Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2663(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

Dezbateri :

PV 20/05/2010 - 12.1
CRE 20/05/2010 - 12.1

Voturi :

PV 20/05/2010 - 13.1
CRE 20/05/2010 - 13.1

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0194

Texte adoptate
PDF 98kWORD 67k
Joi, 20 mai 2010 - Strasbourg Ediţie definitivă
Libertatea religioasă în Pakistan
P7_TA(2010)0194B7-0271, 0272, 0273, 0274, 0275 şi 0276/2010

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la libertatea religioasă în Pakistan

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind drepturile omului și democrația în Pakistan, în special cele din 12 iulie(1) , 25 octombrie(2) și 15 noiembrie 2007(3) ,

–  având în vedere Concluziile Consiliului adoptate la 16 noiembrie 2009 cu privire la libertatea religioasă sau a credinței în care se subliniază importanța strategică a acestei libertăți și a combaterii intoleranței religioase,

–  având în vedere Declarația comună UE-Pakistan din 17 iunie 2009 în care ambele părți au subliniat importanța unei strategii integrate pe termen lung, care să includă dezvoltarea socială și economică și statul de drept, precum și să recunoască importanța mijloacelor nemilitare în combaterea terorismului,

–  în perspectiva celui de al doilea Summit UE-Pakistan din 4 iunie 2010,

–  având în vedere Rezoluția referitoare la „combaterea defăimării religiilor”, adoptată cu o majoritate foarte strânsă de Consiliul ONU pentru drepturile omului la 26 martie 2009, propusă anual de Pakistan în numele Organizației Conferinței Islamice (OCI),

–  având în vedere declarația din 4 aprilie 2010 a Înaltei Reprezentante a UE, Catherine Ashton, cu privire la atacurile din Pakistan, precum și declarația sa din 20 aprilie 2010 cu privire la adoptarea celui de-al 18-lea amendament constituțional,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință din 1981,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că promovarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților civile constituie principii fundamentale ale Uniunii Europene și oferă o bază comună în relațiile sale cu țările terțe;

B.  întrucât religia majoritară și de stat în Pakistan este islamismul sunni, iar printre minoritățile religioase se numără creștini, hinduși, sikhși, șiiți, ahmadiși, budiști, parsiși, bahaiști și alţii;

C.  întrucât Pakistanul este una dintre țările-cheie în lupta împotriva terorismului și a răspândirii extremismului violent;

D.  întrucât stabilitatea sa internă și instituțiile sale democratice sunt puse la grea încercare de numărul crescând de atacuri violente ale extremiștilor, atacuri care au loc aproape zilnic;

E.  întrucât amenințarea continuă a forțelor musulmane radicale care operează de ambele părți ale frontierelor dintre Pakistan și Afganistan fac și mai necesare eforturile internaționale concertate de sprijinire și învigorare a dezvoltării sociale și economice în Pakistan;

F.  întrucât egalitatea în drepturi pentru minorități făcea parte din viziunea părintelui fondator al Pakistanului, Mohammed Ali Jinnah, exprimată în discursul său rostit în fața Adunării constitutive în 1947: „Poți aparține oricărei religii, caste sau credințe – acest lucru nu are nimic de-a face cu afacerile statului… Plecăm de la un principiu fundamental, și anume că suntem toți cetățeni, și cetățeni ai aceluiași stat”;

G.  întrucât capitolul referitor la drepturile fundamentale din Constituția Pakistanului din 1973 garantează „libertatea de a profesa o religie și de a gestiona instituții religioase” (articolul 20), egalitatea pentru toți cetățenii (articolul 25) și „drepturile și interesele legitime ale minorităților” (articolul 26);

H.  întrucât, pe de altă parte, articolul 260 din Constituție face diferența dintre musulmani și nemusulmani, permițând astfel discriminarea pe criterii religioase;

I.  întrucât rapoarte și anchete realizate de agenții independente relevă că minoritățile din Pakistan sunt private de libertăți civile de bază și nu beneficiază de oportunități egale în ceea ce privește locurile de muncă, educația și reprezentarea politică;

J.  întrucât se estimează că peste 85% din femeile din Pakistan se confruntă cu abuzuri în familie, inclusiv abuzuri fizice și psihologice; întrucât violența împotriva fetelor și femeilor, inclusiv violurile, violența în familie și căsătoriile forțate, creează în continuare probleme grave, unele dintre ele putând fi atribuite legii sharia;

K.  întrucât Guvernul pakistanez l-a numit pe Shahbaz Bhatti, un purtător de cuvânt al minorităților și membru al Parlamentului pakistanez, în funcția de ministru federal pentru minorități în noiembrie 2008, incluzând pentru prima dată această funcție în cadrul Guvernului;

L.  întrucât în perioada de după noiembrie 2008 Guvernul pakistanez a creat o cotă de 5% pentru minorități în sectorul posturilor federale, a recunoscut sărbători legale nemusulmane, a declarat data de 11 august Ziua națională a minorităților și a rezervat locuri în Senat pentru reprezentanți ai minorităților;

