Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2005/0241(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0333/2008

Texte depuse :

A6-0333/2008

Dezbateri :

PV 23/09/2008 - 9
CRE 23/09/2008 - 9

Voturi :

PV 24/09/2008 - 6.6
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0445

Texte adoptate
WORD 301k
Miercuri, 24 septembrie 2008 - Bruxelles Ediţie definitivă
Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare***II
P6_TA(2008)0445A6-0333/2008
Rezoluţie
 Text consolidat
 Anexă
 Anexă

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 septembrie 2008 referitoare la poziția comună adoptată de Consiliu în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (6389/2/2008 – C6-0227/2008 – 2005/0241(COD))

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (6389/2/2008 – C6-0227/2008)(1) ,

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2005)0592),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2007)0645),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A6-0333/2008),

1.   aprobă poziția comună astfel cum a fost modificată;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 190 E, 29.7.2008, p.17.
(2) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 562.


Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 24 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare
P6_TC2-COD(2005)0241

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2) ,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3) ,

întrucât:

(1)  Este necesar, în cadrul politicii comune privind transporturile, să se ia măsuri suplimentare pentru creşterea siguranţei în transportul maritim. Măsurile respective includ norme privind răspunderea în caz de prejudicii cauzate pasagerilor, deoarece este important să se garanteze un nivel corespunzător de despăgubiri pasagerilor implicaţi în accidente maritime.

(2)  Protocolul din 2002 la Convenţia de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor, a fost adoptat la 1 noiembrie 2002 sub auspiciile Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI). Comunitatea şi statele sale membre ║ sunt în curs de a decide cu privire la aderarea la respectivul protocol sau la ratificarea acestuia.

(3)  Convenţia de la Atena din 1974, privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 2002 (║'Convenţia de la Atena"), se aplică numai transportului internaţional. Distincţia dintre transportul naţional şi cel internaţional a fost eliminată pe piaţa internă a serviciilor de transport maritim şi, prin urmare, este oportun să se aplice acelaşi nivel şi acelaşi tip de răspundere atât în transportul naţional, cât şi în transportul internaţional din interiorul Comunităţii.

(4)  Aranjamentele de asigurare impuse prin Convenția de la Atena trebuie să fie adecvate mijloacelor financiare ale armatorilor și ale societăților de asigurări. Armatorii trebuie să fie în măsură să își gestioneze aranjamentele de asigurare în mod acceptabil din punct de vedere economic și trebuie să se țină seama de natura sezonieră a activității lor, în special în cazul societăților mici care operează servicii de transport intern. Perioada de tranziție prevăzută pentru aplicarea prezentului regulament trebuie să fie suficient de lungă pentru a permite punerea în aplicare a asigurării obligatorii prevăzute prin Convenția de la Atena fără a afecta regimurile actuale de asigurări.

(5)  Este necesar ca transportatorului să i se impună să plătească un avans în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager, plata avansului neconstituind recunoașterea răspunderii.

(6)  Pasagerilor ar trebui să le fie furnizate informații adecvate, complete și inteligibile, înainte de începerea călătoriei, cu privire la noile drepturi care le-au fost conferite.

(7)  Toate modificările aduse Convenției de la Atena vor fi încorporate în legislația comunitară, cu excepția cazului în care acestea sunt excluse în urma procedurii prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) (4) .

(8)  Comitetul juridic al OMI a adoptat la 19 octombrie 2006 Rezerva şi liniile directoare ale OMI privind punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena (║'liniile directoare OMI") pentru a aborda anumite aspecte din Convenţia de la Atena, în special compensarea pentru prejudiciile rezultate în urma atacurilor teroriste. Prin urmare, liniile directoare OMI pot fi considerate drept lex specialis .

(9)  Prezentul regulament încorporează părţi din liniile directoare OMI şi le conferă forţă juridică obligatorie. În acest scop, în special în dispoziţiile liniilor directoare OMI, verbul "ar trebui" ar trebui înţeles, cu precădere, ca având un caracter prescriptiv.

(10)  Dispoziţiile Convenţiei de la Atena (anexa I) şi liniile directoare OMI (anexa II) ar trebui înţelese, mutatis mutandis, în contextul dreptului comunitar.

(11)  Aspectele reglementate de articolele 17 şi 17a din Convenţia de la Atena sunt de competenţa exclusivă a Comunităţii ║, în măsura în care aceste articole afectează normele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială(5) . În măsura respectivă, articolele în cauză vor face parte din ordinea juridică comunitară odată cu aderarea Comunităţii ║la Convenţia de la Atena.

(12)  În sensul prezentului regulament, sintagma "sau este înmatriculat într-un stat membru" ar trebui interpretată astfel încât să aibă semnificaţia că statul de pavilion, în sensul înmatriculării "charter-out" a navei nude, este fie un stat membru, fie o parte contractantă la Convenţia de la Atena. Statele membre şi Comisia ar trebui să întreprindă acţiunile necesare pentru a invita OMI să elaboreze linii directoare privind conceptul de înmatriculare "charter-out" a navei nude.

(13)  În sensul prezentului regulament, noţiunea "echipament de mobilitate" nu ar trebui să includă nici bagajele, nici vehiculele în sensul articolului 8 din Convenţia de la Atena.

(14)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(6) .

15)   ║Comisia ar trebui, în special , să fie împuternicită să modifice prezentul regulament în vederea încorporării modificărilor ulterioare la convenţiile internaţionale , protocoalele, codurile şi rezoluţiile asociate acestora . Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(16)  Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă ("agenţia") , înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 iunie 2002(7) , ar trebui să asiste Comisia în pregătirea şi elaborarea unui raport privind progresele înregistrate cu privire la funcţionarea noilor norme.

(17)  Deoarece este nevoie de o consultare mai intensă între statele membre în ceea ce privește siguranța maritimă, este vital să se reevalueze competențele agenţiei și să se analizeze o posibilă extindere a atribuţiilor sale.

(18)  Autoritățile naționale, în special autoritățile portuare, joacă un rol fundamental și vital în identificarea și gestionarea diverselor riscuri la adresa siguranței maritime.

(19)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, şi anume stabilirea unui set unic de norme care să reglementeze drepturile transportatorilor maritimi şi ale pasagerilor acestora în caz de accident, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere necesitatea de a garanta limite identice ale răspunderii în caz de accident în toate statele membre, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menţionat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabileşte regimul comunitar privind răspunderea şi asigurarea pentru transportul de pasageri pe mare, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile relevante din:

   (a) Convenţia de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor, astfel cum a fost modificată prin Protocolul din 2002 (║'Convenţia de la Atena"), care figurează în anexa I şi
   (b) Rezerva şi liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena, adoptate de comitetul juridic al OMI la 19 octombrie 2006 (║'liniile directoare OMI") care figurează în anexa II.

În plus, prezentul regulament extinde aplicarea dispoziţiilor respective la transportul maritim al pasagerilor în cadrul unui singur stat membru ▌ şi stabileşte anumite cerinţe suplimentare.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică oricărui transport internaţional în sensul articolului 1 alineatul (9) din Convenţia de la Atena ║şi transportului maritim în cadrul unui singur stat membru ▌în cazul în care:

   a) nava este înmatriculată sau călătoreşte sub pavilionul unui stat membru; ║
   b) contractul de transport a fost încheiat într-unul dintre statele membre; sau
   c) locul de plecare sau de destinaţie, conform contractului de transport, se află pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 3

Răspunderea şi asigurarea

(1)  Regimul de răspundere faţă de pasageri, bagajele şi vehiculele acestora, precum şi normele privind asigurarea sau un alt tip de garanţie financiară sunt reglementate prin prezentul regulament, precum şi prin articolele 1 şi 1a, articolul 2 alineatul (2), articolele 3-16, cu excepţia articolului 7 alineatul (2), şi articolele 18║, 20 şi 21 din Convenţia de la Atena, care figurează în anexa I, precum şi prin dispoziţiile liniilor directoare OMI, care figurează în anexa II.

Articolul 7 alineatul (2) din Convenția de la Atena nu se aplică transportului de pasageri care intră sub incidența prezentului regulament, cu excepția cazului în care Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, modifică prezentul regulament în acest sens.

(2)  Liniile directoare OMI care figurează în anexa II au forţă juridică obligatorie.

Articolul 4

Despăgubirea pentru echipamentul de mobilitate sau alte echipamente specifice

În caz de pierdere sau avariere a unui echipament de mobilitate sau a unui alt echipament special folosit de un pasager cu mobilitate redusă, răspunderea transportatorului este reglementată de articolul 3 alineatul (3) din Convenţia de la Atena. Despăgubirea corespunde valorii de înlocuire a echipamentului în cauză sau, dacă este cazul, costurilor pentru reparaţii.

