele membre să ratifice protocoalele opţionale la Convenţia privind drepturile copilului;

68.   constată că multe ţări, inclusiv unele state membre ale UE, instruiesc copii pentru conflicte armate; invită aceste ţări să ia măsuri pentru a se asigura că nicio persoană cu vârsta de până la 18 ani nu este instruită în vederea participării la conflicte armate;

69.   salută strategia de punere în aplicare, adoptată în aprilie 2006 de către Preşedinţia austriacă, care defineşte recomandările specifice de acţiune şi conţine indicaţii conform cărora problemele referitoare la drepturile omului trebuie luate în considerare, în mod sistematic, încă de la primele etape ale planificării operaţiunilor din cadrul politicii europene de securitate şi de apărare (PESA); salută eforturile pe care le-a făcut Preşedinţia finlandeză pentru punerea în aplicare a strategiei de punere în aplicare; regretă faptul că instrumentele politice la dispoziţia UE (precum demersurile şi dialogurile politice) nu au fost încă puse în aplicare la potenţialul lor maxim, de la adoptarea orientărilor, în 2003;

70.   subliniază faptul că este important să se concentreze în continuare asupra orientărilor, în afara strategiei de punere în aplicare, în măsura în care orientările au un caracter mai global; regretă faptul că Preşedinţia finlandeză nu a întreprins decât puţine demersuri şi alte măsuri în ceea ce priveşte CCA; insistă ca UE să păstreze standardele înalte de calitate şi de profunzime atunci când monitorizează sau întocmeşte un raport privind CCA; îndeamnă Comisia şi Înaltul Reprezentant pentru PESC să se asigure că preşedinţiile viitoare sunt pe deplin conştiente de strategia de punere în aplicare;

71.   solicită Comisiei şi Consiliului să elaboreze o listă cu întrebări pe care şefii de misiune să o poată folosi atunci când întocmesc rapoartele periodice; solicită Comisiei şi Consiliului să elaboreze o listă cu criteriile prin care să se stabilească dacă ţara reprezintă sau nu o "prioritate" şi să se consulte mai mult cu actorii implicaţi în vederea obţinerii avizelor acestora; îndeamnă Comisia şi Consiliul să elaboreze un document, aşa cum se sugerează în recomandările strategiei de punere în aplicare, care să conţină propuneri referitoare la modalitatea de punere în aplicare a Rezoluţiei 1612 (2005) a Consiliului de Securitate al ONU;

72.   invită Comisia să reflecteze mai bine la obiectivele orientărilor, integrând CCA în toate domeniile, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare;

73.   salută cererea de oferte lansată de Comisie la începutul lui 2006, în vederea selectării proiectelor de finanţare privind lupta împotriva traficului cu femei şi copii şi apărarea drepturilor grupurilor vulnerabile în conflictele armate, în special drepturile copiilor;

74.   salută, de asemenea, adoptarea, în decembrie 2006 a conceptului UE de sprijin pentru dezarmare, demobilizare şi reintegrare, care conţine referiri solide şi sistematice la copii, şi sprijin UE (prin intermediul Direcţiei Generale Ajutor Umanitar, ECHO) pentru procesul de revizuire, sub conducerea UNICEF, a "Principiilor de la Cape Town" privind dezarmarea, demobilizarea şi reintegrarea copiilor;

Apărătorii drepturilor omului

75.   subliniază faptul că punerea în aplicare integrală a orientărilor UE din 2004 privind apărătorii drepturilor omului trebuie să aibă prioritate şi că recomandările Consiliului, adoptate în iunie 2006, în continuarea primei verificări a punerii în aplicare a orientărilor, efectuate de Preşedinţia austriacă, trebuie urmate de o acţiune concretă; încurajează Consiliul să faciliteze urmarea adecvată a demersurilor şi evaluarea impactului acţiunii întreprinse în numele indivizilor, prin crearea unei baze de date centrale privind demersurile UE;

76.   subliniază faptul că UE trebuie să crească nivelul de sensibilizare în rândul tuturor actorilor UE de la Bruxelles, în capitale şi la nivel de misiuni, în legătură cu existenţa, scopul, conţinutul şi punerea în aplicare concretă a orientărilor; recunoaşte că creşterea nivelului de sensibilizare internă ar trebui să aibă ca obiectiv crearea unei înţelegeri mai profunde a muncii desfăşurate de apărătorii drepturilor omului; invită Comisia şi statele membre să organizeze ateliere de formare pentru departamentele regionale, precum şi pentru personalul delegaţiilor, ambasadelor şi consulatelor în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acelor orientări, cu participarea din faza iniţială a apărătorilor drepturilor omului şi cu schimburi de bune practici privind sprijinul financiar şi de altă natură acordat apărătorilor drepturilor omului; consideră că ideea de a elibera vize apărătorilor drepturilor omului aflaţi în mare pericol, astfel cum a recomandat Consiliul, trebuie să constituie o prioritate importantă;

77.   subliniază că este important să se pună la dispoziţia apărătorilor drepturilor omului manualul de punere în aplicare a orientărilor; încurajează COHOM să distribuie traducerile orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului în toate limbile UE care reprezintă lingua franca în ţările terţe şi în limbi, altele decât cele UE, care sunt deosebit de importante în birourile regionale şi ambasade/delegaţii; subliniază faptul că misiunile UE trebuie să intre în contact cu apărătorii locali ai drepturilor omului într-un mod mai proactiv;

78.   invită Consiliul şi Comisia să abordeze, în mod sistematic, situaţia apărătorilor drepturilor omului în toate dialogurile politice, inclusiv în dialogurile bilaterale cu statele membre ale UE; invită Consiliul să informeze Parlamentul, în mod sistematic, cu privire la punerea în aplicare pe teren a orientărilor şi să îl implice pe deplin în procesul de evaluare a acestora; salută faptul că una dintre priorităţile IEDDO este protejarea apărătorilor drepturilor omului, care include instituirea de măsuri urgente de protecţie de către UE; salută, de asemenea, iniţiativa campaniei globale a UE în sprijinul apărătorilor drepturilor femeilor; ia act de rapoartele şi recomandările reprezentantului special al ONU pentru apărătorii drepturilor omului, doamna Hina Jilani;

Orientări privind dialogurile referitoare la drepturile omului şi consultările recunoscute cu ţările terţe

79.   subliniază faptul că strategia globală a Uniunii Europene pentru promovarea drepturilor omului şi a democraţiei nu se poate baza doar pe relaţii bilaterale sau multilaterale între state, ci trebuie să implice şi să includă, pe cât posibil, actori non-guvernamentali, inclusiv membri ai parlamentului, academicieni, intelectuali, jurnalişti, apărători ai valorilor democratice, activişti, lideri de ONG-uri şi de opinie;

80.   salută faptul că Consiliul a elaborat un document care oferă o viziune de ansamblu asupra dialogurilor şi consultărilor privind drepturile omului; solicită Consiliului să ia în considerare raportul din proprie iniţiativă al Parlamentului, în curs de elaborare, privind evaluarea dialogurilor referitoare la drepturile omului şi consultările cu ţările terţe; în acest context, regretă faptul că evaluarea Consiliului a fost declarată confidenţială şi solicită Consiliului să dea un răspuns favorabil invitaţiei de a dezvolta, împreună cu Parlamentul, un sistem prin care deputaţii în Parlamentul European să fie informaţi în legătură cu activităţile secrete; sugerează, încă o dată, faptul că o astfel de schemă s-ar putea modela pe sistemul de informare a deputaţilor în Parlamentul European selecţionaţi, în legătură cu documentele secrete privind securitatea şi apărarea; este de părere că, în general, dialogul cu privire la drepturile omului trebuie planificat şi desfăşurat în mod transparent, căutând mijloacele adecvate pentru atingerea acestui obiectiv;

