Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei din 31 octombrie 2008 cu privire la un regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (COM(2008)0717),

–   având în vedere recomandarea Comisiei, din 31 octombrie 2008, referitoare la o decizie a Consiliului care acordă o asistență reciprocă Ungariei și propunerea de decizie a Consiliului privind furnizarea unui sprijin financiar comunitar pe termen mediu Ungariei (COM(2008)0716),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre(1) și rezoluția sa din 6 septembrie 2001 privind asistența financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre(2) ,

–   având în vedere articolele 100 și 119 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Comisia recomandă să se acorde Ungariei un sprijin financiar pe termen mediu de o valoare maximă de 6 500 000 000 EUR în temeiul articolului 119 din Tratat, în corelație cu o intervenție a FMI;

B.   întrucât este preferabil să se adopte o abordare globală în materie de sprijin financiar pe termen mediu pentru toate statele membre;

C.   întrucât trebuie să se țină seama de impactul actualei crize financiare și economice mondiale;

D.   întrucât economiile statelor membre care au aderat cel mai recent la Uniunea Europeană nu beneficiază de avantajele conferite de faptul de a dispune de propria sa monedă de rezervă;

E.   întrucât monedele acestor state membre au făcut recent obiectul unor severe acţiuni speculative, iar la originea amplorii dezechilibrelor exterioare actuale se află în principal o puternică expansiune a creditului neguvernamental;

F.   întrucât este necesară punerea în aplicare a unor politici care să abordeze problemele specifice ale economiilor acestor state membre în contextul crizei financiare mondiale și al recesiunii care se extinde în toată Europa;

G.   întrucât marja de manevră disponibilă la nivelul politicii bugetare pentru a face față unor importante dezechilibre exterioare și pentru a preveni instabilitatea financiară riscă să fie serios limitată în contextul recesiunii economice actuale care se extinde la nivelul întregii Uniuni Europene,

1.   consideră că statele membre care nu aparțin zonei euro ar trebui încurajate să încerce să obțină, mai întâi în cadrul Comunității, un posibil sprijin financiar pe termen mediu pentru a face față deficitului balanței lor de plăți, înainte de a solicita un sprijin la nivel internațional;

2.   consideră că situația actuală reprezintă o dovadă suplimentară a utilității euro din perspectiva protecției statelor membre care aparțin zonei euro și invită statele membre care nu aparțin zonei euro să adere la aceasta de îndată ce ajung să îndeplinească criteriile de la Maastricht;

3.   invită Comisia să analizeze în detaliu modul în care comportamentul băncilor care și-au retras activele din Ungaria după adoptarea planurilor de salvare de alte state membre a avut un impact asupra balanței plăților Ungariei;

4.   invită Comisia să examineze cu atenție acţiunile speculative (vânzări fără acoperire) împotriva monedelor statelor membre care au aderat mai recent, precum și ceea ce s-ar putea întreprinde pentru a preveni o eroziune drastică a încrederii în monedele acestor state membre și în sistemele bancare locale;

5.   invită Comisia să comunice rezultatele acestor analize grupului De Larosière și comisiei competente din cadrul Parlamentului European;

6.   recunoaște că este necesară o creștere considerabilă a plafonului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 332/2002 în perspectiva numărului ridicat al creditelor care trebuie acordate statelor membre, având în vedere faptul că, de la adoptarea regulamentului menționat, numărul statelor membre care nu aparțin zonei euro a crescut în mod considerabil; subliniază că o astfel de creștere ar consolida, de asemenea, capacitatea Comunității de a răspunde în mod flexibil altor cereri de sprijin financiar pe termen mediu, spre exemplu în contextul actualei crize financiare mondiale;

7.   observă că o asemenea creștere a plafonului creditelor nu ar avea nicio incidență bugetară, având în vedere faptul că fondurile necesare ar fi împrumutate de către Comisiei pe piețele de capitaluri și că statul membru beneficiar ar fi obligat să ramburseze creditul acordat; subliniază că unica situația în care s-ar prevedea incidențe bugetare ar fi aceea în care un stat membru nu ar mai putea să ramburseze creditul acordat;

8.   reamintește că, înaintea dificultăților financiare pe care le întâmpină în prezent Ungaria, Regulamentul (CE) nr. 332/2002 nu fusese aplicat de la adoptarea sa în 2002, că predecesorul său, Regulamentul (CEE) nr. 1969/88(3) de aplicare a mecanismului prevăzut de articolul 119 din Tratat, fusese aplicat numai în două cazuri, odată pentru Grecia în 1991 și a doua oară pentru Italia în 1993, și că Grecia și Italia și-au respectat pe deplin angajamentele față de Comisie;

9.   reamintește că a solicitat Consiliului să analizeze, la fiecare doi ani, pe baza unui raport al Comisiei, după consultarea Parlamentului și pe baza avizului Comitetului Economic și Financiar, dacă mecanismul instituit mai corespunde obiectivelor care au stat la baza constituirii sale; dorește să știe dacă au fost elaborate astfel de rapoarte de la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 332/2002;

10.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Eurogrupului și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 53, 23.2.2002, p. 1. (2) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 312. (3) JO L 178, 8.7.1988, p. 1.