Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2006/2240(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0068/2007

Texte depuse :

A6-0068/2007

Dezbateri :

PV 23/05/2007 - 4
CRE 23/05/2007 - 4

Voturi :

PV 23/05/2007 - 5.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0206

Texte adoptate
WORD 134k
Miercuri, 23 mai 2007 - Strasbourg Ediţie definitivă
Promovarea muncii decente pentru toţi
P6_TA(2007)0206A6-0068/2007

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toţi (2006/2240(INI))

Parlamentul European ,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind promovarea muncii decente pentru toţi - Contribuţia UE la aplicarea în lume a agendei privind munca decentă (COM(2006)0249) (comunicarea Comisiei privind munca decentă),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei – anexa la comunicarea Comisiei privind munca decentă (SEC(2006)0643),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social din 17 ianuarie 2007 referitor la comunicarea Comisiei privind munca decentă(1) ,

–   având în vedere declaraţia OIM privind principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă,

–   având în vedere Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,

–   având în vedere convenţiile OIM şi normele fundamentale în domeniul muncii,

–   având în vedere alineatul (47) din rezoluţia Adunării Generale a ONU privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 16 septembrie 2005, şi care se referă la munca decentă şi globalizarea echitabilă,

–   având în vedere adoptarea declaraţiei ministeriale de către Consiliul economic şi social al ONU la 5 iulie 2006, care subliniază nevoia urgentă de a crea, la nivel naţional şi internaţional, un mediu propice unei ocupări depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi, în calitate de element cheie al dezvoltării durabile,

–   având în vedere raportul Comisiei mondiale privind dimensiunea socială a mondializării intitulat "O globalizare echitabilă: a crea avantaje pentru toţi" din 24 februarie 2004,

–   având în vedere comunicarea Comisiei privind Dimensiunea socială a globalizării - contribuţia politicilor UE la extinderea beneficiilor către toţi (COM(2004)0383),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat "Al doilea raport anual privind migrarea şi integrarea" (SEC(2006)0892),

–   având în vedere rezoluţia sa din 4 iulie 2002 referitoare la comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social intitulată "Promovarea normelor fundamentale în domeniul muncii şi îmbunătăţirea guvernării sociale în contextul globalizării"(2) ,

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene întitulată "Consensul european"(3) ,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Investirea în resursele umane - comunicare privind programul tematic pentru dezvoltarea capitalului uman şi social şi perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013" (COM(2006)0018) (Comunicarea Comisiei privind investirea în resursele umane),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 octombrie 2002 referitoare la comunicarea Comisiei intitulată "Adaptarea la schimbările din domeniul muncii şi ale societăţii: o nouă strategie comunitară privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă 2002-2006"(4) ,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi politici sociale a Consiliului de administraţie al OIM, întitulat "Noutăţi cu privire la aplicarea Agendei globale pentru ocuparea forţei de muncă şi alte aspecte conexe ale integrării politicilor" din martie 2004,

–   având în vedere documentul de lucru al OIM referitor la aspectele juridice ale traficului de fiinţe umane în scopul muncii forţate în Europa din aprilie 2006,

–   având din vedere documentul de lucru al OIM nr. 58 privind munca decentă, standarde şi indicatori, din august 2005,

–   având în vedere studiul OIM intitulat "Deficitul în materie de muncă decentă în lume: a măsura tendinţele cu ajutorul unui indice", din august 2006,

–   având în vedere nota OIM referitoare la munca decentă în cadrele naţionale, din octombrie 2004, pregătită pentru seminarul OIM privind obiectivele globale şi provocările naţionale,

–   având în vedere articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care statuează că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa,

–   având în vedere articolul 151 alineatul (1) din Tratatul CE care statuează că în definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Comunităţii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane,

–   având în vedere articolul 50 din Acordul de parteneriat dintre statele membre ale grupului de state din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul Cotonou)(5) ,

–   având în vedere concluziile Consiliului privind munca decentă pentru toţi adoptate la Bruxelles la 1 decembrie 2006,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanţare al cooperării pentru dezvoltare(6) ,

   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanţare pentru promovarea democraţiei şi drepturilor omului la nivel mondial(7) ,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe şi Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0068/2007),

A.   întrucât conceptul de muncă decentă cuprinde mult mai multe elemente decât simpla garantare a normelor fundamentale în domeniul muncii; întrucât conceptul include alegerea liberă unui loc de muncă productiv, drepturi la locul de muncă, protecţia socială şi dialogul social, precum şi integrarea dimensiunii egalităţii între sexe în cadrul celor patru piloni;

B.   întrucât mijloacele de efectuare a unei munci decente ar trebui adaptate la specificul, capacităţile şi nivelul de dezvoltare ale fiecărei societăţi; întrucât eforturile de promovare a muncii decente ar trebui să includă lucrătorii din economia formală şi cea informală, inclusiv lucrătorii din sectorul agricol, precum şi lucrătorii care desfăşoară activităţi independente, cei care muncesc acasă, cei cu contract temporar sau în regim cu normă fracţionată;

C.   întrucât promovarea unei munci decente pentru toţi la toate nivelurile ar trebui să fie un obiectiv global, astfel cum este solicitat de Comisia mondială privind dimensiunea socială a globalizării, de rezoluţia ONU privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005 şi de declaraţia ministerială adoptată de Comitetul economic şi social al ONU la 5 iulie 2006; întrucât obiectivul respectiv ar trebui să fie de asemenea parte integrantă din eforturile de atingere a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) şi din angajamentele reuniunii mondiale la nivel înalt pentru dezvoltare socială de la Copenhaga din 1995;

D.   întrucât în zilele noastre munca decentă tinde să fie dispreţuită şi subminată datorită deschiderii unor noi pieţe ieftine ale forţei de muncă şi datorită încercării aferente de a exploata dumpingul "lucrativ" în domeniul forţei de muncă;

