Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/2274(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0153/2008

Texte depuse :

A6-0153/2008

Dezbateri :

PV 07/05/2008 - 15
CRE 07/05/2008 - 15

Voturi :

PV 08/05/2008 - 5.7
CRE 08/05/2008 - 5.7
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0193

Texte adoptate
DOC 300k
Joi, 8 mai 2008 - Bruxelles Ediţie definitivă
Drepturile omului în lume (2007) şi politica europeană în acest domeniu
P6_TA(2008)0193A6-0153/2008

Rezoluţia Parlamentului European din 8 mai 2008 referitoare la Raportul anual 2007 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2007/2274(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere cel de-al nouălea Raport anual UE privind drepturile omului (2007)(1) ,

–   având în vedere articolele 3, 6, 11, 13 și 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 177 și 300 din Tratatul CE,

–   având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate instrumentele internaționale relevante privind drepturile omului(2) ,

–   având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–   având în vedere toate convențiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului și protocoalele lor opționale,

–   având în vedere instrumentele regionale privind drepturile omului și, în special, Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și Protocolul facultativ privind drepturile femeilor în Africa, Convenția americană privind drepturile omului și Carta arabă a drepturilor omului,

–   având în vedere intrarea în vigoare, la 1 iulie 2002, a Statutului de la Roma al Tribunalului Penal Internațional (TPI) și rezoluțiile sale privind TPI(3) ,

–   având în vedere Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane și planul Uniunii Europene pe 2005 privind cele mai bune practici, standarde și proceduri pentru combaterea și prevenirea traficului cu ființe umane(4) ,

–   având în vedere protocolul nr. 13 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele,

–   având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (Convenția împotriva torturii),

–   având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului,

–   având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și protocolul facultativ la aceasta,

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene(5) ,

–   având în vedere Acordul de parteneriat ACP-CE și revizuirea acestuia(6) ,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 a Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind stabilirea unui instrument de finanţare pentru promovarea democraţiei şi a drepturilor omului în lume (7) (Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind drepturile omului în lume,

–   având în vedere rezoluțiile sale privind cea de-a cincea și cea de-a șaptea sesiune a Consiliului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite (UNHRC), adoptate la 7 iunie 2007(8) , respectiv la 21 februarie 2008(9) , și rezultatul negocierilor asupra acestuia,

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului și la democrație în acordurile UE(10) ,

–   având în vedere rezoluțiile sale din 1 februarie 2007(11) și 26 aprilie 2007(12) privind inițiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei capitale și având în vedere rezoluția 62/149 din 18 decembrie 2007 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei capitale,

–   având în vedere rezoluția sa din 20 septembrie 2001 privind mutilarea genitală a femeilor(13) , în care se afirmă că orice formă de astfel de mutilare, indiferent de gravitate, constituie un act de violență împotriva femeilor și o violare a drepturilor lor fundamentale,

–   având în vedere rezoluția sa din 6 septembrie 2007 privind funcționarea dialogurilor și a consultărilor cu țările terțe cu privire la drepturile omului(14) , inclusiv drepturile femeilor, care trebuie să fie abordate explicit în cadrul tuturor dialogurilor pe tema drepturilor omului,

–   având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2006 privind libertatea de expresie pe internet(15) ,

–   având în vedere toate rezoluțiile sale privind cazuri urgente de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept,

–   având în vedere Forumul ONG-urilor din Uniunea Europeană pe tema drepturilor omului, organizat la Lisabona, în decembrie 2007,

–   având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, semnată de Comunitatea Europeană și de majoritatea statelor membre ale acesteia la 30 martie 2007, în care se instituie obligația de a include interesele și preocupările persoanelor cu handicap în acțiunile din domeniul drepturilor omului care vizează țările terțe,

–   având în vedere nota orientativă privind handicapul și dezvoltarea, adresată delegațiilor și serviciilor Uniunii Europene și publicată în iulie 2004,

–   având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului și activitățile reprezentantului special al Secretarului General al Națiunilor Unite în legătură cu situația apărătorilor drepturilor omului,

–   având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate, adoptată în decembrie 2006,

–   având în vedere Orientările Uniunii Europene referitoare la promovarea respectării dreptului internațional în domeniul umanitar(16) , la copii și conflictele armate și la apărătorii drepturilor omului, precum și la pedeapsa capitală, tortura și alte tratamente crude, inumane sau degradante, la dialogurile cu țările terțe pe tema drepturilor omului și la promovarea și protecția drepturilor copilului,

–   având în vedere articolul 45 și articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru libertăți civile, justiției și afaceri interne (A6-0153/2008),

A.   întrucât al nouălea Raport anual al Uniunii Europene privind drepturile omului (2007), elaborat de Consiliu și Comisie, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităților instituțiilor Uniunii Europene din domeniul drepturilor omului în interiorul și în afara Uniunii Europene,

B.   întrucât prezenta rezoluţie își propune să examineze, să evalueze și, acolo unde este cazul, să prezinte critici constructive ale activităților referitoare la drepturile omului întreprinse de Comisie, Consiliu și Parlament;

C.   întrucât situația drepturilor omului din interiorul Uniunii Europene are, în mod cert, un impact direct asupra credibilității și capacității sale de a implementa o politică externă eficientă,

D.   întrucât drepturile omului și protecția acestora se bazează pe - și ar trebui promovată în paralel cu - statul de drept, guvernarea democratică, principiul separației puterilor și al răspunderii politice, precum și o serie de drepturi politice care să le permită beneficiarilor să fie proprii lor avocați în materie de drepturi ale omului,

E.   întrucât trebuie făcute eforturi pentru a acorda o mai mare atenție respectării drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor politice, în cadrul negocierii și implementării acordurilor comerciale bilaterale sau regionale, chiar și a celor încheiate cu parteneri comerciali importanți,

F.   întrucât dreptatea, libertatea, democrația și statul de drept, garantând libertățile fundamentale și drepturile omului, constituie pilonii unei păci durabile; întrucât o pace durabilă nu poate exista în condițiile în care cei care încalcă sistematic drepturile omului și dreptul internațional din domeniul umanitar sunt protejați,

G.   întrucât politicile de promovare a drepturilor omului sunt periclitate în multe regiuni ale globului, deoarece încălcarea drepturilor omului este însoțită inevitabil de încercarea celor care le încalcă de a reduce efectele oricărei politici de promovare a acestor drepturi, în special în țările în care încălcarea drepturilor omului constituie un element esențial pentru menținerea la putere a unui guvern nedemocratic,

H.   întrucât 82% dintre persoanele cu handicap din țările în curs de dezvoltare trăiesc încă sub pragul sărăciei și continuă să facă obiectul unor abuzuri din punctul de vedere al drepturilor omului, incluzând negarea dreptului la viață și tratamente inumane sau degradante, și întrucât situația copiilor cu handicap este deosebit de îngrijorătoare din această perspectivă,

I.   întrucât, conform Constituției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), atingerea celui mai înalt grad posibil de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale tuturor ființelor umane, indiferent de rasă, religie, convingeri politice și condiție economică sau socială, și întrucât sănătatea oamenilor este fundamentală pentru instaurarea păcii sau a securității,

1.   își exprimă regretul pentru faptul că Uniunea Europeană este încă departe de a duce o politică coerentă și intransigentă de promovare a drepturilor omului în lume și subliniază necesitatea creșterii eficienței acestei politici; consideră că trebuie realizate progrese semnificative pentru a asigura respectarea strictă a dispozițiilor existente ale UE privind drepturile omului;

2.   consideră că, pentru a realiza o ameliorare semnificativă a promovării drepturilor omului, trebuie luate măsuri pentru a consolida politica externă și de securitate comună a UE (PESC) - adesea pusă în umbră din cauza preeminenței intereselor naționale ale statelor membre - cu scopul de a garanta că promovarea drepturilor omului este tratată ca o prioritate și că, reprezentând un obiectiv al PESC, așa cum se subliniază în articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană, este strict transpusă în fapt;

3.   solicită Consiliului şi Comisiei să depună eforturi mai substanțiale pentru a ameliora capacitatea Uniunii Europene de a reacționa rapid la încălcările drepturilor omului din țările terțe, nu în ultimul rând prin integrarea politicii referitoare la drepturile omului în toate politicile externe ale Uniunii Europene cu privire la țările respective și prin abordarea sistematică a problematicii drepturilor omului în cadrul dialogului politic la toate nivelurile;

Principii generale și propuneri privind drepturile omului, democrația, pacea și non-violența

4.   reafirmă că drepturile omului - așa cum sunt definite în principalele instrumente și convenții internaționale, printre care și Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene - sunt drepturi universale, şi indivizibile a căror respectare practică și efectivă constituie o garanție esențială pentru implementarea și aplicarea dreptului și ordinii internaționale, precum și pentru promovarea păcii, libertății, dreptății și democrației;

5.   consideră că posibilitatea de a invoca efectiv drepturile omului în instanțele locale și naționale din lumea întreagă sau, dacă nu, în fața instanțelor supranaționale, trebuie să fie stabilită ca un obiectiv explicit și esențial al politicilor UE, și în primul rând al politicii externe și de securitate comune;

6.   consideră că unul dintre principalele obiective politice ale Uniunii Europene ar trebui să fie sprijinirea instituțiilor juridice la toate nivelurile, ca parte a eforturilor de asigurare a respectării eficiente a drepturilor omului și, în special, oferirea de sprijin tribunalelor internaționale;

7.   solicită, de aceea, Consiliului şi Comisiei să ia măsuri urgente - luând ca model ceea ce s-a făcut pentru crearea TPI - pentru a susține activitatea tuturor instanțelor implicate în protecția drepturilor omului; consideră, mai precis, că trebuie alocate resurse financiare suplimentare Curții Europene a Drepturilor Omului, datorită numărului foarte mare de cazuri cu care se confruntă și că ar trebui acordat un sprijin maxim activității Curții interamericane a drepturilor omului și a Curții Africane pentru drepturile omului și ale popoarelor și ar trebui avansat în direcția facilitării instituirii unei Curți a Drepturilor Omului a statelor din Asia și Pacific;

8.   consideră că dreptul la democrație - înțeles ca drept al fiecărui cetățean de a participa, fără discriminare, la exercitarea suveranității poporului în cadrul instituțiilor statului de drept - este un drept universal, dobândit istoric și recunoscut explicit în CEDO, în Pactul internațional privind drepturile civile și politice, în Declarația de la Viena din 1993 a Conferinţei mondiale privind drepturile omului și în Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite; dreptul la democrație implică, din partea instituțiilor comunității internaționale, a Uniunii Europene și a tuturor statelor membre, datoria de a conlucra pentru ca oamenii din toată lumea să beneficieze fără impedimente de acest drept; consideră că pentru realizarea acestei stări de lucruri, se impune întreprinderea unui pas suplimentar, mai precis crearea unei reţele autentice a democraţiilor din toată lumea prin transformarea şi consolidarea organizaţiilor existente;

9.   consideră că nonviolenţa este mijlocul cel mai potrivit pentru exercitarea deplină, pentru afirmarea, promovarea și respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale omului; își exprimă convingerea că difuzarea acestui concept de nonviolență trebuie să constituie un obiectiv prioritar al politicii UE de promovare a drepturilor omului și a democrației și își afirmă intenția de a contribui la actualizarea și la studiul teoriilor și practicilor moderne ale acțiunii nonviolente, inclusiv printr-o analiză comparată a celor mai bune practici utilizate de-a lungul istoriei; pentru a plasa acest demers într-o poziție politică centrală, propune ca în 2009 să fie convocată o conferință europeană pe tema nonviolenței, iar 2010 să fie declarat Anul european al nonviolenței; solicită statelor membre să conlucreze, sub egida Organizației Națiunilor Unite, în vederea proclamării deceniului 2010-2020, "deceniul nonviolenței";

Raportul anual 2007 al Uniunii Europene privind drepturile omului

10.   subliniază importanța Raportului anual al Uniunii Europene privind drepturile omului din perspectiva analizării și evaluării politicii UE în materie de drepturile omului și recunoaște că acest raport oferă o imagine de ansamblu asupra volumului crescând de activități ale Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului;

11.   consideră că este necesar un volum mai mare de informații de mai bună calitate pentru evaluarea politicilor anterioare și că trebuie propuse idei și orientări pentru a modifica abordarea generală și a adapta prioritățile politicilor în funcție de fiecare țară; în vederea adoptării strategiei de țară privind drepturile omului, sau cel puțin a unei secțiuni în documentele de strategie de țară; solicită din nou evaluarea periodică regulată a funcționării și a rezultatelor politicilor Uniunii Europene, a instrumentelor și inițiativelor sale în materie de drepturi ale omului din țările terțe; invită Consiliul şi Comisia să creeze indici și standarde specifice cuantificabile pentru evaluarea eficienței acestor politici;

12.   salută prezentarea publică a raportului pe anul 2007 elaborat de Consiliu și Comisie în cadrul ședinței plenare din decembrie 2007 a Parlamentului, în paralel cu acordarea premiului anual Saharov pentru libertatea în gândire lui Salih Mahmoud Mohamed Osman, din Sudan; s-a instituit astfel o practică regulată, care a transformat ședința plenară din decembrie într-un eveniment anual major în contextul activităților UE din domeniul drepturilor omului;

