Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2220(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0193/2010

Texte depuse :

A7-0193/2010

Dezbateri :

PV 05/07/2010 - 22
CRE 05/07/2010 - 22

Voturi :

PV 06/07/2010 - 6.16
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0263

Texte adoptate
PDF 156kDOC 120k
Marţi, 6 iulie 2010 - Strasbourg Ediţie definitivă
Contractele atipice, securizarea parcursului profesional și noile forme de dialog social
P7_TA(2010)0263A7-0193/2010

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social (2009/2220(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată ’Un angajament comun pentru ocuparea forței de muncă’ (COM(2009)0257),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 30 privind protecția în cazul concedierii nejustificate, articolul 31 privind condiții de muncă echitabile și corecte și articolul 33 privind viața de familie și viața profesională,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată ’Un plan european de redresare economică’ (COM(2008)0800) și Rezoluția Parlamentului din 11 martie 2009 referitoare la aceasta(1) ,

–  având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate(2) ,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată ’Stimularea redresării economice europene’ (COM(2009)0114),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată ’Parteneriatul pentru schimbare într-o Europă extinsă - Intensificarea contribuției dialogului social european’ (COM(2004)0557),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată ’Către principii comune ale flexisecurității: Locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate’ (COM(2007)0359) și Rezoluția Parlamentului din 29 noiembrie 2007 referitoare la aceasta(3) ,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată ’Modernizarea legislației muncii pentru a face față provocărilor secolului XXI’ (COM(2006)0708) și Rezoluția Parlamentului din 11 iulie 2007 referitoare la aceasta(4) ,

–  având în vedere Decizia 2008/618/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru perioada 2008-2010,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (COM(2008)0639) și Rezoluția Parlamentului din 8 aprilie 2009 referitoare la aceasta(5) ,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 (’Flexisecuritatea în perioade de criză’),

–  având în vedere raportul din 12 decembrie 2008 al Misiunii pentru flexisecuritate intitulat ’Punerea în aplicare a principiilor comune de flexisecuritate în cadrul ciclului 2008-2010 al Strategiei de la Lisabona’,

–  având în vedere concluziile Consiliului EPSCO din 5-6 decembrie 2007,

–  având în vedere recomandările partenerilor sociali europeni din cadrul raportului din 18 octombrie 2007 intitulat ’Principalele provocări cu care se confruntă piețele europene ale muncii: o analiză comună efectuată de partenerii sociali europeni’,

–  având în vedere concluziile reuniunii informale a miniștrilor pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale de la Berlin, din 18-20 ianuarie 2007, privind ’munca de calitate’,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0193/2010),

A.  întrucât munca atipică s-a dezvoltat semnificativ din 1990, iar pierderile de locuri de muncă ca urmare a crizei economice actuale au vizat în primul rând sectorul atipic; întrucât noile tipuri de contracte cu una sau mai multe dintre următoarele caracteristici sunt clasificate drept forme de angajare ’atipice’: munca cu fracțiune de normă, munca ocazională, munca temporară, munca pe durată determinată, munca la domiciliu și munca la distanță, munca cu o normă parțială de cel mult 20 de ore pe săptămână;

B.  întrucât nevoia de contracte flexibile a fost subliniată în repetate rânduri;

C.  întrucât globalizarea și progresele tehnologice rapide provoacă restructurări economice profunde, dând naștere unor schimbări în ceea ce privește raporturile de muncă și conținutul sarcinilor lucrătorilor, precum și unor valuri succesive de întreprinderi individuale în toate sectoarele de activitate și grupele de vârstă, creând nevoia de redefinire a raporturilor de muncă, în scopul de a evita denaturările (cum ar fi fenomenul ’falșilor’ lucrători independenți);