Articolul 5

Plata în avans

În cazul în care decesul sau vătămarea corporală a unui pasager este cauzată de un incident maritim ▌, transportatorul care a realizat efectiv întregul transport sau numai o parte a acestuia în momentul producerii incidentului maritim, execută o plată în avans suficientă pentru a acoperi necesităţile economice imediate, în mod proporţional cu dauna suferită, în termen de 15 zile de la identificarea persoanei îndreptăţite să primească despăgubiri. În caz de deces sau de invaliditate absolută și permanentă a unui pasager sau în cazul în care un pasager a suferit, pe cel puțin 75 % din corp, vătămări considerate foarte grave din punct de vedere clinic, această plată nu poate fi inferioară sumei de 21 000 EUR.

Prezentul articol se aplică şi în cazul în care transportatorul este stabilit în Comunitate.

O plată în avans nu constituie o recunoaştere a răspunderii. Plata în avans poate fi dedusă din orice sumă plătită ulterior în baza prezentului regulament şi nu este rambursabilă , cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) şi la articolul 6 din Convenţia de la Atena şi în apendicele A la liniile directoare OMI, sau cu excepţia cazurilor în care persoana care a primit plata în avans nu a fost persoana îndreptăţită la despăgubire.

Plata sau primirea, după caz, a unei plăți în avans conferă transportatorului, transportatorului de fapt sau pasagerului dreptul de a iniţia proceduri judiciare în vederea stabilirii răspunderii și a culpei.

Articolul 5

Informarea pasagerilor

Transportatorul şi/sau transportatorul de fapt se asigură că pasagerilor li se pun la dispoziţie informaţii corespunzătoare, complete şi inteligibile cu privire la drepturile lor în temeiul prezentului regulament, înainte de momentul plecării. În măsura în care aceste informaţii au fost furnizate fie de către transportator fie de către transportatorul de fapt, celălalt nu este obligat să raporteze. Informaţiile sunt oferite într-o formă adecvată, completă și inteligibilă și, în cazul informaţiilor oferite de către operatorii turistici, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite turistice (8) .

În vederea respectării acestei cerinţe privind informarea, transportatorul şi transportatorul de fapt pot folosi un rezumat al dispoziţiilor prezentului regulament pregătit de către Comisie şi pus la dispoziţia publicului.

Articolul 7

Raport

Comisia elaborează, în termen de ...(9) , un raport privind aplicarea prezentului regulament, care trebuie să ia în considerare, printre altele, evoluţia situaţiei economice şi progresele realizate la nivelul forurilor internaţionale.

Raportul poate fi însoțit de o propunere de modificare a prezentului regulament sau de o propunere care să fie prezentată de către Comunitate forurilor internaționale competente.

Articolul 8

Procedura

Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament referitoare la încorporarea modificărilor limitelor stabilite la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 din Convenţia de la Atena, pentru a lua în considerare deciziile luate în conformitate cu articolul 23 din Convenţia de la Atena, precum şi actualizările aferente din anexa I, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 9 alineatul (2).

Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament referitoare la încorporarea modificărilor dispoziţiilor liniilor directoare OMI, care figurează în anexa II, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 9 alineatul (2).

Articolul 9

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranţa maritimă şi prevenirea poluării cauzate de către nave (COSS), instituit prin articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 noiembrie 2002║.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 10

Dispoziţii tranzitorii

În ceea ce priveşte transportul maritim pe teritoriul unui singur stat membru ▌ statele membre pot alege să amâne aplicarea prezentului regulament până la doi ani de la data aplicării acestuia pentru transportul pe linii regulate de feribot și până la patru ani de la data aplicării acestuia pentru transportul pe linii regulate de feribot în regiunile care intră sub incidența articolului 299 alineatul (2) din tratat .

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu data intrării în vigoare pentru Comunitate a Convenţiei de la Atena.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu,

The President Preşedintele

(1) JO C 318, 23.12.2006, p. 195.
(2) JO C 229, 22.9.2006, p. 38.
(3) Poziţia Parlamentului European din 25 aprilie 2007(JO C 74 E, 20.3.2008, p. 562) , Poziţia comună a Consiliului din 6 iunie 2008 (JO C 190 E, 29.7.2008, p. 17) şi Poziţia Parlamentului European din 24 septembrie 2008 .
(4) JO L 324, 29.11.2002, p.1.
(5) JO L 12, 16.1.2001, p. 1║.
(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.║
(7) JO L 208, 5.8.2002, p. 1. ║
(8) JO L 158, 23.6.1990, p. 59.
(9)* Trei ani de la data aplicării prezentului regulament .


ANEXA I

DISPOZIŢII ALE CONVENŢIEI DE LA ATENA PRIVIND TRANSPORTUL PE MARE AL PASAGERILOR ŞI AL BAGAJELOR LOR CARE SUNT RELEVANTE PENTRU APLICAREA PREZENTULUI REGULAMENT

(Textul consolidat al Convenţiei de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor şi al Protocolului din 2002 la convenţie)

Articolul 1

Definiţii

În prezenta convenţie, următoarele expresiile au înţelesul de mai jos:

   1. (a) "transportator" înseamnă o persoană care încheie, sau în numele căreia se încheie un contract de transport, indiferent dacă transportul este efectuat de persoana respectivă sau de un transportator de fapt;
   b) "transportator de fapt" înseamnă o persoană, alta decât transportatorul, care este proprietar, navlositor sau exploatator al navei şi care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime; şi
   c) "transportator care realizează efectiv transportul, în parte sau în întregime" înseamnă transportatorul de fapt sau transportatorul, în măsura în care acesta din urmă realizează efectiv transportul;
   2. "contract de transport" înseamnă un contract încheiat de un transportator sau în numele unui transportator, pentru transportul pe mare al unui pasager sau al unui pasager împreună cu bagajele sale.
   3. "navă" înseamnă exclusiv o ambarcaţiune navigând pe mare, nu şi un aeroglisor;
   4. "pasager" înseamnă o persoană transportată la bordul unei nave:
   a) în cadrul unui contract de transport; sau
   b) care, cu acordul transportatorului, însoţeşte un vehicul sau animale vii făcând obiectul unui contract de transport de mărfuri, care nu intră sub incidenţa prezentei convenţii;
  5. "bagaj" înseamnă orice obiect sau vehicul transportat de către transportator în cadrul unui contract de transport, cu excepţia:
   a) obiectelor şi vehiculelor transportate în cadrul unui contract de navlosire, al unui conosament sau al altui contract având ca obiect principal transportul de mărfuri; şi
   b) animalelor vii;
   6. "bagajele de cabină" înseamnă bagaje pe care pasagerul le ia în cabină sau le are în custodia sa şi sub controlul său. Cu excepţia aplicării alineatului (8) al acestui articol şi a articolului 8, bagajele de cabină includ şi bagajele aflate în sau deasupra vehiculului său;
   7. "pierderea sau deteriorarea" bagajelor include şi prejudiciul material rezultat din nepredarea bagajelor către pasager într-un termen rezonabil de la sosirea navei pe care acestea au fost sau trebuiau transportate, dar nu şi din întârzierile provocate de conflicte de muncă;
  8. "transportul" comportă următoarele perioade:
   a) referitor la pasager şi la bagajele sale de cabină, perioada în care pasagerul şi/sau bagajele sale de cabină se află la bordul navei sau în curs de îmbarcare sau debarcare, precum şi perioada în timpul căreia pasagerul şi bagajele sale de cabină sunt transportate pe apă de la ţărm până la navă sau invers, în cazul în care costul acestei operaţiuni este inclus în preţul biletului sau dacă ambarcaţiunea folosită pentru acest transport auxiliar a fost pusă la dispoziţia pasagerului de către transportator. Cu toate acestea, transportul nu include, în privinţa pasagerului, perioada în care acesta se află într-o gară sau terminal maritim, pe chei sau pe altă instalaţie portuară;
   b) referitor la bagajele de cabină, include de asemenea perioada în care pasagerul se află într-o gară sau terminal maritim, pe chei sau pe altă instalaţie portuară, în cazul în care bagajele respective au fost preluate de transportator, de prepusul sau agentul acestuia şi nu au fost predate pasagerului;
   c) referitor la alte bagaje decât cele de cabină, perioada cuprinsă între momentul în care acestea au fost luate în primire de către transportator sau de către prepusul sau agentul său, pe ţărm sau la bord, şi momentul în care au fost predate de către transportator sau de către prepusul sau agentul său;
   9. "transport internaţional" înseamnă orice transport în care, conform contractului de transport, locul de plecare şi cel de destinaţie fie se află în două state diferite, fie se află în acelaşi stat, dar, conform contractului de transport sau itinerariului stabilit, există un port intermediar de escală pe teritoriul altui stat;

10.  "Organizaţie" înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională;

11.  "Secretar General" înseamnă Secretarul General al Organizaţiei.