13.   solicită din nou Consiliului și Comisiei să identifice "țările cu o situație îngrijorătoare" în care este deosebit de dificilă promovarea drepturilor omului și să stabilească, în acest scop, criterii de evaluare a țărilor pe baza scorului lor în materie de drepturile omului, permițând astfel stabilirea unor priorități specifice în cadrul politicilor;

Activitățile Consiliului și Comisiei în domeniul drepturilor omului în cadrul forurilor internaționale

14.   consideră că o consolidare atât cantitativă, cât și calitativă a secretariatului drepturilor omului din cadrul Consiliului ar permite creșterea vizibilității și întărirea rolului Uniunii Europene în domeniul promovării și respectării drepturilor omului în politica sa externă; așteaptă ca numirea unui Înalt Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate Comună, care va fi, în același timp, vicepreședinte al Comisiei, să mărească în mod considerabil coerența și eficiența UE în acest domeniu;

15.   consideră că progresul realizat în înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale reprezintă un prim pas care răspunde apelului Parlamentului de stabilire a unui cadru integrat de reguli și instituții concepute pentru a conferi un caracter obligatoriu Cartei drepturilor fundamentale și pentru a asigura respectarea sistemului prevăzut în CEDO, precum și apelului său de elaborare a unei politici cuprinzătoare a UE privind drepturile minorităților; subliniază importanța faptului că mandatul Agenției include și acele țări care au încheiat un acord de stabilizare și asociere cu UE;

16.   consideră că este indispensabil ca, pe viitor, mandatul reprezentanților speciali ai Uniunii Europene să cuprindă, în mod explicit, promovarea și garantarea respectării drepturilor omului;

17.   consideră că capacitatea Uniunii Europene de prevenire, reacție, gestionare și soluționare a crizelor s-a dovedit a fi insuficientă și solicită Consiliului, urmare a recomandărilor sale anterioare privind înființarea unui Corp civil european pentru pace, să transforme treptat aspectele civile ale Politicii Europene de Securitate și Apărare într-un "Serviciu civil de pace", care să gestioneze crizele civile pe termen scurt și să contribuie la instaurarea păcii pe termen lung; consideră că, în acest cadru, Uniunea Europeană ar trebui să consolideze rețelele societății civile pe teren - la nivel subnațional, național și regional - astfel încât să impulsioneze instaurarea încrederii, consolidarea capacităților, monitorizarea și sensibilizarea, susținând astfel instituționalizarea participării societății civile la structurile regionale și subregionale de pace și securitate;

18.   reiterează solicitarea adresată Comisiei, de a încuraja statele membre și țările terțe cu care sunt în curs negocierile de aderare să semneze și să ratifice toate convențiile fundamentale și protocoalele anexate acestora ale Națiunilor Unite și Consiliului Europei din domeniul drepturilor omului; atrage în mod special atenția statelor membre ale Uniunii Europene asupra necesității de a ratifica Convenția Internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora din 1990, pe care nici un stat membru nu a ratificat-o până în prezent(17) ;

19.   solicită ratificarea promptă de către Comunitatea Europeană, precum și de către statele membre, a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap; insistă asupra faptului că Protocolul facultativ la Convenție trebuie considerat ca reprezentând o parte integrantă a acesteia și solicită aderarea simultană la Convenție și la Protocol;

20.   subliniază necesitatea intensificării implicării active, în 2008, a Uniunii Europene și a statelor sale membre în chestiunile legate de respectarea drepturilor omului și a democrației, în cadrul diferitelor foruri internaționale, printre care UNHRC, Adunarea Generală a ONU, Consiliul Ministerial al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Consiliul Europei;

21.   solicită îmbunătățirea cooperării și a coordonării dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană; salută semnarea, la 11 mai 2007, a memorandumul de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană și solicită ambelor părți să-l pună în practică; atrage atenția cu precădere asupra următoarelor recomandări din Raportul Juncker din 11 aprilie 2006 "Consiliul Europei - Uniunea Europeană: o ambiţie unică pentru continentul european":

   recomandarea de a crea un mecanism special pentru Uniunea Europeană, prin care aceasta să sesizeze Comisarul pentru drepturile omului, completând acțiunea organelor existente ale Uniunii, atât în cadrul procesului său de extindere, cât și în cadrul politicii sale europene de vecinătate (PEV) sau în acela al procesului de stabilizare și asociere;
   recomandarea de a crea un sistem de promovare și consolidare a democrației, folosind experiența și competențele Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei;
   recomandarea de sistematizare a recursului la expertiza Consiliului Europei în vederea asigurării complementarității și coerenței activității desfășurate de Uniunea Europeană și de Consiliul Europei;

22.   solicită consolidarea cooperării între Consiliul Europei și Uniunea Europeană în domeniul promovării drepturilor minorităților și al protejării limbilor regionale și a celor vorbite de minorități; solicită folosirea convențiilor obligatorii din punct de vedere legal ale Consiliului Europei, precum Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană pentru limbile regionale sau minoritare, precum și a mecanismului eficient de monitorizare a acestora; îndeamnă să se ia în considerare opinia comitetului consultativ privind convenția în legătură cu măsurile adoptate de statele care raportează, precum și rapoartele comitetului de experți privind carta, în legătură cu îndeplinirea angajamentelor asumate de statele participante în activitatea instituțiilor UE și, în special, în cadrul procesului de aderare în ceea ce privește țările candidate;

23.   constată că noul UNHRC poate deveni un cadru valoros pentru eforturile multilaterale ale UE în domeniul drepturilor omului; ia act de faptul că în timpul ultimului an de activitate acest organism nu şi-a făcut dovada credibilităţii dar subliniază din nou rolul esenţial al UNHRC în cadrul arhitecturii generale a ONU; crede că implementarea mecanismului universal periodic de revizuire va produce curând rezultate și îmbunătățiri concrete; solicită Consiliului și Comisiei să monitorizeze îndeaproape acest proces, astfel încât să se asigure că se implementează Rezoluția 60/251din 15 martie 2006 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind UNHRC, aceasta reprezentând punctul de plecare pentru revizuirea universală periodică, bazată pe informații obiective și fiabile, pe îndeplinirea de către fiecare stat membru a obligațiilor și angajamentelor sale în materie de drepturile omului, de o manieră care să asigure universalitatea acțiunii și egalitatea de tratament a tuturor statelor; solicită Consiliului să consulte Parlamentul cu privire la această chestiune;

24.   salută faptul că procedura de plângeri bazată pe fosta "procedură 1503" va continua să permită persoanelor și organizațiilor să depună pe lângă UNHRC plângeri legate de încălcări grave și probate corespunzător ale drepturilor omului și solicită Consiliului şi Comisiei să se asigure că organizațiile neguvernamentale (ONG) continuă să se facă auzite la UNHRC, astfel încât să se poată prevala de prerogativele conferite prin statutul lor consultativ, prezentând comunicări scrise și declarații orale;

25.   reafirmă importanța, în cadrul Consiliului pentru drepturile omului, al ONU, a procedurilor speciale și a mandatelor specifice pentru diferite țări; insistă asupra transparenței procesului de reînnoire a mandatelor și asupra necesității de a se acționa în vederea numirii de candidați independenți, experimentați și care se bucură de o reprezentativitate corespunzătoare, atât pe plan geografic, cât și în ceea ce privește genul; observă că mandatul grupului de experți pentru Darfur a trebuit să fie îmbinat cu cel al raportorului special pentru Sudan; ia notă și de decizia Uniunii Europene de a susține o rezoluție prin care se solicita neînnoirea mandatului experților în drepturile omului pentru Darfur, precum și de decizia UNHRC de a nu prelungi mandatele pentru Belarus și Cuba;

26.   solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să continue să facă presiuni în vederea instituirii unor criterii de aderare pentru alegerea în UNHRC, inclusiv emiterea unor invitații permanente la procedurile speciale; solicită, de asemenea, monitorizarea punerii efective în aplicare a angajamentelor electorale ale statelor membre ale ONU; solicită aplicarea acestei reguli pentru a decide asupra sprijinului acordat de UE țărilor candidate;

27.   solicită, în acest sens, Uniunii Europene să se angajeze oficial, alături de guverne democratice din alte grupuri regionale, în inițierea unor acțiuni formale de cooperare și consultare în cadrul UNHRC, având drept scop asigurarea succesului inițiativelor legate de respectarea principiilor înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului; consideră că eforturile multilaterale ale Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului pot da rezultate în cadrul forurilor Organizației Națiunilor Unite doar printr-o acțiune concertată a unei alianțe interregionale a statelor democratice, așa cum exemplifică recenta adoptare, la 18 decembrie 2007, a rezoluției menţionate anterior a Adunării Generale a Națiunilor Unite 62/149 privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei capitale;

28.   salută utilizarea de către Comisie a poziției sale de președinte al Procesului Kimberley în 2007, pentru a consolida mecanismele menite să pună capăt comerțului cu diamante de război; reiterează importanța Procesului Kimberley, dată fiind legătura dintre stoparea comerțului cu diamante de război și instaurarea unei păci și securități durabile; salută Turcia și Liberia ca noi participanți, în 2007, la Procesul Kimberley, precum și readmiterea Republicii Congo (numărul total al participanților ajungând astfel la 48, inclusiv cele 27 de state membre ale Comunității Europene);

29.   salută faptul că cea de-a treia conferință internațională vizând încheierea unui tratat internațional de interzicere a producției, utilizării, transferului și depozitării bombelor cu dispersie, în conformitate cu principiile dreptului internațional din domeniul umanitar, a avut loc la Viena în decembrie 2007, cu sprijinul fără rezerve al Uniunii Europene(18) ; solicită României și Ciprului, singurele state membre care nu au făcut încă acest lucru, să adere la Declarația de la Oslo din 23 februarie 2007 privind muniţiile cu dispersie; susține fără rezerve conferințele din cadrul procesului Oslo, şi anume cea care a avut loc la Wellington între 18 și 22 februarie 2008 și cea programată să aibă loc la Dublin între 19 și 30 mai 2008; se așteaptă ca toate statele membre ale Uniunii Europene să semneze tratatul la ceremonia planificată la sfârșitul anului 2008, la Oslo;

30.   invită Consiliul și Comisia să își continue eforturile ferme de promovare a ratificării universale a Statutului de la Roma și adoptarea legislației necesare de punere în aplicare la nivel național, în conformitate cu poziția comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind TPI(19) și Planul de acțiune; atrage atenția asupra faptului că nu toate președințiile Consiliului urmăresc acest obiectiv cu aceeași vigoare; solicită tuturor președințiilor să prezinte situația cooperării în cadrul TPI la toate summit-urile cu țările terțe; cere ca eforturile să fie continuate în direcția ratificării și implementării Acordului privind privilegiile și imunitățile TPI, acord care constituie un instrument operațional important pentru această instituție; ia act de intrarea în vigoare, la 8 decembrie 2007, a acordului cu Regatul Unit privind executarea sentințelor (precum și de intrarea în vigoare a unui acord similar cu Austria, în 2005) și recomandă insistent tuturor celorlalte state membre să preconizeze încheierea unor acorduri de aceeași natură cu TPI; recunoaște Acordul de cooperare și asistență dintre Uniunea Europeană și TPI ca un important mijloc de a completa obligațiile incumbând statelor membre;

31.   salută faptul că Japonia a ratificat Statutul de la Roma în iulie 2007, ridicând astfel numărul total al statelor părți la 105 în decembrie 2007; îndeamnă Republica Cehă, singurul stat membru al Uniunii Europene care nu a ratificat Statutul de la Roma, să îl ratifice imediat; solicită încă o dată tuturor țărilor care nu au ratificat încă Statutul de la Roma să facă acest lucru fără întârziere(20) ; invită România să anuleze acordul bilateral de imunitate încheiat cu Statele Unite ale Americii;

32.   îndeamnă toate statele membre să colaboreze pe deplin cu mecanismele justiției penale internaționale și, în special, prin aducerea în fața justiției a criminalilor aflați în libertate; ia, cu satisfacție, act de cooperarea Republicii Democrate Congo în cadrul operațiunii de transfer al lui Germain Katanga la TPI, de cooperarea Serbiei la arestarea și transferul lui Zdravko Tolimir la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) și de cooperarea Serbiei și Muntenegrului la arestarea și transferul lui Vlastimir Đjorđjević la TPII; cu toate acestea, observă cu îngrijorare faptul că Sudanul continuă să nu coopereze cu TPI în ceea ce privește arestarea și transferul lui Ahmad Muhammad Harun și ale lui Ali Muhammad Ali Abd-Al-Rahman; constată cu îngrijorare că mandatele TPI de arestare a patru membri ai "Armatei de rezistență a Domnului" din Uganda nu au fost încă executate; observă, de asemenea, cu îngrijorare, că Radovan Karadžić și Ratko Mladić sunt încă în libertate, nefiind deferiți TPII; invită, în această privință, autoritățile sârbe să asigure cooperarea deplină cu TPII, ceea ce ar contribui la arestarea și transferul tuturor celorlalți inculpați, pentru a deschide calea către ratificarea unui acord de stabilitate și asociere; consideră că procedura în curs deschisă la Haga împotriva fostului președinte al Liberiei, Charles Taylor, de către Tribunalul Special pentru Sierra Leone, constituie un important pas înainte spre eradicarea impunității;

