Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/2142(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0266/2007

Texte depuse :

A6-0266/2007

Dezbateri :

PV 11/07/2007 - 11
CRE 11/07/2007 - 11

Voturi :

PV 12/07/2007 - 6.9
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0349

Texte adoptate
DOC 83k
Joi, 12 iulie 2007 - Strasbourg Ediţie definitivă
Banca Centrală Europeană
P6_TA(2007)0349A6-0266/2007

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iulie 2007 privind Raportul anual 2006 al BCE (2007/2142(INI))

Parlamentul European ,

–   având în vedere Raportul anual aferent anului 2006 al Băncii Centrale Europene (BCE),

–   având în vedere articolul 113 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 15 din Protocolul privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene anexat la tratat,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 2 aprilie 1998 privind responsabilitatea democratică în cea de-a treia etapă a UEM(1) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 martie 2006 privind revizuirea strategică a Fondului Monetar Internaţional(2) ,

–   având în vedere Rezoluţiile sale din 6 iulie 2006 privind interceptarea datelor privind transferurile bancare din sistemul SWIFT de către serviciile secrete ale Statelor Unite(3) şi din 14 februarie 2007 privind SWIFT, acordul PNR şi dialogul transatlantic pe aceste teme(4) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind situaţia economiei europene: raport preliminar privind orientările generale ale politicii economice pentru anul 2007(5) ,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007 privind finanţele publice în UEM 2006(6) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei pe tema cinci ani de bancnote şi monede euro (COM(2006)0862),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei cu privire la Declaraţia anuală privind zona euro pe 2007 (COM(2007)0231),

–   având în vedere Evaluarea stabilităţii financiare realizată de către BCE în decembrie 2006 şi raportul acesteia privind Integrarea financiară în Europa din martie 2007,

–   având în vedere Previziunile economice de primăvară ale Comisiei din 7 mai 2007,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0266/2007),

A.   întrucât PIB-ul în zona euro a crescut cu 2,7% în 2006, în comparaţie cu o creştere de 1,4% în 2005, ceea ce nu reprezintă un motiv de autosatisfacţie, cu toate ca acesta a fost cea mai bună performanţă din 2000, în vreme ce rata inflaţiei a fost de 2,2%, neschimbată în comparaţie cu 2005;

B.   întrucât cererea internă, şi în special investiţiile, au reprezentat principala forţă motrice a creşterii în zona euro;

C.   întrucât creşterea preţului la energie care a început în 2005 nu a dat naştere unei presiuni inflaţioniste pe plan intern deoarece creşterile salariale au rămas moderate şi nu au fost observate efecte secundare;

D.   întrucât nu au fost încă luate în considerare recomandările formulate în rezoluţiile anterioare ale Parlamentului privind raportul anual al BCE cu privire la transparenţa votului şi publicarea rezumatelor proceselor-verbale;

E.   întrucât Parlamentul doreşte să contribuie la consolidarea rolului şi a autorităţii internaţionale ale BCE şi ale zonei euro pe scena internaţională;

F.   întrucât au existat mulţi candidaţi pentru numirea în funcţii de conducere la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Organizaţia Mondială a Comerţului şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în afara celor de la Banca Mondială;

G.   întrucât BCE a continuat ajustarea ratelor dobânzii în 2006, acestea fiind majorate de opt ori din decembrie 2005, cu 200 puncte de bază şi recent majorate până la actuala rată de 4%;

H.   întrucât se aşteaptă ca creşterea să încetinească întrucâtva, ajungând la nivelul de 2,6 % în 2007, reflectând stoparea reglării monetare, însoţită de o scădere a inflaţiei până la nivelul de 1,9 %;

I.   întrucât deficitul de cont curent al SUA a continuat să crească până la 6,5% din PIB în 2006, iar Eurosistemul a continuat să accentueze riscurile şi incertitudinile legate de existenţa în continuare a unor mari dezechilibre globale de cont curent;

J.   întrucât marile dezechilibre globale continuă să reprezinte un risc pentru evoluţia cursului de schimb şi pentru creşterea economică mondială şi întrucât este imperativ ca aceste riscuri să fie abordate;

