Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 februarie 2009 intitulată "Carte verde: TEN-T: Reexaminare a politicii în domeniu" (COM(2009)0044),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800),

–   având în vedere Concluziile Consiliului cu privire la ecologizarea transporturilor, adoptate de Consiliul Transporturi, Telecomunicații și Energie în ședința sa din 8-9 decembrie 2008,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iunie 2006 intitulată: "Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru - evaluare intermediară a Cărții albe a Comisiei din 2001 privind transporturile " (COM(2006)0314),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 ianuarie 2008 intitulată "De două ori 20 până în 2020. Șansa oferită Europei de schimbările climatice" (COM(2008)0030,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 octombrie 2007 intitulată "Plan de acțiune privind logistica transportului de marfă" (COM(2007)0607),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 privind rezultatele negocierilor referitoare la strategiile și programele din domeniul politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 (COM(2008)0301),

–   având în vedere Raportul Comisiei din 20 ianuarie 2009 privind punerea în aplicare a orientărilor 2004 – 2005 referitoare la rețeaua transeuropeană de transport (COM(2009)0005),

–   având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la Strategia de la Lisabona(1) ,

–   având în vedere rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind logistica transportului de mărfuri în Europa - cheia mobilității durabile(2) ,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6–0224/2009),

A.   întrucât definirea politică a politicii privind TEN-T, astfel cum este descrisă în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport(3) și în Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport(4) a condus la elaborarea unei liste de deziderate în care sunt cuprinse 30 de proiecte prioritare inspirate în primul rând de interesele naționale;

B.   întrucât competitivitatea externă a transportului de mărfuri feroviar și maritim în raport cu transportul rutier trebuie îmbunătățită pentru a se asigura echilibrul utilizării autostrăzilor, a rutelor maritime și a coridoarelor de marfă feroviare;

C.   întrucât cele 30 de proiecte prioritare au condus la prezentarea de către Comisie a unei propuneri de a se prevedea o finanțare de către UE a întregii rețele transeuropene de transport de aproximativ 20 000 000 000 EUR în cadrul financiar 2007-2013, această sumă fiind în cele din urmă redusă, la insistențele Consiliului, la aproximativ 8 000 000 000 EUR, din care numai  5 300 000 000 EUR pentru cele 30 de proiecte prioritare;

D.   având în vedere incapacitatea notorie a Uniunii Europene de a respecta normele privind finanțarea TEN-T prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice(5) , lucru care generează incertitudine în planificarea finanțării proiectelor;

E.   întrucât este necesară întărirea capacității Comisiei de a continua cele mai importante proiecte transfrontaliere, în special în sectorul feroviar, care necesită o cooperare permanentă mai strânsă între statele membre participante, precum și o finanțare multianuală care depășește termenul cadrului financiar multianual;

F.   întrucât anexele la Comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 menționată mai sus arată că aproximativ 49 % din creditele pentru proiectele din sectorul transporturilor sunt cheltuite pe șosele, aproximativ 31 % pe căi ferate și aproximativ 9 % pe transport urban, nefiind însă clar care proiecte anume sunt cofinanțate,

1.   recunoaște că primele încercări de elaborare a unei politici comunitare privind infrastructura transporturilor, inspirate de "verigile-lipsă" ale mesei rotunde a industriașilor (ERT) au fost stimulate de Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 1992 intitulată "Dezvoltarea viitoare a politicii comune din domeniul transporturilor", în vederea "realizării creșterii economice, a competitivității și ocupării forței de muncă" și au fost consolidate de fostul comisar pentru transporturi, Karel Van Miert; constată că prin Regulamentul (CE) nr. 2236/95 al Consiliului din 18 septembrie 1995 de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului financiar comunitar în domeniul rețelelor transeuropene(6) și prin Decizia nr. 884/2004/CE s-a încercat o orientare în sensul obiectivelor menționate anterior; atrage atenția asupra impulsului dat acestei politici de comisarul responsabil de energie și transport, vicepreședinta Loyola de Palacio;

2.   consideră că rapoartele coordonatorilor TEN-T reprezintă exemple interesante pentru coordonarea și integrarea în continuare a unui număr limitat de proiecte importante selectate; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să depună eforturi în vederea îmbunătățirii proiectelor prioritare existente; investițiile pe termen mediu și lung ar trebui să continue, ținându-se seama de obiectivul finalizării întregii rețele;