33.   subliniază necesitatea consolidării sistemului justiției penale internaționale și recunoaște, în acest sens, instituirea mecanismului judiciar de reacție rapidă în noiembrie 2007 ca nou mecanism internațional de cooperare, având drept scop oferirea de competențe specifice și asistență în condițiile în care identificarea, colectarea și păstrarea informațiilor poate fi utilă într-o gamă largă de opțiuni judiciare internaționale și tranzitorie; solicită insistent TPI să-și intensifice eforturile de comunicare, pentru a angaja comunitățile unde există situații în curs de anchetă întru-un proces de interacțiune constructivă cu TPI, prin care populația să fie ajutată să înțeleagă și să susțină mandatul TPI, așteptările acesteia să fie luate în considerare, iar comunităților respective să li se dea posibilitatea de a urmări și înțelege procesul penal internațional; atrage atenția asupra rolului pe care îl pot juca mecanismele non-judiciare în combaterea încălcărilor drepturilor omului și a dreptului penal internațional, cu condiția să nu perturbe cursul normal al procedurii și să nu degenereze în parodie;

34.   salută adoptarea, de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, a declarației privind drepturile populațiilor indigene și felicită Consiliul și statele membre pentru contribuția lor la adoptarea acestui text, care va institui un cadru în care statele să poată proteja și promova drepturile popoarelor indigene, fără excluderi sau discriminare; în același timp, observă cu îngrijorare că, fără noi instrumente care să garanteze transpunerea în practică a declarației respective, nu se poate spera o reală îmbunătățire a vieții popoarelor indigene, în special a celor trăind în regimuri autoritare sau dictatoriale; îndeamnă Comisia, prin urmare, să urmărească transpunerea în practică a declarației, în primul rând prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului, recomandând în mod special statelor membre să ratifice, în regim de urgență, Convenția 169 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind populațiile indigene și tribale, care susține, prin intermediul unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, principiile prevăzute în declarație;

35.   invită din nou Comisia să dezvolte o strategie-cadru europeană privind romii, având în vedere situația socială deosebită a comunităților de romi în Uniunea Europeană, în țările candidate, precum și în țările implicate în procesul de stabilizare și de asociere în ceea ce privește Balcanii de Vest;

36.   îndeamnă UE să joace un rol cheie în cadrul conferinței de evaluare a conferinței de la Durban în vederea promovării unui text echilibrat, care să combată rasismul și nu să încerce să nege legitimitatea statelor democratice și să promoveze ura, așa cum s-a întâmplat în Durban în 2001;

37.   constată cu regret că, în ciuda recomandării Comisiei, exprimată în mai multe ocazii, de ratificare a Convenției 169 a OIM, acum, la aproape 20 de ani de la intrarea ei în vigoare, doar 3 state membre - Danemarca, Țările de Jos și Spania - au ratificat-o; încurajează, prin urmare, inițiativele menite să crească gradul de sensibilizare cu privire la acest important instrument juridic și la consolidarea eficienței sale în întreaga lume, prin asigurarea ratificării sale de către toate statele membre;

Rezultate de obținut în legătură cu orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului

38.   reiterează solicitarea adresată Comisiei și ambasadelor și consulatelor statelor membre de a se asigura că toți membrii personalului lor sunt la curent cu orientările privind drepturile omului; consideră că instituirea unui nou Serviciu european de acțiune externă ar trebui să constituie o oportunitate pentru armonizarea abordărilor misiunilor externe ale statelor membre și ale Comisiei în domeniul drepturilor omului, utilizând în comun structurile și personalul, astfel încât să se creeze adevărate "ambasade ale Uniunii Europene";

39.   ia act de demersul Președinției germane și a celei portugheze în vederea finalizării orientărilor privind drepturile omului în privința drepturilor copilului; se așteaptă să primească în cursul anului viitor proiecte referitoare la măsurile specifice de implementare, care să se concentreze asupra transpunerii în practică a abordării holistice și exhaustive care constituie fundamentul orientărilor;

40.   solicită Președinției să caute modalități de a îmbunătăți coordonarea și cooperarea dintre grupurile de lucru ale Consiliului pentru a acționa în domenii de interes comun, de exemplu, justiția penală internațională și copiii implicați în conflictele armate, între Grupul de lucru pentru drepturile omului (GLDO) și Grupul de lucru privind dreptul internaţional public, care se ocupă de TPI;

41.   cere Consiliului să actualizeze orientările, astfel încât să se recunoască importanța dreptului fundamental de a beneficia de cea mai bună stare de sănătate, acordând o atenție specială tratamentului durerii;

Pedeapsa capitală

42.   salută rezoluția 62/149, menţionată anterior, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 2007, solicită un moratoriu mondial privind pedeapsa capitală și recunoaște natura pozitivă interregională a acestei inițiative;

43.   solicită insistent Consiliului să actualizeze orientările în ceea ce privește pedeapsa capitală, astfel încât să se susțină activitățile vizând implementarea completă a rezoluției Adunării Generale a Națiunilor Unite, prin care se cere, printre altele, tuturor statelor care mențin încă pedeapsa capitală să respecte normele internaționale privind garantarea protecției drepturilor persoanelor condamnate la moarte, în special a normelor minime stabilite în anexa la Rezoluția 1984/50 din 25 mai 1984 a Consiliului economic și social; atrage atenția asupra faptului că rezoluția informează Secretarul General cu privire la aplicarea pedepsei capitale și la respectarea garanțiilor de protecție a drepturilor celor condamnați, și încearcă să restrângă treptat aplicarea pedepsei capitale și să reducă numărul de delicte susceptibile de a fi pedepsite în acest mod; subliniază, de asemenea, că rezoluția se încheie cu apel la adresa statelor membre ONU de a elabora un moratoriu privind execuțiile, având drept scop abolirea pedepsei capitale;

44.   solicită Președinției să încurajeze Italia, Letonia, Polonia și Spania, care nu au ratificat încă al 13-lea protocol la CEDO, privind abolirea pedeapsei capitale în toate circumstanţele, să facă acest lucru(21) ; recunoaște, în această privință, faptul că orientările privind pedeapsa cu moartea ar putea fi puse în aplicare într-un mod mult mai coerent dacă statele membre ar semna și ratifica astfel de protocoale și convenții;

45.   salută decizia Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 7 decembrie 2007 de a subscrie la Declarația Consiliului Europei / Uniunii Europene de stabilire a unei Zile europene împotriva pedepsei cu moartea, celebrată anual la 10 octombrie; salută concluziile Conferinței Europene de la Lisabona, din 9 octombrie 2007, prin care s-a lansat un nou apel la abolirea pedepsei cu moartea în Europa și s-a luat poziție în vederea abolirii acesteia la nivel global;

46.   salută abolirea pedepsei capitale în Albania, la 25 martie 2007, pentru toate infracțiunile; în Kârgâstan, la 27 iunie 2007; în Rwanda, la 26 iulie 2007; în statul New Jersey (Statele Unite), la 13 decembrie 2007; și în Uzbekistan, la 1 ianuarie 2008; își exprimă îngrijorare cu privire la posibilitatea ca pedeapsa capitală să fie pusă din nou în aplicare în Guatemala; îndeamnă guvernul guatemalez ca, dimpotrivă, să se angajeze cu adevărat în vederea respectării moratoriului privind pedeapsa cu moartea; salută decizia Chinei ca toate cazurile de aplicare a pedepsei capitale să fie revizuite de Curtea Supremă, este însă în continuare îngrijorat de faptul că în China au loc și acum cele mai multe execuții la nivel mondial; condamnă aplicarea pedepsei capitale în Belarus, situație care contravine valorilor europene; condamnă faptul că regimul iranian aplică, din ce în ce mai frecvent, pedeapsa capitală; este foarte îngrijorat din cauza faptului că regimul iranian încă condamnă la moarte inculpați cu vârsta mai mică de 18 ani;

Tortura și alte tratamente crude, inumane sau degradante

47.   constată că Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia nu au semnat, nici nu au ratificat până acum Protocolul facultativ la Convenția împotriva torturii; constată că Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Luxembourg, Regatul Țărilor de Jos, Portugalia și România au semnat protocolul, dar nu l-au ratificat; solicită insistent statelor membre ale Uniunii Europene care nu au semnat sau nu au ratificat acest protocol să o facă fără întârziere;

48.   își exprimă îngrijorarea în legătură cu sinceritatea angajamentului față de drepturile omului al acelor state ale Uniunii Europene care au refuzat să semneze susmenționata Convenție Internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate; cere tuturor statelor membre ale Uniunii Europene care nu au făcut încă acest lucru să semneze și să ratifice această convenție cât mai curând(22) ;

49.   aduce în atenția Consiliului și Comisiei recentul studiu intitulat "Implementarea Orientărilor Uniunii Europene privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante", prezentat Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European la 28 iunie 2007 și grupului de lucru al Consiliului pentru drepturile omului în decembrie 2007; solicită ambelor foruri să urmeze recomandările acestui studiu, cum ar fi cea de a dezvolta o perspectivă globală clară, concomitent cu concentrarea la nivel național asupra contextului specific politic, social, cultural și juridic; solicită Consiliuliu şi Comisiei ca, în urma unei analize, să trimită delegațiilor sale și misiunilor statelor membre instrucțiuni care să îi ajute la punerea în aplicare a orientărilor;

50.   invită Consiliul şi Comisia să intensifice colaborarea cu Consiliul Europei în vederea creării unei zone, la nivelul întregii Europe, în care să nu existe cazuri de tortură sau alte forme de maltratare, acesta fiind un semnal clar că țările europene susțin ferm eradicarea acestor practici și în cadrul granițelor proprii;

51.   așteaptă cu interes evaluarea implementării Orientărilor Uniunii Europene privind tortura și alte tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante, care este în curs de pregătire pentru a fi prezentată grupului de lucru al Consiliului pentru drepturile omului; în contextul revizuirii acestor orientări, se așteaptă ca Grupul de lucru al Consiliului pentru drepturile omului să discute o serie de criterii specifice referitoare la acțiuni vizând cazuri individuale, în ideea îmbunătățirii transpunerii în practică a orientărilor; recomandă adoptarea unor măsuri care să asigure respectarea interdicției absolute a torturii și a altor pedepse inumane sau degradante și să nu cedeze în fața nici unei încercări de a contura o poziție a Uniunii Europene care să legitimeze folosirea garanțiilor diplomatice pentru a facilita transferul de persoane în țări unde riscă să fie supuși torturii și altor pedepse inumane sau degradante;

52.   solicită o actualizare a orientărilor Uniunii Europene privind tortura și alte tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante, în lumina dispozițiilor articolului 15 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care se referă la dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante;

53.   solicită o prezență regulată a Președinției sau a secretariatului Consiliului în cadrul respectivelor comitete ONU, precum și consolidarea cooperării cu Consiliul Europei și Comitetul său pentru prevenirea torturii, în vederea unei contribuții substanțiale și utile la procesul decizional privind demersurile în direcția anumitor țări;

54.   îndeamnă Consiliul și Comisia să continue practica demersurilor pe lângă toți partenerii internaționali ai UE, pentru ratificarea convențiilor internaționale de interzicere a utilizării torturii și maltratării, punerea lor în aplicare, precum și oferirea de asistență pentru reabilitarea victimelor torturii; invită Uniunea Europeană să privească lupta împotriva torturii și a maltratării ca o prioritate absolută a politicii sale în domeniul drepturilor omului, în special printr-o punere în aplicare consolidată a orientărilor UE și a tuturor celorlalte instrumente ale Uniunii Europene, precum EIDHR, și prin acțiuni de disuasiune a statelor membre de a accepta garanții diplomatice din partea țărilor terțe în care există un real risc de tortură sau maltratare;

Copiii și conflictul armat

55.   salută raportul Reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflicte armate, publicat la 13 august 2007, care concluzionează că statele membre și Organizația Națiunilor Unite ar trebui să aplice măsuri concrete, vizând obiective precise, împotriva contravenienților recalcitranți;

56.   salută raportul și recomandările Secretarului General ONU cu privire la copiii în conflictul armat din Burma; condamnă încălcările grave ale drepturile copilului în această țară și invită COHOM să acorde prioritate Burmei în implementarea orientărilor sale generale cu privire la copii în conflicte armate;

57.   salută progresele în materie de aplicare a normelor internaționale de protecție a copiilor în ceea ce privește responsabilizarea vinovaților, cum a fost cazul cu acuzațiile reținute de TPI împotriva unor lideri majori ai diferitelor facțiuni combătând în Republica Democrată Congo, precum și cu acuzațiile împotriva a patru membri importanți ai "Armatei de rezistență a Domnului" din Uganda; consideră că hotărârea Tribunalului Special pentru Sierra Leone, conform căreia recrutarea sau folosirea copiilor mai mici de 15 ani în conflicte constituie o crimă de război în conformitate cu dreptul internațional cutumiar, precum și recentele condamnări ale comandanților militari pentru faptul de a fi recrutat copii, constituie o realizare remarcabilă;

58.   salută atenția din ce în ce mai mare acordată drepturilor copilului într-un mare număr de negocieri, acorduri, ordini de zi, tratate și luarea lor în considerare în cadrul acțiunilor de instaurare și menținere a păcii; subliniază, cu toate acestea, faptul că clauzele referitoare la copii din acordurile de pace ar trebui să fie precise, iar obiectivele propuse, realizabile;