81.   subliniază nevoia de consolidare şi îmbunătăţire, în mod considerabil, a dialogului UE-China privind drepturile omului; recunoaşte decizia actuală a Chinei ca toate cazurile privind pedeapsa cu moartea să fie revizuite de Curtea Supremă, însă rămâne îngrijorat de faptul că China continuă să realizeze majoritatea execuţiilor din lume; subliniază că rezultatele Chinei în domeniul drepturilor omului rămân o preocupare serioasă; invită Consiliul să ofere Parlamentului mai multe detalii în cadrul reuniunilor publice, în urma discuţiilor; subliniază importanţa reiterării problemelor abordate în cadrul dialogurilor anterioare; sprijină Comisia şi Consiliul în reflecţiile lor actuale privind îmbunătăţirea dialogului; constată faptul că, în ciuda reformelor economice importante, subzistă încă problemele politice şi în domeniul drepturilor omului, în special în ceea ce priveşte detenţia pe motive politice, munca forţată, libertatea de exprimare şi religia, drepturile minorităţilor etnice şi religioase, sistemul taberei de la Laogai şi acuzaţiile privind traficul cu organe; observă că acestor subiecte ar trebui să li se acorde mai multă atenţie în cadrul pregătirii Jocurilor Olimpice de la Beijing; îndeamnă UE să se asigure că relaţiile sale comerciale cu China depind de reformele privind drepturile omului şi solicită, în această privinţă, o evaluare aprofundată din partea Consiliului a situaţiei drepturilor omului înaintea încheierii oricărui nou acord-cadru de parteneriat şi cooperare; invită Consiliul şi Comisia să aducă în discuţie problema Tibetului şi să sprijine în mod activ consolidarea dialogului dintre guvernul chinez şi trimişii lui Dalai Lama;

82.   este foarte preocupat de faptul că dialogul cu Iranul privind drepturile omului a fost întrerupt din 2004, din cauza lipsei de cooperare din partea Iranului; regretă faptul că, astfel cum susţine Consiliul, nu s-a mai înregistrat niciun progres în acest sens; îndeamnă Iranul să se re-angajeze pe calea dialogului şi, pe baza sugestiilor făcute de UE, să definească sisteme de referinţe care să permită realizarea de adevărate progrese în acest domeniu; solicită Comisiei să pună în aplicare toate acţiunile solicitate în cadrul IEDDO, pentru a promova contactele şi cooperarea cu societatea civilă iraniană şi să consolideze sprijinul acordat democraţiei şi drepturilor omului; îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de deteriorarea situaţiei drepturilor omului în Iran şi subliniază în special intensificarea represiunii împotriva apărătorilor drepturilor omului; deplânge, în acelaşi timp, faptul că Iranul continuă să aplice pedeapsa cu moartea în condiţii care încalcă standardele internaţionale şi denunţă în special execuţiile infractorilor minori; invită Consiliul să îşi exprime preocupările legate de situaţia drepturilor omului în această ţară cu ocazia tuturor contactelor cu guvernul iranian, să-şi concentreze eforturile asupra protejării apărătorilor drepturilor omului, şi în special a femeilor, şi să convingă Iranul să adopte imediat un moratoriu privind execuţiile ca un prim pas către abolire;

83.   ia act de continuarea consultărilor privind drepturile omului dintre UE şi Rusia; sprijină Consiliul în proiectul său de dezvoltare a acestor consultări într-un dialog deschis şi autentic UE-Rusia privind drepturile omului şi solicită implicarea în acest proces a Parlamentului European şi a ONG-urilor europene şi ruse; regretă faptul că UE nu a avut decât un succes limitat în ceea ce priveşte modificarea politicii ruse din cauza faptului că a abordat probleme dificile, cum ar fi situaţia din Cecenia, climatul de impunitate şi independenţa puterii judecătoreşti, tratarea apărătorilor drepturilor omului, independenţa mass-mediei şi libertatea de exprimare, tratarea minorităţilor etnice, respectarea statului de drept şi apărarea drepturilor omului în cadrul forţelor armate, discriminarea bazată pe orientare sexuală, precum şi alte subiecte; îşi exprimă îngrijorarea cu privire la legislaţia rusă care limitează acţiunile ONG-urilor; regretă faptul că jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului au fost ameninţaţi şi reaminteşte, cu consternare, asasinarea Annei Politkovskaja; aşteaptă ca Rusia să ia mai multe măsuri pe viitor de apărare a libertăţii de exprimare şi a securităţii ziariştilor şi a apărătorilor drepturilor omului; consideră, în această privinţă, că cooperarea Rusiei cu mecanismele ONU pentru drepturile omului, precum şi ratificarea tuturor convenţiilor în domeniul drepturilor omului ar trebui considerate prioritare de către UE; este îngrijorat de acuzaţiile conform cărora guvernul rus se află în spatele otrăvirii lui Alexander Litvinenko, care a murit în decembrie 2006, la Londra; îşi exprimă îngrijorarea faţă de noile acuzaţii care i se aduc lui Mikhail Khodorkovsky, fostul şef al Yukos, deţinut în 2003 şi este, de asemenea, îngrijorat de presupusul tratament la care acesta este supus, în timpul detenţiei; îndeamnă Comisia şi Consiliul să abordeze astfel de cazuri cu autorităţile ruse la cel mai înalt nivel şi în cadrul noului acord de parteneriat şi cooperare cu Rusia; îndeamnă Comisia să stabilească, pe lângă clauza privind drepturile omului, obligaţii mai clare şi mecanisme de monitorizare mai eficiente pentru a realiza un progres real al situaţiei drepturilor omului;

84.   salută eforturile depuse până în prezent de Consiliu, Comisie şi Parlamentul European pentru combaterea încălcărilor drepturilor omului în Belarus; subliniază faptul că această politică ar trebui continuată, acordându-se o atenţie deosebită chestiunilor referitoare la încălcarea libertăţii de expresie, a dreptului la întrunirea paşnică şi la asociere, şi a drepturilor minorităţilor naţionale; subliniază necesitatea sprijinirii opoziţiei politice care este ţinta represiunii;

85.   îndeamnă Comisia şi Consiliul să înfiinţeze subcomisii pentru drepturile omului în colaborare cu toate ţările învecinate, în scopul promovării drepturilor omului şi a democraţiei, astfel cum a fost cazul în Maroc şi Iordania şi cum se întrevede, în prezent, în Egipt, Tunisia şi Liban; reiterează apelul său ca Parlamentul să fie implicat în pregătirea acestor întâlniri şi să fie informat în mod adecvat cu privire la rezultatul acestora;

86.   recunoaşte încercările de stabilire a unui dialog privind drepturile omului cu Uzbekistan, însă constată că acest lucru nu a fost posibil datorită incapacităţii Uzbekistanului de a aborda un astfel de dialog, într-un mod constructiv; consideră, în acest sens, că implicarea într-un dialog privind drepturile omului cu Uzbekistanul nu ar trebui să ducă la ridicarea sancţiunilor impuse acestei ţări în cazul în care nu se face niciun progres în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei; invită, prin urmare, Consiliul să realizeze o evaluare aprofundată a situaţiei drepturilor omului înainte de a lua vreo decizie;