E.   întrucât OIM este organismul competent pentru a defini şi a negocia normele internaţionale în domeniul muncii şi pentru a supraveghea aplicarea acestora în legislaţie şi în practică; întrucât cooperarea crescută între OIM şi toate părţile implicate corespunzătoare, precum şi participarea deplină a OIM la lucrările Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), sunt esenţiale, şi întrucât Uniunea Europeană, reprezentând cele 27 de state membre ale sale, are o influenţă semnificativă şi joacă un rol important în acest domeniu, precum şi în domeniul guvernării sociale;

F.   întrucât programele naţionale pentru muncă decentă ale OIM, precum şi alte eforturi depuse de agenţiile de dezvoltare internaţionale şi de ONU pentru a răspunde provocării locurilor de muncă contribuie, într-un context mai larg, la strategiile naţionale şi regionale de dezvoltare, de combatere a şomajului şi de reducere a sărăciei;

G.   întrucât pe perioada 2000-2006 ocuparea forţei de muncă, coeziunea socială şi munca decentă nu au fost acoperite de majoritatea programelor şi studiilor în domeniul cooperării externe;

H.   întrucât munca decentă începe să devină elementul cheie al unei îmbunătăţiri continue a condiţiilor de muncă şi al luptei împotriva şomajului, a sărăciei şi a excluderii sociale;

I.   întrucât adesea standardele pentru o muncă decentă nu sunt respectate în cazul muncii cu normă fracţionată, al ocupării insuficiente a forţei de muncă, precum şi în cazul economiei informale, al activităţilor nedeclarate şi ilegale, care includ munca forţată şi exploatarea prin muncă a copiilor;

J.   întrucât situaţiile în care nu se respectă principiul muncii decente pot fi observate în cazul celor forţaţi să muncească cu normă fracţionată, dintre care mulţi supravieţuiesc din venituri inferioare salariului minim;

K.   întrucât respectul pentru diversitatea culturală, pentru globalizarea echitabilă, pentru obiectivele unei depline ocupări productive a forţei de muncă şi ale unei munci decente pentru toţi, inclusiv pentru persoanele cu handicap, femei, tineri şi lucrători în vârstă, pentru minorităţile culturale şi indigene, pentru migranţi, pentru persoanele cu calificare de nivel scăzut şi cele care locuiesc în zone defavorizate şi puţin dezvoltate, sunt instrumentele principale ale luptei împotriva sărăciei, şomajului şi excluderii sociale;

L.   întrucât toţi actorii internaţionali trebuie să ajute la creşterea oportunităţilor pentru ca persoanele mai în vârstă să-şi găsească şi să păstreze un loc de muncă decent, pe de o parte prin îmbunătăţirea accesului acestora la programele de învăţare continuă şi a formării lor pentru noi locuri de muncă sau, pe de altă parte, prin garantarea faptului că au acces la pensii, servicii medicale şi alte beneficii şi servicii sociale adecvate; întrucât protecţia socială este strâns legată de munca decentă;

M.   întrucât tinerii de pretutindeni au dreptul să găsească locuri de muncă decente; de asemenea, întrucât aceste eforturi ar trebui dezvoltate folosind o abordare inter-generaţii, care să ia în considerare întregul ciclu de viaţă; întrucât existenţa unei perioade îndelungate de şomaj la începutul vieţii profesionale a unui tânăr riscă să aibă un impact pe termen lung asupra capacităţii de inserţie profesională, a venitului şi a accesului la slujbe de calitate pentru persoana respectivă;

N.   întrucât este posibil ca mulţi lucrători migranţi din Europa să nu se bucure de condiţii de lucru decente;

O.   întrucât, în multe părţi ale lumii, femeile riscă să sufere din cauza unor condiţii de lucru nedrepte şi deci merită o atenţie specială în acest sens;

P.   întrucât sistemele de educaţie şi formare adaptate cerinţelor unei societăţi a cunoaşterii joacă un rol crucial la pregătirea tinerilor pentru inserţia lor pe piaţa muncii, ajutându-i la creşterea posibilităţilor de a găsi o muncă decentă şi de o calitate superioară;

Q.   întrucât învăţarea continuă permite tuturor să deprindă abilităţile necesare pentru a se adapta la cerinţele în schimbare ale pieţei muncii, pentru a contribui la productivitatea acesteia şi pentru a lua parte la societatea cunoaşterii în calitate de cetăţeni activi;

R.   întrucât toate statele membre au întocmit planuri naţionale de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă în conformitate cu orientările privind ocuparea forţei de muncă lansate la reuniunea extraordinară a Consiliului European privind ocuparea forţei de muncă din Luxemburg de la 20 şi 21 noiembrie 1997;

S.   întrucât strategia europeană de ocupare a forţei de muncă, precum şi strategiile de protecţie şi de incluziune socială vizează orientarea şi asigurarea coordonării priorităţilor politicilor de ocupare a forţei de muncă, de protecţie socială şi de incluziune socială, la care statele membre ar trebui să adere la nivelul UE;

T.   întrucât în strategia revizuită de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă şi în strategia europeană pentru dezvoltare durabilă Consiliul European din 22 şi 23 martie 2005 a subliniat importanţa dezvoltării vieţii profesionale de o manieră durabilă din punct de vedere social;

U.   întrucât în cadrul strategiei de la Lisabona UE şi-a definit un nou obiectiv strategic: să devină cea mai competitivă şi mai dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune, cu un înalt grad de coeziune socială şi de protecţie a mediului; întrucât până la această dată rezultatele dorite nu s-au concretizat;