59.   salută atenția din ce în ce mai mare acordată drepturilor copilului în mecanismele de condamnare a crimelor în temeiul dreptului internațional (recunoscând, în acest sens, eforturile depuse în această direcție, în 2007, de Comisia liberiană pentru adevăr și reconciliere) ca o importantă modalitate de a transforma într-o realitate dreptul copiilor de a participa la deciziile care le afectează viața; subliniază, cu toate acestea, că interesul suprem al copilului trebuie să primeze în orice astfel de acțiune, inclusiv prin implementarea unor politici și proceduri adaptate în funcție de vârstă și prin promovarea reabilitării și reintegrării copiilor victime;

60.   salută progresul în materie de formulare a politicii privind Normele integrate privind dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea (2006), precum și Principiile și orientările, stabilite la Paris, privind copii asociați forțelor și grupurilor armate (2007); subliniază, totodată, că este necesară implementarea lor efectivă;

61.   salută faptul că încă șapte națiuni (Argentina, Croația, Guatemala, Laos, Mauritania, Maroc și Ucraina) s-au alăturat angajamentului internațional de a opri recrutarea copiilor în conflictele armate, cunoscut sub numele de Angajamentele de la Paris și regretă că Statele Unite ale Americii nu a semnat acest angajament întrucât se opunea clauzei privind TPI;

62.   salută faptul că 11 state membre ale Uniunii Europene au semnat Declarația de la Geneva privind violența armată și dezvoltarea, numărul total de state semnatare ridicându-se acum la 42; îndeamnă restul de 16 state membre ale Uniunii Europene care nu au semnat încă declarația de la Geneva să facă acest lucru fără întârziere;

63.   solicită statelor membre care nu au făcut acest lucru să semneze și să ratifice neîntârziat protocoalele opționale ale Convenției privind drepturile copilului(23) ;

64.   reamintește că există încă, în țările vizate de PEV, conflicte care nu au fost definitiv soluționate; subliniază faptul că aceste situații conflictuale creează un context în care se neglijează încălcările statului de drept și ale drepturilor omului și reprezintă un impediment major pentru garantarea și respectarea totalității drepturilor copilului; solicită abordarea prioritară a situației specifice a copiilor și a familiilor lor în zonele cu conflicte nesoluționate din țările PEV, în contextul acțiunilor întreprinse de UE în această privință;

65.   ia act de faptul că Președinția portugheză a continuat inițiativele celei germane, bazate pe aceste orientări, și a cerut tuturor misiunilor diplomatice ale UE din țările prioritare să considere strategiile specifice fiecărei țări, adoptate de grupul de lucru al Consiliului pentru drepturile omului la 15 iunie 2007, ca instrucțiuni ferme, care trebuie integrate în activitatea șefului misiunii în ceea ce privește copiii implicați în conflicte armate; salută faptul că Președinția în exercițiu a transmis președințiilor locale rapoartele referitoare la anumite țări, primite de la ONG-urile acționând în acestea; salută inițiativa președinției slovene de a comanda un studiu care să analizeze efectul acțiunilor UE asupra copiilor afectați de conflictele armate; subliniază, în acest sens, efectul limitat al orientărilor asupra copiilor afectați de conflictele armate, în special din cauza faptului că majoritatea delegațiilor Comisiei și a ambasadelor statelor membre nu a fost informată că țara lor gazdă este considerată ca prioritară în ceea ce privește aplicarea acestor orientări;

66.   solicită Consiliului şi Comisiei să includă în politica lor umanitară și comercială eforturi în vederea combaterii exploatării copiilor prin muncă forțată;

Apărătorii drepturilor omului

67.   solicită Comisiei și Consiliului să acționeze în vederea unei implementări mai transparente și mai sistematice a Orientărilor Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului, dat fiind faptul că acestea reprezintă un instrument important și inovator, creat pentru a susține apărătorii drepturilor omului și a proteja pe cei mai expuși riscurilor;

68.   se așteaptă ca definirea Orientărilor privind apărătorii drepturilor omului ca element prioritar al politicii externe a Uniunii Europene în materie de drepturi ale omului să fie însoțită de o implementare efectivă a acestor orientări în cadrul strategiilor locale referitoare la 120 de țări; subliniază că lipsa intervenţiilor Uniunii Europene în numele apărătorilor drepturilor omului în anumite ţări, precum China, Tunisia, Etiopia, Iran şi Rusia, pare să reflecte lipsa consensului între statele membre ale Uniunii Europene, acestea având priorităţi diferite în privinţa intereselor de politică externă, ceea ce face imposibilă o acţiune comună;

69.   consideră că o abordare coerentă ar trebui să se concentreze și asupra consolidării capacităților militanților pentru drepturile omului, inclusiv a acelora angajați în apărarea drepturilor economice, sociale și culturale, precum și a stimulării mecanismelor de consultare și interacțiune dintre aceștia și guvernele lor în ceea ce privește reforma democratică și promovarea drepturilor omului, în special atunci când este în joc procesul însuși de democratizare;

70.   solicită Consiliului şi Comisiei să încurajeze activ apărătorii drepturilor omului să difuzeze informații privind teoria și practica non-violenței și să încerce să promoveze în rândurile lor cunoașterea și schimbul de bune practici, bazate pe experiența lor directă pe teren;

71.   solicită Consiliului și statelor membre să examineze neîntârziat problema atribuirii vizelor în regim de urgență pentru apărătorii drepturilor omului prin includerea unei mențiuni clare cu privire la apărătorii drepturilor omului în noul Cod comun al vizelor, creând astfel o procedură specifică și accelerată de acordare a vizei, care s-ar putea baza pe experiența în materie a guvernelor irlandez și spaniol; consideră că confidențialitatea demersurilor Uniunii Europene în favoarea apărătorilor drepturilor omului este uneori utilă, dar cere ca, în ciuda acestei confidențialități, personalul local al Uniunii Europene să informeze întotdeauna ONG-urile de la fața locului cu privire la aceste demersuri, de o manieră confidențială;

72.   constată că, în ciuda unor importante reforme economice, în China există încă încălcări sistematice ale drepturilor politice și ale drepturilor omului, concretizate în arestări politice, atacuri și intimidări ale avocaților și apărătorilor drepturilor omului, precum și ale jurnaliștilor, inclusiv asupra mișcării weiquan, lipsa de independență a sistemului judiciar, munca forțată, suprimarea libertății de expresie, a libertății religioase și a drepturilor minorităților etnice și religioase, detenții arbitrare, lagărul Laogai și presupusul trafic de organe; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea față de existența unei liste negre a jurnaliștilor și a activiștilor pentru drepturile omului, a lui Dalai Lama și a asociaților săi, precum și a practicanților Falun Gong;

73.   își exprimă regretul că în Belarus au rămas înregistrate numai cinci organizații de apărare a drepturilor omului și că autoritățile urmăresc în mod constant să intimideze și să controleze aceste grupuri, refuzând, totodată, în mod repetat, cererile de înregistrare juridică a altor grupuri care apără drepturile omului; salută hotărârea Adunării Generale ONU din mai 2007 de a refuza cererea înaintată de Belarus în vederea ocupării unui loc în UNHRC, subliniind situația precară a drepturilor omului în această țară; îndeamnă încă o dată autoritățile din Belarus să nu mai folosească intimidarea, hărțuirea, arestările cu țintă precisă, precum și persecuțiile pe motive politice împotriva apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor societății civile din Belarus

74.   este foarte preocupat de faptul că în 2007 autoritățile iraniene și-au intensificat acțiunile de hărțuire a apărătorilor și avocaților pentru drepturile omului, încercând să îi împiedice să facă publice și să urmărească cazurile de încălcare a drepturilor omului; regretă faptul că guvernul iranian a interzis activitatea ONG-urilor care încurajează participarea societății civile și atrag atenția asupra încălcărilor drepturilor omului, inclusiv a celor care ofereau asistență juridică și socială femeilor victime ale violenței;

75.   subliniază că este important să se pună la dispoziția apărătorilor drepturilor omului pe teren manualul de punere în aplicare a orientărilor; încurajează COHOM să distribuie traducerile orientărilor Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului în limbile UE care constituie lingua franca în țările terțe și în limbi, altele decât cele UE, care sunt deosebit de importante în birourile regionale și ambasade/delegații; salută faptul că, până acum, sunt disponibile traduceri în limbi precum rusa, araba, chineza și farsi, dar subliniază necesitatea realizării mai multor traduceri la nivel local; îndeamnă statele membre ale Uniunii Europene să simplifice acordarea vizelor pentru apărătorii drepturilor omului care sunt invitați să participe la evenimente organizate în Uniunea Europeană sau care sunt nevoiți sa se salveze din cauza condițiilor de securitate în curs de degradare;

Orientări privind dialogurile și consultările oficiale cu țările terțe pe tema drepturile omului

76.   solicită Consiliului și Comisiei să întreprindă o evaluare cuprinzătoare a orientărilor privind dialogurile pe tema drepturilor omului și să stabilească o serie de indicatori clari ai impactului fiecărui dialog, precum și criterii pentru deschiderea, încheierea și reluarea acestora;

77.   reiterează solicitarea ca dialogurile pe tema drepturilor omului să fie extinse pentru a include atât situația din țările terțe, cât și cea din Uniunea Europeană, în vederea sporirii credibilității dialogului la care se face referire;

78.   reiterează solicitarea ca aspectele legate de drepturile omului să fie revizuite la cel mai înalt nivel politic, în vederea acordării unei ponderi politice mai mari preocupărilor ce țin de drepturile omului, și ca statele membre sau țările terțe să includă în dialogul politic aspectele legate de drepturile omului; consideră, prin urmare, că acest dialog nu ar trebui să ducă la discutarea acestei teme exclusiv în cadrul unor reuniuni ale experților, atribuindu-i astfel un caracter secundar în raport cu alte probleme politice; de aceea, solicită Consiliului și Comisiei să ia următoarele măsuri:

   să facă publice obiectivele stabilite pentru fiecare dialog și să monitorizeze realizarea acestora;
   să solicite efectuarea unei evaluări a fiecărui dialog, de preferință, anual și cel puțin o dată la doi ani;
   să se asigure că la toate întâlnirile de pe parcursul unui dialog există, pe lângă curentul discuțiilor tehnice destinate oficialităților, un curent politic care îi implică pe toți cei cu responsabilități la nivel "ministerial";

79.   aduce în atenție încă o dată, în acest context, propunerile prezentate în rezoluția susmenționată a Parlamentului din 6 septembrie 2007 privind funcționarea dialogurilor și consultărilor cu țări terțe referitoare la drepturile omului; subliniază, în acest sens, că un dialog între Consiliu, Comisie și Subcomisia pentru drepturile omului a fost lansat în 2008 în vederea punerii în practică a recomandărilor rezoluției respective în ceea ce privește implicarea Parlamentului, în general, în cadrul acestor dialoguri; reamintește, în acest sens, obligația Consiliului de a consulta Parlamentul și de a lua în considerare poziția sa în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

80.   subliniază necesitatea unei intensificări semnificative a dialogului dintre Uniunea Europeană și China privind drepturile omului și este îngrijorat de faptul că, în cadrul acestui dialog, China a oferit răspunsuri cu privire la doar două treimi din cazurile problematice concrete; își exprimă preocuparea cu privire la încălcările serioase ale drepturilor omului din China și subliniază că, în ciuda promisiunilor făcute de guvernul chinez cu gândul la viitoarele Jocuri Olimpice, situația pe teren a drepturilor omului nu s-a îmbunătățit; în spiritul Cartei Olimpice, salută faptul că China acționează în vederea implementării recomandărilor raportorului special pe problema torturii și că a instruit recent tribunalele să nu admită mărturisirea ca mijloc probator; este preocupat că, în pofida asigurărilor repetate ale guvernului chinez privind intențiile sale de a ratifica Pactul internațional privind drepturile civile și politice (ICCPR), ratificarea încă întârzie; regretă că la summit-ul Uniunea Europeană - China din 28 noiembrie 2007, de la Beijing, nu a fost adoptată nici o declarație comună privind drepturile omului, în ciuda faptului că se anunțase inițial intenția de a face o astfel de declarație; solicită Consiliului să prezinte Parlamentului o dare de seamă mai detaliată a discuțiilor, care să includă și o listă a demersurilor efectuate în cazuri particulare de către Consiliu și statele membre; consideră că aceste aspecte ar trebui subliniate în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Beijing, acestea constituind o ocazie istorică importantă pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului în China; continuă să fie preocupat în legătură cu legislația chineză, inclusiv cea legată de regimul secretului de stat, care constituie un obstacol în calea transparenței necesare pentru o bună guvernare și pentru instaurarea unui sistem în care prevalează statul de drept; este îngrijorat de limitele impuse libertății mass-media chineze și internaționale, inclusiv internet-ului și blog-urilor, precum și accesului la informație al presei chineze și internaționale; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea față de existența unei liste negre a jurnaliștilor și a activiștilor pentru drepturile omului, pe care se află inclusiv Dalai Lama, asociații săi și practicanții Falun Gong; solicită, în acest sens, eliberarea imediată a cunoscutului activist în problema SIDA, Hu Jia; subliniază necesitatea de a continua, chiar și după Jocurile Olimpice, monitorizarea atentă a situației drepturilor omului și schimbările din legislație referitoare la această problemă; îndeamnă Uniunea Europeană să se asigure că relațiile sale comerciale cu China depind de reformele privind drepturile omului și solicită, în această privință, o evaluare aprofundată din partea Consiliului a situației drepturilor omului, înaintea încheierii oricărui nou acord-cadru de parteneriat și cooperare; solicită Consiliului și Comisiei să ridice problema Regiunii Autonome a Mongoliei Interioare, problema estului Turkistanului și a Regiunii Autonome Tibet, pentru a susține activ un dialog transparent între guvernul chinez și reprezentanții guvernului tibetan din exil și să examineze chestiunea implicațiilor politicii chineze a drepturilor omului în Africa; este în continuare îngrijorat de încălcarea sistematică a drepturilor omului ale etnicilor uiguri în Regiunea Autonomă Uigur din Xinjiang;