D.  întrucât criza financiară și economică, care s-a transformat într-o criză gravă a ocupării forței de muncă, înregistrându-se un număr foarte mare de pierderi de locuri de muncă, a creat instabilitate pe piețele muncii și a dus la creșterea sărăciei și a excluziunii sociale, în special pentru persoanele deja vulnerabile și pentru grupurile dezavantajate;

E.  întrucât numărul persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie, deși sunt încadrate în muncă, este din ce în ce mai mare, atingând 8% din forța de muncă din Europa, iar numărul de persoane cu salarii mici este în prezent de aproximativ 17%;

F.  întrucât ar trebui dezvoltată la nivelul UE o abordare substanțială și complementară care să pună accentul pe o guvernanță eficace și pe o combinație de măsuri de sprijin reciproc în domenii precum economia, mediul, ocuparea forței de muncă, politicile sociale și antreprenoriatul, în concordanță cu principiile Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă (EES), al cărei scop este de a impulsiona statele membre să urmărească obiective comune bazate pe cei patru piloni, respectiv șansele de angajare, antreprenoriatul, adaptabilitatea și egalitatea de șanse;

G.  întrucât rata șomajului în UE 27 a atins 10% (2009) și este probabil ca tendința de creștere să continue până în a doua jumătate a anului 2011;

H.  întrucât o situație a schimbărilor în materie de ocupare a forței de muncă în funcție de nivelul de educație arată că numărul persoanelor slab calificate angajate a scăzut în ultimii ani;

I.  întrucât, în medie, între o cincime și un sfert din numărul total al lucrătorilor europeni își schimbă locul de muncă în decursul unui an;

J.  întrucât rata de tranziție între șomaj și încadrarea în muncă este ridicată, o treime dintre șomeri și 10% din populația inactivă găsindu-și un loc de muncă în decursul unui an, dar un mare număr de lucrători, mai ales cei cu un contract atipic, își pierd locul de muncă fără a găsi altul nou;

K.  întrucât în UE 27, 45% din numărul total al perioadelor de șomaj durează mai mult de un an, în comparație cu aproximativ 10% în SUA;

L.  întrucât rotația forței de muncă este mai ridicată în rândul femeilor decât al bărbaților (diferență de cinci puncte procentuale), precum și în rândul lucrătorilor tineri (sub 24 de ani) și scade pe măsură ce crește nivelul de educație, ceea ce arată că schimbarea este mai adesea impusă decât aleasă și este legată de contracte pe termen scurt, nesigure și că tinerii de multe ori nu reușesc să găsească locuri de muncă care să corespundă calificărilor lor universitare;

M.  întrucât se estimează că unul din șase lucrători are responsabilități de îngrijire față de o rudă sau un prieten în vârstă sau aflat în întreținerea sa;

N.  întrucât în unele state membre s-a înregistrat o creștere a numărului de activități nedeclarate, fapt care ar putea duce la grave probleme economice (în special de ordin fiscal), sociale și politice;

O.  întrucât evaluarea flexisecurității este complexă și abordarea holistică este esențială, în special în lumina modificărilor pe care actuala criză le poate induce și în comportamentul întreprinderilor, incitându-le să se angajeze în raporturi de muncă din ce în ce mai puțin protejate și extrem de precare;

P.  întrucât, în cadrul politicilor privind ocuparea forței de muncă, egalitatea de șanse între femei și bărbați, reconcilierea vieții profesionale, educaționale și de familie și principiile de nediscriminare trebuie să fie promovate în mod activ;

Q.  întrucât, deși dialogul social s-a dezvoltat în moduri diferite în Europa, în ansamblu, dificultățile economice și financiare crescânde au dus la intensificarea dialogurilor tripartite;

R.  întrucât negocierea colectivă este cel mai frecvent mod de determinare a remunerației în Europa - doi din trei lucrători fac obiectul unui acord salarial colectiv la nivel de întreprindere sau la un nivel superior;