V.   întrucât, după cum este indicat în orientările integrate pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă (2005-2008) (COM(2005)0141), pentru a întări gradul de competitivitate al Uniunii Europene de o manieră durabilă din punct de vedere social este importantă îmbunătăţirea productivităţii prin promovarea muncii decente şi a calităţii vieţii profesionale, inclusiv sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, un echilibru îmbunătăţit între flexibilitatea şi siguranţa locului de muncă, învăţarea continuă, încrederea reciprocă şi participarea, precum şi un echilibru mai bun între viaţa privată, viaţa de familie şi viaţa profesională; întrucât combaterea discriminării pe criterii de gen şi a tuturor celorlalte forme de discriminare, precum şi promovarea integrării sociale a grupurilor vulnerabile, sunt parte integrantă din eforturile depuse pentru o muncă decentă,

1.   consideră că munca decentă este unul dintre elementele cheie ale luptei împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale;

2.   crede că Uniunea Europeană poate să aducă o contribuţie semnificativă la promovarea muncii decente pentru toţi prin intermediul politicilor sale interne şi externe, aplicându-şi valorile şi principiile sale sociale, combătând formele de dumping social al muncii şi promovând acest rol la nivel internaţional;

3.   subliniază că munca decentă nu este o problemă care se referă numai la ocuparea forţei de muncă sau de protecţia socială, ci şi un aspect ce ţine de guvernare, iar aplicarea unor politici eficiente orientate spre promovarea muncii decente necesită instituţii responsabile, angajare politică pentru buna gestionare a statului, precum şi o societate civilă activă şi organizată;

4.   solicită Consiliului şi Comisiei să ţină seama de opiniile şi recomandările Comisiei mondiale privind dimensiunea socială a globalizării, rezoluţia ONU privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005, precum şi declaraţia ministerială adoptată de Comitetul Economic şi Social al ONU la 5 iulie 2006, şi să includă perspectiva muncii decente în toate activităţile Uniunii Europene şi să încurajeze acest lucru şi la nivelul statelor sale membre;

5.   subliniază nevoia ca societăţile multinaţionale, în special, să susţină principiul dimensiunii sociale a globalizării şi să adere la normele internaţionale în domeniul muncii şi la practicile în domeniul muncii decente în toate activităţile pe care le desfăşoară în lumea întreagă;

6.   solicită Comisiei ca, la promovarea Agendei privind munca decentă, să pună în practică strategia şi orientările pe care şi le-a propus pentru o mai bună mobilizare a politicilor interne şi externe ale Uniunii Europene, în special în chestiuni care ţin de dezvoltare, asistenţă externă, extinderea UE, politica de vecinătate, comerţ, migraţie şi relaţiile externe bilaterale şi multilaterale;

7.   solicită Consiliului şi Comisiei să nu renunţe la responsabilităţile pe care le au în cadrul punerii în aplicare a Sistemului General de Preferinţe Comerciale (SGP+), ci să coopereze în mod activ cu OIM pentru a asigura faptul că termenii acordurilor sunt respectaţi pe deplin şi, acolo unde este necesar, să facă uz de competenţele de care dispun pentru a anula preferinţele în cazul ţărilor care nu respectă drepturile fundamentale sociale, ale muncii şi ale omului, inclusiv dreptul la libertatea de asociere, precum şi alte convenţii şi norme în domeniul muncii ale OIM;

8.   solicită Comisiei să fie mai riguroasă în cadrul aplicării SGP+, făcând recomandări guvernelor beneficiare, precum şi să activeze mecanismul de control prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferinţe tarifare generalizate(8) şi, acolo unde este necesar, să aplice mecanismele de suspendare temporară a preferinţelor pentru ţările care nu îşi onorează angajamentele şi care încalcă sistematic şi în materie gravă drepturile sociale fundamentale, garantând în acelaşi timp că anularea preferinţelor nu încurajează protecţionismul; de asemenea, solicită ca monitorizarea şi aplicarea acestor mecanisme să fie extinsă pentru a acoperi şi celelalte ţări beneficiare ale SGP+, îndeosebi în ceea ce priveşte exploatarea prin muncă a copiilor şi munca forţată, eliminarea acestora reprezentând o problemă centrală pentru OIM, după cum se arată în raportul său intitulat "Eliminarea exploatării prin muncă a copiilor: un obiectiv la îndemână noastră";

9.   solicită statelor membre ca, în urma angajamentului asumat de Comisie în cadrul comunicării privind munca decentă, în momentul încheierii de înţelegeri comerciale cu ţări terţe să ţină seama de dimensiunea socială a muncii decente în cazul iniţiativelor Comisiei;

10.   subliniază faptul că Agenda privind munca decentă cuprinde un număr de strategii generale, care nu sunt legate de un model de dezvoltare specific, ci care privesc în mod direct o distribuire mai echitabilă şi mai echilibrată a bogăţiilor produse, şi este un instrument care condiţionează dezvoltarea de unele valori şi principii de acţiune şi de guvernanţă care îmbină competitivitatea economică cu dreptatea socială;

11.   în contextul strategiei de dezvoltare durabilă, solicită Comisiei să dezvolte o metodă de abordare coerentă privind legăturile dintre politica socială, cea de ocupare a forţei de muncă şi cea de mediu, bazată pe libertate şi responsabilitate;

12.   subliniază că pentru a atinge obiectivul unei munci decente este nevoie de un pachet coerent şi integrat de politici economice şi sociale care să urmărească promovarea unor locuri de muncă productive şi de calitate; subliniază că Agenda privind munca decentă susţine adoptarea unor politici care depăşesc politicile tradiţionale privind piaţa muncii, şi că acestea trebuie sprijinite de toate politicile economice ale statelor membre;