81.   este în continuare preocupat de faptul că dialogul cu Iranul privind drepturile omului a fost întrerupt din 2004, din cauza absenței oricărei evoluții pozitive în ceea ce privește îmbunătățirea situației drepturilor omului și a lipsei de cooperare din partea Iranului; solicită autorităților iraniene să reia acest dialog în vederea sprijinirii tuturor reprezentanților societății civile angajate pe drumul către democrație și să consolideze - prin mijloace pașnice și non-violente - procesul deja în curs, care poate impulsiona reformele democratice, instituționale și constituționale, poate asigura temeinicia acestor reforme și da mai multă pondere implicării tuturor apărătorilor drepturilor omului iranieni și a reprezentanților societății civile în elaborarea politicilor și poate consolida rolul acestora în discursul politic general; este profund preocupat de faptul că, în Iran, respectul pentru drepturile fundamentale ale omului, mai ales libertatea de exprimare și de asociere, a continuat să se deterioreze în 2007; condamnă noua campanie moralistă a autorităților iraniene, inițiată la începutul lui aprilie 2007, care a dus la arestarea a mii de bărbați și femei pe motiv de "comportament imoral"; condamnă recursul din ce în ce mai frecvent al regimului iranian la pedeapsa capitală;

82.   regretă lipsa de rezultat a consultărilor Uniunea Europeană - Rusia privind drepturile omului și solicită Parlamentului să se implice în acest proces; încurajează eforturile făcute de Consiliu și Comisie pentru ca consultările să aibă loc alternativ în Rusia și în Uniunea Europeană, pentru ca și alți miniștri în afară de cei de externe să participe la acestea și pentru ca delegația Rusiei să participe la reuniunile organismelor parlamentare sau ONG-urilor rusești și europene, organizate în paralel cu consultările; regretă faptul că Uniunea Europeană nu a avut succes în ceea ce privește modificarea politicii în Rusia, în special în ceea ce privește unele probleme delicate, cum ar fi situația din Cecenia și din alte republici din Caucaz, climatul de impunitate și independența puterii judecătorești, tratarea apărătorilor drepturilor omului și a prizonierilor politici, printre care Mihail Kodorkovsky, independența mass-mediei și libertatea de exprimare, tratarea minorităților etnice și religioase, respectarea statului de drept și apărarea drepturilor omului în cadrul forțelor armate, discriminarea bazată pe orientare sexuală, precum și alte subiecte; crede că dezbaterea continuă asupra Ceceniei ar trebui să se extindă și asupra situațiilor îngrijorătoare din Ingușeția și Dagestan; solicită autorităților rusești să protejeze minoritățile naționale din Republica Mari-El și să asigure respectarea drepturilor omului și ale minorităților, în conformitate cu Constituția Republicii Mari-El și cu normele europene; deplânge persecuția continuă a jurnaliștilor, apărătorilor drepturilor omului, a prizonierilor politici și a ONG-urilor, un exemplu recent fiind hărțuirea la care au fost supuse Novaya Gazeta și Fundația Nizhny Novgorod pentru promovarea toleranței; este îngrijorat pentru faptul că, în 2007, în urma intrării sale în vigoare în 2006, noua legislație din Rusia privind ONG-urile s-a dovedit a fi pusă în aplicare în mod arbitrar și selectiv și a fost folosită pentru a împiedica, restricționa și pedepsi activitățile legale ale ONG-urilor, contribuind astfel la creșterea gradului de nesiguranță și vulnerabilitate a acestora; își exprimă în continuare îngrijorarea, ținând seama și de Raportul Amnesty International din 2007, cu privire la continua încălcare, de către biroul procurorului, a dreptului de acces la o instanță imparțială a lui Mikhail Khodorkovsky și a asociatului său, Platon Lebedev, în conformitate cu standardele internaționale, și deplânge faptul că lui Vasily Alexanyan i se refuză tratamentul medical care i-ar salva viața, deși acest lucru a fost solicitat în repetate rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei; recomandă insistent Rusiei să ia mai multe măsuri de protecție a libertății de exprimare, precum și a securității ziariștilor și a apărătorilor drepturilor omului; consideră, în acest context, că cooperarea Rusiei cu OSCE, Consiliul Europei și în cadrul mecanismelor Organizației Națiunilor Unite de apărare a drepturilor omului, precum și în legătură cu totalitatea convențiilor referitoare la drepturile omului trebuie privită ca o prioritate a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește ratificarea Protocolului nr. 14 la CEDO, care modifică sistemul de control al Convenției; deplânge reticența Rusiei de a invita un număr suficient de observatori internaționali la alegeri, cu suficient timp înainte, pentru a le permite acestora să monitorizeze corect alegerile, în conformitate cu standardele OSCE, făcând astfel imposibilă desfășurarea misiunii de observare a alegerilor, conform mandatului său, pentru o organizație precum Biroul pentru instituții democratice și drepturile omului (BIDDO) al OSCE, ceea ce ridică inevitabil anumite dubii cu privire la natura democratică a alegerilor parlamentare din 2007 și a celor prezidențiale din 2008; îndeamnă Consiliul şi Comisia să ridice problema drepturilor omului, cu exemple concrete, în discuțiile la nivel înalt cu autoritățile ruse, precum și în cadrul noului acord de parteneriat și cooperare cu Rusia; îndeamnă Comisia să stabilească, pe lângă clauza privind drepturile omului, obligații mai clare și mecanisme de monitorizare mai eficiente pentru a realiza un progres real al situației drepturilor omului;

83.   invită Consiliul şi Comisia să creeze subcomisii pentru drepturile omului împreună cu toate țările vecine; reiterează solicitarea ca parlamentarii să fie implicați în pregătirea întâlnirilor acestui tip de subcomisii și să fie informați în mod adecvat cu privire la rezultatul acestora; este de părere că, dacă prima serie de întâlniri se poate concentra asupra duratei subcomisiilor și a instaurării încrederii reciproce a partenerilor, cum a fost cazul Tunisiei, la întâlnirile ulterioare, în special la cea cu Regatul Marocului, subcomisiile trebuie să treacă la o fază orientată către obținerea de rezultate, stabilind repere și indicatori concreți de evaluare a progreselor, precum și a posibilității de a trata cazuri individuale; subliniază că discuțiile în domeniul drepturilor omului nu trebuie, în niciun caz, să fie rezervate numai acestor două subcomisii și subliniază necesitatea de a include aceste subiecte în cadrul dialogului politic până la nivelul cel mai înalt, astfel încât să se mărească coerența politicii Uniunii în domeniu și să se reducă discrepanțele dintre declarațiile de presă privind situația drepturilor omului ale celor două părți; salută declarația Consiliului din 16 octombrie 2007 care afirmă că discuțiile cu privire la un viitor acord-cadru UE-Libia vor aborda în mod specific, inter alia, aspecte legate de cooperarea și evoluția situației drepturilor omului;

84.   reamintește de înrăutățirea situației în Siria, unde autoritățile refuză să acorde statut juridic grupurilor care activează pentru drepturile omului, aceste grupuri fiind hărțuite de către serviciile de securitate iar membrii lor închiși datorită lipsei statutului juridic; condamnă arestarea dizidenților și a persoanelor din partidele de opoziție și îndeamnă Consiliul și Comisia să solicite guvernului sirian să elibereze ziariștii, activiștii pentru drepturile omului și avocații independenți arestați din aceste motive și să ridice starea de urgență;

85.   condamnă măsurile luate împotriva opoziției de către autoritățile din Bielorusia; constată că aceste măsuri iau, din ce în ce mai mult, forma unor încercări sistematice de umilire și de aplicare de rele tratamente membrilor opoziției; spre exemplu, evidențiază recenta arestare a câștigătorului Premiului Saharov, Alexander Milinkiewicz; constată că Uniunea Europeană nu a avut succes în ameliorarea situației drepturilor omului din Belarus;

86.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la catastrofa umanitară din Fâșia Gaza; solicită tuturor părților să adere la Declarația Universală a Drepturilor Omului; reiterează cele expuse în rezoluția din 21 februarie 2008 privind situația din Fâșia Gaza(24) ;

87.   ia act de încercările Consiliului şi ale Comisiei de a organiza, în mai 2008, o a doua rundă a dialogului Uniunea Europeană – Uzbekistan și apreciază eforturile depuse de Comisie pentru organizarea unei seminar al societății civile privind modul în care este reflectat acest dialog în media, posibil în Tașkent; atrage atenția încă o dată asupra faptul că realizarea unui dialog privind drepturile omului și a unor întâlniri la nivel de experți pe tema masacrului din Andijan nu constituie în sine un progres și nu poate fi invocat ca motiv pentru ridicarea sancțiunilor; constată că absența unei anchete internaționale independente cu privire la masacrul din Andijan și lipsa unei ameliorări a situației drepturilor omului în Uzbekistan - acestea fiind condițiile stabilite de UE pentru ca sancțiunile să fie ridicate - au condus, în mod logic, la prelungirea sancțiunilor impuse Uzbekistanului; salută faptul că în concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 15 și 16 octombrie 2007 au fost stabilite condiții specifice, care trebuie îndeplinite în decursul unei perioade de șase luni, pentru ca ridicarea restricțiilor de acordare a vizelor să rămână în vigoare; invită Consiliul şi Comisia să efectueze o evaluare atentă a efectelor deciziei de ridicare pentru șase luni a unora dintre restricțiile de acordare a vizelor, restricții care fac parte dintre sancțiunile Uniunii Europene împotriva Uzbekistanului, și să reexamineze situația generală a drepturilor omului în această țară; deplânge faptul că Uzbekistanul nu a realizat până acum nici un progres, în nici una din aceste privințe; salută activitatea depusă de Subcomisia pentru drepturile omului, care a monitorizat atent situația drepturilor omului din șase în șase luni pentru a oferi cu regularitate Consiliului evaluări și recomandări parlamentare regulate referitoare la politica UE ce urmează a fi adoptată în această privință; este scandalizat de alegerile prezidențiale din 23 decembrie 2007 din Uzbekistan, care s-au desfășurat, potrivit ODIHR, "într-un mediu strict controlat politic, care nu a permis manifestarea unei adevărate opoziții și.... care, în general, nu au respectat numeroase angajamente OSCE în materie de alegeri democratice"; condamnă asasinarea lui Mark Weil - fondator și director artistic al teatrului independent Ilkhom - la 9 septembrie 2007, în Tașkent, precum și cea a jurnalistului și critic al regimului uzbek, Alisher Saipov, la 24 octombrie 2007, în orașul kârgâz Osh; își reiterează cererea de eliberare imediată a prizonierilor politici(25) ;

88.   susține intenția Consiliului de a realiza dialoguri privind drepturile omului cu fiecare dintre țările din Asia Centrală cu care nu s-a realizat încă acest lucru; cere ca dialogurile să fie orientate spre rezultat și în deplină conformitate cu orientările Uniunii Europene privind dialogurile pe tema drepturilor omului cu țările terțe, asigurând implicarea societății civile și a Parlamentului European; solicită alocarea de resurse adecvate în cadrul secretariatelor Comisiei și Consiliului pentru realizarea acestor dialoguri;

89.   consideră că, în aceste condiții, aderarea ar putea pune în pericol programul întregii Uniuni referitor la drepturile omului;

90.   speră că cei responsabili de asasinatul lui Benazir Bhutto vor fi găsiți și trași la răspundere; constată o deteriorare a situației drepturilor omului în Pakistan în 2007, mărturie stând în special amenințările la adresa independenței sistemului judiciar și a libertății mass-media; având în vedere cele de mai sus, condamnă campania de defăimare împotriva lui Iftikhar Mohammad Choudhry, fostul președinte al Curții Supreme din Pakistan, precum și faptul că a fost îndepărtat din funcție și plasat în arest la domiciliu; condamnă, în acest sens, campania de denigrare purtată împotriva lui Iftikhar Mohammad Choudhry, fost președinte al Curții Supreme din Pakistan, precum și destituirea și arestarea sa la domiciliu; solicită repunerea în funcție a tuturor judecătorilor destituiți; ia act de adoptarea unui nou document de strategie de țară pentru Pakistan și salută includerea prevenirii conflictelor și a drepturilor omului printre elementele de bază ale acestui document; ia act de faptul că prima reuniune dintre Comunitatea Europeană și Pakistan a avut loc la Islamabad pe 24 mai 2007 și subliniază necesitatea de a acorda drepturilor omului o poziție prioritară pe ordinea de zi a reuniunilor următoare;

