Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/2093(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0520/2007

Texte depuse :

A6-0520/2007

Dezbateri :

PV 15/01/2008 - 15
CRE 15/01/2008 - 15

Voturi :

PV 16/01/2008 - 4.3
CRE 16/01/2008 - 4.3
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0012

Texte adoptate
DOC 254k
Miercuri, 16 ianuarie 2008 - Strasbourg Ediţie definitivă
Strategie a UE privind drepturile copilului
P6_TA(2008)0012A6-0520/2007

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (2007/2093(INI))

Parlamentul European,

   având în vedere articolul 6 alineatul (2) al Tratatului privind Uniunea Europeană,

   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 21 şi 22 iunie 2007 privind procesul de reformă a tratatelor,

   având în vedere noul articol 3 al Tratatului privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost introdus prin articolul 1 alineatul (4) din Tratatul de la Lisabona, care precizează că "Uniunea combate […] discriminările şi promovează […] protecţia drepturilor copilului", şi în care se specifică faptul că "în relaţiile cu restul comunităţii internaţionale, Uniunea […] contribuie […] la protecţia drepturilor omului şi, în special, a drepturilor copilului",

   având în vedere deciziile adoptate de şefii de stat şi de guvern la închiderea Conferinţei interguvernamentale (IGC) de la Lisabona din 19 octombrie 2007 de a acorda forţă juridică obligatorie Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(1) , al cărei articol 24 face referire în mod expres la "drepturile copilului" şi stabileşte, în special, că "în toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial",

   având în vedere decizia Uniunii de a adera la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 1950 (CEDO), care prevede mecanisme de sancţiune în cazul în care dispoziţiile CEDO nu sunt respectate,

   având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind drepturile copilului, şi protocoalele opţionale la aceasta, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 20 noiembrie 1989,

   având în vedere Programul de acţiune al ONU adoptat în cadrul Conferinţei internaţionale privind populaţia şi dezvoltarea, de la Cairo, din septembrie 1994,

   având în vedere Regulamentul (CE) nr.168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înfiinţarea Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(2) ,

   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2006 "Către o strategie a UE privind drepturile copilului"(COM(2006)0367),

   având în vedere raportul de progrese al Mediatorului Parlamentului European în materie de răpire parentală internaţională a copiilor din 1 martie 2007 care previne Comisia Europeană, Parlamentul European şi alte instituţii asupra creşterii dramatice a cazurilor de răpire parentală;

   având în vedere rezultatele consultării efectuate de "Salvaţi copiii" şi de "Plan Internaţional" privind Comunicarea Comisiei menţionată anterior, intitulată "Către o strategie a UE privind drepturile copilului"(3) ,

   având în vedere Forumul european privind drepturile copilului instituit de Comisie în urma publicării comunicării respective, care s-a reunit pentru prima dată la Berlin la 4 iunie 2007,

   având în vedere declaraţia politică adoptată la Berlin, în 4 iunie 2007, cu ocazia primului forum în care este reiterată voinţa de a se ţine seama în mod sistematic de drepturile copilului în politicile interne şi externe ale Uniunii Europene,

   având în vedere Rezoluţia sa din 14 iunie 2006 privind o strategie-cadru pentru nediscriminare şi egalitate de şanse pentru toţi(4) ,

   având în vedere observaţia tematică nr. 4 din 25 mai 2006 "Punerea în aplicare a drepturilor copilului în Uniunea Europeană" adresată de Reţeaua de experţi în domeniul drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene(5) ,

   având în vedere studiul privind violenţa faţă de copii al Secretarului General al ONU, prezentat la Adunarea Generală a ONU din 11 octombrie 2006,

   având în vedere Orientările UNICEF privind protecţia copiilor victime ale traficului de fiinţe umane, din septembrie 2006,

   având în vedere Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile(6) ,

   având în vedere articolele 34 şi 35 din Convenţia ONU privind drepturile copilului, care vizează protecţia copiilor împotriva tuturor formelor de exploatare sexuală şi de abuz sexual şi încearcă să împiedice răpirea, vânzarea sau traficul de copii;

   având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2007 "Către o politică generală de luptă împotriva criminalităţii cibernetice" (COM(2007)0267),

   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe, avizul Comisiei pentru afaceri externe, avizul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, avizul Comisiei pentru cultură şi educaţie şi avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0520/2007),

A.   întrucât primul obiectiv al Comunicării Comisiei "Către o strategie a UE privind drepturile copilului" menţionate anterior este acela de a promova afirmarea pozitivă a drepturilor copilului, mai ales dreptul la propria identitate, dreptul de a creşte în condiţii de siguranţă/dreptul la îngrijire, dreptul de a avea o familie, dreptul la afecţiune şi la joacă, dreptul la sănătate, la educaţie, la incluziune socială, la şanse egale, la sport şi la un mediu înconjurător curat şi protejat şi dreptul de a obţine informaţii despre acestea, cu scopul de a crea o societate favorabilă copiilor, în care copiii să se poată simţi protejaţi şi să fie implicaţi activ;

B.   întrucât articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta drepturilor fundamentale) prevede că "orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său",

C.   întrucât, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi articolul 12 din Convenţia ONU privind drepturile copilului, este important să se garanteze tuturor copiilor dreptul la "participare", pentru a ţine cont întotdeauna de experienţa şi opiniile lor referitoare la toate chestiunile care îi privesc, acordându-le consideraţia cuvenită, în conformitate cu vârsta, maturitatea şi dezvoltarea intelectuală a copilului; întrucât acest drept este absolut şi nu poate fi îngrădit, întrucât trebuie găsite căi de comunicare cu toţi copiii, chiar şi cu cei care se exprimă într-un mod dificil de înţeles de către adulţi, cum ar fi copiii foarte mici, copiii cu handicap şi copiii vorbitori de alte limbi;

D.   întrucât este fundamental ca drepturile copilului să fie integrate şi protejate în cadrul tuturor politicilor Uniunii care îi privesc pe copii direct sau indirect (abordare integrată),

E.   întrucât sărăcia şi excluderea socială a părinţilor reprezintă obstacole majore pentru exercitarea de către copii a propriilor drepturi, şi întrucât există de asemenea mulţi alţi factori care împiedică copiii să îşi exercite drepturile, precum părinţi care îşi îndeplinesc nesatisfăcător rolul de părinţi, necesitatea pentru copii de a fi reprezentaţi de adulţi în chestiuni judiciare sau faptul că dreptul la îngrijire medicală poate fi exercitat doar cu consimţământul persoanei care deţine custodia asupra copilului;

F.   întrucât adulţii ar trebui să ofere copiilor condiţii favorabile care să le permită să-şi exprime părerea şi să fie auziţi; întrucât adulţii ar trebui să preţuiască gesturile de pace şi prietenie ale copiilor şi să îi încurajeze să se asocieze cu alţi copii; întrucât timpul este un factor important pentru a crea condiţii favorabile unei atitudini deschise şi dreptului copiilor la opinie, care nu ar trebui limitat la anumite evenimente, şi întrucât finanţarea programelor publice ar trebui să ţină cont de această exigenţă;

G.   întrucât încălcarea drepturilor copilului, violenţa împotriva copiilor şi traficul de copii în scopul adopţiei ilegale, prostituţiei, muncii ilegale, căsătoriilor forţate, cerşitului, sau în orice alt scop, rămân o problemă în cadrul UE;

H.   întrucât un număr mare de copii suferă de boli cronice, cum ar fi neurodermatita şi alergiile, precum şi de boli respiratorii şi poluare fonică,

I.   întrucât drepturile copiilor la mediul ambiant constituie o prioritate în Convenţia ONU privind drepturile copilului,

J.   întrucât mediul familial oferă un cadru propice pentru protecţia drepturilor copiilor, garantând dezvoltarea personalităţii lor în condiţii sănătoase, îmbogăţindu-le competenţele şi permiţându-le să dobândească cunoştinţele necesare pentru exercitarea drepturilor lor şi pentru a deveni conştienţi de datoriile lor şi, prin urmare, trebuie să se depună toate eforturile pentru susţinerea familiilor prin politici publice corespunzătoare, dar întrucât, în lipsa acestui cadru, toţi copiii, inclusiv orfanii, copiii abandonaţi şi refugiaţi, ar trebui, în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile copilului să aibă acces la protecţie într-un cadru de înlocuire care să le permită dezvoltarea, fără a fi discriminaţi în niciun fel;

K.   întrucât strategia UE privind drepturile copiilor trebuie să se bazeze pe valorile şi principiile prevăzute în Convenţia ONU privind drepturile copilului,

L.   întrucât, deşi drepturile copiilor ca persoane juridice autonome ar trebui recunoscute şi în ciuda legislaţiei naţionale şi internaţionale, fetele şi femeile sunt adesea victime ale inegalităţilor juridice, sociale şi economice, care afectează exercitarea drepturilor lor pozitive şi fundamentale, precum accesul egal la educaţie, formare profesională şi îngrijire medicală, alimentaţie sănătoasă şi apă curată, precum şi drepturile reproductive pentru adolescenţi;

M.   întrucât valorile şi drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea între sexe, trebuie să reprezinte un element esenţial al educaţiei în timpul copilăriei şi trebuie să formeze baza pentru toate celelalte etape ale vieţii;

N.   întrucât abordarea integrată a egalităţii de gen trebuie să fie aplicată în toate politicile care afectează copiii, din moment ce egalitatea de gen începe cu recunoaşterea drepturilor egale a copiilor de sex masculin şi feminin încă din primii ani de viaţă,

O.   întrucât încălcarea drepturilor omului în cazul femeilor şi al fetelor imigrante sub forma aşa-numitelor crime de onoare, căsătorii forţate, mutilare genitală sau alte încălcări nu poate fi justificată de niciun motiv cultural sau religios şi nu ar trebui să fie tolerată în nicio circumstanţă;

P.   întrucât copii din Europa sunt expuşi, de la vârste fragede, unor imagini de oroare, pornografie şi violenţă vehiculate în mass-media, iar acest lucru poate avea efecte psihologice şi sociale devastatoare, precum anxietate, depresie, agresivitate crescută şi probleme în plan şcolar,

Prezentare generală a strategiei

1.   salută iniţiativa Comisiei, în care se exprimă foarte clar faptul că toate convenţiile privind drepturile fundamentale ale omului se aplică în acelaşi fel adulţilor şi copiilor, la acestea adăugându-se şi alte drepturi, printre care cele prevăzute de Convenţia ONU privind drepturile copilului, care au fost formulate luându-se în considerare situaţia specială a copiilor şi tinerilor;

2.   salută decizia CIG din 19 octombrie 2007 de a include drepturile copilului printre obiectivele UE în Tratatul de la Lisabona, oferind astfel un nou cadru legal pentru drepturile copilului;

3.   salută elaborarea Planului de acţiune al Comisiei privind copiii în relaţiile externe, care se înscrie în cadrul aprobat şi în angajamentele Strategiei UE privind drepturile copilului;

4.   constată că un număr din ce în ce mai mare de domenii care sunt de competenţa UE afectează, direct sau indirect, drepturile copilului şi solicită Comisiei să includă, în studiul său de evaluare a impactului prevăzut în Comunicarea sa din 27 aprilie 2005 intitulată "Respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei − metodologie pentru un control sistematic şi riguros" (COM(2005)0172), o secţiune consacrată modului în care drepturile copilului sunt luate în considerare pe plan juridic;

5.   invită Comisia să prezinte o propunere pentru crearea unei linii bugetare specifice privind drepturile copilului care să permită finanţarea lucrărilor de punere în aplicare a Comunicării Comisiei intitulate "Către o strategie a UE privind drepturile copilului" menţionate anterior şi a proiectelor specifice copiilor, cum ar fi sistemul european de alertă rapidă privind răpirile de copii şi un organism de coordonare constituit din reprezentanţi ai autorităţilor centrale din statele membre mandatate să reducă numărul de cazuri de răpiri de copii; linia bugetară ar trebui să includă, de asemenea, subvenţii pentru reţelele de ONG active în acest domeniu şi să asigure participarea copiilor în activitatea de punere în aplicare a Comunicării şi proiectelor menţionate;

