Parlamentul European,

–   având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 21, și Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–   având în vedere articolele 3, 6, 11 și 19 din Tratatul UE și articolele 177, 300 și 310 din Tratatul CE,

–   având în vedere toate acordurile dintre UE și țările terțe și clauzele privind drepturile omului și democrația din cuprinsul acestora,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(1), proclamată la Strasbourg la 12 decembrie 2007,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 8 septembrie 2000, intitulată "Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite" (A/RES/55/2),

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 4 decembrie 2000, intitulată "Promovarea și consolidarea democrației" (A/RES/55/96),

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 15 septembrie 2005, intitulată "Rezultatele reuniunii mondiale din 2005" (A/RES/60/1),

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2004, intitulată "Întărirea rolului organizațiilor și acordurilor regionale, subregionale și de alte tipuri în promovarea și consolidarea democrației" (A/RES/59/201),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 aprilie 2000 privind misiunile UE de asistență și de observare a alegerilor (COM(2000)0191),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2001 referitoare la Comunicarea Comisiei privind misiunile UE de asistență și de observare a alegerilor(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 mai 2001 privind rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe (COM(2001)0252),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 referitoare la Comunicarea Comisiei privind rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe(3),

–   având în vedere Strategia europeană de securitate, adoptată la 12 decembrie 2003,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2003, intitulată "Guvernanță și dezvoltare" (COM(2003)0615),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 31 martie 2004 privind guvernarea în politica de devoltare a Uniunii Europene(4),

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de devoltare a Uniunii Europene, intitulată "Consensul european"(5),

–   având în vedere Declarația de la Paris din 2005 privind eficiența ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra a Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) din 2008,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 august 2006, intitulată "Guvernanța în cadrul consensului european privind dezvoltarea – Către o abordare armonizată în Uniunea Europeană" (COM(2006)0421),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (IEDDO)(6),

–   având în vedere decizia Biroului din 18 iunie 2007 de instituire a Biroului de promovare a democrației parlamentare,

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 privind misiunile UE de observare a alegerilor: obiective, practici și provocări viitoare(7),

–   având în vedere concluziile Consiliului din 18 mai 2009 privind "Susținerea guvernanței democratice: către un cadru consolidat al UE",

–   având în vedere întrebarea orală din 30 septembrie 2009 adresată Comisiei privind construirea democrației în relațiile externe (O-0093/2009 - B7-0213/2009),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât democrația și drepturile omului sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre și au reprezentat încă de la început o componentă a procesului de integrare europeană;

B.   întrucât tratatele fundamentale ale Uniunii Europene relevă un angajament ferm pentru cauza democrației și a drepturilor omului, iar criteriile politice de la Copenhaga privind "stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților" au constituit o componentă esențială a procesului de extindere;

C.   întrucât perspectiva UE privind edificarea democrației și acordarea de asistență nu a fost încă prezentată într-un document unic;

D.   întrucât integrarea cu succes a drepturilor politice, sociale și economice într-o semnificație extinsă a conceptului de democrație în cadrul UE a jucat un rol fundamental în crearea stabilității și prosperității într-un mod unic în istoria mondială;

E.   întrucât, în temeiul articolului 11 din Tratatul UE, unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe și de securitate comună este "dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului";

F.   întrucât în articolul 21 din Tratatul UE astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona se afirmă că "acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa" și că "Uniunea asigură coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale externe precum și între acestea și celelalte politici ale sale";

G.   întrucât promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului este o cerință de bază pentru existența unei societăți democratice, astfel cum s-a reafirmat în Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 59/201 și întrucât, deși sistemele democratice pot îmbrăca forme diferite, așa cum se poate observa în UE, democrația este o valoare universală, iar principiile sau elementele sale esențiale sunt consacrate în numeroase declarații și convenții internaționale; întrucât aceste elemente, așa cum au fost definite prin cele două rezoluții menţionate anterior ale Adunării Generale a ONU, adoptate în 2000 și în 2004 (A/RES/55/96 și A/RES/59/201), includ:

H.   întrucât, după cum s-a afirmat în Declarația ONU a Mileniului din 2000, o guvernare democratică și reprezentativă, bazată pe voința poporului, poate garanta cel mai bine drepturile cetățenilor de a trăi și de a-și crește copiii în condiții de demnitate, protejați de amenințarea foametei și a violenței, oprimării sau injustiției;