Mutilarea genitală a femeilor și alte practici tradiționale periculoase

91.   subliniază că eforturile de eliminare a tuturor formelor de mutilare genitală a femeilor ar trebui intensificate, atât la fața locului, cât și la nivel de elaborare a politicilor, astfel încât să fie clar scos în evidență faptul că aceste mutilări constituie deopotrivă o problemă de gen și o încălcare a drepturilor omului cu privire la integritatea corporală;

92.   insistă ca drepturile femeii să fie abordate în mod explicit în toate dialogurile privind drepturile omului și, în special, combaterea și eliminarea tuturor formelor de discriminare și violență împotriva femeilor și fetelor tinere, inclusiv, în primul rând, avortul pe criterii de gen, combaterea tuturor formelor de practici tradiționale sau uzuale dăunătoare, de exemplu mutilarea genitală a femeilor și căsătoriile precoce sau forțate, toate formele de trafic cu ființe umane, violența în familie și uciderea femeilor, exploatarea la locul de muncă și exploatarea economică, precum și refuzul invocării, de către state, a oricărui obicei, a oricărei tradiții sau a oricărui considerent religios pentru a nu-și îndeplini obligațiile ce le revin în vederea eliminării acestei violențe şi a oricărei practici care ar putea pune în pericol viaţa femeilor;

93.   solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să facă uz de clauzele referitoare la drepturile omului pentru a transforma combaterea oricărei forme de mutilare genitală a femeilor într-o chestiune prioritară în relație cu statele nemembre, în special cu cele care întrețin relații preferențiale cu Uniunea Europeană în cadrul stabilit de Acordul de la Cotonou (în prezent, al Acordurilor Europene de parteneriat), și să exercite o presiune asupra acestora pentru a adopta măsurile necesare - legislative, administrative, judiciare și preventive - pentru a pune capăt acestor practici;

94.   atrage din nou atenția asupra Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și subliniază că accesul la educație și la servicii sanitare se înscrie printre drepturile fundamentale ale omului; consideră că programele de sănătate, inclusiv cele care acoperă sănătatea sexuală, promovarea egalității de gen, emanciparea femeilor și drepturile copilului ar trebui să se afle în prim-planul politicii Uniunii Europene în domeniul dezvoltării și al drepturilor omului, în special în regiunile în care violența pe criterii de gen cunoaște o largă răspândire, iar femeile și copiii sunt expuși riscului contaminării cu HIV/SIDA sau se confruntă cu interzicerea accesului la informare, prevenire și/sau îngrijiri; invită Comisia să integreze drepturile fundamentale ale lucrătorilor și agenda privind munca decentă în cadrul politicii sale de dezvoltare, în special în cadrul programelor de asistență în domeniul comerțului;

95.   solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să promoveze în special ratificarea și implementarea de către statele membre ale Uniunii Africane a Protocolului privind drepturile femeii în Africa al Uniunii Africane;

96.   solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să mobilizeze Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și să aloce fondurile pentru activități vizând eliminarea tuturor formelor de mutilare genitală a femeilor;

Supravegherea generală a activităților Consiliului și Comisiei, în special performanțele celor două președinții

97.   își exprimă profundul regret pentru încălcările drepturilor omului și ale democrației de către junta militară din Burma și se alătură angajamentului UE de a-și realiza obiectivele declarate, anume un dialog tripartit real și integrator între regimul militar, opoziția democratică (Liga națională pentru Democrație, care a câștigat alegerile din 1990) și comunitățile etnice, în vederea asigurării reconcilierii naționale, necesară pentru tranziția către democrație în Burma și pentru instituirea unui guvern civil democratic legitim, care să respecte drepturile omului în privința cetățenilor săi și să restabilească relații normale cu comunitatea internațională; salută adoptarea de către Consiliu, în noiembrie 2007, a unei poziții comune care reînnoiește măsurile de restricție existente și introduce altele noi, dar regretă faptul că aceste măsuri nu vizează unele sectoare cheie, precum cel al energiei, și nici sancțiuni financiare și bancare împotriva regimului militar; consideră, în acest context, că este absolut necesar ca adoptarea unor măsuri restrictive să se bucure de sprijinul fără rezerve al societății civile, ceea ce nu a fost cazul în Burma; condamnă reacția brutală a autorităților birmane în fața manifestațiilor călugărilor budiști și a altor demonstrații pașnice; regretă curentele arestări și detenția activiștilor pentru democrație și a jurnaliștilor și solicită Consiliului să continue să pună în lumină situația drepturilor omului din Bruma ca pe o prioritate majoră a UNHRC și să mențină presiunea pentru a obține o a doua vizită în țară a dlui Tomas Ojea Quintana, Raportorul Special pentru drepturile omului al ONU în Burma, în scopul evaluării încălcărilor drepturilor omului; salută numirea unui lui Piero Fassino ca Trimis Special al Uniunii Europene în Birmania și solicită Comisiei să susțină activ, în cadrul IEDDO, mișcarea prodemocratică birmană; condamnă asasinarea, la 14 februarie 2008, a lui Padoh Mahn Sha, Secretarul General al Uniunii Naționale Karen (UNK), în propria sa casă din Thailanda; solicită investigarea circumstanțelor acestui asasinat și solicită UE să-și exprima dezaprobarea față de regimul militar; face apel pentru asigurarea unei mai bune protecții pentru liderii democratici exilați din Burma în Thailanda; este îngrijorat de faptul că refugiații birmani în Malaesia sunt extrem de vulnerabili și riscă să fie arestați, încarcerați, maltratați sau deportați de către autoritățile din Malaesia; solicită Consiliului să ceară autorităților din Malaesia încetarea tratamentului brutal al refugiaților, să încurajeze Înaltul comisar al ONU pentru refugiaţisă înregistreze toți refugiații, pentru a le oferi o mai mare protecție și să facă apel la mai multe țări pentru a accepta stabilirea pe teritoriul lor a refugiaților birmani din Malaesia:

98.   solicită Președinției Consiliului să aibă cu precădere în atenție țările cu o situație deosebit de îngrijorătoare în ceea ce privește drepturile omului; concret, încurajează Consiliul să implementeze integral Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului și să aloce resurse suplimentare pentru proiectele din cadrul IEDDO, în special pentru promovarea democrației în Belarus, Birmania, Cuba, Eritrea, Laos, Coreea de Nord, Uzbekistan, Vietnam și Zimbabwe; consideră că acordul sau cooperarea regimurilor din țările respective nu trebuie să constituie o condiție pentru conceperea și implementarea acestor proiecte;

99.   salută prima zi europeană contra traficului de ființe umane, pe 18 octombrie 2007, al cărei scop este de a sensibiliza opinia publică la problemele traficului de ființe umane și a scoate în evidență angajamentul constant al Uniunii Europene de a-l eradica;

100.   salută organizarea de către Președinția portugheză și Comisie, la Lisabona, în decembrie 2007, a unui forum Uniunea Europeană - ONG-uri pe tema drepturilor omului, cu un accent special pe drepturile economice, sociale și culturale; aprobă recomandările forumului, care a reafirmat indivizibilitatea și universalitatea drepturilor omului și a reușit să găsească o punte de legătură între aspectele interne și externe ale politicilor Uniunii Europene; încurajează, de aceea, Consiliul și Comisia să completeze actuala evaluare a impactului din punctul de vedere al sustenabilității efectuată de DG Comerț a Comisiei printr-o evaluare corespunzătoare a respectării drepturilor omului;

101.   salută ce-a de-a patra reuniune a Rețelei Punctelor de Contact ale Uniunii Europene, care a abordat problema persoanelor răspunzătoare de genociduri, crime de război și crime împotriva umanității și care a avut loc la Haga, pe 7 și 8 mai 2007; ia act de lucrările acestei reuniuni, care a fost în întregime dedicată Rwandei și anchetării suspecților rwandezi de către statele europene; regretă faptul că nu s-a organizat o a cincea întâlnire a Rețelei sub Președinția portugheză; reamintește Consiliului obligația de a organiza o astfel de întâlnire în timpul fiecărei președinții;

102.   solicită Președinției Consiliului să ia măsuri în legătură cu lipsa de acțiune a Uniunii Europene în Darfur; salută operațiunea mixtă a Uniunii Africane și a Organizației Națiunilor Unite în Darfur, aprobată unanim la 31 iulie 2007 prin Rezoluția 1769(2007) a Consiliului de Securitate a ONU ca un mic pas în direcția cea bună; ia act de faptul că operațiunea mixtă susmenționată a preluat îndatoririle Misiunii Uniunii Africane în Sudan (MUAS) la 31 decembrie 2007 și are un mandat inițial care expiră la 31 iulie 2008; speră ca efectivul de 7.000 de oameni al MUAS, care fost până acum responsabil cu menținerea păcii, se va alătura acestei noi forțe și că vor fi luate toate măsurile necesare pentru a asigura capacitatea operațiunii mixte de a-și îndeplini mandatul, inclusiv prin revizuirea periodică a efectivului de menținere a păcii; insistă, de asemenea, asupra faptului că mandatele de arestare emise de TPI în legătură cu situația din Darfur trebuie executate cât mai curând; observă că unul dintre motivele pentru care situația politică și socială din Ciad s-a înrăutățit îl constituie lipsa de adecvare a măsurilor de remediere a dezastrului umanitar din Darfur; solicită luarea imediată de măsuri pentru a oferi o asistență mai substanțială pentru această țară;

103.   își exprimă îngrijorarea față de ofensiva rebelilor din N'Djamena, capitala Ciadului, la începutul lui februarie 2008; subliniază importanța implicării UE în creșterea presiunii diplomatice în vederea încetării focului în Ciad, pentru protejarea civililor amenințați și în susținerea discuțiilor vizând pacea și reconcilierea națională în această țară; condamnă represiunea împotriva oponenților politici din N'Djamena de către guvernul din Ciad, după încercarea de răsturnare a regimului din februarie; solicită insistent Consiliului să facă tot posibilul pentru a asigura libertatea opoziției politice din Ciad; atrage atenția asupra gravității crizei refugiaților și a persoanelor strămutate intern în estul Ciadului (PSI), unde peste 400.000 de refugiați și PSI sunt găzduiți în 12 lagăre, de-a lungul frontiere estice a țării; salută stabilirea misiunii de menţinere a păcii a Uniunii Europene în Republica Ciad şi în Republica Centrafricană) EUFOR TCHAD/RCA și obiectivul său primordial, cel de a proteja refugiații, PSI și personalul umanitar aflați în situații de criză în regiune;

104.   salută faptul că ONU a început deja să acționeze în vederea stabilirii unor norme uniforme de conduită pentru toate categoriile de personal implicat în misiunile de menținere a păcii; observă că Planul de acțiune al grupului operativ subliniază necesitatea de a include un set de șase principii de bază în toate codurile de conduită ale Comitetului Permanent Inter-agenții, printre care principiul interzicerii raporturilor sexuale cu persoane sub 18 ani, indiferent de vârsta majoratului sau a consimțământului recunoscute pe plan local; salută faptul că acest cod de conduită se aplică ansamblului personalului umanitar și de menținere a păcii al ONU; salută crearea de unități responsabile cu conduita personalului în cadrul misiunilor Organizației Națiunilor Unite din Burundi, Coasta de Fildeș, Republica Democrată Congo și Haiti, având drept îndatorire anchetarea în urma acuzațiilor și acordarea de asistență victimelor; se așteaptă la implementarea completă a codului de conduită în toate misiunile ONU, precum și, atunci când este cazul, aplicarea de sancțiuni penale celor care s-au dovedit a fi violat sau exploatat sexual copii;

105.   salută întocmirea și actualizarea regulată de către Consiliu a unor liste de țări vizate, în privința cărora se fac eforturi suplimentare pentru a implementa orientările Uniunii Europene privind copiii și conflictele armate, pedeapsa capitală (așa-numitele țări aflate "la limită") și apărătorii drepturilor omului; observă că o practică similară este preconizată în cadrul implementării strategiei Noilor Orientări ale Uniunii Europene privind promovarea și protecția drepturilor copilului; încurajează Consiliul şi Comisia să extindă această bună practică, ce permite Uniunii Europene, printre altele, să reacționeze într-un mod mai eficient, prin demersuri, declarații și alte forme de acțiune, în spiritul Orientărilor Uniunii Europene privind tortura; încurajează Consiliul și Comisia să participe la mecanismele speciale ale ONU și să ia în considerare recomandările și rezoluțiile urgente ale Parlamentului European atunci când identifică țările de vizat;

106.   reiterează solicitarea ca toate discuțiile cu țările terțe, instrumentele, documentele și rapoartele, inclusiv rapoartele anuale privind drepturile omului, privind drepturile omului și democrația să abordeze explicit problemele de discriminare, în special problemele referitoare la minoritățile etnice, naționale și lingvistice, la libertățile religioase, inclusiv practicile discriminatorii față de minoritățile religioase, discriminarea pe criterii de castă, protecția și promovarea drepturilor populației autohtone, a drepturilor omului în privința femeilor, drepturile copilului, drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv ale persoanelor cu tulburări mentale și ale persoanelor de orice orientare sexuală, implicând pe deplin organizațiile de profil, atât în cadrul UE, cât și în țările terțe, dacă este cazul;