Articolul 1a

Anexă

Anexa la prezenta convenţie face parte integrantă din aceasta.

Articolul 2

Punerea în aplicare

   1) […](1)

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1) din acest articol, Convenţia nu se aplică atunci când transportul este supus unui regim de răspundere civilă din cadrul unei alte convenţii internaţionale privind transportul de pasageri sau bagaje printr-un alt mod de transport, în măsura în care dispoziţiile convenţiei respective se aplică în mod obligatoriu transportului pe mare.

Articolul 3

Răspunderea transportatorului

(1)  În caz de prejudiciu intervenit în urma decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător în măsura în care prejudiciul suferit de pasagerul respectiv în urma fiecărui incident nu depăşeşte 250 000 de unităţi de cont, cu excepţia cazului în care transportatorul dovedeşte că incidentul:

   a) a fost cauzat de un act de război, ostilităţi, război civil, insurecţie sau de un fenomen natural cu caracter excepţional, inevitabil şi căruia nu i se poate opune rezistenţă; sau
   b) a fost cauzat în întregime de o acţiune sau o omisiune deliberată a unui terţ.

Dacă şi în măsura în care valoarea prejudiciului depăşeşte limita menţionată mai sus, transportatorul este, de asemenea, responsabil, cu excepţia cazului în care dovedeşte că incidentul care a cauzat prejudiciile nu s-a produs din vina sa sau ca urmare a neglijenţei sale.

(2)  În caz de prejudiciu în urma decesului sau a vătămării corporale a unui pasager, necauzate de un incident maritim, transportatorul este răspunzător dacă incidentul care a provocat prejudiciul s-a produs din vina sa sau ca urmare a neglijenţei sale. Sarcina dovedirii vinovăţiei sau a neglijenţei revine reclamantului.

(3)  În caz de prejudiciu rezultând din pierderea sau deteriorarea bagajelor de cabină, transportatorul este răspunzător dacă incidentul care a provocat prejudiciul s-a produs din vina sau ca urmare a neglijenţei sale. Prezumţia de vină sau neglijenţă a transportatorului se aplică în cazul unui prejudiciu cauzat de un incident maritim.

(4)  În caz de prejudiciu rezultând din pierderea sau deteriorarea altor bagaje decât cele de cabină, transportatorul este răspunzător dacă nu poate dovedi că incidentul care a provocat prejudiciul nu a intervenit din vina sa sau ca urmare a neglijenţei sale.

(5)  În sensul prezentului articol:

   a) "incident maritim" înseamnă naufragiu, răsturnare, coliziune sau eşuare a navei, explozii sau incendii la bord sau defectarea acesteia;
   b) "vina sau neglijenţa transportatorului" include şi vina sau neglijenţa prepuşilor săi care acţionează în cadrul atribuţiilor lor de serviciu;
   c) "defecţiune a navei" înseamnă funcţionare necorespunzătoare, avarie sau neconformitate cu normele de securitate aplicabile a oricărei părţi a navei sau a echipamentului aferent, în timpul folosirii acestora în scopul evacuării, îmbarcării şi debarcării pasagerilor, sau pentru propulsare, manevrare, asigurarea securităţii navigaţiei, acostare, ancorare, sosirea sau plecarea dintr-un loc de staţionare sau de ancorare, controlul avariilor provocate de inundare; sau în timpul folosirii acestora pentru lansarea dispozitivelor de salvare; şi
   d) "prejudiciu" nu include şi daunele punitive sau exemplare.

(6)  Răspunderea transportatorului în conformitate cu prezentul articol se referă exclusiv la prejudiciile cauzate de incidente survenite în timpul transportului. Dovedirea faptului că incidentul care a cauzat prejudiciul a avut loc în timpul transportului, precum şi a amplorii acestuia revine reclamantului.

(7)  Nici o dispoziţie din această convenţie nu aduce atingere dreptului transportatorului la o cale de atac împotriva unui terţ şi nici nu îi interzice să invoce în apărarea sa o neglijenţă concurentă, în conformitate cu articolul 6 din prezenta convenţie. Nici o dispoziţie din acest articol nu aduce atingere dreptului de limitare prevăzut la articolele 7 şi 8 din prezenta convenţie.

(8)  Prezumţia de vinovăţie sau neglijenţă a unei părţi sau atribuirea sarcinii probei uneia dintre părţi nu împiedică examinarea probelor în favoarea părţii respective.

Articolul 4

Transportatorul de fapt

(1)  Dacă efectuarea unei părţi sau a întregului transport a fost încredinţată unui transportator de fapt, transportatorul este în continuare răspunzător pentru totalitatea transportului, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. În plus, transportatorul de fapt are drepturile şi obligaţiile ce decurg din dispoziţiile prezentei convenţii pentru acea parte a transportului pe care o efectuează.

(2)  Transportatorul este răspunzător, în ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, pentru actele şi omisiunile acestuia, precum şi pentru cele ale prepuşilor şi agenţilor transportatorului de fapt acţionând în cadrul atribuţiilor lor de serviciu.

(3)  Orice acord special, în temeiul căruia transportatorul îşi asumă obligaţii neimpuse de prezenta convenţie sau renunţă la anumite drepturi conferite de prezenta convenţie, se aplică transportatorului de fapt doar dacă acesta îşi dă acordul în mod expres şi în scris.

(4)  Atunci când şi în măsura în care atât transportatorul, cât şi transportatorul de fapt sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.

(5)  Nici o dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere dreptului la o cale de atac al transportatorului şi al transportatorului de fapt.

Articolul 4a

Asigurarea obligatorie

(1)  Atunci când pasagerii sunt transportaţi la bordul unei nave înmatriculate într-un stat parte la prezenta convenţie, care are dreptul să transporte peste 12 pasageri, şi în cazul în care prezenta convenţie este aplicabilă, transportatorul care efectuează în fapt o parte sau totalitatea transportului subscrie o asigurare sau o altă garanţie financiară, cum ar fi o garanţie furnizată de o bancă sau o instituţie financiară similară, în scopul acoperirii răspunderii în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager, prevăzute în cadrul prezentei convenţii. Limita asigurării obligatorii sau a altei garanţii financiare nu trebuie să se situeze sub pragul de 250 000 de unităţi de cont per pasager, pentru fiecare incident in parte.

(2)  După ce autoritatea competentă a unui stat care este parte s-a asigurat de îndeplinirea cerinţelor de la alineatul (1), se eliberează fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garanţie financiară este în vigoare în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, acest certificat se eliberează sau se vizează de către autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat care este parte, certificatul poate fi eliberat sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat care este parte. Acest certificat trebuie să respecte modelul prezentat în anexa la prezenta convenţie şi să cuprindă următoarele informaţii:

   a) numele navei, numărul sau literele distinctive şi portul de înmatriculare;
   b) numele şi sediul principal al transportatorului care efectuează o parte sau întregul transport;
   c) numărul OMI de identificare al navei;
   d) tipul şi durata garanţiei;
   e) numele şi sediul principal al asigurătorului sau al altei persoane furnizoare de garanţie financiară şi, dacă este cazul, locul unde este constituită asigurarea sau garanţia; şi
   f) perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să depăşească perioada de valabilitate a asigurării sau a garanţiei financiare.

(3)  (a) Un stat parte poate autoriza o instituţie sau o organizaţie recunoscută de către acesta să elibereze certificatul. Instituţia sau organizaţia trebuie să informeze statul respectiv cu privire la eliberarea fiecărui certificat. În orice caz, statul parte are obligaţia de a garanta în totalitate caracterul complet şi exact al certificatului astfel eliberat şi de a lua

(b)  Un stat care este parte notifică Secretarului General următoarele:

   i) responsabilităţile specifice şi condiţiile abilitării instituţiei sau organizaţiei recunoscute de către statul parte;
   ii) retragerea abilitării respective; şi
   iii) data de intrare în vigoare a acestei competenţe sau a retragerii ei.

O competenţă delegată nu intră în vigoare mai devreme de trei luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la Secretarul General.

(c)  Instituţia sau organizaţia abilitată să elibereze certificate în conformitate cu acest alineat trebuie să fie autorizată să le retragă atunci când condiţiile stabilite pentru eliberarea acestora nu mai sunt îndeplinite. În orice caz, instituţia sau organizaţia trebuie să înştiinţeze statul în numele căruia au fost eliberate certificatele de retragere a acestora.

(4)  Certificatul se întocmeşte în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. În cazul în care limba folosită este alta decât engleza, franceza sau spaniola, textul trebuie să includă şi o traducere în una dintre aceste limbi; dacă statul respectiv decide astfel, redactarea în limba sa oficială poate fi omisă.