I.   întrucât capacitatea bărbaților și femeilor de a participa în condiții de egalitate la viața politică și la procesul decizional este o condiție prealabilă a democrației reale;

J.   întrucât democrația, dezvoltarea și respectarea tuturor drepturilor omului, inclusiv a drepturilor economice, sociale și culturale, sunt interdependente și se consolidează reciproc;

K.   întrucât democrația este, de asemenea, legată în mod clar de securitate, acest lucru fiind recunoscut de Strategia europeană de securitate, care menționează că "răspândirea bunei guvernanțe, susținerea reformelor sociale și politice, combaterea corupției și a abuzului de putere, stabilirea statului de drept și protecția drepturilor omului reprezintă cele mai bune mijloace pentru consolidarea ordinii internaționale";

L.   întrucât Uniunea Europeană dispune de o gamă largă de instrumente și mecanisme pentru sprijinirea democrației în lume, de la dialogul politic și inițiativele diplomatice până la instrumente specifice de cooperare financiară și tehnică;

M.   întrucât toate instrumentele financiare externe ale Uniunii Europene, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și Instrumentul de stabilitate (IS) oferă mijloace importante de sprijinire a guvernării democratice și a procesului de edificare instituțională și a capacității;

N.   întrucât Instrumentul pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) este un instrument-cheie de asistență financiară în domeniul drepturilor omului și al democrației, cu un domeniu de aplicare global, capabil să funcționeze fără aprobarea țării-gazdă, sprijinind direct organizațiile societății civile; întrucât misiunile UE de observare a alegerilor (MOA), finanțate prin IEDDO, reprezintă un element esențial al contribuției UE la crearea unor instituții democratice, ceea ce include, în special, punerea în aplicare a recomandărilor făcute de MOA;

O.   întrucât societatea civilă poate juca un rol important în cadrul eforturilor UE de consolidare a democrației pe plan extern, astfel cum a arătat contribuția voluntarilor la programele de consolidare a păcii și a democrației;

P.   întrucât este nevoie de o monitorizare mai bună a sprijinului pentru democrație furnizat în momentul de față de UE, a felului în care puternicul arsenal al UE de instrumente de sprijinire a democrației în lume își atinge obiectivele în țările partenere și a felului în care aceste instrumente și actori diferiți operează, se completează reciproc și interacționează;

Q.   întrucât în rezoluţia sa menţionată anterior din 31 martie 2004 referitoare la comunicarea Comisiei privind guvernanța și dezvoltarea a subliniat importanța de a efectua reforme electorale și parlamentare, dincolo de instituirea unor sisteme electorale pluripartide, pentru a asigura o activitate politică mai extinsă și mai eficientă în rândul populației,

1.   împărtășește opinia potrivit căreia este necesar un cadru mai coerent și mai uniform pentru a spori eficacitatea la nivel mondial a sprijinului oferit de UE pentru edificarea democrației și, în special, a promovării valorilor democratice și a respectării drepturilor omului;

2.   salută eforturile fostelor președinții ale UE și ale președinției actuale privind implementarea unei inițiative care să implice toți pilonii pentru edificarea democrației în acțiunile externe ale UE, cu scopul de a defini mai bine politica UE, de a-i consolida modalitățile de acțiune și de a îmbunătăți coordonarea eforturilor; subliniază nevoia de a lua măsuri sistematice în acest domeniu, ca parte a concluziilor Consiliului care urmează să fie adoptate în noiembrie 2009; subliniază, în acest context, faptul că unele principii-cheie, cum ar fi transparența, accesul la documente, consultarea și responsabilitatea trebuie să fie luate în considerare cu atenție de către Consiliu în abordarea acestei probleme;

3.   recomandă ca următoarele concluzii ale Consiliului să includă sugestii concrete și practice pentru a îmbunătăți coordonarea măsurilor de edificare a democrației în instrumentele politicilor UE în materie de afaceri externe, drepturile omului și dezvoltare; reiterează faptul că adoptarea unei Strategii de țară în domeniul drepturilor omului și al democrației, ce urmează a fi considerată un document de referință, care stabilește prioritățile specifice unei țări în acest domeniu și care să se regăsească în toate politicile și instrumentele externe relevante ale UE ce privesc respectiva țară terță, ar putea îmbunătăți în mod substanțial coerența, coordonarea și eficiența acțiunii externe a UE;