Programele de asistență externă ale Comisiei şi EIDHR

107.   își exprimă îngrijorarea pentru alegerile - se pare - falsificate din Kenia, din decembrie 2007, urmate de violență și solicită garantarea drepturilor omului, inclusiv a dreptului de exprimare, de întrunire și asociere, precum și alegeri libere și corecte; este preocupat de plăţile efectuate către Kenia din fondurile UE în ziua următoare după alegerile din decembrie 2007; solicită ca în viitor să nu se efectueze plăţi către guverne într-un interval de timp atât de scurt după alegeri generale şi ca, în special, astfel de plăţi să nu se efectueze înainte de primirea raportului misiunii UE de observare a alegerilor; consideră că este importantă, în lumina negocierilor de pace, implicarea continuă a UE în sprijinirea eforturilor actuale de realizare în Kenia a unui guvern şi a unei preşedinţii democratice funcţionale şi stabile;

108.   salută adoptarea IEDDO ca instrument financiar pentru ajutorul extern destinat strict promovării drepturilor omului și democrației și faptul că prioritățile Parlamentului au fost luate în considerare în documentele de programare pe 2007 și 2008;

109.   solicită transparență completă în ceea ce privește modalitatea de cheltuire a fondurilor și de selectare și evaluare a proiectelor în cadrul acestui instrument; solicită publicarea pe internet a proiectelor selecționate, atunci când acest lucru nu aduce atingere protecției beneficiarilor;

110.   salută lansarea, în cadrul IEDDR, a unui nou proiect care permite luarea urgentă de măsuri pentru protecția apărătorilor drepturilor omului; invită Comisia să pună în aplicare acest nou proiect, în mod rapid și eficient;

111.   propune ca bugetul aferent IEDDO să fie mărit începând cu 2009, astfel încât să fie disponibile fonduri suplimentare, în special, pe de o parte, pentru proiectele desfășurate în țările așa-numite "dificile" și, pe de altă parte, pentru proiectele gestionate direct de delegațiile Comisiei, împreună cu organizațiile locale ale societății civile, astfel încât toate țările în care aceste proiecte pot fi puse în practică să poată avea acces la fonduri comunitare;

112.   solicită Comisiei să adapteze nivelul resurselor umane alocate punerii în practică a IEDDO la caracteristicile specifice și la dificultățile acestui nou instrument, atât la sediul, cât și la nivelul delegațiilor, astfel încât acestea să dispună de mijloacele și de expertiza necesară, ținându-se cont de caracterul foarte sensibil al proiectelor pe care le sprijină, de necesitatea de a-i proteja pe reprezentanții societății civile care gestionează aceste proiecte, dar și de importanța obiectivului politic pe care îl reprezintă;

113.   solicită ca personalului delegațiilor CE din țările terțe, până la cel mai înalt nivel, să i se ofere un curs de pregătire specific în domeniul drepturilor omului și al democrației, în special în ceea ce privește proiectele desfășurate în cadrul orientărilor și necesitatea de a acorda sprijin urgent apărătorilor drepturilor omului; solicită, în plus, ca acel curs de pregătire bianual destinat șefilor de delegație să cuprindă o parte privitoare la drepturile omului, având în vedere noile responsabilități ale delegațiilor în acest domeniu;

114.   solicită Comisiei să asigure coerența dintre prioritățile politice ale Uniunii și proiectele și programele pe care le sprijină, mai ales în ceea ce privește programele sale cu țările terțe; solicită garantarea coerenței între programe și instrumente tematice și consolidarea acestor instrumente, întrucât ele reprezintă singurele mijloace pentru ca Uniunea să poată realiza proiecte în țările terțe fără a avea nevoie de susținerea autorităților țărilor respective;

115.   constată că, în 2007, fondurile IEDDO destinate misiunilor Uniunii Europene de observare a alegerilor s-au ridicat la 23% din totalul fondurilor IEDDO utilizate (30,1 milioane EUR) și au fost efectuate 11 misiuni;

116.   constată că un procent ridicat (în jur de 50%) din totalul fondurilor IEDDO pentru proiectele contractate în 2007 a revenit proiectelor tematice majore și doar un mic procent (24%) sistemelor de ajutor pentru fiecare țară (echivalente micro-proiectelor); constată, de asemenea, că doar o mică parte din fonduri sunt destinate Asiei și sugerează revizuirea distribuției geografice;

117.   observă că este necesară multă atenție în ceea ce privește finanțarea organizațiilor internaționale, al căror buget este alimentat de contribuțiile impuse statelor membre, cum ar fi cel al TPI, pentru că finanțările acordate acestor organizații echivalează cu subvenționarea statelor părți, care, la rândul lor, trebuie să acorde astfel de finanțări organizațiilor respective, ceea ce poate periclita celelalte proiecte și instituții bazate pe IEDDO, cum ar fi proiectele ONG-urilor sau programul Legacy și munca de teren a Tribunalului Special pentru Sierra Leone;

Asistență electorală și observarea alegerilor

118.   constată cu satisfacție că UE se folosește din ce în ce mai mult de asistența electorală și observarea alegerilor pentru a promova democrația în țările terțe, iar calitatea și independența misiunilor sale sunt recunoscute;

119.   recomandă insistent creșterea vigilenței în ceea ce privește criteriile de selecție a țărilor în care se desfășoară asistența electorală/observarea alegerilor, precum și în ceea ce privește respectarea metodologiei și a normelor stabilite la nivel internațional, în special cu privire la natura independentă a acestui tip de misiuni;

120.   consideră că este necesar ca, în acest stadiu, având în vedere experiența dobândită, să fie integrată asistența electorală și observarea alegerilor în cadrul unui proces continuu, care să cuprindă o fază pre-electorală de sprijinire a punerii în practică a democrației și a drepturilor omului și, mai ales, o fază post-electorală de susținere și evaluare a procesului democratic, vizând consolidarea statului de drept, a instituțiilor democratice, a pluralismului politic, a independenței puterii legislative și a rolului societății civile;

121.   reamintește că necesitatea de a dispune de o politică post-electorală figurează în baza legală a IEDDO;

122.   solicită ca procesul electoral, inclusiv faza pre-electorală și cea post-electorală, să fie integrat în diferitele niveluri de dialog politic purtat cu țările terțe interesate, în vederea asigurării unei armonizări a politicilor Uniunii și a reafirmării rolului de element esențial al drepturilor omului și al democrației;

123.   reamintește, de asemenea, Consiliului şi Comisiei că este necesară elaborarea de strategii privind democrația și drepturile omului la nivelul fiecărei țări, după modelul unor state membre care au început deja elaborarea acestora, ca mijloace esențiale de a asigura armonizarea politicilor desfășurate, inclusiv în timpul procesului electoral;

124.   solicită Comisiei pentru afaceri externe să realizeze un bilanț al punerii în practică a IEDDO și a diferitelor sale componente, înainte de revizuirea la jumătatea perioadei;

Aplicarea clauzelor privind drepturile omului și democrația din acordurile externe

125.   deplânge faptul că clauzele referitoare la drepturile omului și la democrație, element esențial al tuturor acordurilor de parteneriat și cooperare cu țările terțe, nu sunt încă aplicate concret, din cauza absenței unui mecanism care să permită aceasta;

126.   atrage atenția încă o dată, în acest context, asupra propunerilor prezentate de Parlament în rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauzele referitoare la drepturile omului și democrație din acordurile Uniunii Europene; subliniază în special necesitatea de a include astfel de clauze în toate acordurile UE, inclusiv a celor sectoriale;

127.   solicită Consiliului și Comisiei să profite de contextul actual, în care o serie de Acorduri de parteneriat și cooperare cu mai multe țări învecinate expiră și urmează negocierea de noi acorduri, pentru a integra drepturile omului și un dialog eficient pe această temă în viitoarele acorduri, alături de un mecanism de monitorizare;

128.   solicită Comisiei ca, în cadrul politicilor sale privind activităţile externe ale UE de comerț , investiții şi dezvoltare, să garanteze că activităţile economice ale companiilor private din UE în ţările terţe respectă normele internaţionale în materie de drepturi ale omului, în special în ceea ce priveşte exploatarea resurselor naturale şi obligaţia internaţională de a obţine acordul prealabil şi în deplină cunoștință de cauză al comunităţilor locale şi al populaţiilor indigene afectate; consideră că Parlamentul trebuie să monitorizeze şi să prezinte un raport referitor la progresele înregistrate în această privinţă;

129.   reiterează solicitarea ca clauzele referitoare la drepturile omului să fie aplicate printr-o procedură mai transparentă, de consultare între părți, precizând dispozitivul politic și juridic folosit în eventualitatea unei cereri de suspendare a cooperării bilaterale pe motiv de încălcări sistematice și/sau repetate ale drepturilor omului, cu încălcarea dreptului internațional; consideră că aceste clauze ar trebui să includă, de asemenea, detalii privind un mecanism care să permită suspendarea acordului de cooperare, precum și privind un "mecanism de avertizare";

130.   remarcă faptul că nici unul dintre acordurile încheiate de Uniunea Europeană în 2007 nu conține clauze referitoare la drepturile omului;

131.   salută faptul că Consiliul şi Comisia au suspendat preferințele comerciale pentru Belarus în iunie 2007, în cadrul sistemului de preferințe generalizate (SPG), în urma faptului că guvernul din Belarus nu a aplicat nici una dintre recomandările OIM) în 2004;

132.   consideră că asigurarea unei protecții efective a democrației și a drepturilor omului la frontierele externe ale UE ar trebui să constituie o una dintre prioritățile majore al eforturilor UE de a integra drepturile omului în relațiile sale externe; solicită Consiliului şi Comisiei să continue consolidarea eforturilor lor de integrare în PEV, în parteneriatul strategic cu Rusia și în relațiile cu Turcia și țările din Balcanii de Vest și, de asemenea, să utilizeze la maximum, în acest scop, cadrele regionale existente de cooperare în aceste zone; reafirmă necesitatea imperioasă de a aborda problema încălcării drepturilor omului în zonele aflate încă în conflict din țările în cauză, care periclitează într-o măsură considerabilă consolidarea statului de drept și a democrației la actualele frontiere externe ale UE;

Introducerea sistematică a drepturilor omului în politici

133.   invită Comisia să continue monitorizarea îndeaproape a acordării sistemului general de preferințe SGP+ țărilor care au avut probleme serioase în punerea în aplicare a celei de-a opta convenții a OIM privind normele centrale din domeniul muncii, încălcând drepturile civile și politice sau recurgând la munca în închisori; solicită Comisiei să dezvolte criterii pentru a defini momentul în care SGP trebuie refuzat din motive legate de drepturile omului;

134.   reamintește Declarația privind dreptul la dezvoltare, adoptată în rezoluția 41/128 din 4 decembrie 1986 a Adunării Generale a ONU, care recunoaște că dreptul la dezvoltare este un drept inalienabil al omului și că statele sunt primele responsabile pentru crearea unor condiții favorabile pentru concretizarea acestuia și trebuie să formuleze politici internaționale de dezvoltare în vederea realizării depline a acestui scop; solicită luarea unor măsuri care să asigure includerea și accesul persoanelor cu handicap la programele internaționale de dezvoltare, concepute pentru ca statele să-și asume această răspundere, în conformitate cu articolul 32 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, semnată de Comunitatea Europeană la 30 martie 2007;

135.   reamintește Consiliului angajmentul său de a integra drepturile omului în PESC și în alte politici ale UR, așa cum se subliniază în documentul său adoptat de către Comitetul pentru politică și securitate la 7 iunie 2006; solicită o avansare în direcția transpunerii în practică a recomandărilor cuprinse în document; reamintește Consiliului în special obligațiile ce revin grupurilor de lucru pe zone geografice, de a identifica problemele importante, prioritățile și strategiile privind drepturile omului ca parte a planificării generale și de a efectua un schimb mai sistematic de informații cu ONG-urile internaționale și apărătorii drepturilor omului;

136.   reamintește că bugetul general al Uniunii Europene pe 2008 prevede verificarea creditelor destinate problemei handicapului, pentru a se asigura că, în calitate de ajutor comunitar, sunt conforme cu articolul 32 din Convenția ONU privind persoanele cu handicap și solicită aplicarea riguroasă a acestor dispoziții bugetare și urmărirea acesteia;

137.   solicită Consiliului să facă tot posibilul pentru a transforma în realitate dreptul fundamental la sănătate în ceea ce privește tratamentul durerii și accesul la analgezicele opioide, observând că Oficiul Internațional pentru Controlul narcoticelor a cerut comunității internaționale să promoveze prescrierea de calmante, cu condiția unui control strict de către agenții de supraveghere internaționali și naționali recunoscuți, cum ar fi agențiile guvernamentale și cele ale Națiunilor Unite, mai ales în țările sărace, întrucât s-au raportat deficiențe de tratament în peste 150 de țări; solicită Consiliului şi Comisiei să acționeze în direcția deschiderii aderării la OMS pentru toate statele, așa cum se prevede în articolul 3 din Constituția acesteia, transformând astfel în realitate eficiența și universalitatea programelor OMS;

