Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind situaţia din Darfur
Parlamentul European,
- având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Darfur, în special cele din 16 septembrie 2004(1), 23 iunie 2005(2), 6 aprilie 2006(3), 28 septembrie 2006(4) şi 15 februarie 2007(5),
- având în vedere Acordul de pace de la Darfur, semnat la Abuja, Nigeria, la 5 mai 2006,
- având în vedere Consensul de la Tripoli privind procesul politic din Darfur, adoptat la Tripoli la 28 şi 29 aprilie 2007,
- având în vedere decizia Uniunii Africane (UA) din aprilie 2004 de înfiinţare a Misiunii Uniunii Africane în Sudan (AMIS),
- având în vedere Rezoluţia ONU nr. 1706 care propune trimiterea unei forţe de menţinere a păcii formată din 22 000 de persoane în Darfur,
- având în vedere raportul din 12 martie 2007, elaborat de Misiunea la înalt nivel a Consiliului ONU pentru drepturile omului, privind situaţia drepturilor omului în Darfur,
- având în vedere raportul final din 11 octombrie 2006, elaborat de Consiliul experţilor privind Sudanul, instituit prin Rezoluţia 1591 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (CSONU) (2005),
- având în vedere Convenţia ONU privind drepturile copilului, care este obligatorie şi aplicabilă fără excepţie,
- având în vedere constatările Delegaţiei Comisiei pentru dezvoltare în Darfur, care a vizitat Sudanul şi Ciadul în perioada 30 iunie - 5 iulie 2007,
- având în vedere articolul 91 din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât este profund îngrijorat de situaţia drepturilor omului din Darfur, marcată de numeroase cazuri de încălcări ale drepturilor omului, printre care se numără violuri în masă, răpiri şi strămutări forţate şi încălcări ale legislaţiei internaţionale în domeniul umanitar, după cum se arată în raportul elaborat de Misiunea la nivel înalt trimisă în Darfur de către Consiliul ONU pentru drepturile omului,
B. întrucât este profund îngrijorat de faptul că, în ultimii trei ani, conflictul din această regiune dintre trupele regulate, miliţiile proguvernamentale şi rebeli a făcut peste 400 000 de victime şi a provocat strămutarea şi refugierea a peste două milioane şi jumătate de persoane, în pofida semnării la Abuja, Nigeria, a Acordului de pace de la Darfur (APD),
C. întrucât numărul de persoane afectate de conflictul din Darfur depăşeşte în prezent patru milioane, o cifră care nu a mai fost atinsă niciodată şi care include 2,2 milioane de persoane strămutate intern (PSI), dintre care peste 500 000 de persoane la care asistenţii umanitari nu au acces; întrucât Sudanul are în prezent cea mai numeroasă populaţie de refugiaţi din lume, cu un total de mai mult de cinci milioane de persoane strămutate intern sau refugiaţi în alte ţări,
D. întrucât acordul de încetare a focului de la N'djamena din 8 aprilie 2004 este încălcat sau ignorat şi, după eşecul Acordului de pace de la Darfur, s-a înregistrat o creştere a actelor ilicite şi a insecurităţii; întrucât fragmentarea constantă a grupărilor rebele, mai mult de douăzeci în prezent, împiedică distribuirea ajutorului umanitar şi va îngreuna negocierile de pace,
E. întrucât Organizaţia Naţiunilor Unite consideră în prezent criza din Darfur a fi cea mai gravă criză umanitară din lume,
F. întrucât organizaţiile de ajutor umanitar se confruntă cu un mediu de lucru care nu a fost niciodată mai precar, iar atacurile iraţionale asupra civililor şi asistenţilor umanitari continuă; întrucât 19 asistenţi umanitari au fost ucişi în 2006 şi 18 soldaţi AMIS au murit de asemenea, dintre care nouă luna trecută; întrucât deja în acest an au fost atacate 74 vehicule umanitare şi au fost răpiţi temporar 82 de asistenţi umanitari,
