Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Declarația anuală pentru 2009 privind zona euro” și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei asupra Raportului anual privind zona euro, ambele din 7 octombrie 2009 (COM(2009)0527 și SEC(2009)1313),

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 august 2009 intitulat „Finanțele publice în UEM - 2009” (SEC(2009)1120),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2009 privind sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (COM(2009)0545),

–   având în vedere recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 în vederea unei recomandări a Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034),

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: primii 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare(1) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică(2) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 referitoare la finanțele publice în UEM 2007-2008(3) ,

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 referitoare la raportul anual al BCE pentru 2007(4) ,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0031/2010),

A.   întrucât statele membre s-au confruntat cu cea mai gravă criză economică și socială de la începutul procesului de integrare europeană și până acum;

B.   întrucât stabilitatea monetară și politicile fiscale solide și-au dovedit meritele, reducând efectele crizei în Europa;

C.   întrucât politica fiscală și monetară, precum și măsurile de stabilizare din sectorul financiar s-au dovedit cruciale pentru economia europeană;

D.   întrucât coordonarea în timp a politicii fiscale și a măsurilor anticriză în cadrul G20 și al UE și între statele membre a contribuit la evitarea înrăutățirii situației;

E.   întrucât politica fiscală a multor state membre a fost prociclică;

F.   întrucât o politică economică cu adevărat europeană există doar în materie de politică monetară, iar coordonarea politicii fiscale este limitată, deoarece această politică este, în general, de competența statelor membre;

G.   întrucât prețurile petrolului, gazelor, mineralelor și altor resurse neregenerabile sunt foarte volatile, contribuie la dezechilibrele globale și reprezintă una dintre principalele cauze ale obstacolelor în calea atingerii țintei de inflație stabilite de BCE (puțin sub 2 % în 2008); deoarece se așteaptă ca aceste prețuri să crească pe termen mediu, punând în pericol stabilitatea macroeconomică a zonei euro;

H.   deoarece se preconizează că deficitele publice ale statelor membre vor crește rapid până la cca 7 % din VNB în 2010, din cauza impactului combinat al unor cheltuieli mai mari generate de stabilizatori automatici, măsuri discreționare de sprijinire a economiei și a sectorului financiar și venituri fiscale mai mici; întrucât se așteaptă o oarecare îmbunătățire a nivelului deficitelor pentru 2011; întrucât, cu toate acestea, s-a întâmplat de mai multe ori ca anumite state membre să nu îndeplinească criteriile Pactului de stabilitate cu mult înainte de criză; întrucât revenirea la un sistem solid de finanțe publice este esențial și constituie o condiție necesară pentru stabilitatea monedei comune;

I.   întrucât costurile crizei sunt principalul motiv al noii deteriorări a finanțelor publice, echilibrele fiscale ale celor mai multe dintre statele membre îmbunătățindu-se înainte de criză; întrucât trebuie menționat, cu toate acestea, că mai multe state membre înregistrau datorii publice ridicate chiar și înainte de criză;

J.   întrucât au fost necesare cheltuieli publice anticiclice pentru a evita o criză economică chiar mai severă și sunt în continuare necesare pentru a asigura stabilitatea economică; întrucât, cu toate acestea, deficitele bugetare structurale excesive și datoriile publice prea mari constituie un obstacol semnificativ în calea creșterii economice și restricționează sever cheltuielile din domenii precum educația, asistența medicală, inovarea și serviciile publice;

K.   întrucât crearea zonei euro, deși binevenită, înseamnă că opțiunea unei rate de schimb naționale flexibile nu mai este posibilă;

L.   întrucât deși este aproape imposibil de prevăzut în planurile de politici o criză financiară de o amploare excepțională ca cea actuală, Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) a fost conceput pentru a fi aplicat și în perioade favorabile și nefavorabile, dar multe state membre și-au ignorat obligația prevăzută de PSC de a se pregăti pentru perioadele nefavorabile;