6.   solicită un sistem de monitorizare eficient susţinut de mijloace financiare şi rapoarte anuale în vederea asigurării punerii în aplicare a angajamentelor stabilite în Comunicarea Comisiei intitulată "Către o strategie a UE privind drepturile copilului" menţionate anterior şi viitoarea strategie privind drepturile copilului;

7.   reaminteşte faptul că pentru succesul viitoarei strategii sunt necesare un angajament pe termen lung, o supraveghere sporită şi eficientă a punerii în aplicare a drepturilor copiilor prin stabilirea de indicatori şi implicarea ONG-urilor şi a asociaţiilor de părinţi şi a asociaţiilor educative, precum şi coordonarea cu iniţiativele şi politicile naţionale şi internaţionale pentru drepturile copiilor;

8.   invită Comisia să elaboreze, din doi în doi ani, începând cu 2008, un Raport al Uniunii Europene privind copiii şi tineretul, cu caracter cuprinzător;

9.   salută planul Comisiei de a institui o linie telefonică de asistenţă pentru copii la nivelul UE şi subliniază necesitatea ca acest serviciu să fie gratuit şi disponibil 24 de ore din 24; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a informa copiii despre posibilitatea utilizării acestui serviciu;

10.   aşteaptă cu interes raportul Comisiei privind punerea în aplicare de către statele membre a deciziei-cadru din 2004 menţionate anterior privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile;

11.   solicită ca protecţia drepturilor copilului, prevăzută în Convenţia ONU privind drepturile copilului, să fie inclusă în priorităţile cadrului multianual al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "agenţia") şi ca agenţia să creeze, în cel mai scurt timp, o reţea de cooperare cu instituţiile internaţionale, în special cu mediatorii pentru drepturile copiilor şi cu ONG-urile active în acest domeniu, pentru a putea profita din plin de experienţa şi de informaţiile de care acestea dispun;

12.   invită Comisia, agenţia şi statele membre să acţioneze în colaborare cu agenţiile ONU competente, organizaţiile internaţionale şi centrele de cercetare pentru îmbunătăţirea strângerii de date statistice comparabile privind situaţia copilului în cadrul UE, extinzând, eventual, mandatul Eurostat în vederea dezvoltării şi includerii unui număr mai mare de indicatori care se referă în mod specific la copii, cum ar fi sărăcia în rândul copiilor şi excluderea socială; ar trebui să se asigure participarea copiilor la colectarea datelor;

13.   invită Comisia să colecteze date defalcate pe sex şi vârstă în legătură cu toate tipurile de discriminare şi violenţă împotriva copiilor, să integreze egalitatea între femei şi bărbaţi în toate politicile şi documentele viitoarei sale strategii, inclusiv activităţile Forumului pentru drepturile copiilor, să urmărească şi să evalueze aceste politici, printre altele, prin includerea aspectelor de egalitate între sexe în buget;

14.   solicită ca drepturile copilului să fie integrate în politicile şi acţiunile externe ale UE, inclusiv în Politica europeană de vecinătate şi Parteneriatul strategic cu Rusia, astfel cum se prevede în viitorul document de lucru al serviciilor Comisiei privind "Un plan de acţiune al Uniunii Europene privind drepturile copilului în cadrul relaţiilor externe" şi în procesul de extindere, recunoscând că aceste politici reprezintă instrumente puternice, care furnizează oportunităţi pentru promovarea drepturilor copilului; solicită Comisiei să transpună aceste oportunităţi în obiective specifice în relaţiile externe ale Comunităţii Europene şi ale statelor membre;

15.   solicită Comisiei să prezinte un raport privind posibilitatea de a include în toate acordurile internaţionale încheiate între CE şi statele terţe o clauză specifică, obligatorie din punct de vedere juridic, referitoare la respectarea drepturilor copilului, astfel cum sunt prevăzute la nivel internaţional.

16.   invită Comisia să îşi intensifice eforturile de sprijinire a ţărilor în curs de dezvoltare în vederea transpunerii dispoziţiilor Convenţiei ONU privind drepturile copilului şi a protocoalelor opţionale în legislaţia naţională a acestora;

17.   solicită să se aibă în vedere aderarea UE la Convenţia ONU privind drepturile copilului şi cele două protocoale opţionale la aceasta, precum şi la Convenţiile Consiliului Europei privind drepturile copilului, inclusiv CEDO, precum şi cele referitoare la drepturile copilului, la adopţie, sau la exploatare şi la abuzurile sexuale, şi solicită Consiliului să adopte o poziţie de principiu pentru a permite UE să participe, pe viitor, la negocierea unor convenţii privind în mod special drepturile copilului;

18.   scoate în evidenţă că orice strategie privind drepturile copilului ar trebui să se bazeze pe valorile şi cele patru principii de bază consacrate prin Convenţia ONU privind drepturile copilului: protecţie împotriva oricăror forme de discriminare; interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial; dreptul la viaţă şi dezvoltare; şi dreptul de a-şi exprima opinia şi dreptul ca această opinie să fie luată în considerare, în orice chestiune sau procedură care afectează copilul;

19.   consideră regretabil faptul că pentru moment nu toate statele membre au creat un mediator pentru drepturile copilului, conform solicitării Comisiei ONU privind drepturile copilului, pentru promovarea respectării ferme a drepturilor copilului şi punerea în aplicare într-o măsură mai mare a Convenţiei ONU privind drepturile copilului şi invită statele membre care nu acţionat încă în acest sens, să ia aceste măsuri fără întârziere; consideră că UE ar trebui să ofere Reţelei europene a mediatorilor pentru copii (ENOC) sprijin financiar, pentru ca aceasta să poată desfăşura o activitate mai intensă în materie de drepturi ale copiilor în întreaga Uniune Europeană;

20.   subliniază că punerea în aplicare de către autorităţile naţionale a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti(7) creează o multitudine de interpretări; îndeamnă Comisia să elaboreze orientări şi un ansamblu de bune practici pentru clarificarea şi facilitarea aplicării de către autorităţile naţionale a respectivului regulament;

21.   accentuează importanţa aplicării integrale, de către statele membre şi ţările candidate, a actualelor angajamente internaţionale, în special a celor cuprinse în Convenţia ONU privind drepturile copilului, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ce cuprinde dispoziţii destinate copiilor cu handicap, şi în convenţiile OIM privind munca copiilor;

22.   îndeamnă Consiliul să autorizeze statele membre, care încă nu au ratificat Convenţia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, să facă acest lucru şi îndeamnă diferitele instituţii ale Uniunii Europene să promoveze ratificarea de către statele terţe a principalelor instrumente internaţionale pentru protecţia drepturilor copilului, în special acelea care ar putea ameliora situaţia copiilor imigranţi;

23.   solicită UE să se implice activ, făcând uz de "puterea de influenţă" de care dispune, în promovarea cunoaşterii Convenţiei privind drepturile copilului şi la răspândirea acesteia în interiorul şi în afara UE;

24.   reaminteşte statelor membre necesitatea de a respecta în continuare angajamentele europene şi internaţionale pe care şi le-au asumat în ceea ce priveşte protecţia drepturilor copiilor;

25.   încurajează statele membre să iniţieze programe de schimb pentru cadre didactice şi elevi cu ţări din afara UE, în special cu ţări din Orientul Apropiat şi cu ţări în curs de dezvoltare şi, de asemenea, să răspândească şi să promoveze drepturile copilului, luând în considerare, în special, dreptul la educaţie şi egalitatea între sexe;

26.   accentuează imperativul unei examinări diferenţiate a necesităţilor copiilor, un bun exemplu de asemenea grilă diferenţiată fiind Report Card 7 al Centrului de cercetare INNOCENTI al UNICEF, cu şase dimensiuni ale bunăstării copilului, incluzând bunăstarea materială, sănătatea şi siguranţa, bunăstarea educaţională, relaţiile cu familia şi cu cei de vârsta lui, comportamente şi riscuri, precum şi bunăstarea subiectivă;

27.   îndeamnă Comisia şi statele membre să ia măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor copiilor cu handicap mental, în mod special a dreptului lor la libertate, educaţie şi acces la instanţe judecătoreşti, şi protejarea acestora împotriva torturii şi a tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante;

28.   invită toate statele membre să se asigure că, în toate procedurile judiciare sau cvasi-judiciare în care sunt implicaţi, copiii dispun de o reprezentare eficientă şi independentă şi că dispun, de asemenea, de un tutore numit în mod legal atunci când nu există niciun membru al familiei adult, responsabil, competent şi în măsură să îndeplinească această responsabilitate;

29.   subliniază că, din moment ce majoritatea copiilor, în special a copiilor de vârstă mică, sunt îngrijiţi în mediul familial, o strategie privind drepturile copilului trebuie să includă dispoziţii în vederea promovării bunăstării familiilor;

30.   solicită Comisiei să elaboreze politici şi să întreprindă acţiuni cuprinzătoare şi interdisciplinare care să vizeze protejarea drepturilor copilului, având drept scop echitatea inter-teritorială şi existenţa unor oportunităţi egale pentru copii;

31.   propune ca UE să definească prin noţiunea de "copii în situaţie de risc" toţi copiii victime ale unei situaţii sociale ce ameninţă integritatea mentală şi fizică şi/sau îi expune la riscuri de delincvenţă, atât în calitate de autori, cât şi de victime;

32.   invită Comisia şi statele membre să adopte măsuri (campanii de informare, schimburi de bune practici etc.) pentru a preveni punerea copiilor "în situaţii de risc", inclusiv pentru a preveni delincvenţa juvenilă;

33.   aminteşte că dreptul la educaţie şi formare este un drept social fundamental şi face apel la toate statele membre şi candidate să îl garanteze, indiferent de originea socială şi etnică, de starea fizică sau situaţia juridică a copiilor sau a părinţilor lor;

34.   solicită ca viitoarea strategie a UE cu privire la drepturile copilului să includă măsuri de prevenire a violenţei bazate pe sex, axându-se, printre altele, pe campanii de sensibilizare privind egalitatea între femei şi bărbaţi, care să aibă ca ţintă fetele şi băieţii, părinţii, educatorii şi comunităţile vulnerabile şi care să vizeze emanciparea fetelor, prin asigurarea egalităţii de şanse şi printr-o mai bună apărare a drepturilor lor; solicită promovarea unei participări active a băieţilor şi a bărbaţilor în acţiunile de prevenire menţionate mai sus; invită Comisia să condiţioneze politica de ajutoare pentru dezvoltare şi contractele comerciale de punerea în aplicare a legislaţiei care garantează egalitatea între femei şi bărbaţi şi de abolirea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor şi copiilor;

35.   invită Comisia, în relaţiile sale cu ţări terţe, să încurajeze ratificarea tratatelor internaţionale privind eliminarea discriminării femeilor şi să promoveze participarea femeilor la viaţa economică, socială şi politică, consolidând astfel bunăstarea copiilor;

Participarea copiilor

36.   salută lansarea de către Comisie a unui forum format din reprezentanţi ai statelor membre, ai Parlamentului European şi ai Comisiei, ai unor organizaţii non-guvernamentale, ai unor organizaţii naţionale şi internaţionale active în domeniul drepturilor copilului şi ai copiilor; este încredinţat că participarea copiilor ar trebui să fie considerată unul din scopurile principale ale forumului; invită Comisia să asigure participarea copiilor şi a mediatorilor pentru drepturile copiilor din statele membre, precum şi a părinţilor şi a asociaţiilor familiale;

