Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind minele de teren şi, în special, rezoluţia sa adoptată la 7 iulie 2005 privind o lume fără mine(1),

-   având în vedere cea de-a zecea aniversare a Convenţiei de la Ottawa din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal şi distrugerea acestora,

-   având în vedere Planul de acţiune de la Nairobi, adoptat în decembrie 2004,

-   având în vedere ce-a de-a opta reuniune a statelor părţi la Convenţia de la Ottawa, care a avut loc în Iordania, în noiembrie 2007 şi ce-a de-a noua reuniune a acestor state care va avea loc în 2008, precum şi prima Conferinţă de revizuire din 2009,

-   având în vedere Campania Internaţională pentru Interzicerea Minelor Terestre (ICBL) care se desfăşoară în 70 de ţări din toată lumea,

-   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1724/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului(2) şi Regulamentul (CE) nr.1725/2001 al Consiliului(3),

-   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, începând din noiembrie 2007, există 156 de state părţi la Convenţia de la Ottawa;

B.   întrucât o serie de parlamente naţionale, precum şi Parlamentul European, au lansat anumite iniţiative pentru promovarea dezvoltări în continuare a acţiunilor de control şi interzicere a minelor terestre;

C.   întrucât numai câteva ţări mai produc încă mine antipersonal (MAP), iar comerţul cu MAP a fost în mod teoretic oprit; întrucât, încă din 1999, aproximativ 41,8 milioane de MAP au fost distruse de către statele părţi la Convenţia de la Ottawa;

D.   întrucât, între 1999 şi 2004, 4 milioane de MAP şi 1 milion de mine antitanc (MAT) au fost eliminate, iar peste 2 000 km² (suprafaţă echivalentă cu suprafaţa Luxemburgului) de teren contaminat a fost deminat;

E.   întrucât, cu toate acestea, se estimează că peste 200 000 km2 de teren (suprafaţă echivalentă cu suprafaţa Senegalului), în întreaga lume, este contaminat cu mine şi muniţii neexplodate;

F.   întrucât acest lucru se traduce prin faptul că peste 90 de ţări poartă încă povara minelor şi a muniţiilor neexplodate;

G.   întrucât numărul oficial al victimelor a scăzut de la 11 700 în 2002, la 5 751 în 2006;

H.   întrucât, cu toate acestea, numărul estimat al victimelor neînregistrate ale minelor terestre şi muniţiilor neexplodate se situează încă între 15 000 şi 20 000 pe an;

I.   întrucât, pentru prima dată, numărul minelor distruse şi eliminate a fost mai mare decât al celor amplasate;

J.   întrucât utilizarea minelor antipersonal de către guverne a continuat să se reducă, numai Myanmar/Burma şi Rusia continuând să amplaseze noi mine, şi întrucât grupările armate neguvernamentale şi-au redus utilizarea de mine antipersonal sau dispozitive explozive improvizate, deşi acestea continuă să le folosească în cel puţin opt state;

K.   întrucât, începând din decembrie 2007, 35 de grupări armate neguvernamentale s-au angajat să interzică total minele antipersonal prin "Declaraţia de angajament în cadrul Apelului de la Geneva pentru aderarea la o interzicere totală a minelor antipersonal şi cooperarea în acţiunea de luptă împotriva minelor";

L.   întrucât se estimează că 78 de ţări au încă stocate 250 de milioane de mine terestre şi că 13 state care nu sunt părţi la Convenţia de la Ottawa produc încă şi îşi păstrează dreptul de a produce mine antipersonal;

M.   întrucât stocurile de MAP trebuie distruse cât mai curând posibil şi nu mai târziu de încheierea termenului de patru ani, prevăzut în Convenţia de la Ottawa;

N.   întrucât nouă state părţi la Convenţia de la Ottawa trebuie încă să îşi distrugă stocurile în termen de patru ani de la aderarea la convenţie;

O.   întrucât trebuie să se acorde sprijin suplimentar statelor părţi la Convenţia de la Ottawa, pentru a încuraja un număr cât mai mare de state părţi să îşi îndeplinească obligaţiile de a elimina toate minele în termen de 10 ani de la aderarea la convenţie;