M.  întrucât la 25 decembrie 2009 președintele Asif Ali Zardari a reafirmat angajamentul Partidului Popular Pakistanez de a respecta drepturile tuturor persoanelor aparținând unor minorități de fi tratate ca cetățeni egali;

N.  întrucât există o contradicție între angajamentul Guvernului pakistanez față de libertatea religioasă și rolul important pe care îl joacă în OCI în sprijinirea agendei privind „combaterea defăimării religiilor” în fața ONU;

O.  întrucât dispozițiile legale cunoscute ca „legile privind blasfemia”, introduse în 1982 și 1986, subminează drepturile fundamentale religioase și ale minorităților care sunt acordate prin Constituție; întrucât Codul penal pakistanez (articolul 295 C) prevede pedeapsa cu moartea sau încarcerarea pe viață pentru cazurile de blasfemie;

P.  întrucât legile privind blasfemia sunt utilizate în mod abuziv de grupurile extremiste și de cei care doresc să se răzbune din motive personale și au dus la intensificarea violenței împotriva minorităților religioase, în special a ahmadișilor, dar și a creștinilor, hindușilor, sikhșilor, șiiților, budiștilor, parsișilor, bahaiștilor, precum și împotriva unor cetățeni cu spirit critic, care îndrăznesc să se împotrivească injustiției;

Q.  întrucât marea majoritate a persoanelor acuzate în temeiul legilor privind blasfemia sunt musulmani, dar acuzațiile împotriva unor persoane aparținând cultelor minoritare pot declanșa acte de violență disproporționate împotriva întregii lor comunități; întrucât astfel de acuzații de blasfemie au condus la violențele anticreștine în masă din Gojra și Korian din vara lui 2009, care au lăsat în urmă opt morți și cel puțin 100 de case distruse;

R.  întrucât în 2009 au fost acuzate de blasfemie 76 de persoane, în 25 de cazuri înregistrate, din care 17 persoane au fost acuzate în temeiul articolului 295 C din Codul penal pakistanez;

S.  întrucât avocații și activiștii din domeniul drepturilor omului din Pakistan primesc adeseori amenințări cu moartea și sunt hărțuiți, avocații care apără persoanele acuzate de blasfemie fiind deosebit de vulnerabili la astfel de riscuri; întrucât multe dintre persoanele care au fost achitate trebuie să își petreacă restul vieții ascunzându-se;

T.  întrucât în august 2009 prim-ministrul pakistanez, Yousuf Raza Gilani, a anunțat crearea unei comisii pentru revizuirea și îmbunătățirea „legislației care aduce prejudicii armoniei religioase”, făcând aluzie în declarația sa la legile privind blasfemia din 1982 și 1986; întrucât, cu toate acestea, nu s-a propus încă o astfel de revizuire;

U.  întrucât musulmanii ahmadiyya din Pakistan sunt deseori victimele unor acte de discriminare și persecuție pe baza dispozițiilor anti-ahmadiyya de la articolul 298 din Codul penal pakistanez, un exemplu recent fiind uciderea unui profesor ahmadi pensionar de către oameni înarmați și mascați, la 5 ianuarie 2010;

V.  întrucât Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din 1984 sunt în curs de a fi ratificate de către Guvernul pakistanez,

1.  salută măsurile în favoarea minorităților religioase luate de Guvernul pakistanez din noiembrie 2008, precum fixarea unei cote de 5 % pentru minorități în sectorul posturilor federale, recunoașterea unor sărbători legale nemusulmane și declararea Zilei naționale a minorităților;

2.  sprijină eforturile ministrului federal pentru minorități de creare a unei rețele de comitete locale pentru armonie interreligioasă menite să promoveze dialogul și să reducă tensiunile religioase; invită toate celelalte niveluri ale administrației, inclusiv statele, să sprijine pe deplin aceste măsuri;

3.  salută angajamentul exprimat de prim-ministrul Pakistanului de a acorda drepturi de proprietate locuitorilor minoritari din cartierele sărace din Islamabad;

4.  salută angajamentul Guvernului pakistanez de a acorda locuri în Senat minorităților, precum și femeilor reprezentante ale grupurilor minorităților și speră ca aceste angajamente să fie onorate;

5.  invită Guvernul pakistanez să revizuiască practica menționării religiei cetățenilor în toate noile pașapoarte pentru a evita orice practici discriminatorii;

6.  își exprimă solidaritatea cu Guvernul pakistanez în lupta împotriva terorismului și a răspândirii extremismului violent;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că legile privind blasfemia – care pot atrage pedeapsa cu moartea în Pakistan și care sunt adesea utilizate pentru a justifica cenzura, inculparea, persecuția și, în anumite cazuri, uciderea membrilor minorităților politice, rasiale și religioase – pot face obiectul unor abuzuri care afectează locuitorii de toate religiile din Pakistan;

