Parlamentul European,

–   având în vedere rapoartele delegaţiei sale ad-hoc, în urma vizitelor efectuate în Caşmir între 8 şi 11 decembrie 2003 şi între 20 şi 24 iunie 2004,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 18 mai 2006 referitoare la Raportul anual pe 2005 privind drepturile omului în lume şi politica UE în domeniu(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 mai 2007 privind situaţia actuală şi perspectivele de viitor ale Caşmirului(2),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât există informaţii potrivit cărora începând din 2006 au fost descoperite sute de morminte neidentificate în Jammu şi Caşmir şi întrucât doar în 18 sate din districtul Uri ar fi fost găsite cel puţin 940 de cadavre, potrivit informaţiilor disponibile;

B.   întrucât Asociaţia părinţilor persoanelor dispărute din Srinagar a emis la 29 martie 2008 un raport prin care semnalează existenţa unor gropi comune în unele localităţi în care, din cauza faptului că sunt situate în apropiere de linia de control cu Pakistanul, accesul nu este permis decât pe baza unei autorizaţii speciale acordate de forţele de securitate;

C.   întrucât, potrivit organizaţiilor de apărare a drepturilor omului, nu poate fi exclusă posibilitatea ca în aceste morminte să fi fost depuse cadavrele victimelor unor omoruri, dispariţii forţate, torturi şi ale altor abuzuri săvârşite în contextul conflictului armat care durează în Jammu şi Caşmir din 1989;

D.   întrucât estimările privind numărul persoanelor care au dispărut din 1989 cunoaşte variaţii importante, asociaţiile familiilor victimelor avansând cifre de cel puţin 8 000, în timp ce autorităţile guvernamentale pretind că numărul dispăruţilor este de cel mult 4 000;

E.   întrucât un raport întocmit în 2006 de poliţia statului a confirmat moartea pe durata arestului a 331 de persoane şi un număr de 111 dispariţii forţate după detenţie înregistrate din 1989 până în prezent;

F.   întrucât persistă acuzaţiile privind încălcarea drepturilor omului, în pofida angajamentului asumat de Guvernul Indiei în septembrie 2005 de a nu mai tolera încălcările drepturilor omului în Jammu şi Caşmir;

G.   întrucât Parvez Imroz, jurist laureat al unor premii în calitate de apărător al drepturilor omului, preşedinte al Coaliţiei societăţii civile din Jammu şi Caşmir şi fondator al Asociaţiei părinţilor persoanelor dispărute, a supravieţuit în urma unui atac armat, care ar fi fost organizat la 30 iunie2008 la Srinagar de presupuşi membri ai forţelor de securitate; întrucât există informaţii potrivit cărora alţi membri ai Tribunalului internaţional pentru drepturile omului şi justiţie din Caşmir, care beneficiază de colaborarea Asociaţiei părinţilor persoanelor dispărute, ar fi fost supuşi unor acte de hărţuire,

1.   solicită Guvernului Indiei să asigure de urgenţă desfăşurarea unor anchete independente şi imparţiale în toate punctele din Jammu şi Kashmir în legătură cu care există suspiciunea că ar adăposti gropi comune şi să asigure, cu titlul de primă măsură imediată, protecţia zonelor în care se află aceste morminte pentru a permite păstrarea dovezilor;

2.   solicită Comisiei să ofere asistenţă financiară şi tehnică Guvernului Indiei, în cadrul Instrumentului de stabilitate, pentru a permite desfăşurarea unor astfel de anchete aprofundate şi luarea unor eventuale măsuri suplimentare de soluţionare a conflictului din Caşmir;

3.   solicită statelor membre ale UE să abordeze această problematică în cadrul dialogului privind drepturile omului, care urmează să aibă loc în cel de-al doilea semestru al anului 2008;

4.   îşi exprimă preocuparea faţă de siguranţa lui Parvez Imroz şi a altor militanţi pentru drepturile omului care efectuează anchete privind mormintele anonime şi alte acuzaţii de încălcare a drepturilor omului în Jammu şi Caşmir; solicită autorităţilor indiene să asigure protecţia acestora şi să le permită să-şi desfăşoare activitatea fără temerea că ar putea deveni ţintele unor acte de hărţuire şi violenţă; îndeamnă autorităţile să deschidă o anchetă rapidă şi imparţială cu privire la atacul asupra lui Parvez Imroz, să pună rezultatele la dispoziţia opiniei publice şi să-i defere pe autori justiţiei;

5.   îşi reiterează apelul adresat Guvernului Indiei şi autorităţilor statului de a desfăşura anchete cu privire la toate acuzaţiile privind dispariţii forţate; solicită în mod insistent ca toate cazurile în care sunt suspectaţi sau implicaţi agenţi ai forţelor armate, de securitate sau ai autorităţilor însărcinate cu aplicarea legii să fie încredinţate unui parchet civil şi să fie creată o bază de date publică unică, în care să fie înregistrate toate persoanele declarate dispărute şi toate cadavrele care au fost regăsite; solicită statelor membre ale UE să faciliteze şi să sprijine toate formele posibile de cooperare între Guvernele Indiei şi Pakistanului în legătură cu această anchetă;

6.   solicită autorităţilor de stat să garanteze că toate procedurile la care sunt supuse persoanele aflate în detenţie respectă cerinţele minime ale standardelor juridice internaţionale, respectiv tratamentul adecvat, luarea în evidenţă şi punerea sub acuzare, accesul rapid la membrii familiei, avocaţi şi instanţe judecătoreşti independente, precum şi răspunderea pentru orice încălcare a acestui tip de proceduri;

7.   condamnă cu fermitate omorurile, dispariţiile forţate, tortura, violurile şi alte încălcări ale drepturilor omului care au fost săvârşite în Jammu şi Caşmir de la izbucnirea conflictului armat în 1989; insistă asupra necesităţii de a acorda compensaţii depline familiilor victimelor;

8.   solicită tuturor guvernelor să ratifice Statutul Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma, să ratifice şi să pună în aplicare fără rezerve Convenţia ONU privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate şi, în conformitate cu articolele 31 şi 32 din convenţia respectivă, să recunoască competenţa Comitetului pentru dispariţii forţate;

9.   solicită acordarea autorizaţiei de acces fără restricţii spre ambele părţi ale liniei de control raportorilor speciali ai ONU mandataţi în cadrul procedurilor speciale ale ONU, mai ales raportorilor speciali pentru cazurile de tortură, execuţii extrajudiciare, sumare sau arbitrare şi grupului de lucru al ONU pentru dispariţiile forţate sau involuntare;

10.   îşi reiterează apelul adresat către Lok Sabha (Camera inferioară a Parlamentului Indiei) de a modifica legea privind apărarea drepturilor omului pentru a permite Comisiei naţionale pentru drepturile omului să îşi desfăşoare în condiţii de independenţă investigaţiile asupra acuzaţiilor privind abuzuri săvârşite de membri ai forţelor armate;

11.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Guvernului şi Parlamentului Indiei, Guvernului şi Parlamentului Republicii Islamice Pakistan, Guvernului şi Parlamentului Statului Jammu şi Kasmir şi Secretarului General al ONU.

(1) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 341. (2) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 468.