P.   întrucât, de la începutul anilor 1990, comunitatea internaţională a alocat peste 3,4 miliarde USD programelor de luptă împotriva minelor (deminare şi acordarea de asistenţă victimelor), iar Uniunea Europeană a cheltuit aproximativ 335 de milioane euro;

Q.   întrucât, cu toate acestea, cheltuielile privind astfel de programe în întreaga lume au scăzut la 250 milioane euro şi, deşi au crescut la 316 milioane euro în 2006, procesul este mult prea lent;

R.   întrucât Uniunea Europeană s-a angajat, pe termen lung, să conducă şi să finanţeze acţiunea de luptă împotriva minelor, astfel încât convenţia să fie aplicată şi să capete un caracter universal;

S.   întrucât, în 2007, Comisia a alocat fonduri în valoare de 33 de milioane de euro acţiunii de luptă împotriva minelor în 10 ţări (Bielorusia, Bosnia-Herţegovina, Cambodgia, Cipru, Etiopia, Guineea-Bissau, Iordania, Liban, Senegal şi Sudan);

T.   întrucât Documentul de strategie 2005-2007 subliniază beneficiile unei linii bugetare specifice pentru minele terestre antipersonal (MTAP), pentru a oferi capacitatea de a răspunde unor nevoi urgente şi neplanificate, pentru a consolida şi îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea acţiunilor de luptă împotriva minelor, întreprinse în cadrul programelor umanitare şi de dezvoltare socioeconomică, pe termen lung, în situaţiile în care "CSP (Documentul de strategie de ţară), NIP (Programul indicativ naţional) sau alte instrumente similare nu pot sprijini legal activităţile legate de MTAP sau în cazurile în care există interese politice sau alte elemente sensibile pentru CE", şi pentru a sprijini organizaţiile neguvernamentale;

U.   întrucât, cu toate acestea, linia bugetară pentru MTAP a Comisiei a fost anulată de Instrumentul pentru stabilitate, la sfârşitului anului 2006, iar strategia şi programul CE pentru lupta împotriva minelor se încheie în 2007 iar programarea va fi făcută aproape în întregime de delegaţiile CE, pe baza orientărilor ce urmează a fi elaborate de Comisie şi prin integrarea acţiunii de luptă împotriva minelor în documentele de strategie de ţară şi regională; întrucât, în plus, rămâne la latitudinea partenerilor CE afectaţi de mine să decidă gradul de importanţă acordat acţiunii de luptă împotriva minelor pe listele generale de priorităţi, atunci când solicită asistenţă financiară Comisiei;

V.   întrucât, deşi Comisia afirmă că va sprijini în continuare cu fermitate Convenţia de la Ottawa, se pot exprima îngrijorări cu privire la viitoarele limite financiare ale CE pentru acţiunea de luptă împotriva minelor;

W.   întrucât asistenţa acordată şi includerea socioeconomică a victimelor minelor, astfel cum este prevăzut la articolul 6 din Convenţia de la Ottawa, trebuie să fie îmbunătăţite; întrucât se estimează că există între 450 000 şi 500 000 de supravieţuitori în întreaga lume, iar numărul persoanelor care au supravieţuit unei mine terestre sau unei muniţii neexplodate şi au nevoie de îngrijire şi recuperare este în creştere; întrucât trei pătrimi din victimele înregistrate sunt civili, iar 34% din victimele civile sunt copii;

X.   întrucât este necesară consolidarea legislaţiei internaţionale umanitare aplicabile în cazul minelor, altele decât cele antipersonal, prin Convenţia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice, luând în considerare faptul că minele antitanc care sunt echipate cu detonatoare sensibile şi dispozitive antimanipulare care pot fi declanşate printr-un act neintenţionat al unei persoane sunt deja interzise de Convenţia de la Ottawa, având în vedere că reprezintă o ameninţare mortală la adresa comunităţilor vulnerabile şi a lucrătorilor în domeniul asistenţei umanitare, precum şi la adresa personalului de deminare;