37.   salută crearea de către Comisie a unui grup interservicii şi numirea unui coordonator pentru drepturile minorilor şi solicită crearea unei unităţi de coordonare în cadrul Parlamentului European, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Lisabona, care să colaboreze cu grupul interservicii al Comisiei, pentru a conexa şi eficientiza toate iniţiativele şi activităţile parlamentare privind drepturile copilului; consideră că astfel de structuri ar trebui să pună la dispoziţie, de asemenea, o reţea de schimb de informaţii şi de bune practici cu privire la planurile strategice naţionale referitoare la copii puse în aplicare de anumite state membre; solicită acestor organisme să stabilească o legătură directă cu organizaţiile coordonate de copii şi tineret în vederea dezvoltării, punerii în aplicare şi monitorizării participării consistente şi efective a copiilor la toate procesele decizionale care au influenţă asupra lor;

38.   reaminteşte că atât copiii, cât şi tinerii, indiferent de vârstă, au dreptul să îşi exprime opiniile; consideră că fetele şi băieţii au deopotrivă dreptul să îşi exprime opiniile şi că acest drept ar trebui să fie garantat în elaborarea unei strategii a UE în domeniul drepturilor copilului şi că ar trebui asigurată o participare egală a fetelor şi a băieţilor;

39.   recunoaşte că participarea activă şi informarea sunt strâns legate; salută elaborarea unei strategii de comunicare şi informare, prin intermediul căreia măsurile luate de UE sunt aduse la cunoştinţa publicului prin strategii de comunicare adaptate copiilor şi accesibile publicului larg;

40.   aşteaptă cu interes publicarea de către Comisie, în anul 2008, a studiului de evaluare a impactului acţiunilor existente ale UE cu influenţă asupra drepturilor copilului şi a unui document de consultare care să definească priorităţile majore ale unei acţiuni viitoare a UE în domeniul drepturilor copilului, în scopul adoptării unei cărţi albe, şi cere Comisiei să ţină seamă de rezultatele consultării menţionate anterior realizate de "Salvaţi copiii" şi de "Plan internaţional" la începutul anului 2007 având în vedere aproximativ o mie de copii, care a evidenţiat faptul că subiectele pe care aceştia le considerau prioritare sunt violenţa exercitată împotriva copiilor, discriminarea, excluderea socială şi rasismul, efectele drogurilor, ale alcoolului şi ale tabagismului, prostituţia şi traficul de copii, precum şi protecţia mediului; este încredinţat că, pe lângă aceste probleme prioritare specifice, dreptul copiilor de a participa şi influenţa deciziile trebuie să constituie un obiectiv global al strategiei; invită, prin urmare, Comisia să iniţieze un proces în care toate părţile implicate, inclusiv copiii, să poată participa la procesul de consultare preliminar definirii strategiei UE privind drepturile copilului;

41.   consideră că este foarte important ca informaţiile referitoare la drepturile copiilor să fie aduse la cunoştinţa acestora printr-o modalitate de comunicare apropiată lor şi prin intermediul unor mijloace adecvate; invită Comisia:

   să dezvolte instrumente de comunicare eficiente, inclusiv un site internet adaptat copiilor, în vederea promovării activităţii UE în domeniul drepturilor copilului;
   să creeze un sistem de informare comun şi permanent, pentru o mai bună cunoaştere a situaţiei copiilor în UE;
   să creeze şi să promoveze mijloace de informare, cu caracter periodic şi regulat, referitoare la situaţia copiilor în UE, precum rapoarte statistice, studii şi schimburi de informaţii şi bune practici;

Priorităţile strategiei UE privind drepturile copilului
Violenţa

42.   afirmă că orice formă de violenţă aplicată minorilor în orice circumstanţă, inclusiv în familie, este nejustificabilă şi trebuie condamnată; solicită, prin urmare, adoptarea unei legislaţii comunitare care să interzică toate formele de violenţă, abuzul sexual, pedepsele degradante şi practicile tradiţionale dureroase; condamnă toate formele de violenţă asupra copiilor, inclusiv violenţa fizică, psihologică şi sexuală, precum tortura, abuzul şi exploatarea copiilor, răpirea de copii, traficul de copii sau vânzarea copiilor şi a organelor lor, violenţa domestică, pornografia infantilă, prostituţia copiilor, pedofilia sau practicile tradiţionale dureroase, precum mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forţate şi crimele de onoare;

43.   aminteşte recomandările formulate în studiul Secretatului General al ONU privind violenţa împotriva copiilor menţionat anterior pentru prevenirea şi abordarea tuturor formelor de violenţă împotriva copiilor; în special recunoaşte necesitatea de a acorda prioritate politicilor de prevenire şi de a consolida serviciile sociale, cu o menţiune specială privind serviciile de mediere pentru familii, de a îmbunătăţi acţiunile de asistenţă acordată victimelor violenţei, de a trage la răspundere autorii şi de a consolida colectarea şi analiza datelor privind această problemă ascunsă; solicită ca, în cadrul politicilor de prevenire a violenţei împotriva copiilor, să se promoveze creşterea sensibilităţii, campaniile de informare şi educare şi acţiunile de consolidare a capacităţilor în cazul grupurilor profesionale care lucrează cu şi pentru copii;

44.   invită statele membre fie să pună în aplicare dispoziţii juridice specifice privind mutilarea genitală a femeilor, fie să adopte legi în conformitate cu care toate persoanele care săvârşesc mutilări genitale să poată fi pedepsite;

45.   solicită statelor membre să acţioneze împotriva infracţiunilor comise în numele onoarei, indiferent de motivele acestora, fie că acestea sunt legate de homosexualitate, religie sau identitate sexuală, căsătorii aranjate şi căsătorii cu minori;

46.   îndeamnă statele membre să sensibilizeze practicienii medicali în legătură cu practicile tradiţionale dăunătoare şi să se asigure că infracţiunile sunt pedepsite în mod constant în conformitate cu legislaţia în vigoare, acordându-se o atenţie specială grupurilor vulnerabile care includ fetele şi femeile imigrante, cele aparţinând minorităţilor etnice şi fetele cu handicap;

47.   invită statele membre să introducă un sistem obligatoriu de înregistrare de către lucrătorii în domeniul sanitar a tuturor cazurilor de mutilare genitală şi, de asemenea, să înregistreze cazurile în care există suspiciunea că pot avea loc mutilări genitale;

48.   invită statele membre să se pronunţe împotriva violenţei împotriva femeilor bazată pe tradiţie, să condamne încălcările, în cadrul familiei, ale drepturilor fetelor care imigrează şi să verifice ce legi pot fi aplicate pentru tragerea la răspundere a membrilor familiei, în special în cazul aşa-numitelor infracţiuni comise în numele onoarei;

49.   susţine că, pentru a diagnostica şi a rezolva la timp fenomenele de violenţă şi de abuz asupra copiilor, trebuie introdus un protocol procedural special pentru înregistrarea şi tratarea acestor incidente, precum şi cursuri de formare pentru personalul medical şi de îngrijire responsabil de sănătatea fizică şi mentală a copiilor;

50.   susţine numirea unui reprezentant special al Secretarului General al ONU pentru eliminarea violenţei împotriva copiilor, cu mandatul şi resursele necesare, în vederea consolidării angajamentelor globale de a pune capăt violenţei împotriva copiilor;

51.   subliniază că este necesară elaborarea unui cadru juridic adecvat cu privire la exploatarea sexuală şi abuzurile comise împotriva minorilor, precum şi consolidarea cooperării judiciare şi poliţieneşti între statele membre, Europol, Eurojust şi toate organismele internaţionale competente;

52.   solicită statelor membre să aloce fonduri pentru campaniile educaţionale şi media care vizează părinţi şi experţi şi să asigure servicii juridice, medicale şi psihosociale adaptate copiilor;

53.   invită toate instituţiile şi statele membre să se angajeze în lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor, a traficului de copii, a pedofiliei şi a pornografiei infantile pe Internet, a prostituţiei infantile şi a turismului sexual în care sunt implicaţi copii, luând toate măsurile necesare pentru a finaliza armonizarea legislaţiei naţionale bazate pe principiile comune minime adoptate prin Decizia-cadru 2004/68/JAI menţionată anterior, dar şi prin intermediul unor noi instrumente legislative care să prevadă participarea tuturor actorilor interesaţi, publici şi privaţi, aşa cum se prevede şi în Comunicarea Comisiei "Către o politică generală de luptă împotriva criminalităţii cibernetice" menţionate anterior;

54.   afirmă că exploatarea sexuală ar trebui considerată echivalentă cu infracţiunea de viol, în ceea ce priveşte sancţiunile penale; consideră că trebuie să se aplice circumstanţe agravante, atunci când un copil este victima exploatării sau abuzului sexual;

55.   solicită statelor membre să adopte o legislaţie privind violenţa sexuală care să nu facă discriminare între sexe şi să considere drept infracţiune cumpărarea de favoruri sexuale de la un copil (minor) şi, în conformitate cu articolul 1 din Protocolul opţional la Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea copiilor, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă adoptat de către Adunarea Generală a ONU la 25 mai 2000; subliniază că sensibilizarea publicului este esenţială în vederea combaterii şi a reducerii cererii consumatorilor pentru prostituţia copiilor şi pornografia infantilă;

56.   reaminteşte recomandarea sa din 16 noiembrie 2006 cu o recomandare adresată Consiliului privind combaterea traficului de fiinţe umane – o abordare integrată şi propuneri pentru un plan de acţiune(8) , al cărei considerent E propune obiectivul de înjumătăţire a numărului victimelor traficului de fiinţe umane în următorii zece ani, obiectivul general fiind desigur eradicarea cât mai rapidă şi cuprinzătoare a acestei forme de criminalitate;

57.   îndeamnă statele membre să adopte măsuri legislative eficiente, precum şi alte măsuri, inclusiv colectarea de date defalcate pe vârstă şi sex în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de violenţă comise pe teritoriile lor, atât în sfera publică, cât şi în cea privată;

58.   solicită Comisiei de asemenea să sprijine ratificarea rapidă a Protocolului opţional susmenţionat la Convenţia ONU privind drepturile copilului, precum şi Protocolul opţional la convenţia respectivă privind implicarea copiilor în conflicte armate;

59.   solicită tuturor instituţiilor UE şi statelor membre să asigure protecţie deplină şi asistenţă victimelor traficului, acordând o atenţie deosebită găsirii unor soluţii durabile adecvate pentru copiii care cad victime traficului;

60.   solicită tuturor instituţiilor şi statelor membre să participe în mod activ la combaterea traficului de copii, indiferent de forma de exploatare căreia îi cad victime, inclusiv munca (de exemplu munca copiilor(9) , munca forţată, aservirea domestică, sclavia, munca în regim de servitute şi cerşetoria), căsătoriile forţate, adopţia ilegală şi activităţile ilegale (de exemplu traficul de stupefiante, furturile), exploatarea sexuală şi prostituţia etc.;

61.   invită Comisia să realizeze fără întârziere o evaluare a măsurilor naţionale de aplicare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI, avându-se în vedere o propunere de modificare imediată a dispoziţiilor naţionale contrare respectivei decizii şi sprijină angajamentul demonstrat de Comisie care, în colaborare cu principalele societăţi emitente de cărţi de credit, evaluează fezabilitatea tehnică a excluderii din sistemul de plată on-line a site-urilor de internet care vând on-line materiale de pornografie infantilă sau a introducerii altor restricţii; solicită, de asemenea, ca alţi actori economici, cum ar fi băncile, casele de schimb, furnizorii de servicii de internet şi operatorii de motoare de căutare să participe activ în eforturile de combatere a pornografiei infantile şi a altor forme de exploatare comercială a copiilor; îndeamnă Consiliul şi Comisia, având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune(10) , să interzică pornografia infantilă şi violenţa împotriva copiilor în toate serviciile media audiovizuale; consideră că una dintre priorităţile de bază ale Comisiei ar trebui să fie consolidarea operaţiunilor transfrontaliere împotriva site-urilor internet de pornografie infantilă şi ameliorarea cooperării dintre autorităţile publice şi organismele din sectorul privat pentru ca acestea să se angajeze să închidă site-urile internet ilegale;

