Parlamentul European,

–   având în vedere Petiţia nr. 0614/2007 înaintată de Radvile Morkunaite, care cuprinde peste 20 000 de semnături, Petiţia nr. 0952/2006 înaintată de Krzysztof Mączkowski, precum şi alte petiţii primite referitoare la subiectul prezentei rezoluţii,

–   având în vedere Tratatul de la Lisabona semnat de toate statele membre la 13 decembrie 2007,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la Strategia tematică privind protecţia şi conservarea mediului marin (COM(2005)0504),

–   având în vedere al Şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu(1) ,

–   având în vedere Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997, de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului(2) şi respectiv Directivele 92/43/CEE(3) şi 79/409/CEE(4) din care este alcătuit pachetul legislativ NATURA 2000,

–   având în vedere rezoluţia sa din 14 noiembrie 2006 referitoare la o Strategie tematică privind protecţia şi conservarea mediului marin(5) ,

–   având în vedere rezoluţia sa din 16 noiembrie 2006 privind o strategie pentru regiunea Mării Baltice în cadrul Dimensiunii nordice(6) ,

–   având în vedere Convenţia privind protecţia mediului marin din regiunea Mării Baltice (Convenţia de la Helsinki),

–   având în vedere recomandările Comisiei Helsinki (HELCOM), în special Recomandarea 17/3 din 12 martie 1996, în care este descrisă cerinţa de a efectua o evaluare de impact asupra mediului şi o consultare cu statele care ar putea fi afectate de impactul advers al proiectului propus,

–   având în vedere Convenţia privind evaluarea de impact asupra mediului în context transfrontalier din 25 februarie 1991 (Convenţia de la Espoo),

–   având în vedere Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la procesul de luare a deciziilor şi accesul la justiţie pe probleme de mediu din 25 iunie 1998 (Convenţia de la Aarhus),

–   având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS),

–   având în vedere principiul precauţiei, pe care jurisprudenţa Curţii de Justiţie îl include printre principiile generale ale acquis-ului comunitar şi care constituie unul dintre aspectele dezvoltării durabile în cadrul dreptului UE şi internaţional,

–   având în vedere principiul bunei guvernări, care constituie unul dintre principiile generale ale dreptului UE,

–   având în vedere activităţile Intergrupului Parlamentului European pentru Europa Baltică,

–   având în vedere propunerile rezultate în urma audierii publice din 29 ianuarie 2008,

–   având în vedere Decizia nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru reţelele energetice transeuropene(7) , prin care se recunoaște că gazoductul Nord Stream reprezintă un proiect de interes european,

–   având în vedere Planul de acţiune pentru Marea Baltică, adoptat la o reuniune a miniştrilor mediului din statele baltice, organizată la Cracovia, la 15 noiembrie 2007,

–   având în vedere articolul 10 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care impune statelor membre o datorie de cooperare loială faţă de Comunitate,

–   având în vedere articolul 192 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru petiţii şi avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0225/2008),

A.   întrucât Marea Baltică este un bazin mărginit de un număr de opt state membre ale Uniunii Europene şi 80% din litoralul acesteia face parte din teritoriul Uniunii Europene; întrucât OAO Gazprom este acţionarul majoritar al Nord Stream;

B.   întrucât preocuparea faţă de mediul marin baltic este una dintre principalele sarcini ale Dimensiunii nordice a Uniunii, după cum s-a confirmat în mod repetat în comunicări ale Comisiei şi rezoluţii ale Parlamentului;

C.   întrucât sectoarele agricole şi industriale ale tuturor statelor membre care mărginesc Marea Baltică şi ale Rusiei reprezintă cei mai mari poluatori ai Mării Baltice şi pun cele mai mari probleme în ceea ce priveşte echilibrul ei ecologic;

D.   întrucât Uniunea şi-a asumat angajamente specifice pentru protecţia mediului, inclusiv pentru protecţia mediului marin;

E.   întrucât în procedurile judiciare introduse în faţa Curţii de Justiţie Comisia a confirmat în repetate rânduri că protecţia mediului este unul dintre obiectivele esenţiale ale Comunităţii, iar Curtea a recunoscut competenţa comunitară în sectorul protecţiei şi conservării mediului marin;

F.   întrucât în prezent sunt planificate numeroase proiecte de infrastructuri ce urmează să fie construite în Marea Baltică (Nord Stream, parcuri eoliene, Scanled Baltic Pipe, o conductă de gaz între Finlanda şi Estonia, cabluri electrice între Suedia şi Lituania, terminale GNL la Świnoujścje etc.);