K.   întrucât în 2006 cursul de schimb al monedei euro s-a apreciat cu 11,4 % faţă de dolarul american, cu 12,4 % faţă de yenul japonez şi cu 8 % faţă de renminbiul chinez,

Evoluţii monetare şi economice

1.   constată că relansarea economică în zona euro a devenit un proces endogen impulsionat de cererea internă; observă că în 2006 au fost create 2 milioane de locuri de muncă şi că rata şomajului a scăzut de la 8,4% la 7,6%; constată însă că impedimente de natură structurală, în special investiţiile publice şi private reduse din anumite sectoare cheie cum ar fi cercetarea, educaţia şi formarea, continuă să contribuie la acest nivel inacceptabil de mare al şomajului şi că participarea pe piaţa muncii este încă scăzută în raport cu standardele internaţionale;

2.   accentuează faptul că, pe fondul lentei relansări recente, orice majorare suplimentară a ratelor dobânzii ar trebui realizată cu precauţie pentru a nu periclita creşterea economică; subliniază că, pentru a sprijini relansarea economică, statele membre trebuie să pună în aplicare atât reformele structurale necesare, cât şi activităţi de investiţii;

3.   consideră că este încă prematur să se facă distincţie între dimensiunea ciclică şi cea structurală în ceea ce priveşte această relansare; consideră, cu toate acestea, că unele reforme structurale, mai vaste decât se crede în mod obişnuit, pot să fi contribuit deja la această creştere economică; consideră că o astfel de relansare ar trebui să impulsioneze continuarea reformelor la nivel naţional adaptate fiecărei ţări, în special în domeniile cercetării, inovaţiei şi educaţiei, cu scopul de a mări potenţialul de creştere în zona euro;

4.   observă creşterea redusă a productivităţii muncii şi consideră crucial faptul ca salariile să crească în concordanţă cu evoluţia productivităţii, astfel încât competitivitatea să rămână ridicată în statele membre şi crearea de noi locuri de muncă să fie posibilă într-un mediu neinflaţionist; subliniază, însă, nevoia unei distribuţii mai echitabile a beneficiilor dezvoltării; constată că, în ultimii ani, creşterile salariale au rămas în urma nivelurilor de creştere a productivităţii; solicită acţionarilor şi persoanelor din posturile de conducere menţinerea unei politici responsabile privind pachetele salariale şi primele la nivelul superior al ierarhiei întreprinderilor, care tind sa devină disproporţionate faţă de nivelurile salariale normale, dând astfel semnale greşite şi descurajând susţinerea unei politici salariale responsabile;

5.   observă că BCE consideră evoluţia salariilor ca un risc crescând pentru stabilitatea preţurilor; reaminteşte în acest context că Raportul anual pe 2007 al Comisiei privind zona euro (SEC(2007)0550)) menţionează clar că salariile din zona euro au continuat să crească în mod moderat în ciuda creşterii puternice a preţului petrolului;

6.   accentuează că tratatul distinge în mod explicit între obiectivele de stabilitate a preţurilor şi sprijinul acordat politicilor economice generale şi că, prin urmare, cele două obiective nu pot fi tratate pur şi simplu ca fiind substituibile;

7.   consideră consolidarea fiscală drept esenţială şi cu atât mai necesară într-o conjunctură favorabilă, în scopul obţinerii unei creşteri economice pe termen lung şi că această consolidare trebuie bine concepută, astfel încât să optimizeze calitatea cheltuielilor publice; consideră că regula de aur potrivit căreia un deficit fiscal nu se justifică decât prin investiţii reprezintă un pas important în această direcţie;

8.   observă că unele economii din zona euro au avut performanţe economice mult superioare altora în ceea ce priveşte creşterea economică, în acest context remarcându-se Irlanda, Luxemburg, Grecia, Finlanda şi Spania, care au obţinut o rată medie de creştere economică mai mare decât cea a zonei euro; remarcă faptul că mai multe ţări europene din afara zonei euro au realizat, de asemenea, rate medii de creştere mai mari; consideră că se pot trage învăţăminte utile din aceste evoluţii şi că un studiu de caz elaborat de BCE privind cauzele care se află în spatele acestor tendinţe ar fi folositor;