62.   atrage atenţia supra exploatării copiilor şi a adolescenţilor în lumea modei, a muzicii, a filmului şi a sportului;

63.   solicită, în interesul apărării drepturilor copilului, crearea unui sistem de reglementare adecvat, eficace şi proporţional, în dialog cu furnizorii, mass-media (societăţile de televiziune publice şi private, agenţiile de publicitate, presă, jocurile video, operatorii de telefonie mobilă şi internet) şi industria, care să vizeze, printre altele, interzicerea transmiterii de imagini şi conţinuturi nocive (inclusiv a fenomenului de hărţuire pe internet) şi a comercializării jocurilor video violente, care pot fi dăunătoare pentru dezvoltarea psihică şi fizică a copiilor atunci când acestea instigă la violenţă şi sexism; subliniază cu îngrijorare fenomenul în creştere al schimbului de imagini pornografice sau legate de abuzuri sexuale împotriva copiilor prin intermediul MMS; îşi exprimă sprijinul pentru Programul pentru un internet mai sigur ("Safer Internet plus Programme"), prin aplicarea unor măsuri operaţionale şi tehnice, în special pentru protecţia copiilor; invită, în acest context, statele membre şi furnizorii de servicii de internet ca, în colaborare cu poliţia şi cu societăţile care operează motoare de căutare pe internet, să pună în aplicare tehnologii care să blocheze accesul utilizatorilor de internet la site-uri ilegale ce privesc abuzul sexual al copiilor şi să împiedice accesul publicului la materiale care descriu abuzuri sexuale ale copiilor;

64.   salută începerea aplicării unui cadru european pentru utilizarea mai sigură a telefoanelor mobile de către adolescenţi şi copii, care a fost adoptat ca un cod de autoreglementare între societăţile cele mai importante din acest sector în UE şi care va fi urmat de adoptarea unor coduri de autoreglementare naţionale corespunzătoare; subliniază că acest cadru constituie un prim pas important în vederea asigurării protecţiei minorilor împotriva pericolelor specifice determinate de utilizarea telefoanelor mobile, dar este esenţial ca aplicarea sa la nivel naţional să fie permanent monitorizată şi evaluată de către Comisie, pentru ca, în urma evaluării rezultatelor, să se examineze necesitatea adoptării unei iniţiative legislative comunitare;

65.   susţine crearea în Uniunea Europeană a unui sistem unitar de clasificare şi etichetare pentru comercializarea şi distribuirea conţinuturilor audiovizuale şi a jocurilor video destinate minorilor, pentru ca standardul european să poată servi ca model ţărilor din afara UE;

66.   reaminteşte că eticheta de clasificare a jocurilor pentru calculator şi televizor în funcţie de vârstă (PEGI) a fost recent completată cu eticheta specială referitoare la jocurile on-line; consideră că Comisia şi statele membre ar trebui să încurajeze şi să ofere un sprijin mai important autoreglementării de acest fel în etichetarea jocurilor, pentru a oferi o mai bună protecţie minorilor împotriva conţinutului inadecvat, pentru a informa părinţii despre posibilele riscuri legate de jocuri şi pentru a le atrage atenţia asupra bunelor exemple;

67.   invită statele membre să exercite un control mai strict asupra conţinutului programelor de televiziune difuzate la ore de audienţă maximă a copiilor şi să sprijine controlul parental, furnizând informaţii adecvate şi omogene despre programele de televiziune; subliniază faptul că tehnologia informaţiei oferă copiilor posibilitatea de a accesa oricând programe de televiziune, cu ajutorul unui computer conectat la internet; subliniază că este necesar să se acorde mai multă atenţie revizuirii dreptului nerestricţionat al mass-mediei de a se adresa copiilor şi a dreptului copilului de a accesa fără restricţii mass-media;

68.   subliniază creşterea alarmantă în toate statele membre a fenomenului delincvenţei juvenile ce implică delicvenţi minori şi, în majoritatea cazurilor, victime minore – fapt care impune aplicarea unei politici integrate, nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel comunitar; recomandă, prin urmare, ca o măsură necesară, efectuarea neîntârziată a unui studiu oficial asupra problemei şi elaborarea unui program-cadru integrat la nivel comunitar, care să grupeze măsurile în jurul a trei categorii: măsuri preventive, măsuri de integrare socială pentru delincvenţii minori şi măsuri judiciare şi extrajudiciare de intervenţie;

69.   subliniază necesitatea intensificării promovării "culturii copiilor" prin programele europene Media şi Cultură şi solicită Consiliului şi Comisiei să stârnească interesul copiilor faţă de cultura şi limbile europene prin proiecte inovatoare şi să stimuleze de la o vârstă fragedă dorinţa acestora de a învăţa; subliniază totodată importanţa educării realizate cu ajutorul mass-media pentru promovarea, prin intermediul conţinuturilor pedagogice, a unei utilizări mai responsabile a diverselor mijloace de comunicare în masă;

70.   invită statele membre şi Comisia să elaboreze, în viitoarea lor strategie, un plan cuprinzător de prevenire a criminalităţii infantile şi a fenomenului de hărţuire la şcoală şi a altor comportamente periculoase, precum şi a problemelor specifice bandelor de tineri, care să implice în special familia, şcoala, serviciile sociale care lucrează în sprijinul familiilor, centrele pentru sport şi tineri şi tinerii înşişi, cu accent pe oferirea de posibilităţi şi pe promovarea participării lor active în societate; recomandă statelor membre să facă schimb de bune practici;

71.   solicită instituirea unor mecanisme sigure, prezentate pe larg, confidenţiale şi accesibile pentru copii, reprezentanţii lor şi alte persoane, pentru a raporta cazurile de violenţă împotriva copiilor; toţi copiii, inclusiv cei aflaţi în instituţii de îngrijire şi în cadrul sistemului judiciar, ar trebui să fie conştienţi de existenţa mecanismelor de depunere a plângerilor;

72.   solicită ca statele membre să prevadă crearea unui sistem prin care angajatorii să aibă acces la informaţiile privind condamnările pentru abuzuri comise asupra copiilor, astfel încât persoanele care, ca urmare a unei condamnări pentru abuz sexual, sunt considerate definitiv inapte să lucreze cu copiii, să nu poată avea acces la anumite profesii, care presupun contactul cu copiii, pe teritoriul întregii UE, în conformitate cu poziţia sa din 1 iunie 2006 privind iniţiativa Regatului Belgiei în vederea adoptării de către Consiliu a unei decizii-cadru privind recunoaşterea şi executarea în Uniunea Europeană a interdicţiilor rezultând din condamnările pentru infracţiuni de natură sexuală săvârşite împotriva copiilor(11) ; consideră necesară introducerea de măsuri pentru a preveni cât mai eficient recidivele, ca de exemplu în cazul în care o persoană condamnată pentru abuz sexual asupra copiilor călătoreşte în străinătate; în acest context, salută progresele obţinute în cadrul Consiliului în materie de schimb de informaţii între statele membre privind condamnările penale naţionale şi solicită Consiliului să acţioneze rapid pentru realizarea unei interconexiuni a cazierelor judiciare naţionale prin intermediul unei reţele europene;

73.   solicită combaterea vânzării şi consumului de droguri şi alcool în instituţiile de învăţământ şi în apropierea acestora şi furnizarea de informaţii copiilor cu privire la pericolele acestui consum;

74.   solicită ca statele membre să cadă de acord asupra a ceea ce înseamnă abuzurile comise asupra copiilor, având în vedere legislaţiile diferite cu privire la vârsta de consimţământ, de exemplu;

75.   solicită protejarea eficientă a copiilor împotriva exploatării sexuale, inclusiv prin considerarea turismului sexual care implică copii drept infracţiune în toate statele membre care să facă obiectul unor legi penale extrateritoriale; solicită ca cetăţenii Uniunii care comit infracţiuni într-o ţară terţă să facă obiectul unui set unic de legi penale extrateritoriale în întreaga UE, în conformitate cu Protocolul opţional la Convenţia ONU privind drepturile copilului referitor la vânzarea copiilor, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă;

76.   solicită, de asemenea, ca Europol să fie mandatat corespunzător pentru a coopera cu forţele de poliţie ale statelor membre şi ale statelor vizate de acest tip de turism pentru a desfăşura anchete în vederea identificării autorilor unor astfel de infracţiuni şi, în acest scop, solicită crearea unor posturi de ofiţeri de legătură europeni; solicită măsuri adecvate pentru reabilitarea şi integrarea socială a victimelor exploatării sexuale care au fost eliberate de persoanele care le-au exploatat; solicită o informare mai cuprinzătoare cu privire la turismul sexual cu copii în statele membre;

77.   încurajează statele membre să instituie un cadru legislativ care să permită sancţionarea persoanelor care practică turismul sexual cu copii şi invită statele membre şi Comisia să investigheze posibilitatea adoptării unei strategii comune a UE împotriva turismului sexual cu copii, precum şi să semneze şi să promoveze coduri de conduită în industria hotelieră şi turistică, precum Codul de conduită privind protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale prin turism ECPAT(12) , adoptat la 21 aprilie 2004;

78.   subliniază faptul că marea majoritate a copiilor care cad victime traficului în scopuri de exploatare sexuală comercială, precum prostituţia şi producţia pornografică infantilă, precum şi în cazul căsătoriilor forţate, sunt adolescente, ceea ce reprezintă, prin urmare, o problemă majoră legată de sex; subliniază, în plus, că şi în interiorul grupurilor care încearcă să controleze sau să oprească traficul de fiinţe umane, mai există încă atitudini conservatoare legate de relaţiile între sexe şi percepţii tradiţionale legate de rolul femeilor şi al fetelor;

79.   solicită tuturor statelor membre să considere un copil care a fost martorul violenţei domestice o victimă a unei infracţiuni;

80.   invită toate statele membre care nu au ratificat încă Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate adoptate de ONU la Palermo în 2000 şi să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei pentru copiii victime ale traficului de fiinţe umane, permiţând, printre altele, victimelor traficului de copii să rămână pe teritoriul lor, temporar sau definitiv;

81.   recomandă ca viitoarea strategie a UE să acorde o importanţă deosebită îngrijirii medicale, psihologice şi sociale a copiilor care sunt victime ale neglijenţelor, abuzurilor, relelor tratamente, exploatării şi violenţei directe şi/sau indirecte, respectând interesele superioare ale copilului şi dimensiunea de gen; aminteşte că lucrările Comisiei ar trebui să facă referire la impactul violenţei indirecte asupra bunăstării copiilor şi prevenirea acestui tip de violenţă; subliniază că aceste aspecte sunt legate, adesea, de sărăcie şi de excluderea socială a familiilor şi că, pentru rezolvarea acestor probleme, este nevoie de noi politici sociale care să pună un accent mai mare pe solidaritate;

82.   invită Comisia şi statele membre să evalueze rolul pe care îl are cererea, atât în exploatarea sexuală a copiilor, cât şi în alte forme de exploatare ale copiilor; solicită, în urma evaluării, măsuri de reducere a acestei cereri, printre care campanii adresate publicului; consideră traficul de copii o formă de criminalitate organizată şi solicită, prin urmare, eforturi comune din partea statelor membre pentru a combate astfel de infracţiuni; invită statele membre să acorde prioritate dreptului copiilor la protecţie;