13.   invită statele membre şi întreprinderile comerciale ca, în cooperare cu partenerii sociali şi pe baza legislaţiei comunitare privind sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, să adopte strategii preventive şi să aplice măsuri pentru protejarea maternităţii şi îmbunătăţirea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă pentru lucrătoarele însărcinate, precum şi pentru cele care au născut de curând şi cele care alăptează;

14.   subliniază necesitatea de a îmbunătăţi transparenţa pieţelor muncii, astfel încât toate tipurile de muncă (temporară, permanentă, cu normă întreagă, cu normă parţială şi cea plătită cu ora) să fie oficiale, plătite decent şi să respecte pe deplin drepturile lucrătorilor, normele fundamentale în domeniul muncii, dialogul social, protecţia socială (inclusiv sănătatea şi siguranţa la locul de muncă), precum şi egalitatea între sexe;

15.   reaminteşte că cerinţele de angajare a tinerilor, inclusiv a stagiarilor, trebuie să respecte drepturile fundamentale ale tuturor lucrătorilor, precum şi principiile referitoare la munca decentă;

16.   salută comunicarea Comisiei privind munca decentă şi îndeamnă statele membre şi ţările candidate să ratifice şi să aplice în întregime acele convenţii ale OIM pe care aceasta le consideră actuale, în special cele privind munca decentă; este convins că aplicarea convenţiilor OIM privind munca decentă ar trebui promovată prin politica de vecinătate şi cea externă; solicită Comisiei şi statelor membre să sprijine OIM prin consolidarea sistemului şi mecanismelor sale de supraveghere;

17.   sprijină pe deplin abordarea Comisiei care vizează sprijinirea iniţiativelor de promovare a libertăţii sindicale şi a negocierilor colective, de îmbunătăţire a administraţiei muncii, a inspectoratelor muncii şi a organelor de gestionare a protecţiei sociale, precum şi de dezvoltare a unor strategii preventive integrate în domeniul sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă în cadrul programelor de pre-aderare şi a celor de extindere a UE;

18.   salută comunicarea Comisiei privind investirea în resursele umane în contextul "Consensului european" (politica de dezvoltare a Uniunii Europene) şi importanţa pe care acest program o acordă punerii în aplicare a Agendei privind munca decentă în ţările partenere ale UE;

19.   subliniază că articolul 12 alineatul (2) litera (d) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 solicită promovarea Agendei privind munca decentă ca obiectiv universal, care trebuie îndeplinit, între altele, prin iniţiative globale şi alte iniţiative multilaterale de aplicare a normelor fundamentale în domeniul muncii stabilite la nivel internaţional de OIM, prin evaluarea consecinţelor comerciale asupra muncii decente, prin mecanisme durabile şi adecvate pentru finanţarea echitabilă şi funcţionarea eficientă a sistemelor de protecţie socială, precum şi pentru lărgirea ariei de acoperire a acestora; subliniază că munca decentă este menţionată la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 ca domeniu de maxim interes; invită Comisia să folosească aceste dispoziţii în mod activ în politica sa de dezvoltare; invită, în plus, Comisia să informeze în mod sistematic cu privire la eforturile pe care le depune în vederea promovării muncii decente în raportul său anual privind politica de dezvoltare şi punerea în aplicare a asistenţei externe;

20.   invită Comisia să încurajeze respectarea normelor fundamentale în domeniul muncii ale OIM şi obiectivele muncii decente în politica comercială a membrilor OMC ca un set eficient de norme, completat de un mecanism de sancţiuni pentru partenerii care nu se adaptează acestor norme, aplicând, în acelaşi timp şi întru totul, procedura SGP+; încurajează Uniunea Europeană să ia în considerare constituirea unor mecanisme de monitorizare a evoluţiei paralele a comerţului şi a muncii decente, atât la nivel european, cât şi la nivel internaţional;

21.   solicită Comisiei nu doar să sprijine, ci să şi participe, în măsura posibilului, la dialogul lansat între instituţiile financiare internaţionale, OIM, ONU şi OMC privind complementaritatea şi coerenţa politicilor acestora în domeniul creşterii economice, al investiţiilor, al comerţului şi al muncii decente;

22.   invită Comisia ca, atunci când acordă preferinţe comerciale, ca de exemplu în cadrul pactului de stabilitate şi dezvoltare, să aibă în vedere respectarea de către ţările beneficiare a normelor internaţionale în domeniul muncii care garantează munca decentă, astfel încât ţările care nu respectă aceste norme de bază să nu beneficieze de sistemul UE de preferinţe comerciale;

23.   subliniază nevoia unei cooperări mai intense între OMC, UNCTAD, OIM şi alte organizaţii internaţionale cu privire la caracterul complementar al politicilor lor; consideră că, în vederea promovării muncii decente şi pentru garantarea acesteia în practică, coerenţa măsurilor luate este esenţială; propune ca OIM să primească statutul de observator la OMC; se adresează parlamentelor celorlalte membre ale OMC cu solicitarea de a susţine această cerere;

24.   invită Comisia să propună înfiinţarea unei Comisii pentru comerţ şi muncă decentă în cadrul OMC, asemănătoare Comisiei pentru comerţ şi mediu;

25.   subliniază că statutul OIM îi permite să solicite sancţiuni comerciale împotriva unei ţări, în cazul în care aceasta nu respectă convenţiile sociale internaţionale, şi invită OMC să încerce să respecte deciziile OIM, în vederea unei concordanţe între acţiunile instituţiilor internaţionale;

26.   propune ca OIM să fie autorizată să prezinte rapoarte de expertiză (amicus briefs ) în faţa comisiilor OMC şi a Organului de apel în cazurile importante în care încălcarea convenţiilor internaţionale constituie un motiv de dispută şi în care deciziile OIM trebuie să fie luate în considerare;