G.   întrucât Europa trebuie să găsească modalități de a soluționa problema vitală a securității aprovizionării cu energie;

H.   întrucât contribuţia din ce în ce mai mare a gazului natural la echilibrul energetic din Europa a constituit, în special după 1990, principala sursă de reducere a emisiilor de bioxid de carbon (CO2);

I.   întrucât, principiul precauţiei, enunţat la articolul 174 alineatul (2) din Tratatul CE, impune ca toţi actorii interesaţi să depună eforturile necesare în vederea evaluării impactului asupra mediului pe care l-ar putea avea noi decizii sau începerea lucrărilor şi să întreprindă acţiunile preventive corespunzătoare în situaţiile în care există riscul rezonabil al unei ameninţări pentru mediu;

J.   întrucât din principiul prin care cerinţele protecţiei mediului trebuie integrate în politicile sectoriale specifice decurge faptul că aceste cerinţe ar trebui avute în vedere în desfăşurarea tuturor activităţilor Comunităţii şi în realizarea tuturor obiectivelor acesteia;

K.   întrucât articolul 194 din viitorul Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene, introdus prin Tratatul de la Lisabona, menţionează explicit că politica energetică a UE ar trebui desfăşurată într-un spirit de solidaritate între statele membre, ţinând seama de nevoia de conservare şi îmbunătăţire a mediului;

L.   întrucât vulnerabilitatea deosebită a Mării Baltice în faţa ameninţărilor la adresa mediului a fost confirmată de Organizaţia Maritimă Internaţională, care i-a recunoscut statutul de "zonă extrem de vulnerabilă";

M.   întrucât Marea Baltică este în prezent una dintre cele mai poluate zone maritime din lume şi, în special, întrucât concentraţia de substanţe periculoase din apele sale şi din organismele vii din acestea rămâne anormal de ridicată;

N.   întrucât Marea Baltică este o mare interioară tipică, având un bazin maritim puţin adânc şi întrucât în cazul acesteia şi al Mării Negre ciclul schimbului de apă cu oceanul global este cel mai lung din lume, durând aproximativ 30 de ani;

O.   întrucât durata estimată de viaţă a conductei de transport a gazului este de 50 de ani, iar lucrările de dezasamblare şi îndepărtare a sistemului de conducte vor fi de o amploare similară cu cele necesare pentru instalaţia planificată; întrucât la analiza impactului proiectului asupra mediului şi economiiei, acest aspect ar trebui studiat ţinând cont de timpul necesar pentru ca flora şi fauna să revină în totalitate la starea iniţială;

P.   întrucât expunerea la metale grele, agenţi contaminanţi şi alte substanţe nocive atrage după sine riscuri în ceea ce priveşte sănătatea şi are implicaţii în ceea ce priveşte lanţul alimentar care trebuie să fie analizate;

Q.   întrucât un număr de factori, printre care se numără perioadele îndelungate de stagnare a apei, coloana de apă stratificată şi zona de captare industrializată extinsă şi mai ales, intensificarea activităţilor crescătoriilor în zona Mării Baltice, transformă Marea Baltică într-o zonă deosebit de vulnerabilă din punctul de vedere al mediului;

R.   întrucât efectuarea de lucrări în condiţiile speciale din Marea Baltică ar putea avea ca rezultat o creştere bruscă a populaţiei de alge, ceea ce ar putea afecta mai ales Finlanda, Suedia, Germania şi statele baltice,

S.   întrucât un alt factor de risc important pentru mediu este existenţa a circa 80 000 de tone de muniţii deversate în Marea Baltică după al doilea Război Mondial, conţinând substanţe toxice cum ar fi gazul muştar, iperita de sulf, iperita de azot, levizita, Clark I, Clark II şi adamsita, care reprezintă un risc atât pentru mediul marin baltic, cât şi pentru viaţa şi sănătatea omului;

T.   întrucât mai multe state au continuat să arunce containere de muniţii din 1945 până la sfârşitul anilor şaizeci;

U.   întrucât, în plus, containerele de muniţii se află într-o stare critică, deoarece coroziunea acestora a fost estimată la 80%, iar locaţia exactă a acestora nu poate fi întotdeauna stabilită;