83.   solicită tuturor statelor membre să recunoască faptul că fetele de vârstă fragedă sunt reprezentate în mod disproporţionat în rândul persoanelor exploatate sexual şi că eforturile pentru a pune capăt exploatării sexuale a copiilor trebuie, prin urmare, să introducă o perspectivă de gen;

84.   susţine ideea de a recunoaşte că relaţiile dintre sexe în etapele timpurii ale vieţii precedă egalitatea între sexe din alte faze ale ciclului vieţii;

85.   solicită ca pentru minori să fie prevăzute măsuri alternative detenţiei în închisoare, în funcţie de gravitatea infracţiunii comise, şi să fie garantate măsuri de reeducare, precum activităţi pentru tineri în serviciul comunităţii, pentru viitoarea lor reintegrare socială şi profesională, ţinând cont de necesitatea de a-i învăţa pe minori că au şi drepturi, dar şi obligaţii, subliniind în acelaşi timp că infractorii minori nu ar trebui să fie reţinuţi decât ca ultimă soluţie şi pentru o perioadă cât mai scurtă de timp; solicită, de asemenea, măsuri educative pentru asigurarea reintegrării sociale şi profesionale; consideră că măsurile de reeducare ar trebui să vizeze, printre altele, să ofere adolescenţilor cunoştinţele şi instrumentele necesare pentru a face faţă situaţiilor reale pe care le vor cunoaşte, ceea ce presupune clarificarea responsabilităţii pe care aceştia de respecta drepturile celorlalţi, precum şi a responsabilităţii de a respecta legile şi regulile stabilite de societate; consideră că, pentru ca tinerii să devină indivizi responsabili, este esenţial ca aceştia să fie implicaţi şi să li acorde posibilitatea de a acţiona şi dreptul de a decide asupra propriei situaţii şi în chestiunile care îi privesc;

86.   constată că, în prezent, vârsta de răspundere penală nu este aceeaşi în toate statele membre şi invită Comisia să elaboreze un studiu referitor la punctele de vedere diferite ale statelor membre cu privire la vârsta de răspundere penală, la tratamentul aplicat tinerilor infractori şi la strategiile lor efective de prevenire a delincvenţei juvenile;

87.   subliniază necesitatea furnizării unei formări specifice pentru practicienii care lucrează în domeniul justiţiei juvenile (judecători, avocaţi, lucrători sociali şi poliţişti);

88.   solicită crearea, în cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului, a unei secţii specializate în domeniul drepturilor copilului;

89.   solicită statelor membre să pună în aplicare măsuri serioase în vederea interzicerii tuturor formelor de exploatare a copiilor, inclusiv exploatarea în vederea prostituţiei sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forţate, sclavie sau practici similare acesteia, servitute, folosirea copiilor pentru cerşit, activităţi ilegale, sport şi activităţi conexe, adopţia ilegală, căsătoriile forţate sau orice alte forme de exploatare;

90.   solicită să fie abordată problema răpirii internaţionale a minorilor, care sunt adesea obiectul conflictelor dintre părinţi în urma separării sau a divorţului, acordând întotdeauna o importanţă maximă interesului superior al copilului;

91.   subliniază că articolul 3 din Convenţia ONU privind drepturile copilului prevede că "În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesul superior al copilului prevalează"; Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii (Convenţia de la Haga) interesele copilului sunt interpretate în sensul înapoierii rapide în urma răpirii; cu toate acestea, interesele copilului sunt mai vaste decât o înapoiere rapidă, de exemplu un mediu fizic direct sigur, un climat de afecţiune, o structură familială flexibilă şi favorabilă, un exemplu adecvat al părinţilor, continuitatea creşterii şi îngrijirii, precum şi condiţii de viaţă decente; Convenţia de la Haga nu ia în considerare aceste criterii: de exemplu, nu ia în considerare cine este părintele răpitor, dacă acesta are răspundere parentală, vârsta copilului, perioada petrecută de copil în cealaltă ţară, dacă copilul merge la şcoală şi şi-a făcut prieteni etc; se poate ajunge la concluzia că, în ciuda "bunelor" intenţii ale Convenţiei de la Haga şi ale Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, adesea, drepturile copilului nu sunt bine protejate; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a garanta mai bine drepturile copiilor şi în acest caz şi o îndeamnă să prezinte propuneri în acest scop;

92.   solicită introducerea rapidă a unor măsuri adecvate pentru căutarea şi găsirea copiilor dispăruţi; inclusiv utilizarea Sistemului de Informaţii Schengen pentru a-i împiedica să treacă frontiera; salută introducerea liniei telefonice europene deschise pentru copiii dispăruţi şi acţiunile corespunzătoare ale ONG-urilor şi încurajează Comisia să promoveze crearea unei linii telefonice europene deschise pentru copiii şi tinerii cu probleme;

93.   solicită instituţiilor Uniunii Europene şi statelor membre să pună în aplicare rezoluţiile Adunării Generale a ONU A/RES/46/121, A/RES/47/134 şi A/RES/49/179, privind drepturile omului şi sărăcia extremă, A/RES/47/196, privind instituirea unei Zile internaţionale pentru eradicarea sărăciei, şi A/RES/50/107, privind celebrarea Anului internaţional pentru eradicarea sărăciei şi proclamarea primului deceniu al ONU pentru eradicarea sărăciei, precum şi documentele Consiliului economic şi social al ONU E/CN.4/Sub.2/1996/13, E/CN4/1987/NGO/2, E/CN4/1987/SR.29 şi E/CN.4/1990/15, privind drepturile omului şi sărăcia extremă, E/CN.4/1996/25, privind dreptul la dezvoltare, şi E/CN.4/SUB.2/RES/1996/25, privind exercitarea drepturilor economice, sociale şi culturale;

Sărăcie/Discriminare

94.   aminteşte că în interiorul Uniunii Europene 19% dintre copii trăiesc sub pragul sărăciei şi că este absolut necesar să se prevadă măsuri adecvate de asistenţă adaptate nevoilor copiilor, inclusiv măsuri de asistenţă pentru familiile acestora şi invită statele membre să adopte obiective ambiţioase, dar realiste, în vederea reducerii şi în final a eradicării sărăciei copiilor;

95.   sprijină crearea de structuri adecvate în statele membre pentru a ajuta copiii şi părinţii să se adapteze unor situaţii familiale noi;

96.   invită Comisia să ia măsuri pentru a permite copiilor să se bucure de anii copilăriei şi să ia parte la activităţile tipice copiilor, fără a suferi din cauza discriminării sociale sau a excluderii;

97.   solicită Comisiei să integreze strategiile care vizează sărăcia în rândul copiilor, şomajul în rândul tinerilor şi integrarea socială a minorităţilor în cadrul tuturor strategiilor de dezvoltare relevante, inclusiv în documentele strategice pentru reducerea sărăciei şi programele indicative;

98.   solicită instituţiilor competente să ofere copiilor ocazia de a avea o veritabilă contribuţie la combaterea sărăciei; solicită, în vederea unei eficacităţi sporite a luptei împotriva sărăciei copiilor, ca toate părţile interesate, inclusiv copiii cei mai săraci, să fie implicate în mod real în elaborarea, punerea în aplicare şi evaluarea proiectelor care vizează eradicarea sărăciei extreme;

99.   subliniază că acţiunea împotriva exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale - şi anume traficul de copii în scopuri sexuale, pornografia infantilă şi turismul sexual cu copii ar trebui să fie unul din obiectivele majore ale strategiei de acţiune în cadrul Uniunii Europene şi în afara acesteia, în special în lumina Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM); subliniază că sărăcia reprezintă adesea una din numeroasele cauze ale excluderii sociale şi ale agravării acesteia, ale discriminării şi expunerii copiilor la pericole; consideră, totuşi, că exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale îşi are adevărata origine în cererea de sex cu copii şi în criminalitatea organizată care exploatează situaţii de risc pentru copii;

100.   solicită să se aibă în vedere asigurarea asistenţei psihosociale şi emoţionale copiilor care trăiesc în condiţii dificile, precum conflicte armate şi situaţii de criză, copiilor strămutaţi sau celor care trăiesc sub limita sărăciei;

101.   solicită statelor membre să-şi îndeplinească îndatorirea de a sprijini şi proteja toţi copiii împotriva riscurilor malnutriţiei, bolilor, relelor tratamente şi abuzurilor, indiferent de situaţia lor socială şi/sau juridică sau de cea a părinţilor lor;

102.   solicită Comisiei să prezinte o propunere de directiva privind toate formele de discriminare prevăzute la articolul 13 din Tratatul CE şi toate domeniile prevăzute în Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică(13) ;

103.   solicită Comisiei şi statelor membre să acorde o atenţie deosebită tuturor formelor de discriminare privind copiii, inclusiv discriminării copiilor care suferă de dificultăţi de învăţare (de exemplu, dislexie, discalculie, dispraxie) sau de diverse alte handicapuri;

104.   salută existenţa unui număr mare de ONG-uri şi voluntari care creează legături de prietenie şi solidaritate între copiii cei mai defavorizaţi şi copii din medii sociale diferite, pentru a combate sărăcia extremă şi excluderea socială; solicită instituţiilor UE şi statelor membre să garanteze că şi copiii cei mai săraci beneficiază de proiectele comunitare şi că proiectele Serviciului European de Voluntariat oferă acestor organizaţii mai multe posibilităţi de a primi tineri voluntari;

105.   solicită ca în special copiii romi şi copiii aparţinând altor minorităţi naţionale să beneficieze de măsuri specifice, în special pentru a se pune capăt discriminării, segregării, excluderii sociale şi şcolare, precum şi exploatării căreia adesea aceştia le cad victime; solicită, de asemenea, statelor membre să facă eforturi pentru eliminarea suprareprezentării copiilor romi în instituţiile pentru persoane cu handicap mental; solicită, de asemenea, promovarea de campanii de şcolarizare, de măsuri pentru a combate nivelurile ridicate de abandon şcolar, precum şi de proiecte pentru prevenire şi asistenţă sanitară, incluzând campaniile de vaccinare;

106.   consideră că UE ar trebui să îşi stabilească un obiectiv prin care să se garanteze că nu vor mai exista copii fără adăpost sau copii ai străzii pe teritoriul său; solicită prevederea unor măsuri adecvate şi specifice pentru a-i ajuta pe copiii fără adăpost şi pe copiii străzii, întrucât cei mai mulţi dintre ei, extrem de traumatizaţi şi excluşi social, fără a primi o educaţie formală sau îngrijire medicală, prezintă un risc important de a deveni victime ale traficului de fiinţe umane (inclusiv prostituţia, traficul de organe şi adopţia ilegală), dependenţei de droguri şi criminalităţii sau sunt adesea constrânşi să cerşească;

107.   solicită Comisiei şi statelor membre să recunoască faptul că miile de copii ai străzii şi de copii constrânşi să cerşească reprezintă o problemă gravă a drepturilor sociale şi a drepturilor omului care încalcă Convenţia ONU privind drepturile copilului şi invită, de asemenea, statele membre să introducă sancţiuni împotriva persoanelor responsabile de degradarea copiilor obligaţi să cerşească;

108.   solicită Uniunii Europene, statelor membre şi organizaţiilor societăţii civile să ia măsuri, astfel încât fiecare copil să poată face parte dintr-un grup sau o asociaţie de copii, pentru a întâlni alţi copii şi a discuta cu aceştia; solicită, prin urmare,adoptarea, de către adulţi, a unor măsuri care să permită fiecărui copil să se integreze în grup şi să se exprime; solicită, prin urmare, statelor membre şi autorităţilor locale competente să încurajeze proiectele care vizează asigurarea posibilităţii de exprimare pentru copii, precum, de exemplu, consiliile locale sau parlamentele copiilor, asigurându-se, în acelaşi timp, că sunt implicaţi şi copiii cei mai excluşi;