27.   propune ca, în cazul în care o decizie luată de către Organul de soluţionare a diferendelor este considerată de către un stat membru al OMC ca punând sub semnul îndoielii deciziile OIM privind respectarea convenţiilor din domeniul muncii, să existe o cale de apel către OIM pentru a garanta coeziunea acţiunilor comunităţii internaţionale în domeniul promovării muncii decente;

28.   invită Uniunea Europeană să includă respectarea normelor internaţionale în domeniul muncii printre elementele de negociere în vederea aderării noilor state membre la OMC;

29.   îndeamnă Comisia să includă respectarea normelor fundamentale în domeniul muncii printre condiţiile preliminare pentru politica sa de achiziţie şi contractare; în acest sens, invită Comisia să dezvolte o politică şi să furnizeze asistenţă în domeniul comerţului, ceea ce ar oferi şi micilor producători din ţările în curs de dezvoltare posibilitatea de a respecta aceste norme;

30.   subliniază nevoia de a îmbunătăţi metodologiile de evaluare a efectelor comerţului şi a acordurilor comerciale asupra promovării muncii decente, inclusiv în lanţurile globale de distribuţie şi în zonele libere industriale de export, precum şi nevoia de a garanta consolidarea şi planificarea eficientă a evaluărilor de impact a durabilităţii comerciale;

31.   invită Comisia să recunoască şi să includă, în negocierile sale comerciale bilaterale şi multilaterale şi în evaluările de impact durabile (EID), indicatori raţionali, astfel cum sunt definiţi de către OIM, pentru numărul de inspectori de muncă, în funcţie de dimensiunea forţei de muncă: 1 inspector la 10 000 de muncitori în ţările industrializate cu economie de piaţă, 1 la 20 000 în ţările cu economii în tranziţie şi 1 la 40 000 în ţările mai puţin dezvoltate;

32.   invită Comisia să asigure punerea în aplicare a articolului 50 din Acordul de la Cotonou, care include o dispoziţie specifică privind normele comerciale şi cele în domeniul muncii şi care confirmă angajamentul părţilor faţă de normele fundamentale în domeniul muncii;

33.   invită Comisia ca, în colaborare cu organele ONU, cu organizaţiile naţionale şi regionale, cu partenerii sociali şi alte segmente ale societăţii civile, să coordoneze mai bine programele privind cooperarea externă în domeniul muncii decente cu punerea în aplicare a programelor naţionale pentru muncă decentă ale OIM sau a altor programe echivalente şi să intensifice eforturile comune în vederea integrării muncii decente în strategiile de reducere a sărăciei, în documentele privind strategia de reducere a sărăciei şi în strategiile de dezvoltare, deoarece acestea pot reprezenta o valoare adăugată pentru lupta pentru muncă decentă pentru toţi; solicită în acest context consultarea îndeaproape a partenerilor sociali şi a altor segmente ale societăţii civile;

34.   solicită ca Uniunea Europeană să finanţeze, în cooperare cu OIM, un program de dezvoltare a muncii decente, care să aibă ca scop în special identificarea celor mai eficiente strategii pentru promovarea muncii decente;

35.   subliniază că, pentru a înainta în vederea îndeplinirii obiectivului unei munci decente, este de o importanţă crucială ca statele membre să cheltuiască întreaga sumă până la plafonul de 0,7% din PNB pentru a acorda asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare, dat fiind că bunele structuri sociale şi creşterea sunt o cerinţă prealabilă pentru evoluţia muncii decente, în special în ţările în curs de dezvoltare;

36.   încurajează Comisia să folosească o abordare multidimensională integrată în cadrul activităţilor bazate pe cei patru piloni ai Agendei privind munca decentă: alegerea liberă a unui loc de muncă productiv, drepturile la locul de muncă, inclusiv normele fundamentale în domeniul muncii, protecţia socială şi dialogul social, precum şi integrarea dimensiunii egalităţii între sexe în cadrul tuturor pilonilor; încurajează statele membre să studieze posibilitatea introducerii unui salariu minim, care să acţioneze ca o plasă de siguranţă care să prevină exploatarea lucrătorilor şi sărăcia persoanelor cu loc de muncă;

37.   subliniază importanţa de a sprijini includerea aspectelor privind ocuparea forţei de muncă şi munca decentă în strategiile de dezvoltare; solicită includerea unei analize mai aprofundate privind ocuparea forţei de muncă şi alte aspecte referitoare la munca decentă în documentele strategice privind reducerea sărăciei (DSRS), acordurile de parteneriat economic, documentele de strategie naţională (DSN) şi programele indicative multianuale (PIM); în acest context, subliniază importanţa consultărilor cu toate părţile interesate, inclusiv cu asociaţiile patronale, sindicatele, lucrătorii, precum şi cu sectorul privat şi societatea civilă în general;

38.   solicită ca ministerele muncii, asociaţiile patronale şi organizaţiile lucrătorilor să fie consolidate şi să fie integrate, în mod mai sistematic, în procesul participativ care sprijină crearea şi punerea în aplicare a DSRS, DSN şi PIM; este de părere că, în acest scop, trebuie îmbunătăţită cooperarea acestora cu miniştrii economiei şi finanţelor, precum şi cu instituţiile financiare şi economice internaţionale competente, precum Bretton Woods, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi OMC; invită toate părţile să asigure că DSN sunt elaborate într-o manieră cu adevărat participativă; îndeamnă Comisia să investească mai mult în întărirea capacităţilor tehnice şi instituţionale şi să faciliteze unele măsuri de includere a aspectelor privind munca decentă în DSN;