G. întrucât violenţa sexuală faţă de femei şi copii a fost recunoscută drept crimă împotriva umanităţii, însă părţile implicate în conflictul din Darfur continuă să folosească violul ca armă de război, în condiţii de impunitate; întrucât victimele care denunţă situaţia riscă să fie urmărite în justiţie, deoarece legislaţia sudaneză prevede ca proba violului să fie coroborată de patru martori bărbaţi,
H. întrucât tortura şi recrutarea forţată a adulţilor şi a copiilor au ajuns să reprezinte o situaţie tipică de încălcare a drepturilor omului şi a legislaţiei internaţionale în domeniul umanitar în Darfur, victimele fiind prea speriate să raporteze abuzurile,
I. întrucât principiul "obligaţiei de protecţie" al ONU dispune că, în cazul în care autorităţile naţionale nu reuşesc în mod manifest să protejeze populaţia contra genocidului, crimelor de război, epurării etnice şi crimelor împotriva umanităţii, obligaţia de protecţie necesară le revine altora,
J. întrucât mandatul AMIS a fost prelungit până la sfârşitul anului 2007, iar forţa mixtă UA-ONU nu va fi desfăşurată mai devreme de 2008; întrucât, până la desfăşurarea forţei mixte, AMIS reprezintă singura forţă la faţa locului care are misiunea de a proteja civilii,
K. întrucât este extrem de preocupat de furnizările continue de arme şi de echipament militar de toate tipurile către Sudan şi de utilizarea acestor dispozitive în provincia sudaneză Darfur, care este în prezent teatrul unei catastrofe din punct de vedere umanitar şi al drepturilor omului, după cum arată rapoartele cele mai recente ale Consiliului experţilor menţionat anterior şi ale organizaţiei Amnesty International,
L. întrucât conflictul din Darfur, precum şi impunitatea celor responsabili, afectează din ce în ce mai puternic stabilitatea din regiune şi constituie astfel o ameninţare la adresa păcii şi securităţii generale,
M. întrucât criza din Ciad, deşi se înscrie într-un conflict regional mai larg, are propria sa dinamică şi, în consecinţă, ar trebui tratată ca o criză de sine stătătoare; întrucât guvernul Ciadului nu îşi respectă obligaţia de protecţie a civililor; întrucât în taberele din Ciad se află în prezent 230.000 de refugiaţi sudanezi, iar 170.000 de persoane din Ciad au fost obligate să îşi părăsească locuinţele,
N. întrucât ONU a mandatat o forţă multidimensională în Ciad în 2006; întrucât de atunci nu s-au înregistrat progrese în desfăşurarea acestei forţe, în ciuda nevoii din ce în ce în ce mai stringente de protecţie a civililor,
O. întrucât Tribunalul Penal Internaţional (TPI) a deschis o anchetă privind crimele din Darfur în 2005 şi a emis un mandat de arestare la 2 mai 2007 pentru Ahmad Muhammad Harun şi Ali Kushayb, bănuiţi în legătură cu un total de 51 de capete de acuzare de crime de război şi crime împotriva umanităţii, printre care omucidere, viol, torturi şi persecutarea civililor în Darfur,
P. întrucât pe 10 mai 2007 China l-a numit pe Liu Giujin trimis special pentru Darfur; întrucât China şi-a anunţat disponibilitatea de a trimite ingineri în zonă pentru a susţine forţele de menţinere a păcii sprijinite de ONU, după ce China îşi oferise sprijinul pentru o forţă mixtă UA/ONU la sfârşitul anului 2006; întrucât China, care găzduieşte Jocurile Olimpice din 2008, este un partener comercial strategic al Sudanului şi, în calitate de membru permanent al CSONU, are o responsabilitate deosebită privind obţinerea păcii în Darfur,
Q. întrucât cel mai recent raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu subliniază extinderea deşertului cu aproximativ 100 de km în ultimii 40 de ani, pierderea a aproape 12% din suprafaţa împădurită şi păşunatul excesiv pe solul fragil în Sudan,
R. întrucât veniturile din petrol au permis majorarea bugetului naţional de la 900 de milioane USD în 1999 la peste 2,5 miliarde USD în 2003 şi la un buget preconizat de 11,7 miliarde în 2007,
S. întrucât Acordul de pace global (APG) prevede organizarea alegerilor în 2009,