M.   întrucât globalizarea obligă zona euro să își asume un rol efectiv în guvernanța economică și financiară la nivel internațional;

N.   întrucât potențialul monedei euro este insuficient exploatat la nivel internațional, deoarece zona euro nu și-a definit strategia internațională într-un mod adecvat și nici nu dispune de o reprezentare internațională reală,

Politica monetară

1.   este alarmat de actuala și preconizata scădere a ratei de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană, în ciuda eforturilor excepționale de politică monetară și fiscală; subliniază că, pe lângă măsurile excepționale de redresare, reformele structurale trebuie accelerate și nu oprite, astfel încât economia și piața muncii din Europa să fie mai robuste și mai rezistente în fața tulburărilor economice de la nivel mondial;

2.   salută politica monetară activă și flexibilă aplicată de BCE începând din octombrie 2008 de a crește lichiditățile injectate în instituțiile de credit;

3.   își exprimă îngrijorarea că lichiditățile suplimentare oferite de BCE și de alte bănci centrale nu au fost utilizate de toate băncile pentru a reduce „criza creditelor” cu care se confruntă industria și, în special, întreprinderile mici și mijlocii;

4.   salută cooperarea intensificată dintre Consiliu, BCE și Eurogrup;

5.   își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele pe care le-ar putea avea asupra zonei euro devalorizarea dolarului american și a yuanului chinezesc, acesta din urmă devalorizat artificial în urma unei intervenții inechitabile a guvernului chinez; își exprimă îngrijorarea cu privire la posibila apariție a unei noi bule a activelor în Asia; invită la un dialog macroeconomic intensificat la nivel internațional pentru a ajusta ratele de schimb astfel încât să se poată asigura o economie mondială mai echilibrată;

6.   subliniază că obiectivul de stabilizare a prețurilor poate fi atins numai dacă se abordează în mod adecvat cauzele profunde ale inflației; atrage atenția, în acest context, asupra faptului că inflația crescută, de dinainte de izbucnirea crizei financiare, nu a fost cauzată de o cerere internă excesivă, ci a fost generată de o creștere a prețurilor energiei, alimentelor, mărfurilor și activelor financiare și reale;

7.   subliniază faptul că disciplina moderării salariale frânează, de asemenea, creșterea veniturilor populației și, prin urmare, a consumului privat; prin urmare, avertizează asupra concentrării în exclusivitate pe moderarea salarială ca mijloc de atingere a stabilității prețurilor și de menținere a competitivității; reamintește că gradul sporit de concurență la nivel mondial a contribuit deja la crearea unei presiuni descendente asupra salariilor, în timp ce creșterea prețurilor la mărfurile de consum și a cheltuielilor cu energia au redus puterea de cumpărare a consumatorilor din UE; subliniază că încurajarea evoluției salariilor reale în același ritm cu creșterea productivității pentru a garanta o stabilitate a distribuției veniturilor pe termen lung;

8.   își reiterează solicitarea de a se asigura o mai bună coordonare între OMC, FMI, Consiliul pentru stabilitate financiară și Grupul Băncii Mondiale pentru combaterea speculațiilor și pentru depășirea provocărilor generate de criza economică;

9.   reamintește că fluctuațiile ratelor de schimb constituie un impediment în calea redresării economice mondiale și că coordonarea politicii monetare este esențială pentru a evita apariția unor dezechilibre financiare care ar putea conduce la instabilitate macroeconomică; solicită să se organizeze, sub auspiciile FMI, o conferință monetară la nivel mondial care să găzduiască consultări generale asupra chestiunilor monetare;

Îmbunătățirea coordonării și a cooperării în domeniul politicilor economice

10.   împărtășește îngrijorarea Comisiei privind dezechilibrele semnificative care afectează costurile unitare ale forței de muncă, ratele de creștere a productivității, disparitățile crescânde în distribuirea veniturilor și a bogăției, conturile curente și diferențele dintre ratele dobânzilor în Uniunea Europeană și în zona euro și își exprimă îngrijorarea cu privire la absența unor mecanisme eficiente care să prevină adâncirea acestor dezechilibre;