109.   solicită să se analizeze posibilitatea de a se concepe un instrument comunitar în materie de adopţii, elaborat în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile copilului şi alte norme internaţionale relevante, care să amelioreze calitatea serviciilor de informare, pregătirea adopţiilor internaţionale, procesarea cererilor de adopţii internaţionale şi serviciile post-adopţie, ţinând cont de faptul că toate convenţiile internaţionale privind protecţia drepturilor copilului recunosc copiilor abandonaţi dreptul de a avea o familie şi de a fi protejaţi;

110.   solicită statelor membre să acţioneze pentru garantarea dreptului fundamental al copiilor de a avea o familie; invită statele membre să identifice soluţii eficiente pentru a preveni abandonarea copiilor şi a reduce plasarea în instituţii a copiilor abandonaţi sau orfani; la găsirea unei noi soluţii pentru un copil, interesul superior al copilului trebuie să prevaleze întotdeauna, după cum este enunţat în Convenţia ONU privind drepturile copilului;

111.   susţine ideea că adopţia poate avea loc în ţara de naţionalitate a copilului sau se poate găsi o familie prin intermediul adopţiei internaţionale, în conformitate cu legislaţia naţională şi convenţiile internaţionale şi că plasarea în instituţii ar trebui să fie utilizată numai ca soluţie temporară; plasarea în familii de plasament poate reprezenta o soluţie alternativă de îngrijire familială; îndeamnă statele membre şi Comisia, în cooperare cu Conferinţa de la Haga, Consiliul Europei şi organizaţiile pentru protecţia copiilor, să stabilească un cadru pentru a asigura transparenţa şi monitorizarea evoluţiei copiilor adoptaţi şi să îşi coordoneze acţiunile în vederea prevenirii traficului de copii; în acest context, îndeamnă statele membre să acorde o atenţie deosebită copiilor cu nevoi speciale, de exemplu copiilor care necesită tratament medical şi copiilor cu handicap;

112.   încurajează statele membre să prevadă acţiuni în favoarea tinerilor adulţi care provin din orfelinate sau din instituţii specializate pentru a putea beneficia de măsuri de sprijin care să-i ajute la planificarea viitorului lor profesional şi la facilitarea integrării lor în societate;

113.   atrage atenţia asupra excluderii sociale suferite de delincvenţii minori, fapt care, în multe cazuri, face imposibilă reintegrarea lor socială; încurajează, prin urmare, statele membre să definească strategii de sprijin în favoarea acestor minori sau tineri adulţi expuşi riscurilor, pentru a-i ajuta la planificarea viitorului lor profesional şi la facilitarea reintegrării lor în societate;

114.   observă că acei copii care îşi îngrijesc părinţii sau fraţii cu necesităţi specifice ar trebui să aibă dreptul la un sprijin direcţionat specific;

115.   subliniază că viitoarea strategie a UE ar trebui să recunoască rolul important al familiei ca instituţie de bază în societate pentru supravieţuirea, protecţia şi dezvoltarea copilului; consideră că drepturile copilului ar trebui luate în considerare pe deplin în aspecte privind concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi timpul de lucru, acordându-se o atenţie deosebită mamelor cu handicap şi mamelor copiilor cu handicap, precum şi în politicile de susţinere publică şi/sau privată pentru copii şi pentru părinţii acestora, pentru ca ambii părinţi să poată să-şi asume şi să împartă responsabilitatea pentru creşterea şi îngrijirea copiilor; consideră că ar trebui să se recunoască faptul că un număr tot mai mare de persoane trăiesc în prezent în modele de familie care nu corespund imaginii tradiţionale de familie, formată din mamă, tată şi copiii biologici ai acestora;

116.   îndeamnă statele membre să elimine toate restricţiile privind dreptul de contact al părinţilor cu copiii care rezultă din diferenţe de naţionalitate, în special referitoare la alegerea de a vorbi o altă limbă decât cea oficială într-o anumită ţară; consideră că eliminarea restricţiilor aplicate familiilor multinaţionale, în care există un conflict între părinţi, ar trebui să rezulte în libertatea nerestricţionată de a vorbi în limba aleasă de copil şi părinte, cu respectul de rigoare pentru orice cerinţă ca întâlnirile să fie supravegheate, lucru care ar putea fi impus de instanţele judecătoreşti;

117.   salută introducerea mediatorilor pentru copii şi invită toate statele membre să faciliteze această introducere la nivel naţional şi local;

Munca copiilor

118.   subliniază faptul că este esenţial să se asigure acelor copii care au vârsta legală pentru a fi angajaţi remunerarea în baza principiului remunerării egale pentru aceeaşi muncă prestată;

119.   invită Comisia să se asigure că deliberările comitetelor şi ale subgrupurilor pentru drepturile omului, înfiinţate în cadrul acordurilor comerciale şi de cooperare, se axează pe problema muncii copiilor şi a protejării copiilor împotriva oricărei forme de abuz, exploatare şi discriminare;

120.   accentuează necesitatea de a garanta că toate politicile, atât interne, cât şi externe, atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivelul UE, urmăresc eliminarea muncii copiilor sub toate formele sale; consideră că şcolarizarea cu program complet este cea mai bună modalitate de combatere a acestui fenomen, atât în cazul fetelor, cât şi în cel al băieţilor, atât în ceea ce priveşte prevenirea acestor abuzuri, cât şi în ceea ce priveşte ieşirea în viitor din cercul vicios al analfabetismului şi sărăciei;

121.   condamnă ferm toate formele de muncă a copiilor, sclavia şi munca în regim de servitute, precum şi alte forme de muncă ce afectează negativ sănătatea şi securitatea copiilor; invită Comisia şi Consiliul să condiţioneze mai strâns comerţul Uniunii Europene şi asistenţa pentru dezvoltare destinată ţărilor terţe de punerea în aplicare de către aceste ţări a Convenţiei OIM privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor;

122.   subliniază faptul că produsele vândute în Uniunea Europeană pot fi fabricate cu munca copiilor; invită Comisia să pună în aplicare un mecanism prin care victimele muncii efectuate de copii să poată căuta o cale de atac împotriva societăţilor UE în cadrul instanţelor judecătoreşti naţionale din statele membre; solicită Comisiei să asigure conformitatea reţelei de aprovizionare şi, în special, să propună mecanisme care să permită urmărirea în justiţie în UE a furnizorului principal în cazul încălcării, în oricare dintre etapele lanţului de aprovizionare, a convenţiilor ONU privind munca copiilor; în acest context, invită UE să pună în aplicare, printre altele, sistemul generalizat de preferinţe (SGP) pentru a combate cu eficacitate munca copiilor, care poate fi întâlnită în diferite regiuni ale lumii, adoptând măsuri destinate sarcinilor periculoase, pe care numeroşi copii sunt obligaţi să le îndeplinească;

Copii ai căror părinţi sunt imigranţi, solicitanţi de azil sau refugiaţi

123.   solicită acordarea unei atenţii speciale, în interesul superior al copilului, situaţiei copiilor refugiaţi, solicitanţi de azil şi imigranţi şi copiilor ai căror părinţi sunt fie solicitanţi de azil, fie refugiaţi, fie imigranţi ilegali, pentru ca aceşti copii să se poată bucura de drepturile lor, indiferent de statutul părinţilor şi să nu trebuiască să suporte efectele negative ale unei situaţii pentru care nu sunt responsabili şi pentru ca nevoile lor speciale să fie luate în considerare; manifestând o grijă deosebită în menţinerea unităţii familiale în cazul în care aceasta corespunde intereselor superioare ale copilului;

124.   solicită să se acorde atenţie în mod special minorilor neînsoţiţi, în toate formele de imigraţie, deoarece criminalitatea organizată foloseşte toate posibilităţile de introducere a unui copil într-o ţară în scopul exploatării acestuia; consideră că, în consecinţă, statele membre ar trebui să dea dovadă de vigilenţă şi să se asigure de existenţa politicilor de protecţie a copiilor în toate situaţiile posibile;

125.   solicită facilitarea accesului la educaţie al copiilor imigranţi şi instituirea de programe şi resurse, dintr-o perspectivă interculturală, acordându-se o atenţie deosebită situaţiilor de vulnerabilitate şi minorilor neînsoţiţi;

126.   evidenţiază faptul că reglementările internaţionale referitoare la protecţia copiilor se aplică minorilor neînsoţiţi care ajung pe teritoriul UE pe calea imigraţiei clandestine; solicită tuturor autorităţilor locale, regionale şi naţionale, precum şi instituţiilor europene, o colaborare cât mai bună pentru asigurarea protecţiei minorilor neînsoţiţi; solicită Comisiei să elaboreze, cu ţările terţe de origine, proceduri de cooperare internaţională şi de asistenţă, care să garanteze trimiterea acestor minori în ţările lor de origine în condiţii corespunzătoare, şi să creeze mecanisme de protecţie a lor, odată ajunşi în ţara de origine, fie în cadrul familiei lor biologice, fie prin sisteme sau instituţii care să îi protejeze în mod real;

127.   solicită ca în cadrul adoptării, prin procedura de codecizie, a unor noi instrumente pe care se va baza sistemul comun de azil, protecţia drepturilor copilului să figureze în prim-plan şi să fie elaborate în acest sens măsuri specifice care să ţină cont de vulnerabilitatea copiilor, asigurând, în special, accesul adecvat al copiilor în sistemul de azil, îndrumarea în procedurile privind copiii, ţinându-se seama de motivele individuale de acordare de azil unui copil în cadrul unei familii solicitantă de azil şi un domeniu de aplicare mai larg în ceea ce priveşte reunificarea familiei, în cadrul procesului acordării de azil;

128.   atrage atenţia asupra situaţiei particulare a copiilor imigranţi, separaţi de ambii părinţi sau de persoana care îi avea în îngrijire legal sau de fapt, şi solicită să se ia în considerare necesitatea unei măsuri UE specifice privind dreptul de asistenţă acordat tuturor copiilor singuri, dreptul de acces pe teritoriu, stabilirea tutorilor şi a rolului acestora, dreptul de a fi audiat, condiţiile de primire, măsurile de regăsire a familiei şi, eventual, abordarea de soluţii durabile;

129.   atrage atenţia asupra situaţiei copiilor neînsoţiţi de adulţi sau apatrizi, precum şi a copiilor neînregistraţi la naştere, care sunt expuşi în mod special riscurilor, şi invită statele membre să ia măsuri specifice avându-se întotdeauna în vedere interesul superior al copilului, aşa cum este definit, în special, de Convenţia ONU privind drepturile copilului şi de către Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi;

130.   atrage atenţia asupra rolului educaţiei, care ar trebui să fie egalitară şi să nu facă apel la violenţă sau pedepse corporale; îndeamnă Comisia să aloce resursele necesare pentru a preîntâmpina violenţa de orice fel în comunităţile de refugiaţi, în special violenţa pe criterii de sex şi exploatarea sexuală, prin realizarea de programe de educare şi conştientizare privind chestiunile sexuale, drepturile omului, sănătatea sexuală şi reproductivă, mutilarea genitală a femeilor şi HIV/Sida, destinate minorilor de ambele sexe;

131.   subliniază că există o discrepanţă între cerinţele legislaţiei şi punerea în practică propriu-zisă în domeniul implementării instrumentelor europene privind azilul, şi că există în continuare diferenţe enorme în modul în care sunt trataţi copii cu statut de refugiat în diferite state membre;

132.   pune în evidenţă faptul că 5% din solicitanţii de azil sunt minori neînsoţiţi, ceea ce indică necesitatea de a numi tutori legali bine pregătiţi pentru copiii neînsoţiţi, care să le reprezinte interesele, la ajungerea acestora în ţara gazdă; solicită îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru copiii aflaţi în structurile de primire; îşi exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa unor proceduri de azil adaptate copiilor;