3.   salută prezentarea rapidă a Comunicării Comisiei din 4 februarie 2009 menționate mai sus, cu scopul unei revizuiri fundamentale a infrastructurii transporturilor din UE și a politicii privind TEN-T în funcție de provocările din prezent și din viitor din domeniul transporturilor, mobilității transfrontaliere, financiar, economic și social precum și de cele legate de siguranță și mediu;

4.   în acest context, nu vede motivele pentru care s-ar introduce vaga noțiune de pilon conceptual al TEN-T, care ar supraîncărca lista de priorități; contrar obiectivului proclamat de Comisie, un pilon prezentat expres drept conceptual nu este în măsură să îmbunătățească credibilitatea politicii privind TEN-T, care are la bază dezvoltarea unor proiecte concrete;

5.   este de acord, prin urmare, cu dezvoltarea unei abordări mai coerente și integrate a rețelelor care să reflecte nevoia de conexiuni intermodale pentru cetățeni și mărfuri; subliniază, prin urmare, că trebuie să se acorde prioritate căilor ferate, porturilor, căilor navigabile maritime și interioare durabile și conexiunilor acestora cu interiorul țărilor respective sau nodurilor intermodale din legăturile de infrastructură cu noile state membre și din interiorul acestora și că trebuie, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită legăturilor de transport transfrontaliere și îmbunătățirii legăturilor cu aeroporturile și porturile maritime din rețelele transeuropene; subliniază că de aceeași atenție ar trebui să beneficieze necesitățile diferite, dar complementare ale călătorilor și ale mărfurilor; recomandă statelor membre și autorităților regionale să îmbunătățească stațiile intermediare și interconexiunile locale ca legături la TEN-T pentru a minimiza costurile asociate unei situații periferice;

6.   invită Comisia să ofere un sprijin deosebit proiectelor prioritare cu legături intermodale și interoperabilitate consecventă care traversează mai multe state membre; subliniază că stabilirea legăturii cu zonele economice de-a lungul acestor proiecte prioritare reprezintă o sarcină națională;

7.   constată și salută faptul că formele de transport ecologice beneficiază de o atenție disproporționat de mare pe lista proiectelor prioritare; invită Comisia, în acest context, să se asigure că aceste proporții se vor păstra în viitor la executarea proiectelor;

8.   subliniază necesitatea integrării protecției climei și a dezvoltării durabile pentru toate modurile de transport în politica europeană privind infrastructurile, astfel încât să se respecte obiectivele UE de reducere a emisiilor de CO2;

9.   invită Comisia să îndemne statele membre să integreze legislația europeană privind mediul în procesul decizional și în cel de planificare cu privire la proiectele TEN-T cum ar fi Natura 2000, evaluarea strategică de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, calitatea aerului, directiva-cadru privind apa, directiva privind habitatul și directiva privind păsările, precum și rapoartele referitoare la indicatori pentru transporturi și mediu întocmite de Agenția Europeană de Mediu în cadrul Mecanismului de raportare privind transporturile și mediul (TERM);

10.   îndeamnă Comisia să reducă la minimum dispozițiile neclare sau contradictorii referitoare la declarații de interes comun și la aplicarea legislației din domeniul mediului; pe lângă aceasta, consideră că, odată ce proiectelor li se acordă statutul TEN-T, statele membre nu trebuie să se folosească în mod abuziv de legislația europeană menționată la punctul 9 pentru a bloca implementarea proiectelor TEN-T;

11.   invită Comisia și statele membre să ia în considerare noile evoluții precum criza financiară mondială, schimbările demografice, extinderea, noile țări vecine și conexiunile intensificate cu țările din Europa de Est și din zona mediteraneană drept factori relevanți pentru politica europeană din domeniul infrastructurilor transporturilor;

12.   subliniază că, mai ales în contextul prezentei crize economice, dezvoltarea TEN-T și integrarea transportului din Uniune cu cel din statele vecine este cea mai sigură cale de a asigura, pe termen lung, durabilitatea pieței interne și coeziunea economică și socială a Uniunii Europene;

13.   invită Comisia să-și intensifice eforturile pentru a asigura o mai bună coordonare europeană a dezvoltării teritoriale (Agenda teritorială a Uniunii Europene și principiul coeziunii teritoriale) și a planificării transporturilor, ținând seama de accesibilitatea regională prin rețele îmbunătățite între regiuni; trebuie luate în considerare diferențele semnificative dintre zonele de munte, de coastă/insulare, centrale, periferice și alte zone transfrontaliere, precum și necesitatea unei mai bune integrări în sistemele de mobilitate urbană;

14.   solicită Comisiei să acorde o prioritate deosebită proiectelor de primă importanță referitoare la principalele rute feroviare, rutiere și pe căi navigabile interioare, pentru a se asigura legăturile transfrontaliere cu noile state membre și cu țările terțe;