87.   este convins că progresul din cadrul discuţiilor cu cele şase părţi va contribui la un climat politic mai favorabil în cazul în care s-ar redeschide dialogul privind drepturile omului cu Republica Populară Democrată Coreeană; invită Comisia şi Consiliul să urmărească cu fermitate realizarea acestui obiectiv în cadrul contactelor şi negocierilor cu RPDC;

88.   ia act de negocierile purtate de Comisie şi Consiliu cu privirea la drumul Turciei spre aderare şi problemele întâmpinate; este îngrijorat de progresul limitat înregistrat până în prezent şi subliniază necesitatea acordării unei atenţii sporite problemelor privind drepturile omului în Turcia, în special în ceea ce priveşte libertatea religioasă pentru toate comunităţile religioase şi beneficierea pe deplin de drepturile de proprietate, protecţia minorităţilor, libertatea de expresie şi drepturile omului legate de populaţia de origine kurdă din sud-estul ţării; condamnă moartea tragică a ziaristului Hrant Dink, în ianuarie 2007, ceea ce demonstrează existenţa unui sentiment naţionalist crescând în anumite părţi ale societăţii turce, dar a fost încurajat de condamnarea fermă a acestei crime în întreaga ţară, inclusiv de către guvern, precum şi de arestarea rapidă a autorilor; încurajează guvernul turc să modifice articolul 301 din Codul penal turc, care limitează, în mod clar, libertatea de exprimare din mass-media;

89.   solicită Consiliului şi Comisiei, ca, în special în cadrul situaţiilor post-conflictuale, inclusiv în situaţiile în care violul femeilor şi al fetelor a fost folosit ca o armă de război şi în care violenţa împotriva femeilor este încă foarte răspândită, să aibă în vedere eforturile ţărilor partenere de a soluţiona cazurile anterioare de încălcare a drepturilor omului, ceea ce constituie o dovadă a angajamentului actual în această problemă;

90.   subliniază că, în timpul dialogurilor şi consultărilor privind drepturile omului, instituţiile UE ar trebui să-şi exprime toate preocupările legate de încălcările drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de cazurile de discriminare; subliniază importanţa unor astfel de dialoguri şi consultări atunci când încălcările sunt generalizate şi/sau sistematice şi recunoaşte că presiunea internaţională poate juca un rol important în prevenirea altor încălcări;

91.   constată, cu îngrijorare, faptul că participarea Parlamentului nu este atât de cuprinzătoare, pe cât ar trebui să fie în cadrul dialogurilor şi consultărilor privind drepturile omului, şi încurajează Consiliul şi Comisia să deschidă dialogurile în vederea participării sporite a deputaţilor în Parlamentul European;

Supravegherea generală a activităţilor Consiliului şi Comisiei, în special performanţele celor două preşedinţii

92.   salută cooperarea dintre Preşedinţia finlandeză şi cea austriacă în vederea unei abordări coerente a problemelor privind drepturile omului şi democraţia; aşteaptă cu interes ca Preşedinţia germană, cea portugheză şi cea slovenă să continue acest proces de colaborare;

93.   sprijină Consiliul şi Comisia în poziţia lor faţă de actualele încălcări ale drepturilor omului şi democraţiei în Birmania/Myanmar, precum şi angajamentele UE de a-şi atinge obiectivele declarate, şi anume instaurarea unui guvern civil legitim, ales în mod democratic, care respectă drepturile omului ale poporului său şi restabileşte relaţiile normale cu comunitatea internaţională; îndeamnă Comisia şi Consiliul să consolideze poziţia comună a UE prin adoptarea unor sancţiuni mai eficiente şi mai specifice, având în vedere faptul că situaţia din Birmania/Myanmar continuă să se deterioreze; încurajează Consiliul şi Comisia – în cadrul poziţiei comune privind Birmania/Myanmar – să se angajeze mai proactiv cu ţările Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud - Est (ASEAN) şi statele învecinate şi să le îndemne să-şi folosească influenţa în mod responsabil pentru a aduce schimbări pozitive; solicită o iniţiativă proactivă din partea UNHCR, care ar putea lua forma unei sesiuni speciale pe această temă; încurajează Consiliul şi Comisia să îndemne China, India şi alte ţări care continuă să furnizeze armament şi alte forme de ajutor juntei militare să înceteze acest lucru şi să se alăture eforturilor comunităţii internaţionale de îmbunătăţire a situaţiei din Birmania/Myanmar; ia act de eforturile făcute la nivelul Consiliului de Securitate al ONU, ca recunoaştere a crizei umanitare continue din această ţară; îndeamnă Consiliul şi Comisia să încerce să ajungă la un consens cu China, Rusia şi Africa de Sud în ceea ce priveşte o rezoluţie obligatorie, solicitând un dialog tripartit constructiv între Consiliul de stat pentru pace şi dezvoltare, Liga Naţională pentru Democraţie şi minorităţile etnice, precum şi eliberarea tuturor prizonierilor politici, inclusiv a lui Aung San Suu Kyi;

94.   îşi exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa oricăror rezultate pozitive în procesul de obţinere a eliberării sau de garantare a unui proces echitabil pentru cele cinci asistente medicale bulgare şi un medic palestinian, care au fost reţinuţi şi condamnaţi la moarte de către regimul libian pentru că au infectat în mod intenţionat copii cu virusul HIV, pe baza confesiunii obţinute prin tortură; constată că, în pofida eforturilor continue ale Comisiei de a rezolva această problemă prin dialog politic şi prin furnizarea de tratamente medicale copiilor infectaţi, regimul libian rămâne la fel de sfidător ca întotdeauna cu privire la acest caz şi continuă să dea declaraţii provocatoare mass-mediei; în această privinţă, îndeamnă Comisia să îşi revizuiască politica referitoare la Libia pentru a găsi o modalitate mai eficientă de rezolvare rapidă a acestei chestiuni şi pentru a pune capăt celor opt ani de agonie şi de încălcări flagrante ale drepturilor omului;

95.   regretă eşecul Consiliului şi al Comisiei de a convinge guvernul etiopian să-i elibereze imediat şi necondiţionat pe toţi deputaţii şi pe alţi prizonieri politici şi să-şi îndeplinească obligaţiile în ceea ce priveşte drepturile omului, principiile democratice şi statul de drept; reaminteşte că, de la misiunea europeană de observare a alegerilor din Etiopia din 2005, Parlamentul European a adoptat mai multe rezoluţii privind situaţia din Etiopia, şi în special cea mai recentă dintre acestea, adoptată la 16 noiembrie 2006(17);

96.   invită Consiliul şi Comisia să încurajeze şi să asiste susţină guvernul senegalez în eforturile sale în vederea pregătirii unui proces imediat şi corect al lui Hissène Habré, pentru a răspunde în faţa justiţiei la acuzaţiile privind încălcările în masă ale drepturilor omului