(5)  Certificatul este păstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autorităţile care ţin registrul de înmatriculare a navei sau, în cazul în care nava nu este înmatriculată într-un stat parte, la autoritatea statului care eliberează sau vizează certificatul.

(6)  O asigurare sau altă garanţie financiară nu îndeplineşte cerinţele prezentului articol dacă poate înceta să producă efecte din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurării sau a garanţiei specificate în certificat, înainte de trei luni de la data preavizului prezentat autorităţilor menţionate la alineatul (5), în cazul în care certificatul nu a fost predat autorităţilor în cauză sau nu s-a eliberat un nou certificat în perioada menţionată. Dispoziţiile precedente se aplică, de asemenea, oricărei modificări care face ca asigurarea sau garanţia financiară să nu mai îndeplinească cerinţele prezentului articol.

(7)  Statul de înmatriculare a navei stabileşte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, condiţiile de eliberare şi de valabilitate a certificatului.

(8)  Nici o dispoziţie a acestei convenţii nu trebuie interpretată ca împiedicând un stat parte să se bazeze pe informaţiile obţinute de la alte state, de la organizaţie sau de la alte organizaţii internaţionale, referitoare la situaţia financiară a asiguratorilor sau a altor furnizori de garanţii financiare în sensul prezentei convenţii. În astfel de cazuri, statul parte care se bazează pe informaţiile respective nu-şi poate declina răspunderea ce îi revine în calitate de stat care a eliberat certificatul.

(9)  Certificatele eliberate sau vizate sub responsabilitatea unui stat parte sunt acceptate de celelalte state părţi în sensul prezentei convenţii şi sunt considerate de către acestea ca având aceeaşi valoare ca şi certificatele eliberate sau vizate de ele, chiar dacă sunt eliberate sau atestate pentru o navă care nu este înmatriculată într-un stat parte. Un stat care este parte poate solicita, în orice moment, consultarea cu statul care a eliberat sau care a vizat certificatul, în eventualitatea în care estimează că asigurătorul sau garantul numit în certificatul de asigurare nu este capabil, din punct de vedere financiar, să îndeplinească obligaţiile impuse de prezenta convenţie.

(10)  Orice cerere de despăgubire acoperită de asigurare sau de o altă garanţie financiară, în temeiul prezentului articol, poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanţie financiară. În acest caz, suma menţionată la alineatul (1) constituie limita răspunderii asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanţie financiară, chiar dacă transportatorul sau transportatorul de fapt nu au dreptul la o limitare a răspunderii. Pârâtul poate uza de modalităţile de apărare pe care transportatorul menţionat în alineatul (1) are dreptul să le folosească în conformitate cu prezenta convenţie (cu excepţia celor legate de faliment sau lichidare). Pârâtul poate, de asemenea, invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul a fost cauzat de fapta intenţionată a asiguratului, dar nu poate invoca nici un alt mijloc de apărare pe care ar fi avut dreptul să-l invoce într-o acţiune intentată de asigurat împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să solicite ca transportatorul şi transportatorul de fapt să fie implicaţi în procedură.

(11)  Orice sumă provenită dintr-o asigurare sau altă garanţie financiară subscrisă în conformitate cu alineatul (1) este disponibilă exclusiv pentru daunele solicitate în temeiul prezentei convenţii şi orice plată efectuată din aceste sume scade valoarea răspunderii provenite din această convenţie cu o sumă echivalentă cu cea plătită.

(12)  Un stat parte nu trebuie să permită niciodată ca o navă aflată sub pavilionul său şi căreia i se aplică prezentul articol să fie exploatată, dacă acesteia nu i s-a eliberat un certificat în conformitate cu alineatul (2) sau (15).

(13)  Sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, fiecare stat parte trebuie să garanteze că, în conformitate cu dreptul său intern, asigurarea sau garanţia financiară, în limitele specificate la alineatul (1), acoperă toate navele, indiferent de locul de înmatriculare, autorizate să transporte peste 12 pasageri, care intră sau ies dintr-un port aflat pe teritoriul său, în măsura în care prezenta convenţie este aplicabilă.

(14)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (5), un stat parte poate să notifice Secretarului General că, în sensul alineatului (13), nu este obligatoriu ca navele să aibă la bord sau să prezinte certificatul menţionat la alineatul (2) atunci când intră sau ies dintr-un port aflat pe teritoriul său, cu condiţia ca statul parte care a eliberat certificatul să fi notificat Secretarului General faptul că deţine, în format electronic, documente accesibile tuturor celorlalte state părţi, care atestă existenţa certificatului şi permit statelor părţi să se achite de obligaţiile ce decurg din alineatul (13).

(15)  Dacă o navă aflată în proprietatea unui stat parte nu este acoperită de o asigurare sau de o altă garanţie financiară, dispoziţiile prezentului articol în acest sens nu se aplică în cazul navei respective, însă nava deţine la bord un certificat eliberat de autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei, care să ateste faptul că nava se află în proprietatea statului respectiv şi că răspunderea navei este acoperită în limita prescrisă în conformitate cu alineatul (1). Acest certificat respectă, cât mai fidel posibil, modelul prevăzut la alineatul (2).

Articolul 5

Bunuri de valoare

Transportatorul nu este răspunzător în caz de pierdere sau deteriorare a banilor, titlurilor negociabile, aurului, argintului, bijuteriilor şi accesoriilor, operelor de artă şi a altor obiecte de valoare, cu excepţia celor care au fost depozitate la transportator cu acordul acestuia şi cu scopul de a fi păstrate în siguranţă, caz în care transportatorul este răspunzător până la limita prevăzută la alineatul (3) din articolul 8, dacă nu s-a stabilit o altă limită în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

Articolul 6

Vina pasagerului

Dacă transportatorul dovedeşte că decesul sau vătămarea corporală a pasagerului, sau pierderea sau deteriorarea bagajelor au intervenit, în parte sau în totalitate, din vina sau ca urmare a neglijenţei pasagerului, instanţa sesizată poate exonera total sau parţial transportatorul de răspundere, în conformitate cu dreptul statului în care se află instanţa respectivă.

Articolul 7

Limitele răspunderii în caz de deces sau vătămare corporală

(1)  Răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager în sensul articolului 3 nu trebuie să depăşească în nici un caz 400 000 de unităţi de cont per pasager pentru fiecare incident în parte. Dacă, în conformitate cu legea statului în care se află instanţa sesizată, despăgubirile pot fi plătite eşalonat, suma totală corespunzătoare acestor despăgubiri nu poate depăşi limita menţionată mai sus.

(2)  Un stat parte poate stabili limita răspunderii menţionată la alineatul (1) prin dispoziţii specifice de drept intern, cu condiţia ca limita răspunderii prevăzută de dreptul intern, dacă există, să nu fie inferioară celei prevăzute la alineatul (1). Un stat parte care face uz de posibilităţile prevăzute în acest alineat trebuie să informeze Secretarul General cu privire la limita răspunderii stabilită sau la faptul că nu există o astfel de limită.

Articolul 8

Limita răspunderii în caz de pierdere sau deteriorare bagajelor şi a vehiculelor

(1)  Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor de cabină nu trebuie să depăşească în nici un caz 2 250 de unităţi de cont per pasager pentru fiecare transport.

(2)  Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a vehiculelor, inclusiv a bagajelor transportate în interiorul sau deasupra acestuia, nu trebuie să depăşească în nici un caz 12 700 de unităţi de cont per vehicul pentru fiecare transport.

(3)  Răspunderea transportatorului în caz de pierdere sau deteriorare a altor bagaje decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2) nu trebuie să depăşească în nici un caz 3 375 de unităţi de cont per pasager pentru fiecare transport.

(4)  Transportatorul şi pasagerul pot conveni ca răspunderea transportatorului să fie redusă la 330 de unităţi de cont în caz de deteriorare a unui vehicul şi până la 149 de unităţi de cont per pasager în caz de pierdere sau deteriorare a altor bagaje, sumele respective deducându-se din prejudiciu.

Articolul 9

Unităţile de cont şi conversia

Unitatea de cont menţionată în prezenta convenţie reprezintă un drept special de tragere conform definiţiei Fondului Monetar Internaţional. Sumele menţionate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 sunt convertite în moneda naţională a statului în care se află instanţa sesizată, pe baza valorii monedei respective în raport cu dreptul special de tragere la data hotărârii sau la o dată stabilită de comun acord de către părţile implicate. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat parte care este membru al Fondului Internaţional Monetar se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internaţional în vigoare la data respectivă pentru operaţiunile şi tranzacţiile sale. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, se calculează în modul stabilit de acest stat.

(2)  Cu toate acestea, un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional şi a cărui legislaţie nu permite aplicarea dispoziţiilor alineatului (1) poate, la data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie, dar şi ulterior, să declare că unitatea de cont prevăzută la alineatul (1) este egală cu 15 franci-aur. Francului-aur menţionat în acest alineat îi corespund 65,5 miligrame de aur cu o fineţe de nouă sute la mie. Conversia francului-aur în moneda naţională se face în conformitate cu legislaţia statului respectiv.