1. deplânge situaţia drepturilor omului în Darfur, unde conflictul a afectat în mod direct mai mult de patru milioane şi jumătate de persoane şi unde mai mult de trei milioane de persoane depind de ajutoarele alimentare;
2. invită ONU să dea curs principiului său "obligaţia de protecţie", bazându-şi acţiunea pe faptul că guvernul Sudanului nu a reuşit să îşi apere populaţia din Darfur împotriva crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii şi nici nu a reuşit să asigure acesteia asistenţă umanitară;
3. solicită statelor membre, Consiliului şi Comisiei să îşi asume responsabilitatea şi să întreprindă tot ceea ce este posibil pentru protejarea populaţiei din Darfur de un dezastru umanitar;
4. invită guvernul Sudanului şi mişcările rebele să garanteze accesul neîngrădit şi în condiţii de siguranţă al asistenţei umanitare la persoanele afectate de conflict şi să respecte normele de drept internaţional umanitar; salută semnarea la 28 martie 2007 a Comunicatului comun privind facilitarea activităţilor umanitare în Darfur, de către guvernului Sudanului şi ONU şi solicită punerea sa integrală în aplicare;
5. invită toate părţile să pună în practică deîndată respectarea acordului de încetare focului, condamnă încălcările acestuia, în special violenţa îndreptată împotriva populaţiei civile şi a asistenţilor umanitari; solicită insistent încetarea bombardării Darfurului de către guvernul Sudanului şi dezarmarea miliţiei Janjaweed; ia act de faptul că, în condiţii de insecuritate, nu este posibilă o veritabilă politică de dezvoltare pentru şi în Sudan;
6. salută acceptarea forţei mixte UA/ONU de către guvernul Sudanului pe 12 iunie 2007, reamintind, totuşi, că guvernul Sudanului şi-a luat angajamente prealabile pentru facilitarea intervenţiei forţei mixte în Sudan pe care nu le-a respectat; subliniază importanţa realizării unei pregătiri adecvate a forţei hibride şi a desfăşurării sale cât mai rapide, precum şi a cooperării permanente cu autorităţile sudaneze; solicită, aşadar, o desfăşurare rapidă a forţei mixte UA-ONU cu un mandat care să îi permită protejarea eficientă a civililor; subliniază faptul că orice soluţie a conflictului va fi politică, nu militară;
7. reaminteşte guvernului Sudanului că îi revine principala responsabilitate pentru securitatea internă, iar acţiunile comunităţii internaţionale nu trebuie interpretate ca un pretext pentru abdicarea de la această responsabilitate;
8. este conştient de faptul că este puţin probabilă amplasarea unor forţe semnificative până în primăvara anului 2008, chiar şi printr-o desfăşurare rapidă, şi că în această perioadă este probabilă continuarea crimelor şi a altor abuzuri;
9. invită, aşadar, UE şi alţi donatori internaţionali să furnizeze de urgenţă asistenţă suplimentară AMIS, în conformitate cu actuala sa structură, inclusiv angajamente de finanţare pe termen lung, precum şi asistenţa tehnică atât de necesară pentru perioada de tranziţie până la desfăşurarea completă a forţei mixte; solicită o investigaţie detaliată a faptului că cel puţin unii dintre soldaţii din forţa AMIS nu au primit drepturile salariale de mai multe luni;
10. consideră că, pentru a proteja populaţia civilă şi personalul de asistenţă umanitară, facilitând continuarea distribuirii ajutoarelor, precum şi pentru a încerca să se asigure îndeplinirea angajamentelor luate de guvernul Sudanului privind admiterea necondiţionată a unei forţe mixte, ar trebui să se instituie de urgenţă o zonă cu interdicţie de survol militar deasupra regiunii Darfur;
11. invită UE şi comunitatea internaţională să reia negocierile de pace, pentru a îmbunătăţi textul Acordului de pace în Darfur, astfel încât toate părţile să-l accepte; invită actorii internaţionali să impună tuturor părţilor responsabilitatea ce le revine în temeiul acordului obţinut; îndeamnă toate părţile implicate în conflictul din Darfur să îşi demonstreze voinţa de a găsi o soluţie paşnică pentru această criză prin aplicarea fără întârziere a acordului;