15.   propune în acest sens ca Schema de dezvoltare a spațiului comunitar (SDSC) să fie inclusă drept bază de planificare, iar rezultatele disponibile ale studiilor ORATE să fie incluse drept informații științifice generale orientate spre planificare cu privire la dezvoltarea transporturilor;

16.   evidențiază necesitatea includerii atât a obiectivelor Strategiei de la Lisabona, cât și a obiectivelor Planului de redresare în elaborarea politicilor privind TEN-T, dată fiind importanța crucială a mobilității, accesibilității și a aspectului logistic al acestora pentru competitivitatea UE, precum și pentru îmbunătățirea coeziunii teritoriale;

17.   invită Comisia și statele membre să integreze coridoarele ecologice, rețelele feroviare de marfă, coridoarele Sistemului european de gestionare a traficului feroviar (ERTMS), "autostrăzile" maritime cum ar fi transportul maritim pe distanță scurtă, căile navigabile interioare existente cu capacitate limitată sau ecluzele cu capacitate insuficientă, porturile terestre, platformele logistice, nodurile de mobilitate urbană, precum și extinderea preconizată a TEN-T către țările din cadrul Politicii Europene de Vecinătate, din Europa de Est și din zona mediteraneană într-un concept TEN-T intermodal care să aibă la bază măsuri planificate în favoarea unor moduri mai ecologice, mai economice din punctul de vedere al consumului de petrol și mai sigure, pentru a asigura compatibilitatea conexiunilor dintre diferitele moduri de transport, în special a legăturilor feroviare din porturi; de asemenea, solicită să fie atinsă o coerență între cadrul TEN-T actual și viitor și propunerile legislative privind coridoarele de transport feroviar de mărfuri;

18.   constată că până nu demult, în conformitate cu cele mai recente studii, numai 1% din fondurile europene pentru infrastructură sunt utilizate pentru căile navigabile interioare; consideră că este necesar un sprijin european suficient pentru a dezvolta infrastructura căilor navigabile interioare din Europa, în vederea valorificării pe deplin a potențialului căilor navigabile interioare ca mod de transport durabil și fiabil;

19.   invită Comisia să depună eforturi pentru a garanta că extinderea transportului feroviar de mărfuri este intensificată pentru a asigura o eficiență sporită a rețelelor și un transport mai rapid;

20.   salută în acest sens propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (COM(2008)0852) și Comunicarea Comisiei din 18 octombrie 2007 menționată mai sus;

21.   subliniază importanța facilitării comunicării de informații în cadrul transporturilor intermodale pentru a promova și a sprijini interacțiunea dintre infrastructura imaterială și cea materială (sisteme informatice precum ERTMS/RIS/ITS/SESAR/Galileo), pentru a îmbunătăți interoperabilitatea, materialul rulant (echipamentele materiale și informatice ERTMS din trenuri și reducerea poluării acustice de către vagoanele de marfă), logistica ecologică, conexiunile și nodurile intermodale, serviciile "din ușă în ușă" descentralizate ale lanțului de aprovizionare și gestionarea mobilității;

22.   evidențiază importanța dezvoltării pentru TEN-T a unor sisteme inteligente de transport armonizate și standardizate, în vederea realizării unei gestionări a transporturilor mai eficiente, mai fluente, mai sigure și mai ecologice;

23.   recomandă să fie îmbunătățită punerea în aplicare a TEN-T prin asigurarea unui acces mai bun la informații prin intermediul sistemelor precum Sistemul informațional TENtec și prin stabilirea unei metode deschise de coordonare, care să conțină valori de referință și un schimb de bune practici;

24.   pune accent asupra necesității sporirii eficienței infrastructurii existente în cadrul proiectelor TEN-T pe termen scurt, în special în cazurile în care punerea în aplicare a astfel de proiecte a început deja, pentru a crește viabilitatea și eficiența coridoarelor fără a se aștepta realizarea pe termen lung a unor megaproiecte în cadrul acestor coridoare;

25.   susține "opțiunea structurală 3 pentru forma TEN-T" enunțată în cartea verde, adică un nivel dublu, constând într-o rețea globală care are la bază actualele hărți TEN-T și o "rețea centrală" intermodală, care urmează să fie definită, ale cărei priorități sunt căile ferate, liniile navigabile și porturile durabile, precum și conexiunile acestora cu centrele logistice;