V.   întrucât, în acelaşi timp, Planul de acţiune privind Marea Baltică, adoptat la 15 noiembrie 2007 la Cracovia, impune statelor care mărginesc Marea Baltică să asigure depozitarea în condiţii de siguranţă a stocurilor vechi de produse chimice şi dispozitive care conţin substanţe periculoase;

W.   ţinând seama de impactul potenţial al conductei de gaz asupra mediului marin baltic şi asupra statelor care mărginesc Marea Baltică,

X.   având în vedere traficul mai intens de navigatori şi petroliere din Marea Baltică şi pericolul potenţial al producerii de incendii, riscul de pierdere a flotabilităţii şi de scufundare a navelor care ar rezulta în urma unei defecţiuni a conductei de gaz în cursul lucrărilor de construcţie, instalare şi exploatare, precum şi impactul potenţial al acesteia în termeni umani, economici şi de mediu;

Y.   întrucât Nord Stream are intenţia să construiască un culoar submarin cu o lungime de 1 200 km, o lăţime de circa 2 km, care va deveni astfel cel mai mare şantier submarin din lume;

Z.   întrucât pescuitul, turismul şi navigaţia ar putea fi afectate în mod nefavorabil de lucrările de construcţie, instalare şi exploatare desfăşurate în cadrul proiectului, ceea ce va avea probabil consecinţe negative asupra economiei din regiunile costiere;

AA.   întrucât, în temeiul articolului 123 din UNCLOS, care face parte integrantă din acquis-ul comunitar, statele care mărginesc mări semi-închise trebuie să coopereze între ele în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor lor şi îndeplinirea obligaţiilor care le revin şi să coordoneze punerea în aplicare a drepturilor şi obligaţiilor lor în ceea ce priveşte protecţia şi conservarea mediului marin;

AB.   întrucât, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Convenţia de la Espoo părţile trebuie să adopte, fie individual, fie în comun, toate măsurile corespunzătoare şi eficiente pentru a preveni, a reduce şi a controla impactul transfrontalier advers semnificativ asupra mediului al activităţilor propuse;

AC.   întrucât, în conformitate cu articolul 5 litera (a) din Convenţia Espoo, consultările cu părţile expuse la efectele dăunătoare ale proiectelor transfrontaliere pot trata alternative posibile la proiectul propus, inclusiv abandonarea acestuia;

AD.   întrucât, în temeiul articolului 12 din Convenţia de la Helsinki, părţile contractante trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni poluarea mediului marin din regiunea Mării Baltice, care rezultă din explorarea sau exploatarea fundului mării sau din orice activităţi conexe;

AE.   întrucât ruta propusă a conductei de gaz nord-europene va traversa zone incluse în programul Natura 2000 şi pe care Directiva 92/43/CEE a Consiliului le clasifică drept arii speciale de conservare;

AF.   întrucât, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor din ariile speciale de conservare;

AG.   întrucât, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE, statele membre trebuie să efectueze o evaluare corespunzătoare a implicaţiilor oricărui plan sau proiect care nu are o legătură directă sau nu este necesar pentru gestionarea unei arii de conservare, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria respectivă, având în vedere obiectivele de conservare ale ariei respective;

AH.   întrucât, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE şi în temeiul concluziilor evaluării respective, autorităţile naţionale competente aprobă planul sau proiectul numai după ce au constatat că acesta nu are efecte negative asupra integrităţii sitului respectiv şi, după caz, după ce au consultat opinia publică;

AI.   întrucât conducta de gaz propusă ar fi cea mai lungă conductă de gaz submarină duală din lume, dar şi cea aflată la cea mai mică adâncime, ceea ce o face deosebit de vulnerabilă în faţa posibilelor deteriorări;

AJ.   întrucât Decizia 1364/2006/CE include conducta de gaz nord-europeană printre proiectele prioritare de interes european;

AK.   întrucât, din cauza riscurilor asociate, orice structură tehnică pe scară largă, ridicată în apele marine, trebuie să fie supusă unei analize aprofundate şi complexe, precum şi unei evaluări de impact asupra mediului, în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Espoo, Convenţiei HELCOM şi ale tuturor legislaţiilor pertinente, naţionale şi europeană;

AL.   întrucât, potrivit Convenţiei de la Espoo, fiecare proiect de acest tip ar trebui să fie precedat de o analiză a soluţiilor sale alternative, care să ia în considerare în special, costurile de punere în aplicare şi siguranţa mediului, iar în cazul de faţă o analiză a rutelor pe uscat pentru conducta de gaz;