(3)  Calculul menţionat la ultima teză de la alineatul (1) şi conversia menţionată la alineatul (2) se fac astfel încât, în măsura posibilului, să exprime în moneda naţională a statului parte aceeaşi valoare reală pentru sumele prevăzute la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8, aşa cum ar rezulta din aplicarea primelor trei teze de la alineatul (1). Statele părţi comunică Secretarului General metoda de calcul în conformitate cu alineatul (1) sau rezultatul conversiei în conformitate cu alineatul (2), după caz, la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei convenţii sau de aderare la aceasta şi de fiecare dată când se produce o schimbare a acestei metode de calcul sau a rezultatelor.

Articolul 10

Dispoziţiile suplimentare privind limitele răspunderii

(1)  Transportatorul sau pasagerul pot cădea de acord, în mod expres şi în scris, asupra unor limite mai ridicate ale răspunderii decât cele prevăzute la articolele 7 şi 8.

(2)  Dobânzile aferente despăgubirilor şi cheltuielile de judecată nu sunt incluse în limitele răspunderii prevăzute la articolele 7 şi 8.

Articolul 11

Modalităţi de apărare şi limite în cazul prepuşilor transportatorului

Dacă se intentează o acţiune împotriva unui prepus sau agent al transportatorului sau al transportatorului de fapt, având ca obiect despăgubirile menţionate în prezenta convenţie, prepusul sau agentul respectiv este îndreptăţit, dacă dovedeşte că a acţionat în cadrul atribuţiilor sale de serviciu, să se prevaleze de aceleaşi modalităţi de apărare şi limite ale răspunderii pe care transportatorul sau transportatorul de fapt au dreptul să le invoce în temeiul prezentei convenţii.

Articolul 12

Cumularea cererilor de despăgubire

(1)  Din momentul în care produc efecte, limitele răspunderii prevăzute la articolul 7 şi 8 se aplică sumei totale a despăgubirilor ce pot fi obţinute în urma tuturor solicitărilor intervenite ca urmare a decesului sau a vătămării corporale a unui pasager sau a pierderii sau deteriorării bagajelor acestuia.

(2)  În ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, suma totală ce poate fi solicitată transportatorului, transportatorului de fapt, prepuşilor şi agenţilor lor acţionând în cadrul atribuţiilor lor de serviciu nu depăşeşte suma cea mai mare ce poate fi imputată fie transportatorului, fie transportatorului de fapt în conformitate cu prezenta convenţie, însă nici uneia dintre aceste persoane nu i se poate cere să plătească o sumă ce depăşeşte limita care îi este aplicabilă.

(3)  În toate situaţiile în care un prepus sau agent al transportatorului sau transportatorului de fapt poate, în temeiul articolului 11 din prezenta convenţie, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la articolele 7 şi 8 din aceasta, suma totală a despăgubirilor imputabilă transportatorului , transportatorului de fapt sau, dacă este cazul, prepusului sau agentului respectiv, nu depăşeşte aceste limite.

Articolul 13

Pierderea dreptului de a se prevala de limitele răspunderii

(1)  Transportatorul pierde dreptul de a beneficia de limitarea răspunderii, prevăzută la articolele 7 şi 8, precum şi la alineatul (1) din articolul 10, dacă se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de o acţiune sau de o omisiune comisă de transportator fie cu intenţia de a provoca prejudiciul respectiv, fie din imprudenţă şi conştient fiind că este probabil ca acesta să se producă.

(2)  Prepusul sau agentul transportatorului sau al transportatorului de fapt nu au dreptul de a se prevala de aceste limite, dacă se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de o acţiune sau de o omisiune comisă de prepus sau de agent fie cu intenţia de a provoca prejudiciul respectiv, fie din imprudenţă şi fiind conştient că este probabil ca acesta să se producă.

Articolul 14

Temeiul acţiunilor în despăgubire

Nici o acţiune în despăgubire pentru decesul sau vătămarea corporală a unui pasager, sau pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor nu poate fi intentată împotriva transportatorului sau transportatorului de fapt altfel decât în temeiul prezentei convenţii.

Articolul 15

Notificarea pierderii sau deteriorării bagajelor

(1)  Pasagerul adresează o notificare scrisă transportatorului sau agentului său:

  a) în caz de deteriorare vizibilă a bagajelor:
   i) pentru bagajele de cabină, înaintea sau în momentul debarcării;
   ii) pentru celelalte bagaje, înaintea sau în momentul livrării lor;
   b) în caz de deteriorare nevizibilă sau pierdere a bagajelor, în termen de 15 zile de la data debarcării, de la data livrării acestora sau de la data la care livrarea ar fi trebuit să aibă loc.

(2)  Dacă pasagerul nu se conformează dispoziţiilor acestui articol, se consideră că, în lipsa probei contrariului, acesta a primit bagajele în stare bună.

(3)  Notificarea scrisă nu este necesară dacă starea bagajelor a făcut obiectul unei constatări comune sau al unei inspecţii în momentul primirii.

Articolul 16

Termenul de prescripţie a acţiunilor

(1)  Orice acţiune pentru daune intentată în urma decesului sau a vătămării corporale a unui pasager sau a pierderii sau deteriorării bagajelor se prescrie după doi ani.

(2)  Termenul de prescripţie se calculează după cum urmează:

   a) în caz de vătămare corporală, începând de la data debarcării pasagerului;
   b) în caz de deces intervenit în timpul transportului, începând de la data când pasagerul ar fi trebuit să debarce, iar în caz de vătămare corporală survenită în timpul transportului şi în urma căreia pasagerul a decedat după debarcare, începând de la data decesului, cu condiţia ca acest termen să nu depăşească trei ani de la data debarcării;
   c) în caz de pierdere sau deteriorare a bagajelor, începând de la data debarcării sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcţie de care este cea mai recentă.

(3)  Motivele suspendării sau întreruperii termenului de prescripţie sunt reglementate de legea statului unde se află instanţa sesizată; însă, în nici un caz, o acţiune intentată în temeiul acestei convenţii nu poate fi introdusă după expirarea oricăruia dintre termenele de mai jos:

   a) cinci ani de la data debarcării pasagerului sau de la data la care debarcarea ar fi trebuit să aibă loc, în funcţie de care este cea mai recentă; sau, dacă această dată este anterioară,
   b) trei ani de la data când reclamantul a luat cunoştinţă sau ar fi trebuit, în mod normal, să ia cunoştinţă de vătămarea corporală, pierderea sau daunele provocate de incident.

(4)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatele (1), (2) şi (3) din prezentul articol, termenul de prescripţie poate fi prelungit în urma unei declaraţii a transportatorului sau a unui acord al părţilor, intervenite după incidentul care a dus la intentarea cauzei. Atât declaraţia, cât şi acordul sunt consemnate în scris.

Articolul 17

Instanţa competentă (2)

Articolul 17bis

Recunoaşterea şi executarea *

Articolul 18

Nulitatea dispoziţiilor contractuale

Sunt nule şi neavenite toate dispoziţiile contractuale stabilite înaintea incidentului care a cauzat decesul sau vătămarea corporală a unui pasager, pierderea sau deteriorarea bagajelor sale, tinzând să exonereze o persoană răspunzătoare în conformitate cu prezenta convenţie de răspunderea faţă de pasager sau să fixeze limite de răspundere inferioare celor stabilite de această convenţie, cu excepţia celor prevăzute la articolul 8 alineatul (4) sau tinzând să transfere sarcina probei ce incumbă transportatorului sau transportatorului de fapt sau având ca efect restricţionarea opţiunilor menţionate la articolul 17 alineatul (1) sau (2); cu toate acestea, nulitatea acestor dispoziţii nu implică nulitatea contractului de transport, care rămâne sub incidenţa dispoziţiilor prezentei convenţii.

Articolul 20

Daune nucleare

Nimeni nu este considerat răspunzător, în sensul prezentei convenţii, pentru prejudiciile cauzate de un accident nuclear:

   a) dacă exploatatorul unei instalaţii nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în temeiul Convenţiei de la Paris din 29 iulie 1960 privind răspunderea civilă a terţilor în domeniul energiei nucleare, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adiţional din 28 ianuarie 1964, sau în temeiul Convenţiei de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare sau în temeiul oricărui act de modificare sau protocol în vigoare aferent acestora; sau
   b) dacă exploatatorul unei instalaţii nucleare este răspunzător pentru o astfel de daună în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea pentru daune de acest tip, cu condiţia ca dreptul respectiv să fie, în toate privinţele, la fel de favorabil persoanelor susceptibile de a suferi prejudicii ca şi Convenţia de la Paris, cea de la Viena sau alte acte de modificare sau protocoale în vigoare aferente acestora.