9.   remarcă faptul că ciclurile economice urmate de economiile statelor membre din zona euro se află la stadii foarte diferite; recomandă BCE să analizeze dacă un comportament atât de diferit într-o zonă monetară unică ar putea reprezenta în viitor o problemă din punctul de vedere al stabilităţii şi al creşterii economice;

10.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la aprecierea constantă a monedei euro în raport cu majoritatea monedelor străine importante; relevă că, în legătură cu aceasta, articolul 111 din tratat conferă Consiliului răspunderea pentru politica privind cursul de schimb, dar fără să specifice modul în care ar trebui exercitată această răspundere; recomandă Eurogrupului, Consiliului şi BCE să îşi exercite fiecare pe deplin competenţele care le revin ; constată că această apreciere nu a dăunat până acum exporturilor din zona euro, dar că efectele diferă de la un stat membru la altul; subliniază riscurile asociate marilor dezechilibre globale de cont curent ce ar putea determina noi creşteri ale cursului de schimb pentru euro; constată existenţa în prezent a unui larg consens printre factorii de decizie privind abordarea problemei dezechilibrelor globale; constată că eforturile depuse de comunitatea internaţională şi de instituţiile financiare internaţionale de a rezolva această problemă nu au fost nici pe departe adecvate; speră că punerea în aplicare a unor măsuri pentru a reduce deficitul bugetar, pentru a promova economiile private în SUA şi pentru a realiza o mai mare flexibilitate a cursului de schimb într-un număr de ţări cu surplus din Asia emergentă, în special China, care va fi monitorizată de FMI, va aduce o contribuţie semnificativă la soluţionarea treptată a dezechilibrelor mondiale;

11.   observă că pe întreg teritoriul zonei euro preţurile proprietăţilor imobiliare au crescut considerabil în ultimii 10 ani cu puţine excepţii, în special în Germania; cu toate acestea, remarcă că există anumite semne că această evoluţie încetineşte, creditele acordate gospodăriilor pentru achiziţia de proprietăţi cresc în continuare cu în jur de 10% pe an; observă că în SUA a avut loc o scădere a preţurilor la case şi o recentă deteriorare pe piaţa creditelor ipotecare, care ar putea avea impact asupra economiei reale; consideră că o astfel de evoluţie trebuie luată ca un avertisment pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în zona euro; solicită BCE să monitorizeze îndeaproape aceste evoluţii ce pot avea consecinţe pentru economia reală; solicită BCE să prezinte soluţii, însoţite de avantajele aferente, cum ar fi includerea proprietăţilor imobiliare în indicele armonizat al preţurilor de consum sau conceperea unui tip specific de indicator, sau să propună măsuri specifice care urmează a fi luate la nivel naţional, ţinând cont de natura eterogenă a pieţelor naţionale;

12.   îşi manifestă îngrijorarea faţă de faptul că ratele dobânzii la creditele de consum acordate gospodăriilor au avut cel mai ridicat grad de dispersie; în special, ratele dobânzii la descoperirile de cont diferă considerabil în interiorul zonei euro, de la mai puţin de 7 % până la 13,5 % sau mai mult şi ca urmare recomandă BCE o intensificare a cercetării pentru aflarea cauzelor acestui fenomen;

Guvernare

13.   constată că BCE şi Comitetul său executiv sunt independente; accentuează necesitatea respectării principiului constituţional prevăzut la articolul 112 alineatul 2 litera (b) din tratat; îşi reafirmă sprijinul pentru independenţa BCE şi pentru susţinerea scopului primordial al menţinerii stabilităţii preţurilor şi protejarea credibilităţii sale în lupta împotriva inflaţiei;

14.   consideră că gradul de maturizare atins de toţi participanţii la mecanismul european al ratei de schimb ar trebui să faciliteze apariţia unui "mix de politică" pentru a însoţi punerea în aplicare eficientă a ajustărilor structurale necesare de care depinde orice creştere a potenţialului de dezvoltare din zona euro; preconizează un dialog macroeconomic mai activ între Consiliu, Comisie, BCE, Parlamentul European şi partenerii sociali europeni şi sprijină eforturile Eurogrupului de a realiza un astfel de dialog;

