Parlamentul European ,

–   având în vedere raportul Comisiei privind anumite aspecte legate de asigurarea auto (COM(2007)0207) ("raportul Comisiei"),

–   având în vedere Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto (a patra directivă privind asigurarea auto)(1) ,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0249/2008),

A.   întrucât libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană, în special în contextul ultimelor două valuri de extindere și al lărgirii corespunzătoare a grupului Schengen, a avut ca rezultat creșterea rapidă a numărului persoanelor precum și a vehiculelor care traversează granițele naționale, atât din motive profesionale, cât și personale;

B.   întrucât prioritatea protejării victimelor accidentelor necesită o legislație privind asigurarea auto clară, precisă și eficace la nivel european;

C.   întrucât a patra directivă privind asigurarea auto a impus Comisiei să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului referitor la punerea în aplicare și la eficacitatea sancțiunilor naționale introduse cu privire la procedura de ofertă/răspuns justificate, precum și referitor la echivalența lor și să înainteze propuneri dacă este necesar;

D.   întrucât raportul Comisiei examinează dispozițiile în materie de sancțiuni naționale, eficacitatea sistemului de soluționare a cererilor de despăgubire prin reprezenant și posibilitatea încheierii unei asigurări voluntare de protecție juridică la care pot adera în plus potențialele victime ale accidentelor rutiere;

E.   întrucât articolul 4 alineatul (6) din a patra directivă privind asigurarea auto reglementează procedura de ofertă motivată, prin care victimele accidentelor de mașină care au loc în străinătate au dreptul să ceară o despăgubire reprezentantului desemnat de asigurator în țara de rezidență a victimei pentru soluționarea cererilor de despăgubire;

F.   întrucât victima trebuie să primească un răspuns justificat din partea asiguratorului în termen de trei luni, în lipsa căruia sunt prevăzute sancțiuni;

G.   întrucât este încă nevoie să se clarifice funcționarea acestei dispoziții;

H.   întrucât Comisia trebuie să țină seama pe deplin de extindere în procesul de punere în aplicare a politicilor UE, în special de costurile relativ ridicate ale asigurării auto în noile state membre;

I.   întrucât diferite dispoziții în materie de sancțiuni cu privire la procedura de ofertă/răspuns justificate au fost puse în aplicare în statele membre;

J.   întrucât consultările cu autoritățile naționale, inclusiv din noile state membre, au confirmat faptul că dispozițiile actuale în materie de sancțiuni, acolo unde există, sunt oportune și puse în aplicare în mod eficient în UE

K.   întrucât, totuși, unele state membre nu prevăd sancțiuni specifice, ci se bazează numai pe obligația asiguratorului de a plăti dobânzile legale aferente valorii indemnizației în cazul în care oferta sau răspunsul motivat nu este formulat într-un termen de trei luni;

L.   întrucât sistemul privind soluţionarea cererilor de despăgubire prin reprezentant este relativ bine cunoscut în majoritatea statelor membre;

M.   întrucât consultările purtate de Comisie în vederea evaluării cunoștințelor populației privind sistemul de soluționare a cererilor de despăgubire prin reprezentanți au vizat doar statele membre și sectorul asigurărilor, fără a reuși să implice suficient și cetățenii și asociațiile de consumatori, adică părțile cele mai interesate în funcționarea corectă a sistemului;

N.   întrucât asigurarea de protecție juridică pentru cheltuielile de judecată suportate de victimele accidentelor auto este disponibilă în majoritatea statelor membre; întrucât mai mult de 90% din totalul cazurilor sunt soluționate extrajudiciar și cheltuielile judiciare sunt rambursate în multe state membre; întrucât, în plus, asigurătorii în materie de cheltuieli de judecată au oferit deja acoperire pentru toate tipurile de cazuri transfrontaliere pentru o perioadă și au înfiinţat în consecință departamente proprii pentru cererile din străinătate și pentru facilitarea soluţionării rapide a diferendelor;

O.   întrucât întrebarea dacă aceste cheltuieli de judecată rezonabile ar trebui acoperite de asigurarea de răspundere civilă auto în toate statele membre este încă deschisă;

P.   întrucât, totuși, acoperirea cheltuielilor de judecată rezonabile de către asigurarea de răspundere civilă auto, în toate statele membre, contribuie în mod sigur la creșterea protecției și a încrederii consumatorilor din UE;