Articolul 21

Transportul comercial efectuat de autorităţile publice

Prezenta convenţie se aplică transportului comercial efectuat de state sau autorităţi publice în cadrul unui contract de transport în sensul articolului 1.

[Articolele 22 şi 23 din Protocolul din 2002 la Convenţia de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor]

Articolul 22

Revizuirea şi modificarea*(3)

Articolul 23

Modificarea limitelor

(1)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 22, procedura specială definită în acest articol se aplică doar în scopul modificării limitelor fixate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 din Convenţie, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol.

(2)  La cererea a cel puţin jumătate - dar nu mai puţin de şase - dintre statele părţi la prezentul protocol, orice propunere de modificare a limitelor, inclusiv a sumelor deductibile, specificate la articolul 3 alineatul (1), articolul 4a alineatul (1), articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 din convenţie, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, este comunicată de către Secretarul General tuturor statelor membre ale Organizaţiei şi tuturor statelor părţi.

(3)  Orice modificare propusă şi difuzată după cum se prevede anterior este prezentată comitetului juridic al Organizaţiei (denumit în continuare "comitetul juridic") spre examinare, după cel puţin şase luni de la data difuzării.

(4)  Toate statele părţi la convenţie, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, fie că sunt sau nu membre ale Organizaţiei, au dreptul să participe la lucrările comitetului juridic în vederea examinării şi adoptării modificărilor.

(5)  Modificările se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi la convenţie, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, prezente şi cu drept de vot în cadrul comitetului juridic, lărgit în conformitate cu alineatul (4), cu condiţia ca cel puţin jumătate din numărul statelor părţi la convenţie, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, să fie prezente în momentul votării.

(6)  În cazul în care hotărăşte cu privire la o propunere de modificare a limitelor, comitetul juridic ţine seama de experienţa acumulată în materie de incidente şi, în special, de volumul daunelor care rezultă în urma acestora, de fluctuaţiile valorice ale monedei şi de efectul modificării propuse asupra costului asigurărilor.

(7)  (a) Nici o modificare a limitelor în temeiul prezentului articol nu poate fi examinată înainte de expirarea unui termen de cinci ani de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare şi nici într-un termen mai scurt de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare, adoptate în temeiul prezentului articol.

(b)  Nici o limită nu poate fi majorată astfel încât să depăşească valoarea corespunzătoare unei limite stabilite în convenţie, astfel cum a fost revizuită prin prezentul protocol, majorată cu 6% pe an, calculată ca dobândă compusă de la data la care prezentul protocol a fost deschis pentru semnare.

(c)  Nicio limită nu poate fi mărită astfel încât să depăşească valoarea corespunzătoare limitei stabilite în convenţie, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol, înmulţită cu trei.

(8)  Organizaţia notifică orice modificare adoptată în conformitate cu alineatul (5) tuturor statelor părţi. Modificarea se consideră acceptată la sfârşitul unei perioade de optsprezece luni de la data notificării, cu excepţia cazului în care, în această perioadă, cel puţin un sfert din statele care erau state părţi la data adoptării modificării transmit Secretarului General că nu acceptă modificarea, situaţie în care modificarea este respinsă şi nu produce nici un efect.

(9)  O modificare considerată ca acceptată în conformitate cu alineatul (8) intră în vigoare după optsprezece luni de la acceptare.

(10)  Toate statele părţi au obligaţia să se conformeze modificării, în cazul în care nu denunţă prezentul protocol în conformitate cu articolul 21 alineatele (1) şi (2), cu cel puţin şase luni înainte ca modificarea să intre în vigoare. O astfel de denunţare produce efecte din momentul în care intră în vigoare modificarea.

(11)  În cazul în care o modificare a fost adoptată, dar perioada de optsprezece luni pentru acceptarea ei nu a expirat încă, un stat care devine stat parte în timpul acestei perioade are obligaţia să respecte modificarea în cazul în care aceasta intră în vigoare. Un stat care devine stat parte după această perioadă este obligat să respecte o modificare acceptată în conformitate cu alineatul (8). În cazurile menţionate în prezentul alineat, o modificare devine obligatorie pentru un stat în momentul în care ea intră în vigoare sau la data la care prezentul protocol intră în vigoare pentru statul respectiv, dacă aceasta survine mai târziu.

ANEXĂ LA CONVENŢIA DE LA ATENA

CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANŢIE FINANCIARĂ

PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR

Eliberat în conformitate cu dispoziţiile articolului 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor

Numele navei

Numărul sau literele distinctive

Numărul OMI de identificare al navei

Port de

înmatriculare

Numele şi adresa completă ale sediului principal al transportatorului care realizează efectiv transportul

Se adevereşte prin prezentul certificat că pentru nava sus-menţionată există o poliţă de asigurare valabilă sau orice altă garanţie financiară care respectă cerinţele articolului 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor.

Tip de garanţie financiară …………………………………………………………………………….

Durata garanţiei ……………………………………………………………………………………….

Numele şi adresa asigurătorului/asigurătorilor şi/sau garantului/garanţilor .........................................

Nume…………………………………………………………………………………………….........

Adresă ………………………………………………………………………………………………

Prezentul certificat este valabil până la ...............................................................................................

Eliberat sau vizat de guvernul ............................................................................................................

(denumirea completă a statului)

SAU

Se foloseşte următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispoziţiile articolului 4a alineatul (3):

Prezentul certificat este eliberat sub autoritatea guvernului ................................................................

(denumirea completă a statului) de către ...........................................................(numele instituţiei sau al organizaţiei)

La……………………….…. În……………………………

(Locul) ............................................. (Data) .................................................................

.................................................................

(Semnătura şi numele funcţionarului emitent sau însărcinat cu certificarea)

Note explicative:

1.  Pe lângă denumirea statului se poate adăuga eventual şi cea a autorităţii publice competente din ţara în care se eliberează certificatul.

2.  Dacă suma totală a garanţiei provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea.

3.  Dacă garanţia este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate.

4.  La rubrica "Durata garanţiei" trebuie precizată data de la care garanţia produce efecte.

5.  La rubrica "Adresa asigurătorului (asigurătorilor) şi/sau a garantului (garanţilor) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) şi/sau al garantului (garanţilor). Dacă este cazul, trebuie indicat şi sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanţia.

(1)* Nu este reprodus.
(2)* Nu este reprodus.
(3)* Nu este reprodus


ANEXA II

EXTRAS DIN REZERVA ŞI LINIILE DIRECTOARE OMI PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENŢIEI DE LA ATENA dIN 2002, ADOPTATE DE COMITETUL JURIDIC AL ORGANIZAŢIEI MARITIME INTERNAŢIONALE LA 19 OCTOMBRIE 2006

REZERVA ŞI LINII DIRECTOARE ALE OMI PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENŢIEI DE LA ATENA

Rezervă

1.  Convenţia de la Atena ar trebui ratificată, cu următoarea rezervă sau o declaraţie cu acelaşi efect:"

[1.1.] Rezervă cu privire la ratificarea de către guvernul … a Convenţiei de la Atena privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor, 2002 ("convenţia")

Limitarea răspunderii transportatorilor etc.

[1.2.] Guvernul … îşi rezervă dreptul şi se angajează, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau alineatul (2) din convenţie, să limiteze eventuala răspundere în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager cauzat/ă de unul dintre riscurile menţionate la punctul 2.2 din liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena la o sumă mai mică decât:

–  250 000 de unităţi de cont per pasager, pentru fiecare incident în parte;

sau

–  340 milioane de unităţi de cont în total per navă, pentru fiecare incident în parte.

[1.3.] Mai mult decât atât, guvernul … îşi rezervă dreptul şi se angajează să aplice, mutatis mutandis, în cazul unei astfel de răspunderi, punctele 2.1.1. şi 2.2.2. din liniile directoare OMI privind punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena.

[1.4.] Sunt limitate în acelaşi mod răspunderea transportatorului de fapt, în temeiul articolului 4 din convenţie, răspunderea prepuşilor sau agenţilor transportatorului sau ai transportatorului de fapt, în temeiul articolului 11 din convenţie şi suma maximă totală a despăgubirilor, în temeiul articolului 12 din Convenţie.

[1.5.] Rezerva şi angajamentul de la punctul 1.2 se aplică indiferent de baza răspunderii în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau alineatul (2) şi fără a aduce atingere oricăror dispoziţii contrare de la articolul 4 sau de la articolul 7 din convenţie; însă rezerva şi angajamentul în cauză nu afectează aplicarea articolelor 10 şi 13.