133.   observă că multe din riscurile cu care sunt confruntaţi copiii refugiaţi sunt valabile şi în cazul copiilor care au fost strămutaţi cu forţa pe teritoriul propriilor lor ţări;

134.   insistă asupra obligaţiei de a trimite înapoi copiii în ţările de origine numai când siguranţa şi securitatea acestora sunt asigurate şi subliniază necesitatea regăsirii familiei şi reîntregirii acesteia; subliniază că întoarcerea copiilor trebuie interzisă când există pericolul unei vătămări grave, de exemplu, prin exploatarea prin muncă, exploatarea sexuală, violenţa sau riscul mutilării genitale a femeilor, excluderea socială sau implicarea în conflicte armate;

135.   subliniază necesitatea de a îmbunătăţi modul de colectare a datelor privind copiii care solicită statutul de refugiat, copiii care rezidă ilegal pe teritoriul unui alt stat fără a solicita statutul de refugiat, rezultatul procedurilor de acordare de azil şi viitorul acestor copii după adoptarea unei decizii finale pozitive sau negative cu privire la cererea de azil, pentru a garanta că astfel de copii nu dispar în ceaţă, nici nu devin victime ale criminalităţii;

136.   subliniază consecinţele negative ale emigrării şi situaţia precară a copiilor lăsaţi singuri în ţările lor de părinţi care au emigrat; subliniază necesitatea de a se asigura unor astfel de copii o îngrijire, integrare şi educaţie cuprinzătoare, cât şi reintegrarea în familie atunci când acest lucru este posibil;

137.   invită Comisia să efectueze un studiu privind posibilitatea de a acorda cetăţenia Uniunii copiilor născuţi pe teritoriul UE, indiferent de statul legal al părinţilor acestora;

138.   aminteşte că detenţia administrativă a copiilor ar trebui să fie o măsură excepţională; subliniază că copiii însoţiţi de familie vor fi deţinuţi doar în ultimă instanţă, pentru o perioadă cât mai scurtă posibil, dacă acest lucru corespunde intereselor lor majore, în conformitatea cu articolul 37 litera (b) din Convenţia ONU privind drepturile copilului, şi că minorii neînsoţiţi nu trebuie să fie deţinuţi sau returnaţi;

139.   aminteşte că şi copiii migranţi au dreptul la educaţie şi distracţie;

Dreptul copiilor la informaţie şi educaţie

140.   solicită Comisiei şi statelor membre să instituie un sistem eficace pentru a asigura că, acasă şi la şcoală şi într-o măsură adecvată vârstei şi dezvoltării lor intelectuale, copii sunt informaţi despre drepturile lor şi le pot exercita;

141.   invită Comisia şi statele membre să faciliteze accesul fetelor la informaţie şi la educaţia privind sănătatea reproductivă şi la serviciile de sănătate reproductivă;

142.   îndeamnă statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru asigurarea calităţii structurilor de primire rezervate copiilor, incluzând aici formarea profesională continuă, precum şi formarea în domeniul drepturilor copiilor şi asigurarea unui salariu decent pentru personalul specializat în îngrijirea copiilor, deoarece aceste facilităţi şi acest personal oferă copiilor baze solide pentru viitorul lor, acestea reprezentând, de asemenea, un avantaj pentru părinţi, în special în ceea ce priveşte volumul de muncă al părinţilor activi profesionali sau singuri, ceea ce contribuie la reducerea nivelului de sărăcie în rândul femeilor şi, prin urmare, al copiilor;

143.   invită Comisia şi statele membre să depună eforturi concertate pentru sprijinirea ţărilor partenere în vederea asigurării unui învăţământ primar universal gratuit (ODM 2) şi invită Comisia şi statele membre să acorde finanţarea necesară pentru punerea în aplicare accelerată a iniţiativei "Educaţie pentru toţi - Iniţiativa de promovare accelerată";

144.   subliniază necesitatea acordării unei atenţii speciale ODM 3 privind egalitatea între sexe şi educaţia pentru tinerele fete, recrutarea şi instruirea de profesoare la nivel local, eliminarea favorizării bărbaţilor în planurile de învăţământ, amplasarea şcolilor mai aproape de comunităţile pe care le deservesc şi asigurarea de condiţii sanitare corespunzătoare; subliniază faptul că şcolile ar trebui să reprezinte spaţii de siguranţă, unde drepturile copiilor sunt respectate, iar hărţuirea sexuală şi violenţa în şi în jurul şcolilor ar trebui să facă obiectul unor măsuri energice de prevenire şi ar trebui soluţionate;

145.   invită statele membre să promoveze proiecte de coabitare intergeneraţională (case intergeneraţionale) pentru a permite copiilor să crească lângă persoane în vârstă şi pentru a permite persoanelor în vârstă pe de o parte, să profite, de o reţea de acompaniere socială şi, pe de altă parte, să contribuie la dezvoltarea copiilor, împărtăşindu-le cunoştinţele şi experienţa lor;

146.   subliniază că dreptul la educaţie reprezintă o condiţie de bază pentru dezvoltarea socială a copiilor şi că aceasta trebuie să fie accesibilă tuturor copiilor, pe baza aptitudinilor lor personale, independent de originea etnică şi socială, precum şi de situaţia familială a acestora;

147.   consideră că accesul copiilor la educaţie nu ar trebui să depindă de statutul lor şi/sau de statutul părinţilor; subliniază importanţa oferirii acestui acces copiilor emigranţilor şi/sau ai refugiaţilor;

148.   subliniază faptul că viitoarea strategie ar trebui să recunoască dreptul la educaţie pe baza egalităţii de şanse şi a nediscriminării;

149.   încurajează statele membre să pună accent pe includerea în programele şcolare a materialelor legate de drepturilor omului şi de valorile comune care reprezintă piatra de temelie a cetăţeniei democratice;

150.   solicită ca printre priorităţile strategiei UE să figureze adoptarea unui ansamblu coerent de măsuri prin care să se asigure că şi copiii cu handicap se bucură de drepturile lor, cu scopul de a evita orice formă de discriminare şi de a favoriza integrarea lor şcolară, socială şi profesională, în orice etapă a vieţii lor;

151.   recomandă, de asemenea, Comisiei şi statelor membre să analizeze nevoile speciale ale elevilor cu handicap şi să desfăşoare un program şcolar adaptat necesităţilor lor pentru stimularea integrării lor în societate;

152.   solicită Comisiei şi statelor membre să acorde o atenţie deosebită educaţiei integrate a copiilor cu handicap, asigurând astfel buna integrare socială a acestora încă din timpul şcolii şi sporind toleranţa copiilor sănătoşi, fără handicap, faţă de handicapuri şi inegalităţile sociale;

153.   solicită să fie abordate cu cea mai mare hotărâre chestiunile legate de discriminare, diversitatea socială, predarea toleranţei în şcoli, educaţia privind o viaţă sănătoasă, educaţia alimentară, prevenirea abuzului de alcool şi stupefiante, produse medicinale şi psihotrope şi alte substanţe toxice, precum şi educaţia corespunzătoare legată de sănătatea sexuală;

154.   constată că acordarea de îngrijire timpurie pentru copii în instituţii colective (de exemplu: creşe, şcoli) este una din cele mai bune modalităţi de soluţionare a problemei echilibrului dintre viaţa profesională şi cea familială şi, de asemenea, este un mijloc prin care să se asigure, într-o etapă timpurie a dezvoltării copiilor, că aceştia beneficiază de şanse egale şi că sunt socializaţi.

155.   subliniază că interzicerea în cazul fetelor de a lua parte la educaţie şi la sporturi, precum înotul, din motive culturale nu este justificată de nicio cultură sau religie şi nu trebuie tolerată;

156.   invită statele membre să ofere tuturor copiilor un acces gratuit sau puţin costisitor la structuri de joacă şi sport adaptate vârstei lor;

Sănătate

157.   arată că în Europa obezitatea reprezintă o problemă îngrijorătoare aflată în creştere, în special în rândul copiilor; evidenţiază faptul că estimările arată că mai mult de 21 de milioane de copii sunt supraponderali în UE, iar acest număr este în creştere cu 400 000 în fiecare an; invită Comisia să înainteze propuneri pentru reglementarea publicităţii agresive şi înşelătoare şi pentru îmbunătăţirea dispoziţiilor pentru etichetarea nutritivă a alimentelor procesate în vederea soluţionării problemei obezităţii care ia amploare;

158.   solicită statelor membre şi autorităţilor lor competente să facă tot posibilul pentru a oferi copiilor un mediu de viaţă sănătos, având în vedere efectul disproporţionat pe care poluarea şi condiţiile de trai precare le pot avea asupra celor tineri; ar trebui acordată atenţia cuvenită, de asemenea, condiţiilor legate de mediul de învăţare al copiilor şi ar trebui introduse norme corespunzătoare în acest sens;

159.   reaminteşte dreptul copiilor la sănătate şi, în special, dreptul adolescenţilor la sănătatea sexuală şi reproductivă, şi subliniază faptul că protecţia sănătăţii mamei trebuie să facă parte integrantă din viitoarea strategie a UE în domeniul drepturilor copilului, care ar trebui să promoveze condiţii de trai şi lucru corespunzătoare pentru femeile gravide şi care alăptează şi insistă asupra respectării legislaţiei existente care protejează drepturile femeilor care lucrează, precum şi accesul egal şi universal la servicii medicale publice pre şi postnatale de calitate pentru toate femeile, în vederea reducerii mortalităţii maternale şi infantile şi a transmiterii bolilor de la mamă la copil; subliniază importanţa vitală pe care concediul de maternitate o are în dezvoltarea copilului, mai ales din perspectiva contactului strâns pe care îl are cu mama nu numai în timpul primelor luni care urmează naşterii, ci şi în timpul primilor ani din viaţă;

160.   salută recunoaşterea de către Comisie a faptului că, de la naştere până la maturitate, copiii au nevoi diferite, în funcţie de etapele de dezvoltare ale vieţii lor; reaminteşte dreptul copiilor la cel mai înalt standard de sănătate şi, în mod special, dreptul adolescenţilor la sănătate sexuală şi reproductivă şi la educaţie şi servicii de planificare familială şi că, prin urmare, acestea trebuie să facă parte integrantă din viitoarea strategie a UE privind drepturile copilului;

161.   observă că drepturile copilului astfel cum sunt prevăzute în Convenţia ONU privind drepturile copilului se referă la toate persoanele sub vârsta de 18 ani şi că trebuie recunoscute nevoile specifice privind sănătatea sexuală şi reproductivă şi drepturile adolescenţilor;

162.   subliniază importanţa promovării politicilor în materie de sănătate sexuală şi reproductivă, menite să reducă şi să prevină pe cât posibil infecţiile cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA), sarcinile nedorite şi avorturile ilegale şi riscante în rândul tinerelor şi neînţelegerea de către tineri a nevoilor lor în materie de sănătate a reproducerii;

163.   invită Comisia să ia măsuri pentru protejarea copiilor ai căror părinţi suferă de HIVSIDA şi evidenţiază necesitatea de a respecta ODM 5 (pentru ameliorarea sănătăţii maternale), ODM 5 (pentru reducerea mortalităţii infantile) şi ODM 6 (pentru combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor maladii); solicită, de asemenea, investiţii în domeniul cercetării şi elaborării de formule pediatrice antiretrovirale, pentru furnizarea de plase anti-malarie pentru paturi şi promovarea imunizării prin intermediul Alianţei GAVI (denumită anterior Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizare);

164.   solicită statelor membre să ofere educaţie sexuală, informaţie şi consiliere pentru mărirea gradului de conştientizare şi a respectului faţă de sexualitatea celuilalt şi pentru prevenirea sarcinilor nedorite, a răspândirii HIV/SIDA şi a altor boli cu transmitere sexuală şi să faciliteze accesul la diferitele mijloace contraceptive şi la informaţiile referitoare la acestea;

165.   solicită statelor membre să se asigure că li se oferă tuturor copiilor şi adolescenţilor, şcolarizaţi sau nu, informaţii ştiinţifice cuprinzătoare şi personalizate cu privire la sănătatea sexuală şi reproductivă, pentru a putea a alege în cunoştinţă de cauză în aspecte legate de sănătate, inclusiv în ceea ce priveşte prevenirea bolilor cu transmitere sexuală şi a HIV/SIDA.