Q.   întrucât piețele de asigurări din noile state membre se dezvoltă în mod constant; întrucât, totuși, în anumite state membre, asigurarea de protecție juridică este un produs relativ nou care are nevoie să fie promovat, deoarece asigurarea de protecție juridică este puțin cunoscută;

R.   întrucât acoperirea obligatorie a cheltuielilor judiciare ar trebui să sporească încrederea consumatorilor în asigurarea de răspundere civilă auto, în special în cazurile în care se solicită despăgubiri, deoarece consumatorii din multe state membre noi se tem de taxe judiciare ridicate, care ar fi acoperite de asigurarea obligatorie;

S.   întrucât asigurarea obligatorie de protecție juridică ar crea un volum de muncă suplimentar și mai complex pentru sistemul judiciar și ar putea întârzia rezolvarea contestațiilor și mări numărul de plângeri nejustificate;

T.   întrucât asigurarea de răspundere civilă auto și asigurarea de protecție juridică au obiective și funcții diferite, și anume în timp ce asigurarea de răspundere civilă auto permite acoperirea cheltuielilor consumatorului în cazul plângerilor adresate împotriva lui ca urmare a unui accident rutier, asigurarea de protecție juridică acoperă costurile unui proces împotriva unui terț în urma unui accident rutier;

U.   întrucât campaniile publice realizate de autoritățile naționale, de sectorul asigurărilor și de organizațiile de consumatori sunt importante pentru dezvoltarea piețelor naționale,

1.   salută raportul Comisiei și subliniază importanța implicării depline și efective a tuturor părților interesate, în special consumatorii, în procesul de consultare pentru dezvoltarea politicilor UE în acest domeniu;

2.   solicită, prin urmare, implicarea sistematică a organizațiilor de consumatori care reprezintă în special victimele în procesul de evaluare a eficacității sistemelor existente în statele membre;

3.   salută această evaluare ex post a măsurilor legislative, pentru a se asigura că normele funcționează în conformitate cu scopul urmărit și pentru a identifica eventualele aplicări necorespunzătoare neprevăzute;

4.   subliniază importanța creșterii încrederii consumatorilor în polițele de asigurare auto pentru călătoriile transfrontaliere cu autovehiculele în UE, în special a automobiliștilor din vechile state membre care călătoresc spre destinații din noile state membre și viceversa;

5.   consideră că promovarea soluțiilor legale existente și dictate de piață, care protejează consumatorul, întăresc încrederea acestuia în asigurările auto;

6.   este de părere că statele membre sunt de asemenea responsabile de buna funcționare a sistemelor proprii de asigurare naționale în raport cu legislația UE privind procedura de cerere sau răspuns motivat și cheltuielile de judecată suportate de victime;

7.   solicită Comisiei să continue să monitorizeze îndeaproape buna funcționare a mecanismelor de piață și să prezinte un raport periodic Parlamentului pe această temă;

8.   consideră că simpla obligație a asiguratorului de a plăti dobânzile legale în caz de întârziere nu are caracter de sancțiune și, în consecință, este necesară intensificarea controalelor din partea Comisiei și aceasta trebuie să ia măsurile adecvate în această privință astfel încât toate piețele statelor membre să funcționeze armonios și consumatorii să fie protejați în mod eficace;

9.   subliniază că relațiile de muncă dintre Comisie, autoritățile naționale, sectorul asigurărilor și consumatori ar trebui întărite pentru a asigura furnizarea constantă de date exacte privind întărirea sistemelor existente;

10.   consideră, în conformitate cu abordarea UE general stabilită privind sancțiunile, că principiul subsidiarității ar trebui menținut și că nu este nevoie de armonizarea dispozițiilor naţionale în materie de sancțiuni;

11.   consideră că organismele de reglementare la nivel național sunt mai bine plasate pentru a garanta nivelul cel mai înalt de protecție a consumatorului pe piețele naționale;

12.   recomandă, prin urmare, în ceea ce privește procedura de cerere sau răspuns motivat, să lase la alegerea statelor membre impunerea de sancțiuni, precum și tipurile și nivelurile dispozițiilor potrivite;