Asigurarea obligatorie şi limitarea răspunderii asigurătorilor

[1.6.] Guvernul … îşi rezervă dreptul şi se angajează să limiteze cerinţa prevăzută la articolul 4a alineatul (1) de a menţine asigurarea sau alt tip de garanţie financiară în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager cauzat/ă de oricare dintre riscurile menţionate la punctul 2.2 din liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena la o sumă mai mică decât:

–  250 000 de unităţi de cont per pasager, pentru fiecare incident în parte;

sau

–  340 milioane de unităţi de cont în total per navă, pentru fiecare incident în parte.

[1.7.] Guvernul … îşi rezervă dreptul şi se angajează să limiteze răspunderea asigurătorului sau a altei persoane furnizoare de garanţie financiară, prevăzută la articolul 4a alineatul (10), în caz de deces sau vătămare corporală a unui pasager cauzat/ă de oricare dintre riscurile menţionate la punctul 2.2 din liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena la o sumă maximă egală cu asigurarea sau alt tip de garanţie financiară pe care transportatorul este obligat să o menţină în conformitate cu punctul 1.6 al prezentei rezerve.

[1.8.] Guvernul … îşi rezervă, de asemenea, dreptul şi se angajează să aplice liniile directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena, inclusiv aplicând clauzele menţionate la punctele 2.1 şi 2.2 din liniile directoare, pentru orice asigurare obligatorie în sensul convenţiei.

[1.9.] Guvernul … îşi rezervă dreptul şi se angajează să scutească furnizorul de asigurare sau de altă garanţie financiară, în conformitate cu articolul 4a alineatul (1) de la orice răspundere pe care acesta din urmă nu şi-a asumat-o.

Certificare

[1.10.] Guvernul … îşi rezervă dreptul şi se angajează să emită certificate de asigurare în conformitate cu articolul 4a alineatul (2) din convenţie, astfel încât:

   să reflecte limitările răspunderii şi cerinţele de acoperire a asigurării menţionate la punctele 1.2, 1.6, 1.7 şi 1.9; şi
   să includă alte limitări, cerinţe şi scutiri în funcţie de necesităţile impuse de condiţiile de pe piaţa asigurărilor la momentul emiterii certificatului.
[1.11.] Guvernul … îşi rezervă dreptul şi se angajează să accepte certificatele de asigurare emise de alte state părţi în conformitate cu o rezervă similară.
[1.12.] Toate aceste limitări, cerinţe şi scutiri vor fi clar reflectate în certificatul emis sau certificate în conformitate cu articolul 4a alineatul (2) din convenţie.

Relaţia dintre prezentele rezerve şi liniile directoare ale IMO privind punerea în aplicare a convenţiei de la Atena

[1.13.] Drepturile acordate prin prezenta rezervă se vor exercita cu respectarea liniilor directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena sau a oricăror modificări aduse acestora, în scopul asigurării uniformităţii. În cazul în care o propunere de modificare a liniilor directoare ale OMI pentru punerea în aplicare a Convenţiei de la Atena, inclusiv de modificare a limitelor, a fost aprobată de către Comitetul juridic al Organizaţiei Maritime Internaţionale, aceste modificări se aplică de la data stabilită de către comitet. Acest fapt nu aduce atingere normelor de drept internaţional cu privire la dreptul unui stat de a-şi retrage sau de a-şi modifica rezerva."

"

Linii directoare

2.  În contextul actual al pieţei asigurărilor, statele părţi ar trebui să elibereze certificate de asigurare pe baza unui angajament din partea unui asigurător care să acopere riscurile în caz de război şi din partea unui alt angajator care să acopere riscurile nelegate de război. Fiecare asigurător ar trebui să fie răspunzător doar pentru partea sa de asigurare. Se recomandă aplicarea următoarelor norme (clauzele la care se face referire figurează în apendicele A):

2.1.  Atât asigurarea pentru situaţii de război, cât şi asigurarea pentru situaţii altele decât cele de război pot face obiectul următoarelor clauze:

2.1.1.   activarea clauzei de excludere în caz de contaminare radioactivă şi pentru arme chimice, biologice, biochimice şi electromagnetice (activarea clauzei nr. 370);

2.1.2.   activarea clauzei de excludere în caz de atac informatic (activarea clauzei nr. 380);

2.1.3.   modalităţile de protecţie şi limitările unui furnizor de garanţie financiară obligatorie în conformitate cu convenţia, astfel cum a fost modificată prin prezentele linii directoare, în special limita de 250 000 unităţi per pasager pentru fiecare incident în parte;

2.1.4.   condiţia potrivit căreia asigurarea acoperă numai daunele care fac obiectul convenţiei, astfel cum a fost modificată prin prezentele linii directoare; şi

2.1.5.   condiţia potrivit căreia orice sume achitate în temeiul convenţiei contribuie la diminuarea daunei restante a transportatorului şi/sau a asigurătorului său, în conformitate cu articolul 4a din convenţie, chiar dacă nu sunt plătite de sau solicitate asigurătorilor pentru situaţii de război şi respectiv asigurătorilor pentru situaţii altele decât cele de război.

2.2.  După caz, asigurarea pentru situaţii de război acoperă următoarele daune; în caz de prejudiciu intervenit în urma decesului sau vătămării corporale a unui pasager, produse de:

   război, război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţie sau tensiune socială cauzate de acestea sau orice act ostil desfăşurat de către o putere beligerantă sau împotriva acesteia;
   capturare, sechestru, arestare, privare de libertate sau detenţie şi consecinţele acestora sau orice tentative în acest sens;
   mine, torpile, bombe abandonate sau alte echipamente militare abandonate;
   acte teroriste sau desfăşurate de orice persoană care acţionează cu rea-credinţă sau dintr-un motiv politic, precum şi orice acţiune întreprinsă pentru a preveni sau contracara orice risc de acest tip;
   confiscare şi expropriere;
şi poate face obiectul următoarelor scutiri, limitări şi cerinţe:

2.2.1.  Clauza de încetare automată şi de excludere în caz de război

2.2.2.  În cazul în care daunele cumulate suferite de pasagerii consideraţi în mod individual depăşesc suma de 340 milioane de unităţi de cont per total pentru o navă, pentru orice incident în parte, transportatorul are dreptul să invoce limitarea daunei sale la suma de 340 milioane de unităţi de cont per total, cu condiţia ca:

   suma respectivă să fie distribuită între reclamanţi în funcţie de daunele stabilite ca fiind suferite de aceştia;
   distribuirea acestei sume să se poată face într-una sau mai multe tranşe către reclamanţii cunoscuţi în momentul distribuirii; şi
   distribuirea acestei sume să se poată face de către asigurător,de către tribunal sau de către o altă autoritate competentă sesizată de asigurător în orice stat parte în care se instituie demersuri juridice cu privire la daunele presupus acoperite de asigurare.

2.2.3.   clauza privind informarea în termen de 30 de zile, în cazurile care nu fac obiectul alineatului 2.2.1.

2.3.  Asigurarea pentru situaţii altele decât cele de război ar trebui să acopere toate pericolele care fac obiectul asigurării obligatorii diferite de riscurile menţionate la punctul 2.2, indiferent dacă fac sau nu obiectul unor scutiri, limitări sau cerinţe dintre cele enunţate la punctele 2.1 şi 2.2.

3.  Apendicele B conţine un exemplu de set de angajamente de asigurări (cărţi albastre) şi un certificat de asigurare care respectă prezentele linii directoare.

APENDICELE A

CLAUZELE MENŢIONATE LA LINIILE DIRECTOARE 2.1.1, 2.1.2 ŞI 2.2.1

Activarea clauzei de excludere în caz de contaminare radioactivă şi pentru arme chimice, biologice, biochimice şi electromagnetice (clauza nr. 370, 10 noiembrie 2003)

Această clauză prevalează asupra oricărei dispoziţii contrare cuprinse în prezenta asigurare.

1.  În nici un caz, asigurarea nu acoperă pierderile, daunele, prejudiciile sau cheltuielile provocate direct sau indirect de următorii factori, favorizate sau cauzate de aceştia:

   1.1. radiaţiile ionizante provenite de la orice combustibil nuclear, deşeu nuclear sau de la combustia combustibilului nuclear sau contaminarea radioactivă determinată de acestea;
   1.2. proprietăţile radioactive, toxice, explozibile sau alte proprietăţi cauzatoare de pericol sau contaminante ale oricărei instalaţii nucleare, a oricărui reactor nuclear, a oricărui dispozitiv nuclear sau a oricărei componente a acestuia;
   1.3. orice armă sau dispozitiv care face uz de fisiune şi/sau fuziune atomică sau nucleară, de orice reacţie similară sau de o forţă sau materie radioactivă;
   1.4. proprietăţile radioactive, toxice, explozibile sau cauzatoare de pericol sau contaminante ale oricărei materii radioactive. Excluderea prevăzută de prezenta subclauză nu se extinde la izotopii radioactivi, alţii decât combustibilul nuclear, în cazul în care respectivii izotopi sunt creaţi, transportaţi, stocaţi sau utilizaţi în scopuri comerciale, agricole, medicale, ştiinţifice sau în alte scopuri paşnice.
   1.5. orice armă chimică, biologică, biochimică sau electromagnetică.