Stabilitate şi integrare financiară

15.   salută publicarea unui nou raport anual al BCE privind integrarea financiară în Europa, ca fiind o contribuţie importantă pentru favorizarea integrării financiare europene;

16.   sprijină în totalitate eforturile BCE de a facilita integrarea financiară în zona euro, în special acţionând ca un catalizator pentru iniţiativele din sectorul privat, cum ar fi spaţiul unic european de plăţi (SEPA) şi titluri de valoare europene pe termen scurt (STEP); recunoaşte importanţa continuării integrării financiare pentru a ajuta la protejarea Uniunii Europene de şocuri economice externe;

17.   consideră că serviciile BCE pot facilita integrarea financiară europeană şi observă în acest context că Target a contribuit în mare măsură la o integrare avansată a pieţelor monetare şi cea a pieţei repo; consideră că proiectul Target 2 - Titluri de valoare ar putea facilita integrarea, eficienţa şi siguranţa infrastructurii de compensaţie şi decontare care are în acest moment un nivel insuficient de integrare şi interoperabilitate; cu toate acestea, accentuează faptul că acest proiect ar putea face ca BCE să fie un operator activ pe piaţă, fiind astfel nevoie de un control adecvat asupra BCE în afara zonei sale de responsabilitate în domeniul politicii monetare; reaminteşte că prezentarea unui cadru corespunzător de guvernare întârzie; din aceste motive, ia act cu interes de proiectul Target 2 - Titluri de valoare şi va continua să monitorizeze îndeaproape evoluţia acestui proiect; consideră esenţială instituirea unui cadru corespunzător de guvernare;

18.   este pe deplin conştient de progresul rapid al vehiculelor de investiţii alternative (fondurile speculative şi fondurile de investiţii cu capital privat); recunoaşte că acestea furnizează lichidităţi şi o diversificare a pieţei şi creează o oportunitate de a îmbunătăţi eficienţa societăţilor, însă împărtăşeşte îngrijorarea unor bănci centrale şi a unor autorităţi de supraveghere conform căreia acestea pot produce riscuri sistemice şi niveluri ridicate de expunere a altor instituţii financiare; salută studiile recente ale Comisiei privind fondurile speculative şi fondurile de investiţii cu capital privat, dar regretă că aceste studii s-au concentrat până acum doar pe barierele în calea creşterii acestor fonduri; invită Comisia să monitorizeze orice lacune politice posibile şi solicită o abordare mai largă şi mai critică în ceea ce priveşte măsura în care aceste fonduri speculative pot cauza un risc privind stabilitatea financiară şi în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor la nivelul efectului de pârghie şi al diversificării; îndeamnă Comisia să evalueze calitatea supravegherii în zonele off-shore şi să intensifice cooperarea cu autorităţile de supraveghere din aceste jurisdicţii;

19.   observă că creditorii nebancari (capital privat) au un rol tot mai important în sectorul capitalurilor împrumutate din Uniunea Europeană şi că, în multe cazuri, sunt pregătiţi să îşi asume un risc mai mare decât instituţiile bancare; în plus, remarcă faptul că creditorii nebancari au avut o contribuţie semnificativă la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi la dezvoltarea companiilor din sectorul lor de activitate; consideră că această situaţie ar putea genera probleme la următoarea turnură a ciclului de credit şi ar putea determina un ciclu mult mai complex de restructurare a datoriilor societăţilor mari; solicită BCE şi altor organisme implicate să evalueze oportunitatea actualelor procese de restructurare a datoriilor în acest nou context;

20.   ia act de poziţia fermă a BCE împotriva planurilor detaliate privind scoaterea din impas a unei bănci aflate în faliment în cadrul Uniunii Europene prin recurs la banii publici; consideră că sunt necesare eforturi suplimentare în vederea îmbunătăţirii cooperării şi a planificării testelor de stres, însă pericolul moral ar trebui să fie redus la minimum printr-un angajament ferm privind preeminenţa soluţiilor oferite de către sectorul privat în gestionarea crizelor, astfel încât băncile să nu fie încurajate să rişte în mod nechibzuit;