26.   susține noțiunea de "rețea centrală" compusă dintr-un "pilon geografic" și un "pilon conceptual", acesta din urmă conținând criterii și obiective care permit identificarea flexibilă în timp, mai degrabă decât identificarea rigidă la începutul exercițiului bugetar pentru toată durata acestuia a proiectelor, coridoarelor și elementelor de rețea; consideră că ar trebui să fie posibilă creșterea gradului de flexibilitate a TEN-T în timpul exercițiului bugetar, pentru o adaptare la condițiile de piață schimbătoare;

27.   recunoaște rolul crucial al statelor membre, în parteneriat deplin cu autoritățile regionale și locale respective, părțile interesate din cadrul societății civile și populațiile locale, în ceea ce privește luarea deciziilor, planificarea și finanțarea infrastructurilor de transporturi, inclusiv coordonarea și cooperarea transfrontalieră la nivel european; se așteaptă la mai multă coerență din partea Consiliului în ceea ce privește raportul dintre cererile de proiecte TEN-T și deciziile cu privire la bugetele TEN-T; având în vedere revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar al UE și discuțiile actuale pe marginea Planului de redresare a UE, solicită statelor membre să considere în mod serios problema sprijinului financiar necesar pentru infrastructurile de transport care fac parte din rețeaua TEN-T ca pe o prioritate în conformitate cu politica UE elaborată până în prezent;

28.   este în totalitate de acord cu obiectivul comunitar de reducere a sarcinii administrative și, prin urmare, îndeamnă insistent Comisia să revizuiască cadrele financiare ale proiectelor prioritare TEN-T în vederea reducerii în continuare a birocrației;

29.   solicită statelor membre și Comisiei să intensifice coordonarea politicilor aplicate la nivel național, pentru a asigura coerența cofinanțării și realizării programului TEN-T în conformitate cu articolele 154 și 155 din Tratatul CE;

30.   subliniază, în această privință, că în contextul crizei financiare, Uniunea Europeană, statele membre și regiunile trebuie cu atât mai mult să își întemeieze deciziile referitoare la proiectele de infrastructură de transport pe evaluări solide ale relației costuri-beneficii, pe durabilitate și pe valoarea adăugată transfrontalieră la nivel european;

31.   cu toate acestea, întrucât investițiile în infrastructura de transport reprezintă un element esențial pentru soluționarea crizei economice și financiare, invită Comisia să accelereze proiectele de infrastructură legate de TEN-T și finanțate din fondurile structurale și/sau de coeziune; invită statele membre să-și reevalueze prioritățile de investiții luând în considerare această abordare, pentru a accelera realizarea proiectelor TEN-T de care răspund, în special pe porțiunile transfrontaliere;

32.   reamintește Comisiei că pentru proiectele de infrastructură de transport, cofinanțarea prin fondurile TEN-T, fondurile de coeziune, fondurile regionale sau prin intermediul BEI trebuie să întrunească următoarele criterii: viabilitate economică, competitivitate sporită, promovarea pieței unice, gestionarea durabilă a mediului, transparență pentru contribuabili și participarea cetățenilor (principiul parteneriatului); în acest sens, subliniază importanța dezvoltării de parteneriate de tip public-privat în vederea finanțării proiectelor TEN-T și necesitatea unor soluții flexibile pentru problemele care apar în cadrul unor lucrări de o astfel de amploare (dificultăți geografice și tehnice, opoziție din partea publicului etc.);

33.   invită Comisia să garanteze în acest sens că proiectele evaluate în cadrul programelor de finanțare UE țin seama de posibilul impact al acestora asupra finanțării la nivel național a altor investiții necesare (care nu sunt sprijinite din fonduri UE); consideră că sumele utilizate de statele membre pentru completarea proiectelor finanțate de UE nu ar trebui alocate în detrimentul menținerii liniilor de alimentare sau al investițiilor în acestea; consideră, prin urmare, că proiectele ar trebui elaborate și evaluate cel puțin parțial pe baza potențialului acestora de a integra (și nu de a neglija) dezvoltarea și întreținerea unei infrastructuri de alimentare complementare și necesare;

34.   subliniază necesitățile de investiții în creștere rapidă ale pieței europene de transport aerian în cadrul pachetului "Cerul unic european II", precum și ale "abordării privind un sistem aviatic total" propuse; prin urmare, invită Comisia să examineze, în cadrul revizuirii cadrului bugetar al TEN-T, posibilitatea creșterii cotei de finanțare disponibile pentru aeroporturi și pentru ATM/ANS;