Activarea clauzei de excludere în caz de atac informatic (clauza nr. 380, 10 noiembrie 2003)

1.  Exclusiv sub rezerva punctului 2 de mai jos, prezenta asigurare nu acoperă în nici un caz pierderile, daunele, prejudiciile sau cheltuielile provocate direct sau indirect de, cu concursul, sau cauzate de utilizarea sau operarea cu rea intenţie a oricărui computer, sistem informatic, program informatic, cod dăunător, virus sau proces informatic sau a oricărui alt sistem electronic.

2.  În cazul în care prezenta clauză este susţinută prin poliţe care acoperă riscurile de război, război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţie sau tensiune socială cauzată de acestea, sau orice act ostil desfăşurat de către o putere beligerantă sau împotriva acesteia, terorism sau acţiune din motive politice din partea unei persoane, punctul 1 nu se aplică în sensul excluderii daunelor (care ar fi în caz contrar acoperite) provocate de folosirea oricărui computer, sistem computerizat, program informatic sau alt sistem electronic în sistemele de lansare şi/sau ghidaj şi/sau în mecanismele declanşatoare ale oricărei arme sau rachete.

Încetare automată şi excludere în caz de război

1.1.  Încetarea automată a acoperirii oferite de asigurare

Indiferent dacă anunţul de încetare a fost transmis, acoperirea în cazurile enumerate în continuare ÎNCETEAZĂ AUTOMAT

   1.1.1. la izbucnirea unui război (indiferent dacă există o declaraţie de război sau nu) între oricare dintre următoarele state: Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, Republica Populară Chineză;
   1.1.2. cu privire la orice navă pentru care se oferă acoperire, în cazul rechiziţionării acesteia în vederea titlului sau a folosirii.

1.2.  Războiul între cele cinci puteri

Prezenta asigurare exclude

   1.2.1. pierderile, daunele, prejudiciile sau cheltuielile provocate de izbucnirea războiului (indiferent dacă există o declaraţie de război sau nu) între oricare dintre următoarele state: Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, Republica Populară Chineză;
   1.2.2. rechiziţionarea în vederea titlului sau a folosirii.

APENDICELE B

I.  Exemple de angajamente de asigurare (cărţi albastre) menţionate la linia directoare 3

Carte albastră eliberată de asigurătorul pentru situaţii de război

Certificat furnizat ca dovadă a asigurării în conformitate cu dispoziţiile articolului 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor

Numele navei:

Numărul OMI de identificare al navei:

Portul de înmatriculare:

Numele şi adresa proprietarului:

Se certifică prin prezenta că pentru nava cu numele sus-menţionat, aflată în proprietatea sus-menţionată, există o poliţă de asigurare în conformitate cu articolul 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor, sub rezerva tuturor excepţiilor şi limitărilor permise pentru asigurarea obligatorie pentru situaţii de război prevăzute de convenţie şi de liniile directoare de punere în aplicare adoptate de comitetul juridic al Organizaţiei Maritime Internaţionale în octombrie 2006, incluzând în special următoarele clauze: [Aici se pot introduce, în măsura dorită, textul convenţiei şi liniile directoare însoţite de anexe]

Durata asigurării de la: 20 februarie 2007

până la: 20 februarie 2008

Cu condiţia ca asigurătorul să poată în orice moment să anuleze prezentul certificat, pe baza unui preaviz scris de 30 de zile adresat autorităţii sus-menţionate, caz în care responsabilitatea asigurătorului încetează după data-limită a respectivei perioade de preaviz, dar numai pentru incidentele intervenite după expirarea perioadei respective.

Data:

Prezentul certificat a fost eliberat de:

War Risks, Inc

[Adresă]

...........................................................................

Semnătura asigurătorului

Numai în calitate de agent al War Risks, Inc.

Carte albastră eliberată de asigurătorul pentru situaţii altele decât cele de război

Certificat furnizat ca dovadă a asigurării în conformitate cu dispoziţiile articolului 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor

Numele navei:

Numărul OMI de identificare al navei:

Portul de înmatriculare:

Numele şi adresa proprietarului:

Se certifică prin prezenta că pentru nava cu numele sus-menţionat, aflată în proprietatea sus-menţionată, există o poliţă de asigurare în conformitate cu 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor, sub rezerva tuturor excepţiilor şi limitărilor permise în cazul asigurătorilor pentru situaţii altele decât cele de război prevăzute de convenţie şi de liniile directoare de punere în aplicare adoptate de comitetul juridic al Organizaţiei Maritime Internaţionale în octombrie 2006, incluzând în special următoarele clauze: [Aici se pot introduce, în măsura dorită, textul convenţiei şi liniile directoare însoţite de anexe]

Durata asigurării de la: 20 februarie 2007

până la: 20 februarie 2008

Cu condiţia ca asigurătorul să poată în orice moment să anuleze prezentul certificat, pe baza unui preaviz scris de trei luni adresat autorităţii sus-menţionate, caz în care răspunderea asigurătorului încetează după data-limită a respectivei perioade de preaviz, dar numai pentru incidentele intervenite după expirarea perioadei respective.

Data:

Prezentul certificat a fost eliberat de:

PANDI P&I

[Adresă]

...........................................................................

Semnătura asigurătorului

Numai în calitate de agent al PANDI P&I

II.Model de certificat de asigurare menţionat la linia directoare 3

CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALT TIP DE GARANŢIE FINANCIARĂ

PRIVIND RĂSPUNDEREA ÎN CAZ DE DECES SAU VĂTĂMARE CORPORALĂ A PASAGERILOR

Eliberat în conformitate cu dispoziţiile articolului 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor

Numele navei

Nr. distinctiv

de

litere

Nr. OMI

Număr

de identificare

Port de

înmatriculare

Numele şi adresa completă ale sediului principal al transportatorului care realizează efectiv transportul

Se adevereşte prin prezentul certificat că pentru nava sus-menţionată există o poliţă de asigurare valabilă sau orice altă garanţie financiară care respectă cerinţele articolului 4a din Convenţia de la Atena din 2002 privind transportul pe mare al pasagerilor şi al bagajelor lor.

Tip de garanţie financiară ......................................................................................................................

Durata garanţiei ..................................................................................................................................

Numele şi adresa asigurătorului/asigurătorilor şi/sau garantului/garanţilor

Acoperirea oferită prin asigurare, dovedită de prezentul certificat, este divizată într-o parte destinată asigurării pentru situaţii de război şi într-o parte destinată asigurării pentru situaţii altele decât cele de război, în conformitate cu liniile directoare de punere în aplicare adoptate în octombrie 2006 de comitetul juridic al Organizaţiei Maritime Internaţionale. Fiecare dintre cele două părţi face obiectul tuturor excepţiilor şi limitărilor prevăzute de convenţie şi de liniile directoare de punere în aplicare. Asigurătorii nu răspund în comun şi în mod solidar. Asigurătorii sunt:

Pentru riscuri de război: War Risks, Inc., [adresă]

Pentru riscuri de altele decât cele de război: Pandi P&I, [adresă]

Prezentul certificat este valabil până la ........................................................................................

Eliberat sau vizat de guvernul ....................................................................................................

(denumirea completă a statului)

SAU

Se foloseşte următorul text în cazul în care un stat parte face uz de dispoziţiile articolului 4a alineatul (3):

Prezentul certificat este eliberat sub autoritatea guvernului ................................................................. (denumirea completă a statului) de către ............................................................................. (numele instituţiei sau organizaţiei)

La…………………………………. În……………………………

(Loc) ………………………………………(Dată)

..................................................................................

(Semnătura şi numele funcţionarului emitent sau însărcinat cu certificarea)

Note explicative:

1.  Pe lângă denumirea statului, se poate adăuga eventual şi cea a autorităţii publice competente din ţara în care se eliberează certificatul.

2.  Dacă suma totală a garanţiei provine din mai multe surse, trebuie indicată suma provenită de la fiecare dintre acestea.

3.  Dacă garanţia este furnizată sub mai multe forme, acestea trebuie enumerate.

4.  La rubrica "Durata garanţiei" trebuie precizată data de la care garanţia produce efecte.

5.  La rubrica "Adresa asigurătorului (asigurătorilor) şi/sau a garantului (garanţilor) trebuie indicat sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) şi/sau al garantului (garanţilor). Dacă este cazul, trebuie indicat şi sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanţia.

Ultima actualizare: 8 iulie 2009Notă juridică