11.   invită Comisia să dezvolte, în conformitate cu propunerile din Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește Comunicarea Comisiei din 7 mai 2008 intitulată „UEM@10: succese și provocări după 10 ani de Uniune Economică și Monetară” (COM(2008)0238), instrumente de diagnostic și indicatori pentru a monitoriza și a evalua mai eficient evoluțiile economice relevante din statele membre, printre acestea numărându-se supravegherea multilaterală a costurilor unitare ale forței de muncă, a ratelor reale de schimb, a piețelor financiare și a politicilor care afectează competitivitatea;

12.   ia act de îngrijorarea exprimată de Comisie, în declarația sa anuală din 2009 cu privire la zona euro, referitor la dezechilibrele acumulate în cadrul acesteia, precum și la cele două mari cauze ale dezechilibrului, identificate de către Comisie: pe de o parte vulnerabilitatea modelului de creștere axat pe exporturi competitive, fără a fi susținute de cererea internă, și respectiv, în anumite țări cu deficit, dezechilibrele au luat forma unor presiuni excesive a cererii interne, o creștere semnificativă a prețurilor imobiliarelor și un sector al construcțiilor supradimensionat; sugerează Comisiei, prin urmare, să examineze posibilele modalități de îmbunătățire efectivă a guvernanței economice a zonei euro, inclusiv instituirea unor noi mecanisme de preîntâmpinare a unei noi creșteri excesive a unor astfel de dezechilibre în viitor și a șocurilor asimetrice la care acestea contribuie;

13.   subliniază faptul clar exprimat de Comisie, în declarația sa anuală din 2009 cu privire la zona euro, și anume funcționarea deficientă în timpul crizei a mecanismului creat pentru coordonarea politicilor în cadrul zonei euro; împărtășește opinia Comisiei că o aprofundare și o extindere a monitorizării macroeconomice sunt urgent necesare pentru a furniza o reacție coordonată la criză;

14.   salută utilizarea fondurilor BEI, precum și contribuțiile comune, dar diferite ale statelor membre la cheltuielile publice anticiclice din perioada de criză, pentru a compensa parțial dimensiunea limitată a bugetului UE; avertizează totuși împotriva recurgerii excesive la BEI, ceea ce ar conduce la evitarea procedurii bugetare și ar împiedica Parlamentul să se exprime cu privire la orientarea cheltuielilor angajate; reamintește, așadar, că BEI nu ar trebui să se substituie bugetului UE;

15.   este de acord cu Comisia că supravegherea și reglementarea piețelor financiare, disciplina fiscală, precum și limitarea deficitelor interne și externe sunt esențiale pentru dezvoltarea cu succes a UEM;

16.   subliniază că este necesar să fie aplicate integral normele PSC, observând totodată că normele prevăzute în PSC vizează doar deficitul public și datoria publică; subliniază că acest instrument de coordonare fiscală se adresează doar parțial cauzelor majore ale dezechilibrelor economice din zona euro; consideră, prin urmare, că coordonarea fiscală ar trebui să depășească actualele prevederi ale PSC;

17.   subliniază că actuala criză economică și financiară și coordonarea financiară consolidată dintre statele membre care au adoptat deja euro nu ar trebui să conducă la închiderea zonei euro;

18.   își reiterează opinia potrivit căreia coordonarea economică ar trebui să ia forma unei strategii europene integrate privind economia și ocuparea forței de muncă, bazată pe viitoarea Strategie UE 2020, orientările politice integrate, strategia de dezvoltare durabilă și programele de stabilitate și convergență;

Finanțele publice

19.   își exprimă profunda îngrijorare față de nivelul inadmisibil al datoriei publice și creșterea sa rapidă preconizată pentru 2010 și 2011;