97.   recunoaşte consecinţele importante ale continuării războiului în Irak în ceea ce priveşte drepturile omului şi natura complexă a situaţiei politice fragile actuale; ia act de rapoartele şi rezoluţiile adoptate de Parlament referitor la Irak şi recomandările conţinute în acestea; îndeamnă Consiliul şi Comisia să evalueze în mod constant modalitatea prin care UE ar putea juca un rol mai constructiv în reinstaurarea stabilităţii în Irak; constată cu totală stupefacţie suspendarea provizorie de către ECHO a ajutorului umanitar pentru Irak, în ciuda situaţiei dezastruoase care afectează populaţia şi refugiaţii irakieni; salută, cu toate acestea, reluarea acordării acestui ajutor începând cu februarie 2007;

98.   salută faptul că Comisia a pus mai mult accentul pe problema traficului cu fiinţe umane în UE şi îndeamnă să se ia măsurile necesare pentru combaterea traficului cu fiinţe umane, în special femei şi copii; îndeamnă Comisia să ţină evidenţa statelor membre care nu au respectat convenţiile şi directivele împotriva acestui trafic, în special Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente(18); subliniază, de asemenea, că în lupta împotriva traficului cu fiinţe umane, ar trebui adoptată o abordare bazată pe drepturile omului pentru victimele acestui trafic; felicită Preşedinţia austriacă, în special pentru organizarea unui anumit număr de iniţiative împotriva traficului cu fiinţe umane, inclusiv o conferinţă a experţilor UE, în iunie 2006, privind punerea în aplicare a planului UE privind traficului cu fiinţe umane, şi ia act de concluziile şi recomandările rezultate în urma acestei reuniuni care a durat două zile;

99.   regretă faptul că Preşedinţia finlandeză nu a organizat o a patra reuniune a reţelei UE de puncte de contact în ceea ce priveşte persoanele responsabile pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război, ceea ce reprezintă o modalitate foarte importantă de consolidare a cooperării între statele membre ale UE în cadrul anchetelor şi urmăririlor penale ale crimelor internaţionale, la nivel naţional; atrage atenţia asupra angajamentului formulat în concluziile Consiliului privind reţeaua UE de organizare a unei reuniuni în timpul fiecărei preşedinţii şi solicită punerea în aplicare eficientă a concluziilor reuniunilor precedente ale reţelei UE; solicită fiecărei preşedinţii ca acesta să devină un element standard în cadrul programului său;

100.   salută Comunicarea Comisiei intitulată "Către o strategie UE în domeniul drepturilor copilului" (COM(2006)0367); speră că, prin aceasta, Comisia oferă o bază solidă pentru politici mai eficiente şi mai cuprinzătoare, menite să protejeze drepturile fundamentale ale copilului; cu toate acestea, îşi exprimă îngrijorarea faţă de înmulţirea cazurilor de nerespectare a drepturilor copilului la nivel mondial;

101.   deplânge faptul că violenţele în Darfur continuă fără a fi controlate şi că guvernul sudanez nu a fost învinuit pentru eşecurile repetate de a respecta cererile internaţionale şi de a-şi proteja cetăţenii de violenţă; salută, în acelaşi timp, hotărârile de condamnare pronunţate recent de Curtea Penală Internaţională; regretă faptul că UE nu a luat mai multe măsuri unilaterale privind criza din Darfur şi nu a făcut mai multe eforturi pentru a convinge guvernul sudanez să accepte o forţă internaţională de menţinere a păcii; subliniază faptul că este nevoie de o presiune diplomatică permanentă pentru a arăta guvernului sudanez că angajamentele sale verbale trebuie urmate de eforturi depline şi susţinute pentru a pune capăt violenţelor din Darfur, iar comunitatea internaţională nu va mai accepta ca guvernul sudanez să-şi neglijeze angajamentele şi responsabilitatea de a-şi proteja cetăţenii; îndeamnă Consiliul să stabilească un plan pentru a impune sancţiuni specifice centrate asupra regimului Khartoum, după un calendar precis, în cazul în care acesta nu respectă cererile comunităţii internaţionale; îndeamnă UE să contribuie (şi să facă presiuni şi asupra altora să contribuie) la o forţă internaţională de menţinere a păcii şi la impunerea unei interdicţii de survolare a Darfurului şi să se asigure că Uniunea Africană are suficiente resurse şi dispune de suficient personal pentru îndeplinirea mandatului său; solicită ca UE să facă presiuni pentru o misiune a ONU de menţinere a păcii în Republica Ciad cu un mandat important de protecţie civilă; imploră statele membre, Consiliul şi Comisia să îşi asume responsabilitatea şi să acorde populaţiei din Darfur o protecţie eficientă împotriva unui dezastru umanitar;

102.   solicită adoptarea unui cod de conduită pentru personalului civil şi militar privind normele de comportament care trebuie respectate în timpul misiunilor umanitare sau de menţinere a păcii în zonele de conflict armat, care să includă sancţiuni în caz de nerespectare a acestor norme stricte de conduită, în special în ceea ce priveşte orice formă de violenţă pe criterii de sex;

103.   salută faptul că cinci state membre au numit ambasadori speciali pentru drepturile omului în vederea desfăşurării activităţilor de contact, în special în domeniul drepturilor omului, cu ţările terţe şi ia act de lucrările permanente în acest domeniu; solicită statelor membre să adopte aceeaşi măsură;

104.   solicită Comisiei şi Consiliului o evaluare a ţărilor care nu au adresat invitaţii permanente pentru toate mecanismele speciale, raportorii speciali şi reprezentanţii speciali ai ONU;

105.   salută folosirea noului instrument, şi anume lista cu "prizonierii/deţinuţii de interes major" referitoare la câteva ţări; reiterează cererea sa ca Consiliul să stabilească o listă comunitară cu "prizonierii/deţinuţii de interes major" pentru fiecare ţară terţă în care există probleme privind drepturile omului şi să prezinte această listă în cadrul reuniunilor consacrate dialogurilor politice; solicită Comisiei să informeze Parlamentul în legătură cu astfel de liste;

106.   salută faptul că Comisia şi Consiliul stabilesc şi actualizează acum în mod regulat listele cu "ţările ţintă" în ceea ce priveşte problemele specifice, în special lista cu ţările "oscilante", în ceea ce priveşte pedeapsa cu moartea, cu "ţările ţintă" în ceea ce priveşte tortura şi cu ţările în care situaţia apărătorilor drepturilor omului este deosebit de alarmantă;

107.   este surprins de faptul că Secretariatul Consiliului nu a aderat încă la deciziile Consiliului Afaceri Generale, din 12 decembrie 2005, privind adoptare dispoziţiei prin care documentele actualizate ale Consiliului privind drepturile omului în UE trebuie puse la dispoziţia tuturor instituţiilor UE(19); aşteaptă cu nerăbdare să primească versiunea actuală a acestor documente imediat ce este posibil;

108.   salută recunoaşterea de către Consiliu a faptului că Convenţia internaţională privind drepturile persoanelor cu handicap, nou adoptată, va permite UE să îşi îndrepte atenţia către protejarea şi promovarea drepturilor legate de handicap şi, în contextul acestei noi convenţii, solicită ca UE să monitorizeze mai eficient situaţia drepturilor persoanelor cu handicap din ţările terţe în vederea realizării unui raport privind principalele observaţii până în 2009-2010;