4.   reamintește faptul că democratizarea și buna guvernanță nu constituie doar scopuri în sine, ci sunt, de asemenea, esențiale pentru reducerea sărăciei, precum și pentru dezvoltarea sustenabilă, pace și stabilitate; subliniază faptul că democrația contribuie atât la asigurarea drepturilor politice și civile, cât și la garantarea drepturilor economice, culturale și sociale, inclusiv a solidarității, așa cum a arătat progresul înregistrat în procesul intern de integrare care a avut loc în UE;

5.   solicită Comisiei și statelor membre ca, la configurarea noului serviciu de acțiune externă, să garanteze integrarea eficientă a drepturilor omului și a edificării democrației în toate politicile și să învețe din actualele procese și experiențe, pentru a le transpune în progrese reale în ceea ce privește promovarea valorilor democratice;

6.   consideră că integrarea democrației și a proceselor democratice în țările terțe oferă cele mai bune perspective pentru dezvoltarea unor politici eficiente legate de probleme de interes global care privesc și cetățenii UE; subliniază că sistemele democratice pot acționa cu mai mare eficiență, spre exemplu, în combaterea criminalității transfrontaliere, a imigrației ilegale și a contrabandei, precum și în ceea ce privește protecția mediului, menținerea unui sistem comercial deschis la nivel mondial și asigurarea unor surse de energie durabile și competitive;

7.   solicită ca, pentru a consolida acțiunile concertate la nivel mondial pentru promovarea democrației, UE să își exprime în mod public sprijinul pentru definiția dată de către Adunarea Generală a ONU în 2005 conceptului de democrație, care ar trebui să devină punctul de referință al propriului său efort în vederea democratizării;

8.   subliniază faptul că democrația nu poate fi exportată sau impusă din exterior și că o strategie funcțională de promovare a democrației trebuie să se bazeze pe dialog și să implice eforturi pe scară largă de consolidare a societății civile și de creștere a gradului de sensibilizare a publicului cu privire la democrație în țările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că UE continuă să respecte principiul conform căruia strategiile de dezvoltare și programele țin de competența țărilor partenere; subliniază, cu toate acestea, că aceste procese pot fi sprijinite prin intermediul mai multor instrumente UE, adaptate la situația specifică fiecărei țări;

9.   subliniază că UE trebuie să dezvolte strategii de sprijinire a dezvoltării societății civile și a structurilor democratice și că fundațiile politice, organizațiile neguvernamentale și instituțiile academice joacă roluri importante în aceste contexte și ar trebui sprijinite;

10.   propune ca Consiliul și Comisia să procedeze la o analiză cuprinzătoare și detaliată a tuturor mijloacelor de sprijinire a democrației utilizate de UE într-un eșantion de țări partenere, în vederea emiterii unor recomandări practice;

11.   recomandă punerea în aplicare de către Consiliu și Comisie a Declarației de la Paris privind eficacitatea ajutorului a OECD și a Agendei de acțiune de la Accra în cadrul activității lor de sprijinire a democrației și sugerează, mai ales, introducerea de către UE a unor evaluări comune ale gradului de democratizare, a unei programări și a unei repartizări a sarcinilor comune, pentru a spori impactul și vizibilitatea activității UE de sprijinire a democrației;

12.   subliniază importanța clauzelor privind drepturile omului deja existente în acordurile UE; reiterează, în acest context, necesitatea aplicării sistematice a clauzelor de acest tip din acordurile în vigoare, anterior elaborării de noi acorduri care să conțină condiții suplimentare;

13.   sugerează că Comisia ar trebui să introducă în mod sistematic în documentele de strategie de țară o secțiune privind starea democrației și a drepturilor omului, recomandările emise de MOA relevante și, ori de câte ori este cazul, să integreze măsurile de sprijinire a democrației în programele de cooperare cu țările partenere;

14.   subliniază nevoia unei mai bune coordonări a activităților desfășurate în sfera de aplicare a diverselor instrumente financiare externe, pentru a analiza sub toate aspectele complementaritatea între instrumentele geografice și tematice;

15.   îndeamnă Consiliul și Comisia să desfășoare o consultare largă, cuprinzătoare, a tuturor părților interesate la nivelul UE și al țărilor terțe, inclusiv a actorilor instituționali, regionali și locali, precum și a apărătorilor drepturilor omului și a formațiunilor independente ale societății civile, înainte de a lansa noi inițiative de edificare a democrației;