166.   încurajează statele membre şi Comisia să promoveze, atât în interiorul cât şi în exteriorul Uniunii, accesul egal pentru copiii de ambele sexe la serviciile medicale, punând un accent deosebit pe copiii defavorizaţi şi pe cei care provin din minorităţi etnice sau sociale;

167.   invită Comisia şi statele membre să îşi intensifice eforturile de combatere a efectelor nocive ale alcoolului asupra femeilor şi copiilor, prin:

   a) furnizarea mai multor informaţii femeilor cu privire la tulburările cauzate de alcoolismul fetal,
   b) acordarea de servicii de îngrijire medicală şi consiliere pentru femeile care au probleme cu alcoolul în timpul şi după perioada de sarcină, precum şi pentru femeile şi copiii care provin din familii cu probleme legate de alcool şi stupefiante,
   c) introducerea unor reglementări mai dure privind publicitatea pentru băuturile alcoolice şi sponsorizarea evenimentelor sportive de către industria băuturilor alcoolice, sub forma unei interziceri a publicităţii între orele 6.00 - 21.00 şi prin interzicerea reclamelor pentru alcool care se adresează copiilor (jocuri de calculator, benzi desenate), astfel încât să nu se transmită copiilor o imagine pozitivă despre alcool, şi
   d) interzicerea băuturilor alcoolice al căror design nu diferă prea mult de cel al dulciurilor sau jucăriilor, deoarece copiii nu pot face diferenţa dintre băuturile alcoolice şi băuturile nealcoolice.

168.   solicită Comisiei şi statelor membre să garanteze crearea condiţiilor necesare pentru ca fiecare copil să aibă acces la toate nivelurile şi tipurile de asistenţă medicală şi, dacă este necesar, să adopte măsuri pozitive pentru a permite grupurilor defavorizate să beneficieze de servicii medicale la care, altfel, nu ar fi avut acces;

169.   reaminteşte faptul că Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează(14) prevede drepturi legate de contractul de muncă pentru femeile gravide sau care alăptează, solicitând angajatorilor să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că nici femeile şi nici copilul nenăscut nu sunt expuşi unui risc la locul de muncă;

170.   solicită cercetarea şi evaluarea efectelor mediului înconjurător asupra sistemelor hormonale, neurologice, psihologice şi imunitare ale copiilor, introducerea testelor de impact asupra copiilor în toate proiectele de urbanism şi transporturi şi etichetarea pozitivă a jucăriilor importate care nu sunt produse prin munca copiilor;

Înregistrarea naşterii

171.   recunoaşte dreptul oricărui copil de a fi înregistrat la naştere, ca o recunoaştere juridică a existenţei sale şi a dreptului său de a obţine cetăţenie şi identitate, indiferent de sex, de originea etnică sau de naţionalitatea sau statutul de refugiat, imigrant sau solicitant de azil al părinţilor;

172.   admite că posesia unui certificat de naştere contribuie la protecţia copilului împotriva încălcării drepturilor sale, care apare ca urmare a incertitudinii cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că sistemele fiabile de înregistrare la naştere împiedică traficul de copii şi de organe, frânează adopţia ilegală şi împiedică supraestimarea vârstei copiilor în scopul căsătoriei precoce, recrutării militare a minorilor, exploatării sexuale, muncii copiilor(15) şi aplicării aceluiaşi tratament judiciar minorilor ca şi adulţilor;

173.   subliniază faptul că "invizibilitatea" copiilor neînregistraţi măreşte vulnerabilitatea acestora şi probabilitatea ca încălcările drepturilor lor să treacă neobservate;

174.   deploră existenţa unei discriminări sexuale legate de înregistrarea naşterilor în unele ţări, cu legi şi practici care sunt contrare Convenţiei ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, şi care includ refuzul înregistrării în cazul mamelor singure, refuzul naţionalităţii mamei şi discriminarea la înregistrarea fetelor fără educaţie şcolară, atunci când accesul la înregistrare se bazează pe sistemul de educaţie;

175.   invită atât Comisia, cât şi organizaţiile pentru drepturile copilului şi organizaţiile pentru ajutor umanitar, să-şi unească eforturile pentru a mări gradul de sensibilizare cu privire la necesitatea înregistrării naşterilor în ţări terţe; ia act de faptul că absenţa unui certificat de naştere poate împiedica recunoaşterea unor posibile drepturi de moştenire şi accesul copiilor la învăţământ, asistenţă medicală şi asistenţă materială din partea statului; solicită promovarea unor măsuri care să asigure prestarea universală a unor astfel de servicii până la completarea procesului oficial de înregistrare;

176.   invită Comisia să îndemne statele să stabilească sisteme permanente de înregistrare, operaţionale de la nivel naţional până la nivel de sat, gratuite pentru întreaga populaţie, inclusiv pentru persoanele care locuiesc în zone îndepărtate, printre altele, prin asigurarea, unor birouri mobile de înregistrare unde este cazul şi a unei formări adecvate pentru funcţionarii birourilor de înregistrare şi alocarea de resurse suficiente pentru finanţarea acestor iniţiative;

177.   invită instituţiile comunitare şi statele membre să-şi intensifice eforturile pentru a asigura o coordonare eficientă a politicilor de încurajare a înregistrării naşterilor, în special prin implicarea ONU şi a agenţiilor subordonate acesteia, cu scopul de a ajunge la un acord privind o agendă de lucru comună care să producă o reacţie eficientă şi universală;

Copiii în conflictele armate

178.   subliniază necesitatea crucială de a pune în aplicare Orientările UE cu privire la situaţia copiilor în conflicte armate;

179.   îndeamnă statele membre să încorporeze în legislaţiile lor naţionale Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale şi să investigheze, să urmărească penal şi să pedepsească toate persoanele care recrutează ilegal copii în forţe sau grupuri armate sau care îi obligă să participe activ la situaţii de conflict, cu scopul de a se asigura că sunt depuse toate eforturile pentru a se pune capăt culturii impunităţii în ceea ce priveşte aceste infracţiuni;

180.   salută adoptarea în 2007 a "Angajamentelor de la Paris privind protecţia copiilor împotriva recrutării ilegale sau folosirii în forţe armate sau grupuri armate" ca o actualizare a Principiilor de la Cape Town din 1997 şi îndeamnă toate statele să le adopte;

181.   consideră că sunt necesare măsuri prin care să se asigure tratamentul copiilor lipsiţi de libertate în conformitate cu legislaţia internaţională în domeniul umanitar şi al drepturilor omului, luându-se în considerare statutul lor special de copii, precum şi măsuri prin care să se interzică detenţia copiilor împreună cu adulţii, cu excepţia părinţilor cu copii mici; în acest sens, subliniază necesitatea promovării unor programe de formare, destinate sensibilizării funcţionarilor şi personalului din sistemele juridice şi poliţieneşti, în ţările în care s-a constatat utilizarea fetelor sau băieţilor ca soldaţi;

182.   subliniază necesitatea tratării copiilor în conformitate cu normele justiţiei pentru minori, precum şi necesitatea căutării de alternative la procedurile judiciare existente; solicită asistarea copiilor în instanţă de către procurorii specializaţi în justiţia pentru minori şi avocaţii ce activează în domeniul dreptului social; solicită constituirea de comisii de "adevăr şi reconciliere";

183.   solicită reintegrarea şi reabilitarea fizică, socială şi psihologică a foştilor copii soldaţi şi a altor copii afectaţi de conflicte armate, reunificarea acestora cu familiile lor, îngrijirea alternativă în cazurile în care reîntregirea familiei nu este posibilă, cursuri educative de recuperare şi difuzarea de informaţii privind HIV/SIDA; subliniază necesitatea de a se rezolva carenţele specifice reintegrării fetelor soldaţi, care sunt câteodată repudiate şi marginalizate din punct de vedere social, prin alocarea de resurse speciale pentru a realiza programe de educaţie, sănătate sexuală, sprijin psihologic şi mediere familială;

184.   subliniază necesitatea ca statele membre să ia măsuri diplomatice comune acolo unde se constată recrutarea copiilor în unităţi militare sau grupuri armate;

185.   constată că asistenţa de urgenţă pentru copiii din statele fragile, afectate de conflicte, include rareori un învăţământ adecvat şi invită Comisia să sprijine activităţile educative, inclusiv punerea în aplicare a standardelor minime definite de Reţeaua de inter-agenţii pentru educaţie în situaţii de urgenţă, atât în situaţii de urgenţă, cât şi în etapa de tranziţie de la situaţia de criză la dezvoltare;

186.   subliniază faptul că lipsa unei soluţionări finale a conflictelor îngheţate creează o situaţie în care în zonele respective statul de drept este neglijat şi se comit încălcări ale drepturilor omului şi că acest lucru constituie un impediment major în asigurarea respectării drepturilor copilului; solicită luarea de măsuri care să vizeze nevoile specifice ale copiilor şi familiilor acestora în zone de conflict îngheţat;

Copiii şi democraţia

187.   subliniază dreptul copiilor de a creşte într-o societate liberă şi deschisă, în care se respectă drepturile omului şi libertatea de expresie şi în care pedeapsa cu moartea nu mai este aplicată, în special minorilor;

188.   subliniază faptul că poziţia copiilor în statele nedemocratice este foarte precară şi invită Comisia să aibă în vedere acest grup de oameni;

189.   invită Comisia să aibă în vedere chestiunea sensibilizării din punct de vedere politic a copiilor şi tinerilor din ţări terţe în care democraţia este restricţionată, astfel încât aceşti tineri să poată deveni cetăţeni conştienţi din punct de vedere politic;

190.   invită Comisia să sublinieze importanţa de a oferi tinerilor posibilitatea să-şi exprime opiniile în mod voluntar, cu ajutorul organizaţiilor (politice) pentru tineret;

o
o   o

191.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, statelor membre, Reţelei europene a observatorilor naţionali ai copilăriei (ChildONEurope), Consiliului Europei, Comitetului pentru drepturile copilului al Organizaţiei Naţiunilor Unite, UNICEF, Organizaţiei Internaţionale a Muncii(OIM), Înaltului Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

(1) JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
(2) JO L 53, 22.2.2007, p. 1.
(3) http://www.savethechildren.net/alliance/where_we_work/europegrp_haveyoursay.html.
(4) JO C 300 E, 9.12.2006, p. 259.
(5) http://ec.europa.eu/justice_home/cfr_cdf/doc/thematic_comments_2006_en.pdf.
(6) JO L 13, 20.1.2004, p. 44.
(7) JO L 338, 23.12.2003, p. 1. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2116/2004 (JO L 367, 14.12.2004, p. 1).
(8) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 355.
(9) Convenţia OIM 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor se referă în mod direct la trafic ca fiind una dintre cele mai grave forme de exploatare.
(10) JO L 332, 18.12.2007, p. 27.
(11) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 220.
(12) ECPAT semnifică Eliminarea prostituţiei copiilor, a pornografiei infantile şi traficului cu copii în scopuri sexuale, reţea internaţională de asistenţă.
(13) JO L 180, 19.07.2000, p. 22.
(14) JO L 348, 28.11.1992, p. 1.
(15) Astfel cum a fost definită la articolul 32 alineatul (1) din Convenţia ONU privind drepturile copilului

Ultima actualizare: 15 septembrie 2008Notă juridică