109.   insistă ca toate discuţiile cu ţările terţe, instrumentele, documentele şi rapoartele, inclusiv rapoartele anuale, privind drepturile omului şi democraţia să abordeze explicit problemele de discriminare, în special problemele referitoare la minorităţile etnice, libertăţile religioase, inclusiv practicile discriminatorii faţă de minorităţile religioase şi, în mod explicit, protecţia şi promovarea drepturilor minorităţilor etnice, drepturile omului privind femeile, drepturile copilului, drepturile popoarelor indigene, drepturile persoanelor cu handicap, în special persoane cu handicap mental şi ale persoanelor de orice orientare sexuală, implicând pe deplin organizaţiile lor, atât în cadrul UE, cât şi în ţările terţe, dacă este cazul;

110.   consideră că o politică activă de promovare a drepturilor omului nu poate fi restrânsă la cazurile care atrag cel mai mult atenţia publică; atrage atenţia asupra faptului că grave încălcări ale acestor drepturi, care scapă atenţiei publice, se produc în instituţii închise, pentru copii, bătrâni şi bolnavi, precum şi în închisori; subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să monitorizeze, cu ajutorul experţilor, viaţa în aceste instituţii;

111.   solicită Consiliului să reevalueze procedura de stabilire a listelor cu grupurile politice şi să elaboreze o metodă clară de excludere de pe listă a grupurilor care merită acest lucru (având în vedere atitudinea, istoria şi practicile acestora);

112.   consideră că o politică comună privind controlul asupra exportului de arme care să fie clară, eficientă şi armonizată, bazată pe un Cod de conduită în materie de export de armament cu caracter obligatoriu, poate juca un rol decisiv în lupta împotriva terorismului, în prevenirea conflictelor, în menţinerea stabilităţii regionale şi în promovarea drepturilor omului şi invită Preşedinţia UE, Consiliul, Comisia şi statele membre să susţină în continuare un tratat internaţional privind comerţul cu arme;

113.   deplânge, astfel cum se menţionează în rezoluţia sa din 14 februarie 2007, eşecul Consiliului şi al preşedinţiilor UE de a respecta obligaţia de a informa permanent Parlamentul în legătură cu aspectele principale şi opţiunile fundamentale în domeniul PESC privind lucrările Comisiei temporare privind presupusa folosire a unor ţări europene de către CIA pentru transportarea şi deţinerea ilegală de prizonieri;

114.   subliniază faptul că, în această etapă, având în vedere că nu este posibil ca Uniunea Europeană să ofere Belarusului participarea deplină la politica de vecinătate, UE ar trebui să depună toate eforturile pentru a găsi modalitatea adecvată de prevenire a altor evoluţii antidemocratice şi încălcări ale drepturilor omului în această ţară, care este un vecin imediat al UE; invită, astfel, Consiliul şi Comisia să supravegheze îndeaproape situaţia din Belarus şi să îşi sporească sprijinul acordat activităţilor societăţii civile, ONG-urilor şi opoziţiei politice;

Programele de asistenţă externă ale Comisiei
Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului (IEDDO)

115.   salută faptul că Comisia şi Consiliul au fost de acord cu Parlamentul, la insistenţa acestuia din urmă, privind necesitatea creării unui instrument special de finanţare (IEDDO) în vederea promovării democraţiei şi a drepturilor omului, la nivel mondial;

116.   salută consultările conduse de Comisie cu ONG-urile şi societatea civilă referitoare la punerea în aplicare a noului IEDDO; solicită transparenţă completă în ceea ce priveşte modalitatea de cheltuire a fondurilor şi de selectare şi evaluare a proiectelor în cadrul acestui instrument;

117.   salută adoptarea, în cadrul IEDDO, a unei noi măsuri (printre alte măsuri ad-hoc introduse recent în cadrul acestui instrument) care face posibilă luarea de măsuri urgente pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului; invită Comisia să pună în aplicare această nouă măsură, în mod rapid şi eficient;

118.   constată că fondurile IEDDO folosite pentru misiunile de observare electorală ale UE din 2006 s-au ridicat la 23% din totalul fondurilor IEDDO folosite (35 176 103 EUR) şi că astfel de misiuni s-au desfăşurat în 13 ţări şi teritorii, inclusiv în provincia Aceh, în insulele Fiji şi în Republica Democrată Congo;

119.   constată că un mare procent (49%) din totalul fondurilor IEDDO pentru proiectele contractate în 2006 a revenit proiectelor tematice şi doar un mic procent (24%) micro-proiectelor puse în aplicare de delegaţiile comunitare; speră ca noul instrument financiar să permită Comisiei finanţarea acelor ONG-uri care joacă un rol-cheie în promovarea drepturilor omului şi a democraţiei în ţările lor, dar care nu sunt legal recunoscute de autorităţile din acele ţări;

120.   rămâne preocupat de faptul că povara administrativă asupra organizaţiilor din societatea civilă, în calitate de beneficiari ai finanţărilor trebuie să se diminueze, iar flexibilitatea distribuirii fondurilor să crească, permiţând o realocare a fondurilor, o alocare de fonduri mai mici organizaţiilor provenite din aceeaşi societate şi finanţarea ONG-urilor neînregistrate;

121.   recomandă Comisiei să elaboreze un proiect de orientări clare astfel încât potenţialii beneficiari ai finanţărilor să înţeleagă obiectivele şi criteriile determinante;

Programele de asistenţă în general

122.   salută faptul că Comisia a început să introducă, în mod sistematic, chestiunile legate de respectarea drepturilor omului, principiile democratice, statul de drept şi buna guvernare atunci când planifică reuniuni şi documente în cadrul elaborării de baze juridice pentru instrumente, strategii naţionale, programe indicative naţionale, programe sectoriale, proiecte şi evaluări individuale; salută faptul să funcţionarii care pregătesc proiecte sau programe au la dispoziţie orientări referitoare la introducerea sistematică a acestor aspecte;

123.   salută faptul că Comisia (DG EuropeAid) este pe punctul de a comanda un studiu privind integrarea în activităţile sale a unui anumit număr de domenii de guvernare precum democraţia, promovarea şi apărarea drepturilor omului, consolidarea statului de drept şi a administraţiei publice, consolidarea societăţii civile, reforma administraţiei publice, în special cea a luptei anticorupţie, descentralizarea şi formele locale de guvernare; sprijină lucrările Comisiei care constau în transformarea acestui studiu într-un instrument practic care să fie folosit pentru introducerea problemelor de guvernare în cooperarea comunitară pentru dezvoltare, în beneficiul gestionarilor de programe din cadrul delegaţiilor şi la nivelul cartierelor generale, precum şi în beneficiul consultanţilor implicaţi în elaborarea şi punerea în aplicare a programelor comunitare; aşteaptă cu nerăbdare să primească acest studiu, odată finalizat;

124.   salută faptul că Comisia este în curs de a elabora profiluri de guvernare pentru toate ţările ACP, în contextul celui de-al zecelea program al Fondului European de Dezvoltare; solicită totuşi un grad mai mare de transparenţă în procesul de dezvoltare a profilurilor de guvernare, ceea ce presupune consultarea reală şi eficace a tuturor părţilor implicate, inclusiv a partenerilor ACP şi a organizaţiilor societăţii civile; invită Comisia să includă, în secţiunea privind guvernarea socială, gradul de reuşită a guvernelor în procesul de furnizare a serviciilor sociale de bază către populaţiile lor;

125.   salută faptul că Instrumentul pentru cooperare economică şi ajutor pentru dezvoltare (ECDCI) a fost divizat în două, astfel încât ţările în curs de dezvoltare să fie acum separate de cele industrializate(20); rămâne totuşi, în continuare, îngrijorat de faptul că niciun instrument nu pare să acopere, în prezent, problema prevenirii conflictelor;

Punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului şi democraţia în acordurile externe

126.   reaminteşte rezoluţia sa susmenţionată din 14 februarie 2006 privind viitoarea politică UE referitoare la punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile UE; constată, ca o primă reacţie, faptul că Comisia a schiţat mai multe măsuri de îmbunătăţire a aplicării clauzei, cum ar fi extinderea progresivă a comisiilor pentru drepturile omului în mai multe ţări terţe; atrage atenţia asupra faptului că, nici până în prezent, Consiliul nu a oferit un răspuns concret la rezoluţia mai sus menţionată, preferând aplicarea în continuarea a clauzei democratice în contextul mai general al politicii externe; salută faptul că şefilor delegaţiilor Comisiei în ţările terţe li se cere, ca parte din mandatul acestora, să pună accentul, în mod specific, pe drepturile omului; cu toate acestea, îşi exprimă îngrijorarea faţă de recenta propunere a Comisiei de a face, în cazul Indiei, o excepţie de la regula ca toate acordurile UE să includă o clauză privind drepturile omului şi democraţia, în contextul negocierilor pentru Acordul de Liber Schimb UE-India; consideră că o asemenea acţiune reprezintă un pas înapoi, care ar putea constitui un precedent îngrijorător pentru viitoarele negocieri privind acordurile comerciale; solicită astfel ca Comisia şi Consiliul să adopte o poziţie clară referitoare la propunerile detaliate, prevăzute în rezoluţia menţionată anterior din 14 februarie 2006; subliniază, în special, necesitatea introducerii unui mecanism de monitorizare, a unei evaluări periodice a respectării obligaţiilor privind drepturile omului şi a unui sistem gradual de sancţiuni pentru nerespectarea acestora, în vedere garantării unei aplicări corespunzătoare a clauzei privind drepturile omului şi democraţia, inclusă în acordurile încheiate de către UE cu ţările terţe;

127.   ia act de intenţia Comisiei de a elabora noi măsuri de îmbunătăţire a aplicării clauzei democratice, precum extinderea progresivă a comisiilor pentru drepturile omului pentru a include un număr mai mare de ţări terţe sau invitaţia adresată "şefilor delegaţiilor UE" din toată lumea de a pune un mai mare accent pe drepturile omului; observă, cu toate acestea, că este necesară prezentarea de către Comisie a unui plan politic strategic, împreună cu o iniţiativă legislativă specifică pentru reformarea substanţială a clauzei democratice, astfel cum a fost indicat de Parlamentul European, aceasta fiind o problemă strategică în cadrul abordării generale a chestiunii drepturilor omului de către Uniunea Europeană;

128.   atrage în special atenţia Consiliului şi Comisiei asupra necesităţii de a include sistematic o clauză privind drepturile omului în toate acordurile sectoriale de nouă generaţie, precum acordurile comerciale, pentru a încuraja promovarea, protecţia şi respectarea drepturilor omului, în cadrul obiectivelor acestor acorduri;

Abordarea integrată a drepturilor omului

129.   continuă să sprijine Consiliul în eforturile sale de a introduce sistematic drepturile omului şi democraţia în ansamblul lucrărilor UE, punând accentul în principal pe revizuirea regulată şi punerea în aplicare a unui ansamblu specific de orientări ale UE privind drepturile omului;

130.   atrage atenţia asupra faptului că numeroase politici interne, în special cele în materie de azil, imigrare şi antiterorism, au un impact major asupra respectării drepturilor omului în ţările terţe; consideră că trebuie depuse eforturi sporite pentru a se asigura că politicile interne în cauză respectă drepturile omului şi dreptul umanitar internaţional; îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de numărul ridicat de decese ale refugiaţilor în încercarea de a intra în statele membre; solicită mai multe opţiuni juridice pentru a obţine azil şi îndeamnă statele membre să ia în considerare încălcările drepturilor omului, ţinând cont de dreptul persoanelor care provin din ţări terţe de a primi azil într-un stat membru; ia act de faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele membre nu pot, în nicio circumstanţă, să returneze o persoană către un stat unde aceasta este supusă riscului de a fi torturată sau tratată inuman, cu cruzime sau în mod degradant;

131.   salută efortul permanent al Consiliului şi Comisiei în vederea consolidării coerenţei dintre politica UE în domeniul drepturilor omului şi celelalte politici internaţionale; consideră că, pentru ca UE să desfăşoare o politică credibilă în domeniul drepturilor omului, această coerenţă trebuie consolidată; consideră că este necesar ca, în viitor, Europa să vorbească cu o singură voce; aprobă tema centrală a Forumului UE privind drepturile omului, intitulat "Integrarea sistematică a drepturilor omului şi a democraţiei în politicile Uniunii Europene";

132.   invită Comisia să continue monitorizarea îndeaproape a acordării beneficiilor SGP+ (sistemul general de preferinţe) ţărilor care au avut probleme serioase în punerea în aplicare a celor opt convenţii a OIM privind standardele de bază din domeniul muncii, pe baza încălcării drepturilor civile şi politice sau a recurgerii la muncă în închisori; solicită Comisiei să dezvolte criterii pentru a defini momentul în care SGP+ trebuie retras din motive legate de drepturile omului;

133.   condamnă fără drept de apel orice formă de exploatare a copiilor, fie de natură sexuală, inclusiv pornografia cu minori şi turismul sexual, fie munca forţată, alături de orice altă formă de trafic uman; constată cu indignare lipsa oricărei diminuări a exploatării sexuale a copiilor, în special ca rezultat al utilizării internetului; consideră aceste fapte ca fiind infracţiuni grave care trebuie anchetate şi pedepsite;

134.   îndeamnă Comisia să continue promovarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor în ceea ce priveşte societăţile europene şi locale; solicită Consiliului să trimită un raport Parlamentului referitor la orice informaţie provenită de la reprezentantul special al ONU pentru afaceri şi drepturile omului, domnul John Ruggie, prin care se precizează standardele de responsabilitate a întreprinderilor şi de răspundere a societăţilor transnaţionale şi a altor întreprinderi în domeniul drepturilor omului;

135.   salută concluziile Consiliului Afacerilor Generale din 13 noiembrie 2006 referitoare la egalitatea între sexe şi introducerea sistematică a dimensiunii întemeiate pe sex în gestionarea crizelor;

136.   recunoaşte că politica de imigrare a devenit o prioritate pe agenda politică europeană internă şi externă şi că, în textele sale, Uniunea a încercat să asocieze imigrarea cu dezvoltarea şi să se asigure că drepturile fundamentale ale imigranţilor sunt respectate; cu toate acestea, susţine că realitatea contrazice aceste texte; îşi exprimă preocuparea faţă de faptul că se încheie acorduri pentru readmisia imigranţilor ilegali cu ţări terţe care nu au mecanismele instituţionale şi juridice necesare pentru a face faţă readmisiei cetăţenilor lor şi pentru a le proteja drepturile; invită Consiliul şi Comisia să îl informeze cu privire la progresul înregistrat în acest domeniu de la publicarea, în 2005, a primului raport anual de monitorizare şi evaluare privind cooperarea cu ţările terţe pentru combaterea migrării ilegale; recomandă implicarea Parlamentului, încă din faza iniţială, în procesele de negociere şi încheiere a acordurilor de readmisie; subliniază faptul că orice politică de migrare trebuie să fie o politică comună şi, mai presus de toate, trebuie să fie mai degrabă preventivă decât punitivă;