12. invită UE, ONU şi UA să adopte o poziţie comună în eforturile pentru soluţionarea conflictului din Darfur şi să acorde prioritate unui proces de pace global, care ar trebui să cuprindă consultarea şi reprezentarea triburilor din regiunea Darfur, comunităţile PSI, grupările femeilor şi alte grupuri ale societăţii civile, toate partidele politice, inclusiv cele de opoziţie, precum şi actorii regionali relevanţi, facilitând, astfel, o pace durabilă;
13. invită Mişcarea de Eliberare Populară din Sudan (MEPS) să ajute la unificarea tuturor facţiunilor rebele în scopul participării acestora la negocierile internaţionale şi invită comunitatea internaţională să exercite presiuni asupra grupărilor rebele pentru a se unifica şi, de asemenea, invită guvernul Sudanului să acorde timpul necesar rebelilor pentru a se regrupa;
14. îndeamnă guvernul Sudanului să stabilească o foaie de parcurs pentru reinstalarea PSI şi a refugiaţilor, pentru restituirea proprietăţii acestora şi compensaţii, pentru un fond special destinat victimelor violurilor, femeilor care au fost respinse de familiile lor sau copiilor născuţi în urma violurilor şi pentru reabilitarea acestora;
15. solicită guvernelor Ciadului şi Sudanului să-şi onoreze angajamentele recent confirmate de împiedicare a sprijinirii mişcărilor armate şi de îmbunătăţire a relaţiilor dintre acestea;
16. solicită desfăşurarea de urgenţă a unei forţe internaţionale în Ciad, capabilă să protejeze în mod proactiv atât refugiaţii şi PSI, cât şi alte comunităţi vulnerabile împotriva violenţei şi să stabilizeze situaţia de securitate în vederea acordării unui acces umanitar îmbunătăţit; îndeamnă comunitatea internaţională să-şi coordoneze eforturile diplomatice pentru a-l încuraja pe preşedintele Deby să accepte desfăşurarea unei forţe ONU în Ciad;
17. invită guvernul Sudanului să coopereze pe deplin cu Curtea Penală Internaţională (CPI) pentru a pune capăt impunităţii; cere, prin urmare, guvernului Sudanului să-i aresteze pe ministrul afacerilor umanitare, Ahmad Muhammad Harun şi pe liderul Janjaweed, Ali Kushayb şi să-i predea CPI; solicită UA şi Ligii Arabe să facă presiuni asupra guvernului Sudanului în acest sens;
18. consideră vital ca Acordul de Pace Global (APG) cu ţările din sud să fie implementat cum se cuvine, constatând că nu s-a încheiat încă niciun acord privind utilizarea în comun a bogăţiilor şi delimitarea frontierelor; subliniază că aplicarea cu succes a APG şi încheierea recentă a acordului cu Estul ar putea ajuta la stabilirea încrederii necesare oricărui acord politic de durată cu Darfurul;
19. condamnă încălcarea flagrantă a embargoului ONU privind armamentul de către guvernul Sudanului;
20. solicită statelor membre să introducă imediat proceduri de monitorizare şi verificare mai stricte pentru a asigura respectarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate ONU nr. 1591 din (2005) menţionată anterior şi poziţia comună a Consiliului UE 2005/411/PESC din 30 mai 2005 privind măsurile restrictive împotriva Sudanului astfel încât procedurile să se aplice cetăţenilor UE, companiilor înregistrate în UE, fondurilor UE, vaselor sub pavilion UE şi aeronavelor sau companiilor care operează sub jurisdicţia teritorială a UE referitoare la:
a)
interzicerea furnizării de tehnologie cu dublă utilizare Sudanului, cu deplina respectare a Regulamentului (CE) nr. 1334/2000 al Consiliului din 22 iunie 2000 de înfiinţare a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare(6) şi Acordul de la Wassenaar pentru controlul exportului de arme convenţionale şi de produse şi tehnologii cu dublă utilizare;
