Parlamentul European,

–   având în vedere cererea lui Aldo Patriciello pentru apărarea propriei imunităţi în cadrul procedurii penale declanşate împotriva acestuia de tribunalul districtual din Campobasso, datată 11 noiembrie 2008 şi comunicată în şedinţă plenară la 20 noiembrie 2008,

–   în urma audierii lui Aldo Patriciello, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolele 9 şi 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965 ("Protocolul"), precum şi articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–   având în vedere hotărârile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 12 mai 1964, din 10 iulie 1986 şi din 21 octombrie 2008(1) ,

–   având în vedere articolul 6 alineatul (3) şi articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0196/2009),

A.   întrucât Aldo Patriciello este deputat în Parlamentul European, iar prerogativele sale au fost verificate de Parlament la 15 iunie 2006;

B.   întrucât, conform Curţii de Justiţie, Parlamentul European şi autorităţile judiciare naţionale trebuie să coopereze pentru a evita orice conflict cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Protocolului; întrucât, în consecinţă, în cazul în care, împotriva unui deputat în Parlamentul European, a fost introdusă o acţiune în faţa unei instanţe naţionale, care a fost informată cu privire la iniţierea unei proceduri de apărare a imunităţii şi privilegiilor deputatului respectiv, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, instanţa naţională este obligată să suspende procedura şi să solicite Parlamentului să emită un aviz în cel mai scurt timp(2) ;

C.   întrucât, în conformitate cu articolul 10 din Protocol, pe durata sesiunilor Parlamentului European, deputaţii beneficiază pe teritoriul naţional al statului lor de imunităţile acordate membrilor parlamentului statului respectiv şi întrucât imunitatea nu poate fi invocată atunci când un deputat este surprins în flagrant delict; întrucât acest fapt nu anulează dreptul Parlamentului de a ridica imunitatea unuia din membrii săi;

D.   întrucât, prin urmare, dispoziţiile aplicabile cauzei respective sunt cele prevăzute la articolul 68 alineatul (2) din Constituţia Republicii Italiene, care permite declanşarea urmăririi penale, fără formalităţi speciale, împotriva deputaţilor, în condiţiile în care se prevede că, fără autorizaţie din partea Camerei căreia îi aparţine, niciun membru al Parlamentului nu poate fi supus percheziţiei personale sau de domiciliu, nici nu poate fi arestat sau lipsit de libertate personală, sau reţinut sub arest, cu excepţia executării unei sentinţe irevocabile de condamnare, sau dacă a fost surprins în momentul comiterii unui delict pentru care este prevăzută arestarea obligatorie în flagrant;

E.   întrucât, în forma sa actuală, Protocolul nu oferă Parlamentului European mijloacele necesare adoptării unor măsuri cu caracter obligatoriu pentru a-l proteja pe Aldo Patriciello,

1.   hotărăşte să nu apere imunitatea şi privilegiile lui Aldo Patriciello;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite de îndată prezenta decizie, precum şi raportul comisiei competente, autorităţilor competente ale Republicii Italiene.

(1) Cauza 101/63, Wagner/Fohrmann şi Krier , Rec. 1964, p. 195, cauza 149/85, Wybot/Faure şi alţii , Rec. 1986, p. 2391 şi cauzele conexate C-200/07 şi C-201/07, Marra/ De Gregorio şi Clemente , nepublicate încă în Culegerea de jurisprudență a Curții Europene de Justiție. (2) Hotărârea pronunţată în cauzele conexate C-200/07 şi C-201/07 Marra , punctele 42 şi 43.