39.   subliniază, în special, nevoia de programe naţionale privind munca decentă sau de o "foaie de parcurs" similară, elaborată cu participarea organizaţiilor de parteneri sociali şi a altor părţi interesate, menite să creeze condiţii de muncă decentă pentru toţi prin cooperare pentru dezvoltare, inclusiv prin dialog politic cu privire la consecinţele politicilor şi guvernării economice, ale măsurilor de sprijin bugetar şi ale întăririi capacităţilor, în special a celor instituţionale, cooperare care să fie bine coordonată şi armonizată între Comisie, statele membre şi alţi parteneri internaţionali pentru dezvoltare şi actori interesaţi, inclusiv OIM şi alte agenţii ale ONU, precum şi instituţii financiare internaţionale;

40.   solicită o intensificare a eforturilor în cadrul luptei împotriva încălcării drepturilor omului şi a dreptului muncii, cu posibilitatea de a exclude astfel de întreprinderi prezente în ţările în curs de dezvoltare de la achiziţiile publice finanţate sau sprijinite de UE şi de statele sale membre, precum şi de la garanţiile pentru creditele la export acordate de BEI şi de alte instituţii financiare; invită Comisia şi statele membre să impună respectarea normelor fundamentale în domeniul muncii în cadrul achiziţiilor publice finanţate de Fondul European de Dezvoltare sau care folosesc alte ajutoare comunitare sau bilaterale;

41.   invită statele membre să coordoneze mai intens eforturile de dezvoltare a abilităţilor pentru a acumula şi a împărtăşi beneficiile noilor tehnologii şi inovaţii; notează că munca decentă este realizată prin creştere, investiţii şi dezvoltarea întreprinderilor, asociate cu o reactivitate socială;

42.   invită instituţiile UE ca, în contextul agendei de la Lisabona şi al orientărilor integrate pentru creştere şi locuri de muncă (2005-2008), să dezvolte şi să promoveze o cultură europeană a antreprenoriatului orientată spre indivizi, în special spre tineri, pentru a ajuta la crearea unor întreprinderi cu un înalt nivel de creştere şi pentru a atinge mai bine unul dintre obiectivele muncii decente, şi anume acela de a crea "locuri de muncă mai multe şi mai bune";

43.   invită statele membre sa considere munca decentă o prioritate a politicii lor economice şi sociale, punând un accent special pe crearea unor locuri de muncă de calitate, pe respectarea drepturilor fundamentale în domeniul muncii pentru toate categoriile de lucrători, pe consolidarea protecţiei sociale şi pe promovarea dialogului social;

44.   invită Comisia şi statele membre să încurajeze adoptarea voluntară a unor coduri de conduită la nivelul întreprinderii sau la nivel sectorial, făcând trimitere la şi completând legislaţia naţională şi normele internaţionale, precum şi codurile de conduită pentru întreprinderile multinaţionale ale OCDE şi ale OIM;

45.   recomandă cu insistenţă ca statele membre şi Uniunea Europeană să promoveze aplicarea unor bune practici de responsabilitate socială a corporaţiilor (RSC) de către toate societăţile, oriunde îşi desfăşoară activitatea, cu scopul de a crea un mediu de lucru sigur, flexibil şi de înaltă calitate; încurajează Forumul multilateral european şi Alianţa europeană privind RSC să dezvolte iniţiative care să promoveze includerea muncii decente ca element important al RSC;

46.   invită statele membre şi Comisia, în calitate de angajatori în ţările în curs de dezvoltare, să aibă în vedere principiul muncii decente, în conformitate cu Recomandarea 135 a OIM privind stabilirea salariului minim, cu referire specială la ţările în curs de dezvoltare.

47.   salută contribuţia la munca decentă adusă de organizaţiile ONU, cum ar fi iniţiativa Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la un raport suplimentar privind drepturile omului în corporaţiile transnaţionale;

48.   subliniază importanţa promovării Declaraţiei Tripartite a OIM privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială;

49.   încurajează întreprinderile comerciale să adopte politici responsabile şi nediscriminatorii de recrutare şi dezvoltare profesională pentru a sprijini angajarea femeilor şi a persoanelor dezavantajate pe piaţa muncii;

50.   recomandă ca întreprinderile comerciale să ia iniţiativa de a promova o mai mare participare şi reprezentare a femeilor în organismele implicate în dialogul social, un obiectiv strategic al conceptului de muncă decentă;

51.   invită Comisia ca, în cooperare cu partenerii sociali şi cu OIM, să încurajeze antreprenorii femei să înfiinţeze şi să dezvolte întreprinderi comerciale în cadrul şi în afara Uniunii Europene în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare;

52.   invită statele membre să garanteze că întreprinderile care funcţionează în interiorul şi în exteriorul Uniunii Europene îmbunătăţesc procesul de informare a reprezentanţilor lucrătorilor şi de consultare a acestora, în cadrul unui dialog social continuu la scară mai mare, informând şi consultând lucrătorii cu privire la un număr de chestiuni pertinente pentru locul lor de muncă şi pentru condiţiile de lucru; invită Comisia, statele membre şi partenerii sociali să recunoască faptul că înaltele standarde de sănătate şi siguranţă la locul de muncă constituie un drept fundamental al omului;

53.   subliniază importanţa dialogului social la definirea programelor naţionale pentru muncă decentă care urmează să fie puse în aplicare de statele membre şi le invită pe acestea din urmă să consulte cu adevărat partenerii sociali;

54.   subliniază faptul că partenerii sociali sunt de o importanţă crucială pentru aplicarea cu succes a Agendei privind munca decentă şi ar trebui, în consecinţă, să fie implicaţi activ, cel puţin prin intermediul unor audieri, în procesul de aplicare a iniţiativelor privind munca decentă;

55.   salută negocierile partenerilor sociali europeni referitoare la un acord-cadru privind hărţuirea şi violenţa la locul de muncă, care este un exemplu de promovare a muncii decente în Europa; invită Comisia să încurajeze partenerii sociali să încheie cu succes aceste negocieri;