16.   încurajează Comisia să implice într-un mod mai sistematic instituțiile democratice, la toate nivelurile, în special parlamentele și autoritățile locale și regionale, în pregătirea și aplicarea instrumentelor specifice fiecărei țări, cum ar fi acordurile dintre UE și țările în cauză și documentele de strategie de țară;

17.   solicită Comisiei să aibă în vedere instituirea unui corp european de voluntari pentru pace (echivalentul programului american de voluntariat "Peace Corps"), având în vedere experiența pozitivă a Serviciului European de Voluntariat (SEV);

18.   subliniază nevoia ca sprijinul UE pentru democrație să fie cuprinzător, răspunzând tuturor problemelor abordate în rezoluția Adunării Generale a ONU privind rezultatele reuniunii mondiale din 2005, menţionată anterior, precum și nevoia ca sprijinul să fie acordat în cadrul unei perspective pe termen lung; consideră IEDDO drept un instrument esențial de asistență financiară în această privință și solicită menținerea și consolidarea asistenței;

19.   salută contribuția pozitivă a MOA la consolidarea proceselor democratice, la respectarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a bunei guvernanțe și a statului de drept și, în special, la consolidarea proceselor electorale din întreaga lume, dar subliniază nevoia de a asigura o politică post-electorală coerentă, acordând atenție deosebită convergenței dintre monitorizarea tehnică și politică, astfel încât sprijinul pentru dezvoltare să fie conform cu principiile democratice și cu valorile guvernării democratice;

20.   solicită Comisiei să continue cooperarea de succes cu ONU în ceea ce privește MOA și să intensifice activitățile de elaborare a strategiilor și a proiectelor comune cu ONU și alte organizații regionale, cum ar fi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare in Europa și Uniunea Africană, în legătură cu promovarea democrației și a drepturilor omului;

21.   subliniază că eforturile UE în domeniul edificării democrației ar trebui să includă, în mod mai sistematic, acordarea unei atenții deosebite rolului reprezentanților aleși, al partidelor politice, al sistemului judiciar și al mass-media independente, precum și consolidării participării femeilor la viața politică și publică; subliniază, în plus, importanța sprijinirii fundațiilor politice, a organizațiilor neguvernamentale și a instituțiilor academice;

22.   recomandă introducerea unei strategii specifice pentru a sprijini parlamentele alese recent în mod democratic, în vederea instituirii durabile a democrației, a statului de drept și a bunei guvernări; solicită, în plus, dezvoltarea instrumentelor de dialog colegial între deputații de diferite naționalități, astfel încât să fie definit conceptul de reprezentare eficientă și efectivă a intereselor electoratului, de control parlamentar eficient și efectiv al executivului, precum și modalitățile și căile de întreținere a fluxului de informații între toate componentele sistemului de guvernare;

23.   confirmă hotărârea sa de a contribui la consolidarea proceselor democratice prin sporirea implicării sale în observarea alegerilor, monitorizarea evoluțiilor posterioare MOA și construirea capacității parlamentare; solicită, în acest sens, Biroului de promovare a democrației parlamentare (BPDP) să prezinte un plan de acțiune cuprinzător către comisiile parlamentare relevante, plan care ar trebui să cuprindă un mecanism clar de cooperare cu delegațiile interparlamentare și comisiile parlamentare comune; subliniază, în plus, importanța implicării în acest proces a adunărilor parlamentare, cum ar fi Adunarea ACP-UE, EUROLAT, EUROMED și EURONEST;

24.   încurajează delegațiile Comisiei să acționeze în parteneriat cu BPDP în momentul când analizează sau inițiază programe de sprijin parlamentar;

25.   recomandă introducerea unui plan de acțiune în concluziile Consiliului din noiembrie și efectuarea unei evaluări a progreselor înregistrate până la sfârșitul anului 2010; solicită actualei și viitoarelor președinții ale UE să prezinte comisiilor responsabile rezultatele Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe;

26.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei precum și guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (2) JO C 343, 5.12.2001, p. 270. (3) JO C 131 E, 5.6.2003, p. 147. (4) JO C 103 E, 29.4.2004, p. 550. (5) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (6) JO L 386, 29.12.2006, p. 1. (7) Texte adoptate, P6_TA(2008)0194.