S.  întrucât reuniunea informală a miniștrilor UE pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale de la Berlin din 19 ianuarie 2007 a concluzionat că ’Europa are nevoie de eforturi sporite și comune pentru a promova munca de calitate. Munca de calitate înseamnă drepturile și participarea angajaților, salarii echitabile, protecția siguranței și a sănătății la locul de muncă, precum și o organizare a muncii care protejează familia. Condițiile bune și corecte de muncă, precum și o protecție socială adecvată sunt indispensabile pentru acceptarea Uniunii Europene de către cetățenii săi’;

T.  întrucât conceptul de muncă de calitate ar trebui să ofere o orientare fundamentală pentru următoarea fază a Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă,

A. Contractele atipice

1.  invită Consiliul European de primăvară din 2010 să ofere orientări clare și măsuri concrete pentru garantarea muncii decente și a unor locuri de muncă de calitate și crearea de oportunități de angajare durabile în cadrul unei strategii ambițioase UE 2020 care să țină seama de impactul crizei asupra economiei, societății și pieței forței de muncă;

2.  invită Comisia să evalueze eforturile făcute de Misiunea pentru flexisecuritate, invită statele membre să realizeze o aplicare mai echilibrată și mai echitabilă a principiilor de flexisecuritate și subliniază că învățarea reciprocă și schimbul de bune practici, ca și metoda deschisă de coordonare (MDC) sunt instrumente esențiale pentru a coordona diferitele moduri de derulare ale politicilor statelor membre; cu toate acestea, constată că MDC ar putea fi îmbunătățită și că, pentru a spori eficacitatea, guvernanța MDC trebuie consolidată;

3.  ia act de larga varietate de tradiții de muncă, forme contractuale și modele antreprenoriale existente pe piețele muncii, evidențiind necesitatea, în acest cadru al diversității, de a acorda prioritate protejării modelului european și drepturilor de muncă consacrate; recomandă adoptarea unei abordări de jos în sus în dezvoltarea de noi strategii pentru ocuparea forței de muncă, astfel încât să se faciliteze dialogul și implicarea autorităților politice și sociale la toate nivelurile;

4.  invită Comisia și statele membre să recunoască și să sprijine poziția specială a lucrătorilor independenți care reprezintă o forță vitală în redresarea economică, ca modalitate de intrare pe piața muncii sau ca alternativă la aceasta; constată că popularitatea muncii independente este în creștere, în special în rândul lucrătorilor tineri și al femeilor și ca tranziție de la activitatea profesională la pensionare; consideră că lucrătorii independenți ar trebui tratați drept un subset unic de micro-întreprinderi, și solicită să se ia măsuri pentru a minimiza obligațiile de natură reglementară, pentru a încuraja și sprijini lucrătorii independenți să își lanseze/dezvolte o activitate independentă și pentru a promova învățarea continuă pentru acest grup;

5.  subliniază importanța muncii independente, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, și evidențiază importanța profesiilor liberale, cu caracteristicile lor specifice; subliniază că termenul ’profesie liberală’ desemnează doar apartenența la o anumită ocupație calificată, care poate fi, de asemenea, desfășurată în mod independent;

6.  consideră că toți angajații, indiferent de condițiile lor de angajare, ar trebui să beneficieze de un set de drepturi de bază; recomandă ca prioritățile pentru reforma legislației muncii, acolo unde este necesară, să se concentreze asupra următoarelor aspecte: extinderea urgentă a protecției lucrătorilor angrenați în forme de angajare atipice; gruparea contractelor atipice în aceeași clasă, în scopul simplificării; crearea durabilă de raporturi de muncă normale; clarificarea situației muncii dependente, incluzând măsuri preventive în ceea ce privește sănătatea și siguranța lucrătorilor atipici; luarea de măsuri împotriva muncii nedeclarate; sprijinul în favoarea creării de noi locuri de muncă, inclusiv locuri de muncă reglementate de contracte de muncă atipice și facilitarea tranziției între diferite situații de ocupare a forței de muncă și de șomaj prin promovarea unor politici precum indemnizații speciale de muncă, învățarea continuă, reconversia profesională și formarea profesională la locul de muncă; încurajează măsurile pentru clarificarea situației muncii dependente și invită Comisia să elaboreze orientări clare cu privire la sfera raportului de muncă, așa cum propune OIM în recomandările sale din 2006;