Y.   întrucât termenul de care dispun 29 de ţări pentru a finaliza acţiunile de deminare în 2009 şi 2010 se apropie de final şi, întrucât în special un stat membru al UE nici măcar nu a început operaţiunile de eliminare a minelor, în pofida obligaţiei prevăzute de tratat potrivit căreia toate operaţiunile de deminare trebuie finalizate până în 2009, iar un alt stat membru nu a lansat operaţiunile respective decât în luna octombrie 2007;

Z.   întrucât fondurile destinate asistenţei acordate supravieţuitorilor nu reprezintă decât 1% din totalul creditelor alocate acţiunii de luptă împotriva minelor antipersonal, iar progresul pe calea satisfacerii nevoilor şi respectării drepturilor supravieţuitorilor nu poate fi considerat decât insuficient; întrucât este necesară lansarea, de urgenţă, a unor programe educaţionale noi sau suplimentare de sensibilizare în legătură cu pericolul reprezentat de minele antipersonal în cel puţin 13 ţări,

1.   îndeamnă toate statele să semneze şi să ratifice Convenţia de la Ottawa pentru a conferi tratatului o dimensiune universală, care să permită atingerea idealului comun al unei lumi fără mine;

2.   subliniază importanţa deosebită a aderării Statelor Unite ale Americii, Rusiei, Chinei, Pakistanului şi Indiei la Convenţia de la Ottawa;

3.   încurajează cele două state membre ale Uniunii Europene care nu au aderat la Tratat sau nu au finalizat procesul de ratificare a acestuia să facă demersurile necesare în acest sens înainte de următoarea conferinţă de revizuire a Convenţiei de la Ottawa, ce urmează să fie organizată în 2009;

4.   îndeamnă toate grupările armate neguvernamentale să acorde respectul cuvenit principiilor umanitare stabilite prin Convenţia de la Ottawa, întrerupând producerea şi utilizarea minelor terestre antipersonal şi semnând "Declaraţia de angajament" în cadrul Apelului de la Geneva;

5.   invită Consiliul şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi statele candidate la aderare, să înceapă fără întârziere pregătirile în vederea Conferinţei de revizuire a Convenţiei de la Ottawa, programată în 2009, şi să prezinte o propunere privind "acţiunea comună" ce urmează să fie organizată în acest cadru;

6.   invită toate statele care sunt părţi la tratat să îşi respecte pe deplin şi fără întârziere toate obligaţiile care le revin în conformitate cu Convenţia de la Ottawa;

7.   încurajează toate statele membre, ţările candidate şi statele părţi la Convenţia de la Ottawa să acorde o atenţie deosebită posibilului impact al avizului exprimat de Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, aviz care se bucură de o largă recunoaştere, potrivit căruia orice mină concepută să explodeze în prezenţa, la apropierea sau la contactul cu o persoană este o mină antipersonal interzisă de convenţie; constată că, în mod concret, aceasta ar echivala cu interzicerea, pe teritoriul statelor părţi la convenţie, a cablurilor capcană declanşatoare, cablurilor cu întrerupere, dispozitivelor detonatoare cu bară înclinată, detonatoarelor de joasă presiune, dispozitivelor antimanipulare şi a altor detonatoare similare;

8.   solicită statelor membre şi ţărilor candidate să adopte măsuri imediate pentru a garanta distrugerea, în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Ottawa, a minelor antivehicul concepute să explodeze în prezenţa, la apropierea sau la contactul cu o persoană;

9.   invită Comisia să nu renunţe la atitudinea fermă şi să îşi continue eforturile depuse pentru a acorda asistenţă financiară, prin intermediul tuturor instrumentelor disponibile, al comunităţilor şi persoanelor victime ale minelor terestre antipersonal, inclusiv în teritoriile aflate sub controlul sau sub influenţa grupărilor armate neguvernamentale; invită Comisia să ofere explicaţii în faţa Parlamentului, la începutul anului 2008, în legătură cu măsurile luate în acest sens;