35.   constată că este necesară intensificarea programelor de cercetare și dezvoltare cu privire la cele mai bune și eficiente practici în finanțarea infrastructurii de transport și la efectele benefice asupra competitivității și a ocupării calitative și cantitative a forței de muncă, inclusiv experiențele din domeniul parteneriat public-privat în această privință, după cum a început deja să se procedeze în studiile actuale ale Comisiei;

36.   subliniază necesitatea creării unui grup de lucru în cadrul agenției executive a TEN-T pentru a spori gradul de utilizare a parteneriatelor de tip public-privat în finanțarea unor proiecte sau porțiuni prioritare, precum și necesitatea difuzării soluțiilor respective ca bune practici;

37.   subliniază faptul că dependența sporită de parteneriatele de tip public-privat și de Banca Europeană de Investiții nu ar putea înlocui o porțiune semnificativă de finanțare bugetară destinată proiectelor de anvergură, cu o perioadă de rambursare care se extinde către generația următoare;

38.   se pronunță în favoarea reexaminării bugetului TEN-T de către statele membre în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a perspectivelor financiare 2009-2010 în vederea reducerii drastice a altor proiecte și a planurilor de dezvoltare a căilor ferate și a căilor navigabile, strâns legate de acestea;

39.   subliniază necesitatea alocării unui procent din taxele rutiere percepute pentru infrastructura rutieră proiectelor TEN-T, pentru a spori efectul de pârghie al împrumuturilor;

40.   solicită Comisiei să publice o culegere de exemple de legături feroviare regionale transfrontaliere care au fost demontate sau abandonate, punând accentul în special pe cele care s-ar putea interconecta cu TEN-T;

41.   solicită Comisiei și statelor membre să considere rețeaua Eurovelo și pista de biciclete "Cortina de fier" drept o șansă pentru promovarea rețelelor de infrastructură ciclistă transfrontalieră europeană, sprijinind mobilitatea ușoară și turismul durabil;

42.   solicită Comisiei, în vederea consolidării competitivității întregii rețele feroviare TEN, să propună, înainte de încheierea mandatului său, o inițiativă legislativă privind deschiderea piețelor interne ale transportului feroviar de persoane începând cu 1 ianuarie 2012;

43.   își exprimă regretul cu privire la ritmul scăzut al punerii în practică a proiectelor prioritare pe porțiunile frontaliere, în special pe porțiunile din zona Munților Pirinei care sunt vitale pentru Peninsula Iberică și Franța;

44.   recomandă Comisiei să continue să implice Parlamentul și Consiliul European în cadrul propunerilor și alegerilor sale (multi)anuale cu privire la cofinanțarea proiectelor TEN-T;

45.   solicită Comisiei să informeze Parlamentul European și Consiliul în mod regulat, cel puțin o dată pe an, cu privire la stadiul de realizare a fiecărui proiect prioritar, la fiabilitatea costului proiectului, la fezabilitatea fiecărui proiect și la calendarul de punere în practică a proiectului;

46.   solicită Comisiei și BEI să prezinte Parlamentului și Consiliului o listă anuală a proiectelor specifice care beneficiază de cofinanțare, în cazul cofinanțării regionale, al cofinanțării în contextul coeziunii și al cofinanțării de către BEI a proiectelor TEN-T, astfel cum se practică deja în cazul cofinanțării pentru TEN-T;

47.   susține că, din punct de vedere ecologic și economic, sistemele de transport multimodal care permit folosirea diferitelor mijloace de transport pe un anumit traseu sunt, în multe cazuri, singura opțiune viabilă și durabilă pentru viitor;

48.   subliniază faptul că, în cadrul spațiului Schengen recent extins, infrastructura de transport dintre Europa de Vest și Europa de Est are o importanță deosebită, având în vedere creșterea economică care îi este asociată, în special în noile state membre; invită Comisia și statele membre să dezvolte și să promoveze legăturile transnaționale rutiere și feroviare dintre Europa de Est și Europa de Vest, sprijinind în special infrastructura de transport transfrontalier printr-un program de acțiune specific pus în aplicare împreună cu autoritățile naționale, regionale și locale; subliniază, de asemenea, că o mai bună interconexiune a rețelelor TEN-T și a rețelelor de transport din țările terțe ar duce, în special, la îmbunătățirea situației zonelor de frontieră și ar aduce o valoare adăugată cooperării interregionale și UE în ansamblul său;

49.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0120. (2) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 154. (3) JO L 15, 17.1.1997, p. 1. (4) JO L 167, 30.4.2004, p. 1. (5) JO L 162, 22.6.2007, p. 1. (6) JO L 228, 23.9.1995, p. 1.