20.   subliniază importanța utilizării eficiente a noilor dispoziții de la articolul 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a îmbunătăți cooperarea și guvernanța economice în zona euro; așteaptă cu interes adoptarea unor propuneri concrete în acest sens de către Comisie și de către Președintele Eurogrupului;

21.   salută primul raport anual al Comitetului consultativ european pentru guvernanță statistică și este de acord, printre altele, cu concluzia sa conform căreia ar trebui să se urmărească stabilirea prin lege a independenței profesionale a autorităților statistice naționale în statele membre în care acest lucru nu s-a făcut deja; așteaptă cu interes o evaluare a Comisiei (Eurostat) în contextul monitorizării anuale a respectării ghidului practic, după cum se prevede în recomandarea Comisiei privind independența, integritatea și responsabilitatea autorităților statistice naționale și comunitare (COM(2005)0217 final);

22.   își exprimă îngrijorarea cu privire la abilitatea scăzută a statelor membre de a contracara noi conjuncturi economice defavorabile și de a contribui la investițiile urgent necesare în cunoaștere, în modernizarea sectorului industrial și în dezvoltare durabilă;

23.   este de acord că, prin îmbunătățirea flexibilității cadrului, PSC revizuit în 2005 furnizează instrumente adecvate de coordonare a strategiilor de ieșire din criză și permit suficient spațiu de manevră în timpul perioadelor de declin economic în vederea consolidării relansării economice; consideră totuși că, odată depășită actuala recesiune, este necesar să se consolideze componenta preventivă a pactului, respectându-se totodată PSC reformat, pentru a se asigura că statele membre se abțin efectiv de la introducerea de politici prociclice în perioadele de creștere;

24.   subliniază faptul că la evaluarea programelor de stabilitate și de convergență ale statelor membre Comisia ar trebui să acorde o mai mare atenție concluziilor din Comunicarea sa privind sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (COM(2009)0545);

25.   sprijină utilizarea de către Comisie a procedurii aplicabile în caz de deficit excesiv pentru a reduce deficitul public și subliniază importanța aplicării la momentul oportun a unor programe ambițioase, concrete și cuantificabile de echilibrare a finanțelor publice în statele membre începând din 2010 și 2011;

26.   este extrem de îngrijorat de evoluția deficitului din Grecia; cere să se tragă învățăminte din această situație în extinderile viitoare ale zonei euro, în special cu privire la calitatea datelor statistice;

27.   consideră că statele membre care se confruntă cu dificultăți în a asigura viabilitatea finanțelor lor publice ar trebui, într-o primă etapă, să își asume soluționarea acelor dificultăți, în special printr-o politică fiscală mai adecvată; solicită statelor membre să accelereze ritmul reformelor lor prin acțiuni politice hotărâte prin care să acopere golurile de viabilitate cauzate de ratele ridicate de îndatorare și de costurile generate de îmbătrânirea populației;

28.   subliniază faptul că anumite deficiențe ale structurii UEM și, într-o oarecare măsură, politica economică a anumitor state membre ale zonei euro, precum și a partenerilor terți le-au creat dificultăți statelor membre în buna organizare a sistemelor lor financiare; reiterează convingerea sa că actualul mecanism de coordonare a politicilor din zona euro ar trebui extins pentru a soluționa îndeosebi dezechilibrele și discrepanțele economice actuale și viitoare din zona euro; regretă, în acest context, că nu există angajamente de coordonare cu caracter obligatoriu între guvernele din zona euro;

29.   solicită Comisie să propună un set de măsuri care să ajute statele membre să restabilească echilibrul finanțelor lor publice și să finanțeze investiții publice prin:

30.   își reiterează opinia că, atunci când decid bugetul național, guvernele statelor membre ar trebui să țină seama de orientările integrate și de recomandările specifice pentru țara respectivă, precum și de situația bugetară generală din zona euro; diferitele calendare fiscale naționale și principalele ipoteze utilizate pentru realizarea previziunilor subiacente ar trebui armonizate pentru a evita disparitățile cauzate de utilizarea unor previziuni macroeconomice diferite (privind, de exemplu, creșterea economică în lume și în UE, prețul barilului de petrol, ratele dobânzilor) și a altor parametri diferiți;

31.   solicită Comisiei și statelor membre să coopereze pentru definirea unor instrumente care să sporească gradul de comparabilitate al bugetelor naționale în ceea ce privește diversele categorii de cheltuieli;

32.   solicită Comisiei să facă o propunere concretă cât mai rapid cu putință privind modul în care sectorul financiar ar trebui să contribuie la acoperirea costurilor crizei;

33.   solicită BCE, Comisiei și statelor membre din zona euro să încurajeze procesul de integrare economică și monetară în Uniunea Europeană și să sprijine extinderea zonei euro;

34.   solicită BCE să sprijine eforturile depuse de statele membre din afara zonei euro pentru adoptarea monedei unice, în special în cazurile în care statele membre au dat dovadă de o disciplină fiscală adecvată și stabilă;

Soluționarea dependenței de resurse și crearea mai multor locuri de muncă în sectoare moderne și durabile din punct de vedere ecologic

35.   reamintește că această criză nu poate constitui o scuză pentru a amâna combaterea schimbărilor climatice și a degradării mediului; subliniază că întârzierea măsurilor ar putea fi costisitoare atât în termeni economici, cât și de mediu și că o eficiență energetică și a resurselor îmbunătățită, cuplată cu o tranziție spre resurse regenerabile durabile reprezintă cel mai bun mod de la limita dependența de resurse insuficiente și de a crea, în același timp, locuri de muncă în sectoare moderne, durabile din punct de vedere ecologic;

36.   solicită statelor membre și Comisiei să își sporească radical eforturile în această direcție și solicită BCE și Comisiei să includă această chestiune în rapoartele lor economice periodice;

37.   solicită Eurogrupului să ia măsurile care se impun pentru a facilita intrarea în zona euro a statelor membre care doresc să adopte moneda unică și îndeplinesc condițiile impuse în acest sens;

Reprezentarea externă a zonei euro

38.   își reiterează opinia că eforturile întreprinse spre o reprezentare comună pe plan internațional a zonei euro nu au condus la progrese semnificative, în ciuda crizei;

39.   este de părere că agenda politicii UEM va fi marcată, printre altele, de noile provocări reprezentate de economiile asiatice emergente; regretă lipsa de progrese în îmbunătățirea reprezentării externe a zonei euro, în ciuda rolului din ce în ce mai important jucat de euro ca monedă de rezervă pe plan mondial; subliniază că zona euro trebuie să își construiască o strategie internațională pe măsura statutului internațional al monedei sale;

40.   subliniază, de asemenea, că dezechilibrele mondiale legate de fluctuațiile ratelor de schimb, printre altele ale celor dintre dolarul american și yuanul chinezesc, pe de o parte, și euro, pe de altă parte, trebuie soluționate pentru a evita noi crize financiare pe viitor; în acest sens, invită Eurogrupul, Consiliul și BCE să își coordoneze mai bine acțiunile din domeniul politicii privind ratele de schimb;

41.   subliniază importanța concluziilor G-20 asupra dezechilibrelor mondiale și asupra măsurilor pe care fiecare zonă economică trebuie să le ia pentru a-și echilibra economia; subliniază importanța ratelor de schimb pentru pregătirea următoarelor summituri G20; este de părere că pregătirile în cauză ar trebui să se facă mai transparent în UE și că Parlamentul ar trebui să fie informat în această privință;

o
o   o

42.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Eurogrupului, Băncii Centrale Europene și Băncii Europene de Investiții.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0543. (2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0123. (3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0013. (4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0357.