137.   reiterează importanţa politicii interne a UE de promovare a aderării la dreptul internaţional în domeniul drepturilor omului şi necesitatea ca statele membre să legifereze într-un mod coerent, în special cu Convenţiile de la Geneva, Convenţia împotriva torturii, Convenţia referitoare la genocid şi Statutul de la Roma al CPI; salută progresele înregistrate în procesul de punere în aplicare a jurisdicţiei universale în anumite state membre; în scopul realizării unei mai mari coerenţe a politicilor interne şi externe, încurajează Consiliul, Comisia şi statele membre să includă lupta împotriva climatului de impunitate în cazul infracţiunilor internaţionale grave în procesul de dezvoltare a unui spaţiu comun de libertate, securitate şi justiţie al UE;

138.   solicită Comisiei, Consiliului şi statelor membre să includă sistematic, în cadrul discuţiilor privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale cu ţările terţe, problema persecuţiei sau discriminarea împotriva persoanelor pe baza orientărilor lor sexuale şi să ia măsuri progresive adecvate atunci când au loc încălcări similare ale drepturilor omului; le solicită să ia toate iniţiativele necesare la nivel internaţional pentru a pune capăt persecuţiilor pe baza orientării sexuale, precum şi în ceea ce priveşte dezincriminarea, cum ar fi adoptarea unei rezoluţii pe aceste teme de către organele ONU, şi decide să sponsorizeze şi să celebreze anual, la 17 mai, Ziua internaţională împotriva homofobiei,

Eficienţa intervenţiilor Parlamentului European în cazurile privind drepturile omului

139.   salută rolul important pe care l-a jucat Parlamentul în domeniul drepturilor omului şi în respectarea angajamentelor de ameliorare a drepturilor omului şi a democraţiei la nivel mondial, prin examinarea activităţilor altor instituţii şi, în special, prin acordarea premiului Sakharov;

140.   solicită Consiliului şi Comisiei să ia act de studiul realizat de Centrul interuniversitar european pentru drepturile omului şi democraţie, intitulat "Dincolo de activism: impactul rezoluţiilor şi a altor activităţi ale Parlamentului European în domeniul drepturilor omului, în afara Uniunii Europene", finalizat în octombrie 2006;

141.   salută activităţile Subcomisiei pentru drepturile omului, activităţi care includ rapoarte regulate realizate de Preşedinţie, de Comisie şi de Reprezentantul personal pentru drepturile omului, schimburi de opinii (îndeosebi cu raportorii speciali şi experţii independenţi ai ONU), numeroase audieri, mărturii ale experţilor şi studii; sugerează faptul că impactul lucrărilor acesteia ar putea fi consolidat printr-o asociere sistematică cu alte comisii, precum Comisia pentru dezvoltare, Comisia pentru comerţ internaţional, Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi Comisia pentru bugete;

142.   recunoaşte că Subcomisia pentru drepturile omului a continuat să se implice în evaluarea aplicării instrumentelor UE în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei, punând accentul pe orientările UE privind tortura, în determinarea Comisiei şi Consiliului să îşi asume răspunderea pentru acţiunile lor în acest domeniu, în stabilirea unui dialog permanent cu instituţiile internaţionale pe tema drepturilor omului, în oferirea unei baze de expertiză şi, în acelaşi timp, în a contribui la aspectele legate de drepturile omului şi democraţie, în urma întocmirii rapoartele Comisiei pentru afaceri externe, în proiectele de raport din proprie iniţiativă privind instrumentele specifice din domeniul drepturilor omului, în integrarea sistematică a problemelor legate de drepturile omului în cadrul organelor Parlamentului European (comisii şi delegaţii), în organizarea şi pregătirea procedurii de decernare a premiilor Sakharov, precum şi în punerea la dispoziţie a unei baze de dialog permanent cu reprezentanţii societăţii civile;

143.   subliniază importanţa cooperării consolidate cu membrii parlamentelor naţionale, în vederea coordonării monitorizării politicilor privind drepturile omului; consideră că Subcomisia pentru drepturile omului ar trebui să deschidă canalele de comunicare şi să organizeze întâlniri cu comisiile omologe din parlamentele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi ale ţărilor terţe;

144.   solicită Subcomisiei pentru drepturile omului să joace un rol mai constructiv în dezvoltarea unor criterii coerente şi transparente de selectare a problemelor urgente, pentru a se asigura că intervenţiile parlamentare au loc în timp util şi au un impact maxim; sugerează că dezbaterile şi momentul votului privind rezoluţiile urgente să fie reorganizate, astfel încât să poată participa şi Consiliul;

145.   recomandă ca delegaţiile Parlamentului să pună în aplicare în totalitate orientările în timpul vizitei lor în ţările terţe;

146.   recomandă traducerea rezoluţiilor şi a altor documente-cheie privind problemele legate de drepturile omului în limbile vorbite în ţările vizate;

147.   salută rolul activ jucat de Subcomisia pentru drepturile omului, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare şi Preşedintele Parlamentului în confruntarea cu cazurile de nedreptate în lume, în special prin decernarea premiului Sakharov; consideră că obiectivul Parlamentului ar trebui să fie acela de a oferi mai mult decât o vizibilitate de moment şi de a răspunde mai bine aşteptărilor, cum ar fi, de exemplu, stabilirea unei legături sistematice cu foştii laureaţi şi acordarea unui sprijin durabil; consideră că Parlamentul European ar trebui să faciliteze stabilirea unei reţele a laureaţilor premiului Sakharov, cu întâlniri regulate organizate în Parlamentul European, în vederea asocierii laureaţilor premiului Sakharov cu activităţile Parlamentului European în domeniul drepturilor omului; regretă profund răspunsul primit din partea autorităţilor birmane şi cubaneze la cererea Parlamentului European de a primi acordul lor privind trimiterea unei delegaţii care să viziteze foştii laureaţi ai premiului Sakharov;

148.   solicită Subcomisiei pentru drepturile omului să confere mai multă vizibilitate audierilor publice prin îmbunătăţirea participării deputaţilor în Parlamentul European şi mediatizare; solicită subcomisiei să invite în continuare experţi eminenţi şi actori-cheie să participe la aceste audieri şi să aibă în vedere extinderea invitaţiilor la reprezentanţii ţărilor terţe şi şefii de misiuni UE; solicită subcomisiei să tragă concluzii practice la sfârşitul tuturor reuniunilor sale şi să facă schimburi de opinii, pentru a permite o monitorizare a angajamentelor şi informaţiilor obţinute, precum şi a opţiunilor politice elaborate;

149.   salută rezoluţiile Parlamentului, prin care se solicită închiderea centrului de detenţie de la Guantánamo Bay şi contribuţiile Parlamentului la creşterea vizibilităţii acestui centru şi aspectele legate de drepturile omului din acest caz; invită Consiliul şi Comisia să îndemne guvernul SUA să găsească un mecanism care să faciliteze punerea sub acuzare sau eliberarea deţinuţilor, în conformitate cu dreptul internaţional; salută faptul că, în mai 2006, Albania a devenit prima ţară care a primit cinci uiguri chinezi din Guantánamo, dar regretă că 13 uiguri chinezi a căror eliberare a fost aprobată de către guvernul Statelor Unite rămân în Guantánamo Bay întrucât guvernul Statelor Unite a ajuns la concluzia corectă că aceştia nu se pot întoarce în China de teama torturii; solicită Consiliului, Comisiei şi statelor membre să lucreze cu guvernul Statelor Unite pentru a facilita primirea tuturor celorlalte persoane care, conform Statelor Unite, nu prezintă nici o ameninţare pentru Statele Unite sau aliaţii acestora, dar care nu se pot întoarce în ţările lor de teama torturii; este îngrijorat de faptul că însăşi existenţa centrului de detenţie de la Guantánamo Bay continuă să trimită un semnal negativ cu privire la modul în care se desfăşoară lupta împotriva terorismului;