AM.   întrucât părți din conducta proiectată au fost deja transportate în orașul Kotka din Finlanda pentru prelucrare;

AN.   întrucât, în temeiul articolului 1 din Convenţia de la Aarhus, fiecare parte trebuie să garanteze drepturile de acces la informaţie, participarea publicului la procesul de luare a deciziilor şi accesul la justiţie pe probleme de mediu;

AO.   întrucât cerinţele juridice referitoare la pregătirea unui studiu precis de impact asupra mediului trebuie să ţină seama de toate riscurile menţionate anterior;

AP.   întrucât este indispensabil să se analizeze ameninţarea teroristă şi capacitatea de contracarare eficientă a acesteia,

1.   consideră că Nord Stream este un proiect de infrastructură de dimensiune politică şi strategică extinsă atât pentru UE, cât şi pentru Rusia; înţelege îngrijorarea exprimată de statele membre ale UE cu privire la construcţia şi întreţinerea conductei; subliniază că abilitatea statelor riverane mici de a acţiona în calitate de furnizori ai securităţii în regiunea Mării Baltice nu poate fi privită independent de abilitatea Uniunii de a acţiona ca entitate unitară şi de a adopta o poziţie comună privind chestiunile energetice şi reaminteşte Rezoluţia sa din 26 septembrie 2007 privind promovarea unei politici externe europene comune în domeniul energiei(8) ; subliniază că Decizia 1364/2006/CE (incorporată în orientările TEN-E) recunoaşte că Nord Stream este un proiect de interes european care ar ajuta la acoperirea viitorului necesar european în materie de energie; subliniază că acest proiect, împreună cu alte conducte complementare, cum ar fi Yamal II şi Amber, ar trebui planificate în spiritul unei politici europene externe comune în domeniul energie şi ar trebui să ţină seama pe deplin de impactul acestora asupra mediului şi a securităţii statelor membre ale UE;

2.   îşi reafirmă opinia că, având în vedere dependenţa din ce în ce mai mare a UE de un număr limitat de surse de energie, furnizori şi rute de transport, este esenţial să se sprijine adoptarea unor iniţiative vizând diversificarea acestora, atât din punct de vedere geografic, cât şi prin dezvoltarea de alternative durabile; atrage atenţia în special asupra necesităţii de a susţine dezvoltarea infrastructurii portuare utilizate pentru manipularea combustibililor; reaminteşte că Nord Stream este doar unul dintre un mare număr de proiecte de infrastructură pentru gaze, cum ar fi gazoducte şi instalaţii GNL, care vor fi esenţiale pentru a acoperi necesităţile comunitare de consum de gaz natural care - în conformitate cu numeroase studii - va creşte semnificativ în anii ce urmează şi care, în acelaşi timp, vor face posibilă înlocuirea unor combustibile fosile mai puţin ecologice; consideră că este necesară evaluarea impactului asupra mediului pe termen lung a noii infrastructuri pentru gaze, în ceea ce priveşte importanţa garantării unei aprovizionări stabile cu gaz;

3.   susţine propunerea cuprinsă în rezoluţia mai sus-menţionată a Parlamentului European din 14 noiembrie 2006, conform căreia viitoarea strategie marină a UE trebuie să aibă ca rezultat definirea unor obligaţii supranaţionale care ar putea implica angajamente comune în ţări terţe;

4.   subliniază că securitatea energetică trebuie privită ca o componentă esenţială a securităţii globale a Uniunii Europene, în cadrul căreia definirea securităţii energetice nu ar trebui limitată doar la lipsa unei producţii interne a UE, ci ar trebui să ia în considerare, de asemenea, aspectele geopolitice ale dependenţei de importuri şi riscul de întreruperi motivate politic ce derivă din aceasta; consideră că cel de-al treilea pachet privind energia va reduce dependenţa energetică a fiecărui stat membru, întrucât, în contextul unei pieţe energetice pe deplin liberalizate şi integrate, nici un stat nu poate fi decuplat de o ţară terţă furnizoare;

5.   consideră că provocarea pe care o constituie garantarea siguranței aprovizionării cu energie, concomitent cu respectarea angajamentelor privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă reclamă aplicarea unei politici europene coerente și coordonate în materie de aprovizionare cu gaz natural, bazată pe evaluarea atentă, la nivel european, a aspectelor de mediu ale soluțiilor alternative și pe solidaritatea între statele membre;