b)
o obligaţie în cadrul cooperării civilo-militare a legislaţiei privind spaţiul aerian unic prin care statele membre ale UE şi organizaţiile UE trebuie să monitorizeze încărcătura zborurilor care pot conţine tehnologii militare sau cu dublă utilizare ce pot fi destinate Sudanului, în special atunci când acele încărcături traversează teritoriul UE; ar trebui, de asemenea, monitorizat transportul de mărfuri;
c)
folosirea tuturor mijloacelor legitime pentru promovarea respectării totale şi stricte de către toate statele a embargoului ONU privind armamentul şi a sancţiunilor asupra Sudanului astfel cum se prevede în Rezoluţiile CSONU 1556(2004) şi 1591(2005), inclusiv a interdicţiilor stricte privind armele şi produsele militare care ar putea fi folosite de guvernul Sudanului în Darfur;
d)
conceperea unui regim mai strict şi mai cuprinzător al armelor şi al interdicţiilor comerciale asupra Sudanului care se aplică echipamentului militar din Sudan de la filiale şi societăţi asociate ale companiilor UE;
e)
măsurile de evitare a folosirii în paralel a transportului de ajutor umanitar în regiune cu transportul produselor militare aflate sub embargo;
21. invită UE şi alţi actori internaţionali să impună sancţiuni diferenţiate, printre care măsuri de combatere a activităţilor antreprenoriale care alimentează conflictul,oricărei părţi la conflict, inclusiv guvernului, care încalcă acordul de încetare a focului sau atacă civilii, forţele de pace sau persoanele implicate în operaţiunile umanitare, şi să ia măsurile necesare pentru a ajuta să se pună capăt impunităţii prin aplicarea regimului de sancţiuni, sub forma unor sancţiuni economice specifice, inclusiv a unor interdicţii de călătorie şi a blocării de conturi;
22. sprijină declaraţia arhiepiscopului Emeritus Desmond Tutu conform căreia guvernul Sudanului "trebuie să fie supus unor sancţiuni severe şi eficiente până la încetarea suferinţelor"; solicită UA să sprijine o astfel de acţiune împotriva acelor persoane responsabile pentru perpetuarea violenţelor în Sudan;
23. solicită secretarului-general al ONU, Ban Ki-moon, să exercite o presiune mai puternică asupra Guvernului Sudanului pentru a respecta poziţiile adoptate de CSONU şi să sublinieze faptul că nerespectarea solicitărilor ONU va avea ca rezultat măsuri punitive;
24. salută semnalele conform cărora China este acum mai dornică să promoveze pacea în Darfur şi solicită acesteia, în calitate de cumpărător a 80% din exporturile de petrol sudaneze, să-şi facă simţită întreaga sa influenţă în regiune, pentru a determina guvernul Sudanului să îşi respecte angajamentele asumate în cadrul APG şi APD; de asemenea, invită China să pună capăt exporturilor de arme în Sudan şi să nu mai blocheze deciziile privind sancţiunile specifice împotriva Guvernului Sudanului în cadrul CSONU;
25. solicită Guvernului Sudanului să abordeze chestiunile de mediu şi în special să reducă impactul asupra mediului al industriei sale petroliere şi al practicilor agricole şi să prevină conflictele locale asupra resurselor naturale;
26. solicită Guvernului Sudanului să publice veniturile sale petroliere în mod transparent şi solicită statelor membre ale UE să încurajeze cesiunea companiilor europene şi a fondurilor din Sudan;
27. subliniază că puterea şi bogăţia, multiplicate acum datorită veniturilor petroliere, sunt concentrate în centru, în dezavantajul periferiei;
28. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, şefilor de stat şi de guvern din statele membre ale UE, Guvernului şi Parlamentului Republicii Sudan, Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, şefilor de stat şi de guvern din Liga Arabă şi guvernelor din grupul de state din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE şi instituţiilor din cadrul Uniunii Africane.