150.   consideră că eficacitatea lucrărilor Parlamentului în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei ar putea fi consolidată prin stabilirea de priorităţi pentru acţiunile sale, în special axându-le pe problemele în cazul cărora se poate ajunge la un acord politic extins; consideră că Subcomisia sa ar trebui să creeze grupuri mici de lucru pentru a monitoriza fiecare dintre orientările privind drepturile omului; consideră că competenţele oficiale existente ar putea fi mai bine utilizate pentru promovarea drepturilor omului, în special competenţele bugetare şi dreptul de a da un aviz conform;

151.  Readuce în atenţie Rezoluţia sa din 18 ianuarie 2007 privind abordarea integrată a egalităţii între femei şi bărbaţi în cadrul lucrărilor comisiilor(21); solicită comisiilor parlamentare să depună toate eforturile pentru a respecta echilibrul între bărbaţi şi femei în cadrul activităţilor lor (inclusiv în ceea ce priveşte componenţa delegaţiilor şi a vorbitorilor invitaţi) şi să aplice planurile de acţiune referitoare la acest subiect propuse de către membrii numiţi în cadrul fiecărei comisii ca responsabili cu abordarea integrată a egalităţii între bărbaţi şi femei;

152.   sugerează că diferite domenii politice ale PE ar putea fi mai bine interconectate, prin intermediul activităţii comisiilor responsabile cu drepturile omului, bugetul şi comerţul internaţional, astfel încât aspectele bugetare şi comerciale să fie mai bine integrate în definirea problemelor privind drepturile omului, în vederea unei soluţionări mai realiste şi a unei armonizări cu atribuţiile oficiale ale Parlamentului European;

153.   solicită Consiliului să invite, în mod sistematic, deputaţi în Parlamentul European să participe la reuniunile pregătitoare şi de informare, cum ar fi cele organizate cu ONG-urile şi la cele referitoare la dialogurile cu ţările terţe privind drepturile omului sau în subcomisiile pentru drepturile omului din cadrul politicii europene de vecinătate;

154.   consideră drept o prioritate să continue să lucreze în strânsă cooperare cu Organizaţia Naţiunilor Unite, în special cu UNHCR, precum şi cu reprezentanţii şi organele Consiliului Europei; consideră că este, de asemenea, foarte important să se stabilească relaţii de lucru mai strânse cu adunările parlamentare ACP, euro-mediteraneene (APEM) şi Euro-latin America (EUROLAT), în vederea asigurării schimbului de expertiză şi a coerenţei cu privire la activităţile din domeniul drepturilor omului şi democraţiei;

155.   recunoaşte lucrările Comisiei temporare privind presupusa folosire a unor ţări europene de către CIA pentru transportarea şi deţinerea ilegală de prizonieri şi raportul acestei comisii, adoptat la 14 februarie 2007(22); salută eforturile de a aduna informaţii, de a analiza alegaţiile şi de a stabili faptele respective şi de a conferi mai multă vizibilitate predării extraordinare şi folosirii unor state UE de către avioane CIA pentru transportarea victimelor, prin definirea lor ca o încălcare a drepturilor omului şi a dreptului internaţional; ia notă de critica, precum şi de recomandările, adresate Consiliului, Secretarului General/ Înaltul Reprezentant şi statelor membre; ia act de rolul comisiilor sale competente în ceea ce priveşte asigurarea unei monitorizări politice adecvate a raportului menţionat mai sus; solicită Uniunii şi statelor membre să colaboreze la toate nivelurile pentru a denunţa practica predării extraordinare, în prezent şi în viitor;

156.   salută adoptarea Rezoluţiei sale din 1 februarie 2007 privind situaţia drepturilor omului privind daliţii în India(23);

Resurse consacrate lucrărilor în domeniul drepturilor omului

157.   salută faptul că Comisia acordă acum o mai mare prioritate drepturilor omului în mandatul şefilor delegaţiilor comisiei susmenţionate în ţările terţe;

158.   salută faptul că, în procesul aflat în desfăşurare de reînnoire a mandatelor reprezentanţilor speciali ai UE, referinţa la drepturile omului a fost adăugată la toate mandatele;

159.   susţine punerea la dispoziţia tuturor reprezentanţilor speciali numiţi de Consiliu, de resurse umane sporite în domeniul drepturilor omului;

o
o   o

160.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ţărilor candidate, Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului Europei, OSCE, guvernelor ţărilor şi teritoriilor menţionate în prezenta rezoluţie, precum şi birourilor principalelor ONG-uri de apărare a drepturilor omului cu sediul în UE.

(1) Documentul Consiliului 13522/1/2006. (2) Pentru toate textele de bază relevante, a se vedea tabelul din anexa III la raportul A6-0128/2007 al Comisiei pentru afaceri externe. (3) JO C 379, 7.12.1998, p. 265; JO C 262, 18.9.2001, p. 262; JO C 293, 28.11.2002, p. 88; JO C 271 E, 12.11.2003, p. 576. (4) JO C 311, 9.12.2005, p. 1. (5) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (6) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. JO L 209, 11.8.2005, p. 27. (7) JO C 291 E, 30.11.2006, p.409. (8) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107. (9) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0018. (10) Texte adoptate, P6_TA(2007)0008. (11) JO L 386, 29.12.2006, p.1. (12) JO L 53, 22.2.2007, p.1. (13) JO C 327, 23.12.2005, p. 4. (14) JO L 150, 18.6.2003, p. 67. (15) La 7 februarie 2007, Franţa, Italia, Letonia, Polonia şi Spania au semnat, însă nu au ratificat Protocolul nr. 13. (16) Au semnat dar nu au ratificat încă (în ianuarie 2007): Austria (2003), Belgia (2005), Cipru (2004), Finlanda (2003), Franţa (2005), Germania (2006), Italia (2003), Luxemburg (2005), Olanda (2005), Portugalia (2006) şi România (2007). Semnat şi ratificat: Republica Cehă, Danemarca, Polonia, Spania, Suedia, Regatul Unit, Malta, Estonia şi Slovenia. Prin urmare, până acum, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania şi Slovacia nici nu au semnat, nici nu au ratificat OPCAT. (17) Texte Adoptate, P6_TA(2006)0501. (18) JO L 261, 6.8.2004, p. 19. (19) Concluziile Consiliului din 12 decembrie 2005, 15293/1/05 REV 1, Anexă, p. 14. (20) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui instrument financiar de cooperare pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p.41) şi Regulamentul (CE) nr. 1934/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de instituire a unui instrument financiar de cooperare cu ţări industrializate sau alte ţări sau teritorii cu venituri mari (JO L 29, 3.2.2007, p. 16). (21) Texte adoptate, P6_TA(2007)0010. (22) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0032. (23) Texte Adoptate, P6_TA(2007)0016.