6.   regretă rolul marginal jucat de UE în cadrul acestui proiect, în special cel al Comisiei; subliniază că o mai mare implicare a Uniunii Europene ar reduce nesiguranţa resimţită de numeroase state membre în legătură cu proiectul Nord Stream;

7.   ia act de opoziţia exprimată de unele state membre în legătură cu proiectul conductei planificate pentru zona Mării Baltice, care este un bun comun al statelor care o mărginesc şi nu o chestiune care ţine de relaţiile bilaterale dintre state; consideră, în consecinţă, că proiectul ar trebui realizat în cooperare cu fiecare dintre statele din jurul Mării Baltice, în conformitate cu Convenţia de la Espoo, Convenţia de la Helsinki şi celelalte instrumente juridice pertinente; subliniază că este important ca Rusia să finalizeze ratificarea Convenției de la Espoo;

8.   în acest sens, îşi exprimă dezacordul cu privire la realizarea unei investiţii la scara propusă, fără realizarea a unei evaluări de impact asupra mediului cu rezultate pozitive;

9.   îşi exprimă convingerea că proiectele energetice în care sunt implicate state membre ale UE şi ţări terţe ar trebui să fie subiecte de interes şi de preocupare comune pentru întreaga Uniune Europeană şi cetăţenii săi;

10.   recunoaşte că Nord Stream efectuează studiul de impact asupra mediului care urmează să fie prezentat spre aprobare "părţilor iniţiale" definite în Convenţia de la Espoo (Rusia, Finlanda, Suedia, Danemarca şi Germania); îndeamnă insistent societatea să furnizeze rezultatele studiilor şi întregul set de rezultate ştiinţifice privind situaţia ecologică a sitului proiectului, culese în timpul cercetărilor de mediu, nu doar statelor respective, ci şi HELCOM şi tuturor statelor cu deschidere la mare;

11.   subliniază că o soluţie durabilă pe termen lung necesită transparenţă deplină din partea tuturor părţilor atât în faza de construcţie, cât şi în cea de exploatare, iar încrederea în acest proiect major va creşte dacă statele care mărginesc Marea Baltică pot monitoriza lucrările;

12.   prin urmare, invită Comisia şi Consiliul să îşi ia angajamente depline în ceea ce priveşte analiza impactului asupra mediului al construirii conductei de gaz nord-europene, în special în cazurile în care Comisia trebuie să îşi prezinte avizul, după cum se prevede la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43/CEE;

13.   subliniază faptul că principiul reciprocităţii trebuie respectat integral în ceea ce priveşte investiţiile, dacă interdependenţa dintre UE şi Rusia urmează să se transforme în parteneriat; remarcă faptul că ţările terţe obţin beneficii majore datorită deschiderii pieţei europene, dar şi că investitorilor europeni în Rusia nu le sunt acordate avantaje similare;

14.   regretă omisia Comisiei de a accepta propunerea cuprinsă în rezoluţia Parlamentului mai sus-menţionată din 16 noiembrie 2006 privind elaborarea de către Comisie a unei evaluări obiective de impact asupra mediului pentru proiectele propuse, de către un organism independent ţinându-se seama de opinia tuturor statelor cu deschidere la Marea Baltică;

15.   invită Consiliul şi Comisia să realizeze un studiu detaliat care să evalueze dacă implementarea proiectului se desfăşoară în conformitate cu legislaţia comunitară şi internaţională;

16.   îşi exprimă preocuparea faţă de calendarul proiectului, stabilit de întreprinderea Nord Stream, a cărui punere în aplicare va împiedica analiza aprofundată a rezultatelor evaluării de impact asupra mediului de către statele interesate, de către organizaţiile neguvernamentale şi de către experţii HELCOM; subliniază că o analiză atentă a rezultatelor evaluării de impact asupra mediului determină stabilirea unui calendar corespunzător;

17.   subliniază că desfăşurarea lucrărilor, într-un perimetru care poate atinge 2 400 km² în Marea Baltică, ceea ce impune utilizarea unui număr mare de nave şi alte echipamente, ar putea reprezenta o ameninţare gravă pentru biodiversitate şi pentru numeroasele habitate, precum şi pentru siguranţa şi buna desfăşurare a operaţiunilor de transport în regiune;