138.   condamnă fără drept de apel orice formă de exploatare a copiilor, fie de natură sexuală, inclusiv pornografia cu minori și turismul sexual, fie munca forțată, alături de orice altă formă de trafic de ființe umane; solicită Comisiei și statelor membre să recunoască problemele a mii de copii ai străzii și copii forțați să cerșească, drept o chestiune serioasă din punct de vedere social și al drepturilor omului și să ia măsuri pentru rezolvarea acesteia și solicită statelor membre să introducă sancțiuni împotriva celor responsabili pentru înjosirea copiilor forțați să cerșească;

139.   îndeamnă Comisia să continue promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor în ceea ce privește societățile europene și locale; solicită Consiliului să trimită un raport Parlamentului referitor la orice informație provenită de la Reprezentantul special al ONU pentru afaceri și drepturile omului, prin care se precizează standardele de responsabilitate a întreprinderilor și de responsabilitate a societăților transnaționale și a altor întreprinderi în domeniul drepturilor omului;

140.   recunoaște că politica de imigrare a devenit o prioritate pe agenda politică internă și externă a UE și că, în textele sale, UE a încercat să asocieze imigrarea cu dezvoltarea și să se asigure că drepturile fundamentale ale imigranților sunt respectate; cu toate acestea, susține că realitatea contrazice aceste texte; subliniază faptul că trebuie încheiate acorduri de readmisie a imigranților ilegali cu țările care dispun de resursele juridice și instituționale necesare pentru a realiza readmisia cetățenilor lor și a le proteja drepturile; subliniază necesitatea asigurării că punerea în aplicare a unor astfel de acorduri de readmisie respectă pe deplin principiul nereturnării, precum şi a asigurării accesului la o procedură echitabilă de azil; solicită o supraveghere eficientă a tratamentului aplicat persoanelor revenite în baza acordurilor de readmisie, în special cu privire la posibilele "returnări în lanţ";

141.   solicită Consiliului să se asigure că drepturile refugiaților, ale solicitanților de azil și ale migranților sunt deplin respectate în practică atunci când intenționează să consolideze cooperarea cu țările terțe în materie de imigrație și azil; subliniază faptul că mecanismul pentru PEV ar trebui utilizat pentru a monitoriza gradul de respectare a drepturilor omului în acest sector; solicită Consiliului și Comisiei să se asigure că, în contextul politicilor de cooperare legate de acțiunea împotriva imigrări ilegale, se face tot posibilul pentru ca organele polițienești și judiciare din țările terțe să respecte drepturile omului; solicită Comisiei și Consiliului să se asigure că nu se oferă nici un fel de sprijin organelor polițienești și judiciare din țările care încalcă grav și sistematic drepturile omului și/sau nu dau seamă de modul în care sunt utilizate fondurile alocate în acest domeniu;

142.   solicită Consiliului şi Comisiei să ia inițiative, în numele Uniunii Europene, la nivel internațional, pentru a combate persecuția și discriminarea bazată pe orientări sexuale și pe identitatea de gen, de exemplu prezentând o rezoluție privind această chestiune la nivelul ONU și sprijinind ONG-urile și actorii care promovează egalitatea și nediscriminarea; condamnă faptul că în multe țări comportamentul homosexual este considerat infracțiune, faptul că în Iran, Arabia Saudită, Yemen, Sudan, Mauritania, Emiratele Arabe Unite și unele zone din Nigeria actele homosexuale sunt pedepsite cu moartea, faptul că în 77 de țări există legi care permit autorităților să acuze, sau chiar să condamne la închisoare, pentru acte homosexuale și faptul că în unele țări, precum Pakistan, Bangladesh, Uganda, Kenya, Tanzania, Zambia, Malawi, Niger, Burkina Faso, Sierra Leone, Malaesia și India (unde prevederile relevante din Codul penal sunt, în prezent, în curs de revizuire din punct de vedere juridic), există legi care prevăd pedepse cu închisoarea de la 10 ani la închisoarea pe viață; este întru totul de acord cu principiile de la Yogyakarta privind aplicarea dreptului internațional în domeniul drepturilor omului în legătură cu orientările sexuale și identitatea de gen; îndeamnă statele membre să acorde azil persoanelor care riscă să fie persecutate în țara de origine din cauza orientării lor sexuale sau identității de gen;

143.   solicită Consiliului şi Comisiei să se asigure, în vederea reuniunii ministeriale din 2009 a Oficiului Națiunilor Unite privind Drogurile și Criminalitatea, că finanțarea acordată agențiilor internaționale, cum ar fi cele ale ONU, pentru a combate drogurile ilegale, nu este niciodată folosită, nici direct, nici indirect, pentru a susține forțele de securitate din țări care comit încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului sau care aplică pedeapsa cu moartea în cazuri legate de droguri; solicită, de asemenea, pregătirea unui document care să prezinte de o manieră exhaustivă și detaliată cele mai bune practici aplicate de toate statele membre ale Uniunii Europene în materie de drepturi ale omului și politici referitoare la droguri, în perspectiva viitoarei sesiuni a Comisiei pentru stupefiante a ONU;

144.   reiterează importanța politicii interne a Uniunii Europene de promovare a respectării dreptului internațional în domeniul drepturilor omului și necesitatea ca statele membre să legifereze în concordanță cu obligațiile ce decurg din Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale, Convenția împotriva torturii, Convenția referitoare la genocid și Statutul de la Roma; salută progresele înregistrate în procesul de punere în aplicare a jurisdicției universale în anumite state membre; în scopul realizării unei mai mari coerențe a politicilor interne și externe, încurajează Consiliul, Comisia și statele membre să includă lupta împotriva climatului de impunitate în cazul crimelor internaționale grave în procesul de dezvoltare a unei arii comune de libertate, securitate și justiție a Uniunii Europene;

145.   își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la restricțiile privind conținutul paginilor de internet, fie că se aplică difuzării sau recepționării informațiilor, care sunt impuse de guverne și nu respectă întocmai principiul garantării libertății de expresie; în acest sens, cere Consiliului și Comisiei să redacteze norme comunitare privind comerțul cu țările terțe, referitoare la bunuri, inclusiv la software, hardware și alte produse similare, al căror singur scop este supravegherea generală a activităților și restricționarea accesului la internet de o manieră incompatibilă cu libertatea de expresie, precum și la importul și exportul de bunuri, cu excepția celor care au ca singur scop protecția copiilor; consideră că același lucru ar trebui să se aplice în ceea ce privește supravegherea și/sau tehnologia militară vizând țări care încalcă sistematic drepturile omului; cere, de asemenea, căutarea unor soluții concrete pentru a împiedica companiile europene să furnizeze acestor țări date cu caracter personal, care pot fi utilizate pentru a încălca aceste drepturi, în special libertatea de exprimare;

Eficiența intervențiilor Parlamentului European în cazurile privind drepturile omului

146.   invită Consiliul să participe la dezbaterile asupra rezoluțiilor privind cazuri urgente de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept și solicită ca Subcomisiei pentru drepturile omului să i se acorde un rol mai constructiv în stabilirea unor criterii coerente și transparente de selecționare a subiectelor urgente;

147.   recomandă ca rezoluțiile și alte documente importante referitoare la drepturile omului să fie traduse în limbile vorbite în țările vizate, în special în limbi nerecunoscute de către autoritățile guvernamentale răspunzătoare pentru încălcări ale drepturilor omului;

148.   regretă profund faptul că autoritățile birmane și cubaneze au respins cererea Parlamentului de a consimți la trimiterea unei delegații care să viziteze foștii laureați ai premiului Saharov; consideră că Parlamentul ar trebui să contribuie la instituirea unei rețele de comunicare a laureaților premiului Saharov și să organizeze întâlniri periodice în incinta sa;

149.   respinge cu hotărâre violenţa sistematică şi actele de hărţuire repetate la care sunt supuse laureatele premiului Saharov "Damas de Blanco" (Femeile în alb) în timp ce demonstrează paşnic şi cer eliberarea rudelor lor, întemniţate în Cuba de mai bine de cinci ani; solicită Preşedintelui să transmită încă o dată autorităţilor cubaneze solicitarea sa prin care cere să i se permită lui Oswaldo Payá, câştigătorul premiului Saharov în 2002, să se adreseze instituţiilor europene personal, conform invitaţiei transmise acestuia de către acestea, pentru a explica situaţia politică actuală din Cuba; solicită, de asemenea, Preşedintelui să transmită autorităţilor cubaneze dorinţa puternică şi determinarea Parlamentului de a primi, în următoarele săptămâni, "Damas de Blanco" în una din incintele de lucru ale Parlamentului pentru înmânarea oficială acestora a premiului Saharov 2005;

150.   amintește delegațiilor parlamentare că trebuie să includă sistematic pe ordinea de zi a vizitelor lor în țările terțe o dezbatere interparlamentară asupra situației drepturilor omului;

151.   recunoaște lucrările Comisiei temporare privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și raportul acestei comisii, pe baza căruia Parlamentul a adoptat o rezoluție, la 14 februarie 2007(26) ; solicită Uniunii Europene și statelor membre să colaboreze la toate nivelurile pentru a denunța practica predării extraordinare, în prezent și în viitor; solicită, în această privință, Comisiei să informeze Parlamentul - așa cum s-a anunțat în plen în septembrie 2007 - cu privire la răspunsurile la scrisoarea sa din 23 iulie 2007 către guvernele României și Poloniei, prin care se cereau date precise privind rezultatele investigațiilor care au avut loc în aceste două țări și privind rezultatele chestionarului transmis tuturor statelor membre ale UE, referitor la legislațiile fiecăruia din domeniul combaterii terorismului;

o
o   o

152.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor candidate, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și guvernelor țărilor şi teritoriilor menționate în prezenta rezoluție.

(1) Documentul Consiliului 13288/1/07.
(2) Pentru toate documentele relevante de bază, a se consulta tabelul din Anexa III la raportul A6-0128/2007 al Comisiei pentru Afaceri Externe.
(3) JO C 379, 7.12.1998, p. 265; JO C 262, 18.9.2001, p. 262; JO C 293 E, 28.11.2002, p. 88; JO C 271 E, 12.11.2003, p. 576.
(4) JO C 311, 9.12.2005, p. 1.
(5) JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
(6) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. JO L 209, 11.8.2005, p. 27.
(7) JO L 386, 29.12.2006, p. 1.
(8) Texte adoptate, P6_TA(2007)0235.
(9) Texte adoptate, P6_TA(2008)0065.
(10) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.
(11) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 91.
(12) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 775.
(13) JO C 77 E, 28.3.2002, p. 126.
(14) Texte adoptate, P6_TA(2007)0381.
(15) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 879.
(16) JO C 327, 23.12.2005, p. 4.
(17) Până în iunie 2007.
(18) Au participat peste 140 de reprezentanți ai societății civile și 138 de state (dintre care 94 au aprobat Declarația de la Oslo sau procesul Oslo).
(19) JO L 150, 18.6.2003, p. 67.
(20) La 13 martie 2008, 87 nu ratificasera înca Statutul de la Roma: Algeria, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Bhutan, Brunei, Camerun, Capul Verde, Chile, China, Côte d'Ivoire, Cuba, Republica Cehă, Republica Populară Democrată Corea, Egipt, El Salvador, Guinea Ecuatorială, Eritrea, Ethiopia, Grenada, Guatemala, Guinea-Bissau, Haiti, India, Indonesia, Iran, Irak, Israel, Jamaica, Kazahstan, Kiribati, Kuwait, Kârgâstan, Laos, Liban, Libia, Madagascar, Malaesia, Maldive, Mauritania, Stele Federale Micronesia, Moldova, Monaco, Maroc, Mozambic, Myanmar/Birmania, Nepal, Nicaragua, Oman, Pakistan, Palau, Papua Noua Guinee, Philippine, Qatar, Federația Rusă, Rwanda, Saint Lucia, Sao Tome și Principe, Arabia Saudită, Seychelles, Singapore, Insulele Solomon, Somalia, Sri Lanka, Sudan, Surinam, Swaziland, Syria, Thailanda, Togo, Tonga, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Tuvalu, Ukraina, Emiratele Arabe Unite, Statle Unite ale Americii, Uzbekistan, Vanuatu, Vietnam, Yemen, Zimbabwe.
(21) La 10 ianuarie 2008, Franța, Italia, Letonia, Polonia și Spania au semnat, însă nu au ratificat Protocolul nr. 13.
(22) Semnatari (până în decembrie 2007): Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Lituania, Luxembourg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia. (Doar două țări - Albania și Argentina - au ratificat Convenția, pentru a cărei intrare în vigoare este necesară ratificarea de către 20 de state).
(23) Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă (în noiembrie 2007): neratificat de către Republica Cehă, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Luxembourg, Malta și Regatul Unit.Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului referitor la participarea copiilor la conflictele armate (în octombrie 2007): neratificat de către Estonia, Grecia, Ungaria și Țările de Jos; neratificat și nesemnat de Cipru.
(24) Texte adoptate, P6_TA(2008)0064.
(25) În special a lui Mutabar Tadjibaeva, președintele organizației pentru drepturilor omului Plammenoe Serdtse, și a următorilor 9 apărători ai drepturilor omului: Nosim Isakov, Norboi Kholjigitov, Abdusattor Irzaev, Habibulla Okpulatov, Azam Formonov, Alisher Karamatov, Mamarajab Nazarov, Dilmurad Mukhiddinov şi Rasul Khudainasarov,.
(26) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 309.

Ultima actualizare: 25 noiembrie 2008Notă juridică