13.   invită statele membre să garanteze eficacitatea sancțiunilor prevăzute în cazul nerespectării termenului de trei luni pentru prezentarea unui răspuns motivat la cererea de despăgubire sau a unei oferte motivate de despăgubire,

14.   consideră oportun ca, înainte de aplicarea sancțiunilor, să se cerceteze atent cauzele deficiențelor societăților de asigurări, luând în considerare în special factorii independenți de respectivele societăți; speră continuarea monitorizării de către Comisie a piețelor naționale și acordarea de asistență din partea acesteia autorităților naționale care o solicită;

15.   reamintește importanța stimulării încrederii cetățenilor în funcționarea sistemului de soluționare a cererilor de despăgubire de către reprezentanți prin promovarea acestui sistem prin campanii publice și prin intermediul altor măsuri adecvate;

16.   invită statele membre și Comisia să sporească încrederea consumatorilor prin încurajarea măsurilor adecvate care măresc gradul de sensibilizare și prin utilizarea centrelor de informare naționale cu privire la asigurări, solicitând, de exemplu, asiguratorilor să includă în pachetul informațional contractual informațiile de contact ale centrelor de informare din statele membre respective;

17.   invită, în plus, statele membre să ceară asigurătorilor, în cadrul pachetului informațional precontractual, să ofere consumatorilor informații complete privind modul în care funcționează sistemul de soluţionare a cererilor de despăgubire prin reprezentant și care sunt utilizările și beneficiile acestuia pentru partea asigurată;

18.   îndeamnă Comisia să continue monitorizarea sistemului și să coordoneze și să ofere asistență atunci când este nevoie sau în cazul în care autoritățile naționale cer asistență;

19.   consideră, în plus, în ceea ce privește asigurarea de răspundere civilă auto, că acoperirea obligatorie a cheltuielilor de judecată ar descuraja în mod cert recurgerea la procedurile extrajudiciare, ceea ce ar putea spori numărul acțiunilor în instanță și ar conduce, prin urmare, la creșterea nejustificată a volumului de muncă din sistemul judiciar și ar risca să destabilizeze funcționarea pieței de asigurări facultative de protecție juridică, care există și se află în evoluție;

20.   consideră, prin urmare, că, în general, efectele negative ale introducerii unui sistem de acoperire obligatorie a cheltuielilor de judecată în cadrul asigurării de răspundere civilă auto ar depăși beneficiile potențiale;

21.   îndeamnă Comisia să ia, în colaborare cu statele membre, măsurile suplimentare necesare pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la asigurarea de protecție juridică, precum și la alte produse de asigurare, în special în statele membre noi, concentrându-se asupra informării cetățenilor despre avantajele ofertelor și deținerii uneia din aceste asigurări;

22.   consideră, în acest context, că rolul organismelor de reglementare la nivel național este capital pentru punerea în aplicare a bunelor practici din alte state membre;

23.   invită, prin urmare, Comisia să consolideze protecția consumatorului îndemnând statele membre să își încurajeze organismele de reglementare la nivel național și companiile de asigurări naționale să sporească gradul de informare cu privire la existența unei asigurări facultative de protecție juridică;

24.   consideră că informațiile precontractuale privind asigurarea auto ar putea să cuprindă informații referitoare la posibilitatea de a exclude o asigurare care să acopere cheltuielile judiciare;

25.   invită statele membre să încurajeze organismele de reglementare la nivel național și intermediarii să informeze clienții cu privire la riscurile și la asigurarea facultativă suplimentară care ar putea fi în folosul acestora, ca de exemplu asigurarea de protecție juridică, asigurarea de asistență și asigurarea de furt auto;

26.   invită statele membre care nu au introdus sisteme alternative de soluționare a diferendelor pentru soluţionarea cererilor de despăgubire să ia în considerare introducerea unor astfel de sisteme bazate pe bunele practici din alte state membre;

27.   solicită Comisiei să nu aducă atingere rezultatelor studiilor comandate în urma adoptării Regulamentului "Roma II"(2) privind diferențele dintre despăgubirile acordate pentru vătămările corporale, studii care ar putea să sugereze o soluție prin intermediul unei asigurări și, deci, o modificare în consecință a celei de-a patra directive privind asigurările auto;

28.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 181, 20.7.2000, p. 65. (2) Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40).