18.   dorește ca posibilele efecte ale conductei asupra fundului mării pe parcursul fazei de construcție să facă parte din evaluarea de impact asupra mediului;

19.   invită autorul proiectului să includă termeni de referinţă cuprinzători în proiectul său de raport privind evaluarea de impact asupra mediului, prin descrierea precisă a condiţiilor actuale de mediu din sit şi prin furnizarea de date în formă tridimensională privind geomorfologia sitului;

20.   îşi exprimă preocuparea profundă faţă de rapoartele conform cărora, înainte de punerea în funcţiune a conductei de gaz, investitorul intenţionează să utilizeze un compus extrem de toxic, cunoscut sub denumirea de aldehidă glutarică; subliniază că orice acţiune care ar avea ca rezultat un dezastru major, cu consecinţe ireversibile, ar trebui evitată; invită investitorul să nu recurgă la utilizarea acestei substanţe;

21.   solicită Comisiei efectuarea unui studiu independent şi fiabil asupra mediului, în care să fie examinate emisiile generate în agricultură şi industrie care poluează Marea Baltică şi să se evalueze situaţia în raport cu posibilele ameninţări ambientale pe care le implică conductele care traversează în prezent Marea Baltică; de asemenea, solicită Comisiei să evalueze efectele suplimentare exercitate de proiectul Nord Stream asupra Mării Baltice;

22.   solicită promotorului proiectului să garanteze că construirea şi exploatarea conductei nu pune în pericol numeroasele specii de peşti şi păsări şi nici existenţa unei populaţii de delfini bruni, al căror număr este de numai 600 şi care reprezintă o specie unică în această regiune geografică;

23.   consideră că protecţia mediului marin al Mării Baltice este o componentă esenţială a Dimensiunii nordice a UE și că ar trebui luată de asemenea în considerare în cadrul strategiei Mării Baltice, atunci când este cazul;

24.   remarcă faptul că prosperitatea regiunilor de coastă şi competitivitatea economiilor acestora sunt deosebit de sensibile şi periclitate de poluarea zonelor costiere şi de deteriorarea mediului marin; relevă că, dată fiind măsura în care regiunile de coastă sunt afectate de politicile şi activităţile maritime, durabilitatea pe termen lung constituie o condiţie prealabilă pentru protejarea prosperităţii lor economice, sociale şi ambientale;

25.   relevă lipsa oricărei strategii de soluţionare a defectelor structurale şi a ameninţărilor exterioare care pun în pericol siguranţa conductei; subliniază necesitatea definirii clare a tuturor aspectelor legate de siguranţă şi de reacţie în caz de urgenţă, inclusiv resursele financiare, participanţii, rolul şi modalităţile în care se procedează;

26.   subliniază că, datorită cererii din ce în ce mai mari de gaze, ar trebui analizate şi promovate rute alternative pentru gazoduct, ţinând seama de aspectele ambientale şi economice, inclusiv orarul de execuţie în cazul acestor rute; observă că pentru gazoductul Nord Stream este necesară realizarea unei evaluări a alternativelor la ruta aleasă în cadrul evaluării de impact asupra mediului;

27.   invită Comisia să efectueze o astfel de analiză în cadrul unui dialog cu statele interesate cu deschidere la mare, cu investitorul, cu HELCOM, ţinând seama de opiniile ONG-urilor competente;

28.   subliniază că chestiunea compensaţiilor economice pentru defecţiuni sau daune trebuie să fie perfect clarificată, chiar înainte ca lucrările să poată începe; subliniază că o defecţiune majoră a conductei poate crea complicaţii pentru statele care mărginesc Marea Baltică şi ar putea avea efecte devastatoare pentru mediul marin; consideră că Nord Stream ar trebui să-şi asume răspunderea deplină pentru compensaţiile respective;

29.   invită Comisia şi statele membre să facă o evaluare detaliată a aspectelor economice, bugetare, precum şi a celor referitoare la transparenţă, în cazul proiectului Nord Stream şi al firmelor implicate în acesta;

30.   solicită Comisiei să analizeze posibilitatea ca, în cadrul parteneriatului Dimensiunii nordice, să revendice avantaje echivalente din partea Nord Stream în legătură cu eventualele proiecte de regenerare din zona de frontieră fino-rusă, în care s-a propus începerea lucrărilor de construire a gazoductului, sau în contextul strategiei Mării Baltice;

31.   ia notă de următoarele decizii luate de autorităţile statelor membre:

32.   regretă faptul că, în Cartea Verde intitulată "Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune", nu se acordă atenţie problemei proiectelor la scară largă, cum ar fi conductele submarine; regretă faptul că în instrumentele juridice şi comunicările privind strategiile marine, iniţiate de Comisie, aceasta neglijează, de obicei, problema conductelor submarine, care este esenţială atât din punctul de vedere al protecţiei mediului, cât şi din punctul de vedere al securităţii energetice a UE;

33.   solicită ca o evaluare independentă a impactului asupra mediului să fie pusă la dispoziție pentru o consultare detaliată cu autoritățile competente și cu publicul larg din toate statele cu deschidere la mare;

34.   relevă importanţa aplicării unei strategii de comunicare transparentă privind paşii de urmat privind rezultatele evaluării de impact asupra mediului şi comunicarea activă a acestor rezultate către toate statele membre ale UE, în special statele de pe litoralul baltic;

35.   în consecinţă, îşi reiterează invitaţia făcută în rezoluţia sa mai sus menţionată din 14 noiembrie 2006 privind propunerea unui mecanism obligatoriu de negociere între statele membre şi insistă în ceea ce priveşte adoptarea de acţiuni la nivel internaţional de către Consiliu pentru dezvoltarea unor evaluări obligatorii de impact asupra mediului în cadrul relaţiilor dintre UE şi ţări terţe;

36.   remarcă faptul că alegerea unei rute pentru conducta de gaz nord-europeană trebuie să permită îndeplinirea obiectivelor stabilite în Decizia 1364/2006/CE, eliminând astfel orice ameninţare pentru mediu;

37.   invită Consiliul, Comisia şi statele membre să să garanteze că construirea conductei de gaz Nord Stream este pe deplin conformă legislației UE privind evaluările de impact asupra mediului și cu toate convențiile internaționale;

38.   invită în special Comisia să asigure respectarea dispoziţiilor din documentele la care se face referire mai sus, mai precis din UNCLOS, Convenţia de la Helsinki, Convenţia de la Espoo, Convenţia de la Aarhus, Directivele 85/337/CEE, 97/11/CE, 92/43/CEE şi 79/409/CEE, precum şi articolul 10 din Tratatul CE, a principiului precauţiei şi principiului dezvoltării durabile, precum şi să iniţieze procedurile necesare, în temeiul articolului 226 din Tratatul CE, în cazul constatării neîndeplinirii obligaţiile de mai sus;

39.   din perspectiva situaţiei politice actuale din Rusia şi a ambiţiilor geopolitice ale acestei ţări, consideră că este foarte important ca Rusia să dea dovada de dorinţă de cooperare în cadrul politicii energetice europene; subliniază importanţa ratificării de către Rusia a Tratatului Cartei Energiei şi a Protocolului de Tranzit anexat, întrucât această ratificare va reduce potenţialul de conflict în legătură cu proiecte precum Nord Stream;

40.   solicită Comisiei ca, în limitele competenţelor sale, să evalueze situaţia pieţei în termeni de concurenţă, astfel cum ar rezulta aceasta în urma finalizării posibile a conductei Nord Stream şi, dacă este necesar, să adopte măsuri care să împiedice Gazprom să îşi asume un rol dominant pe piaţa gazului din UE fără a garanta drepturi reciproce pentru societăţile UE de a intra pe piaţa energetică rusească;

41.   sugerează instituirea unui sistem comun de supraveghere a conductei, care să includă toate statele din regiunea Mării Baltice; sugerează, de asemenea, ca obligaţia de a plătii compensaţii pentru daune ecologice să revină exclusiv companiei Nord Stream;

42.   constată absenţa unor structuri instituţionale capabile să abordeze în mod adecvat problemele de mediu şi geopolitice în materie de securitate pe care le implică acest proiect; sugerează, deci, că Comisia ar trebui să creeze un post adecvat pentru a trata proiectele curente şi cele viitoare, care să funcţioneze sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi al Vicepreşedintelui Comisiei;

43.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, Consiliului şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) A se vedea Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (JO L 242, 10.9.2002, p. 1). (2) JO L 73, 14.3.1997, p. 5. (3) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (4) JO L 103, 25.4.1979, p. 1. (5) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 131. (6) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 330. (7) JO L 262, 22.9.2006, p. 1. (8) Texte adoptate, P6_TA(2007)0413.