56.   subliniază faptul că agenda socială europeană, strategia de la Lisabona (inclusiv programele naţionale de reformă) şi eforturile intensificate depuse în vederea ratificării şi aplicării convenţiilor internaţionale în domeniul muncii pe care OIM le consideră actuale, constituie foaia de parcurs privind munca decentă a UE;

57.   invită statele membre să pună în aplicare politici şi programe eficiente, preventive şi protectoare pentru a mări numărul, calitatea, precum şi competenţele şi instrumentele inspectoratului de muncă în conformitate cu legislaţia comunitară şi cu convenţiile OIM, pentru a garanta siguranţa şi sănătatea la locul de muncă, condiţiile de muncă şi alte norme în domeniul social;

58.   sugerează o cooperare mai aprofundată cu privire la dezvoltarea, la nivel comunitar, a schimburilor de cele mai bune practici între serviciile de inspecţie a muncii naţionale, pentru a contribui la promovarea muncii decente; invită statele membre să furnizeze autorităţilor responsabile pentru inspecţia muncii resurse mai cuprinzătoare pentru a permite îndeplinirea misiunilor acestora şi pentru a asigura că legislaţia naţională în domeniul muncii este aplicată în practică şi nu este ocolită;

59.   invită Comisia şi statele membre să garanteze că şi noile forme de muncă sunt protejate de legislaţia existentă şi să conceapă noi instrumente juridice care să poată fi aplicate flexibil noilor forme de muncă, astfel încât să se poată garanta tuturor lucrătorilor acelaşi nivel de protecţie;

60.   recunoaşte importanţa activităţii Reţelei de angajare a tinerilor şi a Forumului OIM privind munca decentă, în calitatea lor de mecanisme de schimb de păreri între colegi, sprijin şi revizuire; invită Comisia să sprijine, împreună cu OIM, dezvoltarea acestor reţele în ţările partenere ale UE, ca modalitate de aplicare a Agendei globale pentru ocuparea forţei de muncă;

61.   invită statele membre să garanteze educarea tinerilor, în calitate de strategie eficientă pentru evitarea excluderii sociale şi a sărăciei, şi să dezvolte capacitatea lor de inserţie profesională folosind mecanisme existente, cum ar fi reţeaua Euroguidance, care ajută persoanele să înţeleagă mai bine posibilităţile de a munci în Europa; le invită de asemenea să uşureze tranziţia către piaţa muncii şi să îmbunătăţească accesul la angajare prin scheme de orientare profesională, asigurând totodată coerenţa cu o abordare inter-generaţii, care să ia în considerare ciclul de viaţă;

62.   invită statele membre să-şi mărească investiţiile în infrastructură necesare pentru a folosi tehnologiile de comunicare a informaţiei, precum şi investiţiile în educarea şi formarea tinerilor, prin investiţii mixte atrase atât din sectorul public cât şi din sectorul privat;

63.   invită statele membre ca, în cadrul aplicării politicilor comunitare, să generalizeze şi să extindă accesul la posibilităţile de învăţare continuă, chiar şi în zonele îndepărtate din punct de vedere geografic şi în zonele rurale, precum şi să aplice măsuri specifice adaptate realităţilor locale, pentru a garanta capacitatea de inserţie profesională a tuturor într-un mediu de lucru în continuă schimbare;

64.   invită statele membre să iniţieze reforme pertinente în cadrul sistemelor lor educaţionale şi să garanteze accesul tuturor la o educaţie de înaltă calitate;

65.   invită Comisia şi statele membre să integreze dimensiunea de gen şi dimensiunea dezvoltării în toate politicile şi programele de promovare a muncii decente şi solicită statelor membre să garanteze egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei în procesul de a obţine un loc de muncă decent, nu doar din punctul de vedere al accesului la locurile de muncă sau la promovare, ci şi al remuneraţiei primite;

66.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a asigura concilierea vieţii private şi a vieţii familiale cu viaţa profesională pentru a mări participarea femeilor la piaţa muncii şi a examina şi elimina cauzele care ar putea submina eficacitatea acestui tip de măsuri;

67.   recomandă să se caute soluţii care să facă mai atrăgătoare locurile de muncă considerate astăzi prea dificile sau dezonorante (ajutor domestic, ajutorul acordat familiilor, ajutorul acordat persoanelor în vârstă, serviciile sociale personale etc.);

68.   invită Comisia şi statele membre să-şi îmbunătăţească măsurile pentru a permite tuturor lucrătorilor să realizeze un echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea de familie, ţinând seama de faptul că orarul prelungit, stresul şi lipsa de siguranţă a locului de muncă ameninţă viaţa de familie, care este unul dintre elementele de bază ale societăţii noastre;

69.   invită Comisia şi statele membre să coopereze cu ONG-uri, sindicate, organizaţii şi reţele ale femeilor pentru ca, în ţările în curs de dezvoltare, să se acorde femeilor un statut superior în contextul social şi economic şi pentru promovarea muncii decente la toate nivelurile;

70.   salută iniţiativa anunţată în comunicarea Comisiei privind munca decentă de a sprijini eforturile de îmbunătăţire a implicării partenerilor sociali şi a altor părţi interesate ale societăţii în guvernarea globală, pe baza modelului consultativ al OCDE;

71.   invită statele membre să adopte politici naţionale de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament al lucrătorilor, indiferent de vârstă şi de sex; invită statele membre să ia măsuri pentru prevenirea discriminării împotriva femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă .

72.   subliniază că promovarea muncii decente vizează îmbunătăţirea globală a condiţiilor de viaţă şi de muncă pentru toţi, şi include, în acest sens, sprijin pentru integrarea sectorului informal în fluxul economic principal;

73.   invită Comisia şi statele membre să sprijine şi să promoveze iniţiative şi practici legislative şi politice în materie de nediscriminare pe criterii de handicap şi privind şansele egale în programele de formare profesională şi la locul de muncă, care să includă asistenţă pentru adaptarea locurilor de muncă în vederea nevoilor persoanelor cu handicap în ţările în curs de dezvoltare;

74.   invită Comisia să încurajeze statele membre să folosească metoda de coordonare deschisă în domeniul protecţiei sociale pentru a aduce o valoare adăugată diverselor sisteme sociale; în acest scop şi în conformitate cu strategia revizuită de la Lisabona, în vederea îmbunătăţirii flexibilităţii şi mobilităţii lucrătorilor europeni şi a coeziunii sociale în Uniune, consideră că este nevoie să se facă eforturi în vederea unei armonizări mai profunde a regimurilor de pensii, în special în contextul serviciilor de care beneficiază persoanele care lucrează în state membre diferite, în special datorită faptului că acest lucru nu constituie doar un obstacol major în calea liberei circulaţii a lucrătorilor, ci şi un impediment în calea unei pieţe unice în domeniul serviciilor financiare;

75.   notează că marginalizarea unor minorităţi pe considerente de religie sau de rasă este un obstacol în realizarea muncii decente pentru toţi în cadrul UE şi solicită tuturor statelor membre, care nu au acţionat deja în acest sens, să finalizeze transpunerea Directivei 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(9) ;

76.   în cadrul unei abordări coerente a migraţiei internaţionale a forţei de muncă, salută disponibilitatea statelor membre de a ratifica Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, precum şi Convenţiile OIM nr. 97 şi nr. 143;

77.   invită statele membre să convină asupra unei definiţii standard comune a muncii forţate şi a abuzului de poziţie de vulnerabilitate, pentru a reduce ambiguitatea şi parţialitatea hotărârilor juridice;

78.   constată faptul că în exercitarea dreptului lor la liberă circulaţie, unii cetăţeni ai UE sunt predispuşi la condiţii de muncă precare şi solicită Comisiei şi statelor membre să adopte politici pentru monitorizarea experienţelor migranţilor pe piaţa muncii din interiorul UE şi, de asemenea, să adopte măsuri pentru eliminarea practicilor de exploatare în domeniul muncii;

79.   invită Comisia şi delegaţiile Comunităţii din ţările partenere să promoveze activ includerea Agendei privind munca decentă şi a programelor naţionale şi regionale privind munca decentă în DSN, în planurile strategice regionale, în planurile naţionale de acţiune şi în alte instrumente de programare a politicilor UE de cooperare pentru dezvoltare;

80.   salută intenţia Comisiei de a analiza extinderea dispoziţiilor Regulamentului (CE) Nr. 2110/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 decembrie 2005 privind accesul la asistenţa externă a Comunităţii(10) în ceea ce priveşte conformitatea cu normele fundamentale în domeniul muncii la contractele finanţate prin intermediul Fondului European de Dezvoltare;

81.   solicită Comisiei să aloce resurse adecvate în vederea punerii în aplicare a propunerilor sale pentru promovarea muncii decente cuprinse în comunicarea sa privind investirea în resursele umane;

82.   salută importanţa pe care comunicarea Comisiei privind investirea în resursele umane o acordă punerii în aplicare a Agendei privind munca decentă în ţările partenere ale UE; salută faptul că programul recunoaşte legătura clară dintre munca decentă şi protecţia socială; invită Comisia să acorde fonduri suficiente pentru promovarea muncii decente în cadrul programului tematic "Investirea în resursele umane";

83.   salută noua strategie integrată privind drepturile copilului, anunţată în comunicarea Comisiei întitulată "Către o strategie europeană pentru drepturile copilului" (COM(2006)0367) şi reiterează faptul că măsurile luate împotriva exploatării prin muncă a copiilor, astfel cum este definită în Convenţiile OIM nr. 138 şi 182 împotriva muncii forţate, trebuie transpuse în măsuri naţionale şi internaţionale;

84.   solicită statelor membre să adopte politici în conformitate cu principiile comune de bază privind integrarea în UE a cetăţenilor din ţările terţe;

85.   salută intenţia Comisiei de a prezenta până în 2008 un raport de urmărire referitor la comunicarea sa privind munca decentă, care ar trebui să cuprindă o analiză şi o evaluare a ratificării şi a aplicării de către statele membre a convenţiilor OIM privind ocuparea forţei de muncă, sănătatea şi siguranţa, protecţia mamelor, precum şi drepturile muncitorilor migranţi; solicită ca acest raport să includă un program de acţiune pentru munca decentă care să includă atât acţiuni de cooperare în cadrul UE, cât şi eforturi la nivel internaţional;

86.   salută efortul Comisiei de îmbunătăţire a analizei şi de elaborare a unor indicatori corespunzători pentru punerea în aplicare a Agendei privind munca decentă;

87.   salută sugestia cuprinsă în declaraţia ministerială adoptată de Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite la 5 iulie 2006 de a face toate eforturile pentru a dezvolta Agenda privind munca decentă, astfel încât, până în 2015, să poată fi înregistrate rezultate concrete;

88.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului statistici specifice cu privire la felul în care se finanţează munca decentă şi chestiunile legate de aceasta, pentru a putea evalua mai bine angajamentul politic din punctul de vedere al finanţării;

89.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 93, 27.4.2007, p. 38.
(2) JO C 271 E, 12.11.2003, p. 598.
(3) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(4) JO C 300 E, 11.12.2003, p. 290.
(5) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
(6) JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
(7) JO L 386, 29.12.2006, p. 1.
(8) JO L 169, 30.6.2005, p. 1.
(9) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(10) JO L 344, 27.12.2005, p. 1.

Ultima actualizare: 28 ianuarie 2008Notă juridică