21.   reiterează invitaţia adresată Consiliului şi BCE, în contextul transferurilor de date realizate de SWIFT către autorităţile americane, de a reflecta împreună asupra modalităţii de a îmbunătăţi sistemul de supraveghere a SWIFT, precum şi invitaţia adresată BCE de a-şi exercita atribuţiile de supraveghetor, utilizator şi factor de decizie în ceea ce priveşte SWIFT;

Rolul extern al monedei euro

22.   observă că moneda euro a trecut printr-o fază încununată de succes de evoluţie spre o monedă de rezervă şi de referinţă de utilizare mondială; remarcă faptul că sunt necesare şi alte măsuri pentru a continua evoluţia pozitivă a utilizării în numerar a monedei euro (de exemplu, facturarea produselor şi mărfurilor aerospaţiale în euro);

23.   îşi repetă solicitarea de a realiza o mişcare de unificare a reprezentanţilor din zona euro în cadrul instituţiilor financiare internaţionale pentru ca interesele sale să fie apărate cu o forţă pe măsura puterii sale economice;

24.   recomandă BCE să monitorizeze îndeaproape evoluţia utilizării monedei euro drept monedă de rezervă pentru băncile centrale şi, în contextul raportului său anual privind rolul internaţional al monedei euro, să cuantifice şi să analizeze efectele acesteia, în special în ceea ce priveşte cursurile de schimb;

Control democratic

25.   consideră, în ceea ce priveşte procedura de numire a membrilor Comitetului executiv al BCE, că responsabilitatea şi transparenţa democratică ex-ante ar fi mai mari dacă Consiliul ar evalua mai mulţi potenţiali candidaţi, iar candidatul propus de către Consiliu ar fi supus unui vot de aprobare din partea Parlamentului; accentuează dorinţa sa de a se alătura altor instituţii în explorarea posibilelor ameliorări ale procedurii de numire înainte de următoarea reînnoire a Comitetului executiv în 2010;

26.   accentuează faptul că credibilitatea BCE depinde, de asemenea, de un grad ridicat de transparenţă în procesul său decizional; prin urmare, repetă recomandarea ca, la scurt timp după reuniunile Consiliului guvernatorilor BCE, să fie publicate rezumate ale proceselor-verbale ale acestor reuniuni care să conţină o formulare clară a argumentelor pentru şi împotriva deciziilor luate şi să indice dacă aceste decizii au fost sau nu luate în unanimitate;

27.   subliniază că a respins sistemul de drepturi de vot prin rotaţie aplicabil deciziilor Consiliului guvernatorilor adoptat în 2003, pe motiv că este prea complex; consideră că, în vederea viitoarelor extinderi ale zonei euro, ar trebui introdus un sistem care să combine echitatea cu eficacitatea;

28.   invită BCE ca, în strategia sa de comunicare, să acorde o mai mare importanţă audierilor preşedintelui său de către comisia parlamentară responsabilă cu afacerile economice şi monetare;

29.   solicită BCE să pună la dispoziţia Parlamentului European şi a publicului o sinteză anuală a măsurilor luate pentru îmbunătăţirea performanţelor sale în conformitate cu prezenta rezoluţie;

Cinci ani de bancnote şi monede euro

30.   remarcă faptul că valoarea bancnotelor euro în circulaţie a continuat să crească rapid, cu o creştere de 11,2% în 2006; remarcă faptul că această creştere constantă a continuat să fie reprezentată, în principal, de bancnotele de cupiu mare, în special cele de 500 euro, numărul acestor bancnote în circulaţie crescând cu 13,2%; repetă solicitarea adresată BCE de a examina motivele acestei creşteri substanţiale şi de a analiza tipul de tranzacţii realizate cu aceste bancnote şi repartizarea cererii pe ţări, în vederea identificării oricăror riscuri posibile;

o
o   o

31.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Preşedintelui Eurogrupului şi Băncii Centrale Europene.

(1) JO C 138, 4.5.1998, p. 177.
(2) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 118.
(3) Texte Adoptate , P6_TA(2006)0317.
(4) Texte Adoptate , P6_TA(2007)0039.
(5) Texte Adoptate , P6_TA(2007)0051.
(6) Texte Adoptate , P6_TA(2007)0168.

Ultima actualizare: 18 martie 2008Notă juridică