8.  invită Guvernul pakistanez să revizuiască în detaliu legile privind blasfemia și aplicarea lor actuală, precum și, printre altele, articolul 295 C din Codul penal care prevede pedeapsa obligatorie cu moartea pentru cei găsiți vinovați de blasfemie și, între timp, să pună în aplicare modificările sugerate de ministerul federal pentru minorități;

9.  invită Guvernul să își respecte promisiunea din 2008 de a comuta toate condamnările la moarte în pedepse cu închisoarea, ca un prim pas în direcția abolirii pedepsei cu moartea;

10.  reamintește declarația repetată a Comisiei, ca răspuns la întrebările scrise din partea deputaților, că urmărește îndeaproape reacția Guvernului pakistanez la violențele în masă provocate de acuzațiile de blasfemie în Gojra și Korian; invită, de asemenea, Comisia să solicite detalii ale progreselor tangibile realizate, în special în ceea ce privește urmărirea în justiție a vinovaților;

11.  își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la discriminarea și persecutarea continuă a comunității ahmadiyya din Pakistan și invită Guvernul pakistanez să abroge articolul 298 din Codul penal pakistanez, care afectează grav viața de zi cu zi a acestei comunități, și să descurajeze manifestările incendiare de tipul conferințelor din Lahore cu tema „Sfârșitul profeției”;

12.  solicită autorităților pakistaneze să aplice integral hotărârea Curții Supreme a Pakistanului prin care li se solicită să asigure înregistrarea tuturor alegătorilor eligibili pe noile liste electorale, inclusiv a musulmanilor ahmadiyya;

13.  este îngrijorat de posibila folosire abuzivă la nivelul ONU a campaniei „Combaterea defăimării religiei”, atrăgând atenţia asupra concluziilor Consiliului din 16 noiembrie 2009;

14.  invită Guvernul pakistanez să ratifice integral și fără rezerve Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din 1984; consideră că libertatea religiei, astfel cum este înscrisă în Pactul ONU, oferă cadrul și referințele adecvate la care ar trebui să adere toate părțile semnatare, acordând protecție cetățenilor lor pentru a le permite să își exercite liber religia;

15.  invită Guvernul să garanteze minorităților respectarea drepturilor omului menționate în Constituție și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în special la articolul 18, care prevede că „orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie”;

16.  sprijină orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc între comunități; îndeamnă autoritățile politice și religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii și a extremismului violent;

17.  solicită Guvernului pakistanez să pună în aplicare reformele propuse ale sistemului de învățământ și să reglementeze și să inspecteze școlile „madrasa”; invită autoritățile pakistaneze să elimine din manualele aprobate de departamentul responsabil de programa școlară națională din cadrul Ministerului Educației toate elementele care promovează ura, superioritatea religioasă și defăimarea religiei;

18.  invită Guvernul pakistanez să faciliteze o vizită în Pakistan a raportoarei speciale a ONU pentru libertatea religiei sau a credinței, Asma Jahangir;

19.  invită Consiliul și Comisia să includă drepturile minorităților din Pakistan pe ordinea de zi a summitului ce va avea loc în curând cu scopul de a lansa o reformă rapidă a legislației privind blasfemia discriminatorie;

20.  invită Consiliul să includă toleranța religioasă în societate pe lista subiectelor discutate în cadrul dialogului cu Pakistan în vederea combaterii terorismului, acest aspect fiind de cea mai mare importanță în lupta pe termen lung împotriva extremismului religios;

21.  invită statele membre și Comisia Europeană să acorde în continuare sprijin financiar organizațiilor de apărare a drepturilor omului și apărătorilor acestora și să elaboreze măsuri practice pentru a sprijini mișcarea în creștere a societății civile din Pakistan împotriva legilor privind blasfemia și a altor reglementări discriminatorii;

22.  reamintește declarația repetată a Comisiei, ca răspuns la întrebările scrise din partea deputaților, că urmărește îndeaproape reacția Guvernului pakistanez la actele de violență anticreștine din Gojra și Korian și invită Comisia să solicite detalii ale progreselor tangibile realizate, în special în ceea ce privește urmărirea în justiție a vinovaților;

23.  invită Consiliul și Comisia să insiste ca Guvernul pakistanez să respecte clauza privind democrația și drepturile omului inclusă în Acordul de cooperare dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan; solicită Comisiei să prezinte un raport privind punerea în aplicare a Acordului de cooperare și a clauzei privind democrația și drepturile omului;

24.  solicită Consiliului să sprijine Guvernul pakistanez să își dezvolte Ministerul pentru Drepturile Omului și să instituie o Comisie Națională pentru Drepturile Omului eficace, independentă și autoritară;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Pakistanului.

(1)Texte adoptate, P6_TA(2007)0351.
(2)JO C 263 E, 16.10.2008, p. 666.
(3)JO C 282 E, 6.11.2008, p. 434.

Ultima actualizare: 19 aprilie 2011Notă juridică