10.   solicită Comisiei să reinstituie o linie bugetară specifică, prin care să se asigure finanţarea necesară acţiunii comunitare de luptă împotriva minelor antipersonal, asistenţei destinate victimelor şi îndeplinirii obligaţiei care le revine statelor părţi de a distruge stocurile de mine antipersonal, operaţiuni care nu pot fi finanţate prin intermediul noilor instrumente de finanţare; îndeamnă Comisia să se asigure că sunt alocate credite suficiente, disponibile după 2007;

11.   invită Comisia să menţină un număr suficient de posturi pentru a asigura punerea concretă în aplicare a politicii sale de interzicere a minelor antipersonal, inclusiv prin măsuri care să garanteze includerea explicită a acţiunii comunitare de luptă împotriva minelor antipersonal în documentele de strategie naţională şi în programele indicative naţionale ale statelor parte la convenţie care se confruntă cu această problemă, precum şi să monitorizeze finanţarea totală a acţiunii de luptă împotriva minelor antipersonal asigurată prin intermediul diverselor instrumente de finanţare;

12.   invită statele parte la convenţie, în special statele membre ale Uniunii Europene şi statele candidate, să se asigure că fondurile alocate eliminării minelor antipersonal contribuie la dezvoltarea unei capacităţi naţionale de deminare, pentru a garanta continuarea activităţilor de eliminare a minelor până la deminarea totală a tuturor zonelor în legătură cu care există informaţii sau suspiciuni privind existenţa minelor antipersonal;

13.   îndeamnă Consiliul şi Comisia să sprijine în continuare eforturile depuse pentru a convinge grupările neguvernamentale să se angajeze pe calea interzicerii minelor terestre antipersonal, fără ca aceste demersuri să implice recunoaşterea legitimităţii grupărilor neguvernamentale respective sau a activităţilor lor sau sprijinirea acestora;

14.   solicită ţărilor care se confruntă cu problema minelor antipersonal şi donatorilor internaţionali să acorde o mai mare prioritate măsurilor care să permită recuperarea fizică a supravieţuitorilor şi reintegrarea economică a supravieţuitorilor, întrucât nevoile acestora nu sunt luate în considerare în mod corespunzător;

15.   invită toate comisiile competente să monitorizeze şi să participe la reuniunile Convenţiei privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice şi să prezinte rapoarte privind iniţiativele statelor membre în ceea ce priveşte lupta împotriva minelor terestre antipersonal şi alte măsuri adoptate la nivel internaţional în ceea ce priveşte acest tip de arme;

16.   reaminteşte faptul că fiecare stat parte la Convenţia de la Ottawa se angajează ca niciodată şi în nici o împrejurare să nu folosească mine antipersonal, să nu ajute, să nu încurajeze sau să nu determine în nici un fel pe oricine s-ar angaja în orice activitate interzisă unui stat parte prin prezenta convenţie";

17.   invită statele parte la convenţie să se asigure că nu permit instituţiilor financiare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor sau sunt supuse legislaţiei lor să investească în companii implicate în producerea, depozitarea sau transferul de mine antipersonal;

18.   invită Uniunea Europeană, statele membre şi ţările candidate să interzică orice formă de sprijin financiar direct sau indirect, acordat de instituţii financiare private sau publice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor sau sunt supuse legislaţiei lor, în beneficiul companiilor implicate în producerea, depozitarea sau transferul minelor terestre antipersonal; consideră că această interdicţie ar trebui inclusă în legislaţia UE şi în legislaţia naţională;

19.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, Consiliului, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ţărilor candidate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Campaniei Internaţionale pentru Interzicerea Minelor Terestre, organizaţiei umanitare Apelul de la Geneva (Geneva Call), Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Guvernelor Statelor Unite ale Americii, Federaţiei Ruse, Republicii Populare Chineze, Pakistanului, Indiei şi Preşedintelui desemnat al celei de-a noua reuniuni a statelor părţi la Convenţia de la Ottawa şi al celei de-a doua conferinţe de revizuire.

(1) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 473. (2) JO L 234, 1.9.2001, p. 1. (3) JO L 234, 1.9.2001, p. 6.