7.  salută introducerea de către unele state membre a unor dispoziții care permit angajaților cu responsabilități de îngrijire să își concilieze aceste responsabilități cu obligațiile lor profesionale cu ajutorul unui regim mai flexibil de lucru; invită Comisia și statele membre să sprijine în mod activ la locul de muncă persoanele care au responsabilități de îngrijire prin condiții de lucru flexibile, inclusiv dreptul la concediu, program de lucru flexibil, munca cu fracțiune de normă și la domiciliu, care să permită mai multor astfel de persoane din toate statele membre să rămână sau să revină la locuri de muncă plătite;

8.  ia act de distincția făcută de către Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă între raporturile de muncă atipice și cele foarte atipice; consideră că multe forme de raporturi de muncă atipice sunt opțiuni importante pentru persoanele care au responsabilități de îngrijire, pentru studenți și alte persoane care se bazează pe contracte pe termen scurt și pe munca cu fracțiune de normă, de exemplu, pentru a câștiga un venit suplimentar; subliniază că este vital ca lucrătorii angajați în raporturi de muncă atipice să aibă drepturi minime și să fie protejați de exploatare;

9.  încurajează statele membre să promoveze tranziția către locuri de muncă de calitate, productive și care să aducă satisfacții și să elaboreze dispoziții de legislație a muncii care să garanteze efectiv drepturile persoanelor cu forme de angajare atipice, asigurând egalitatea de tratament în raport cu lucrătorii angajați cu contracte standard cu normă întreagă în condițiile unui nivel maxim de protecție a lucrătorilor;

10.  recomandă ca lucrătorii cu contracte atipice să facă obiectul directivelor UE existente care vizează categoriile de lucrători din cadrul UE, inclusiv Directiva privind timpul de lucru (93/104/CE), Directiva privind munca prin agent de muncă temporară (2008/104/CE), Directiva privind munca pe fracțiune de normă (97/81/CE) și Directiva Consiliului privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată (1999/70/CE);

11.  observă că tendința de creștere a proporției contractelor atipice are o puternică dimensiune de gen și intergenerațională, deoarece femeile, lucrătorii în vârstă și cei tineri sunt reprezentați în mod disproporționat în munca atipică; observă că în unele sectoare se înregistrează schimbări structurale rapide; invită statele membre și Comisia să cerceteze motivele acestei tendințe, să ia măsuri adecvate și orientate în domeniile relevante pentru a combate acest dezechilibru prin facilitarea tranziției către contracte de muncă permanente și, în special, prin promovarea unor măsuri de conciliere a vieții profesionale, a vieții de familie și a vieții private, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, printr-un accent sporit pe dialogul social cu reprezentanții lucrătorilor din cadrul întreprinderilor și să monitorizeze și să facă publică reușita măsurilor respective; de asemenea, invită Comisia și statele membre să se asigure că recurgerea la aceste contracte atipice nu servește la ascunderea muncii desfășurate în condiții ilegale, ci mai degrabă la promovarea, prin schimbul de competențe, a tranziției tinerilor și a șomerilor către integrarea efectivă pe piața muncii, oferind angajaților și întreprinderilor un cadru de securitate și flexibilitate care să consolideze atât șansele de angajare, cât și competitivitatea;

12.  invită statele membre să asigure punerea în aplicare mai eficace a Directivei 97/81/CE privind munca pe fracțiune de normă și a Directivei 1999/70/CE privind munca pe durată determinată, având în vedere în special principiul fundamental al nediscriminării; subliniază importanța formării și învățării continue pentru a facilita tranzițiile profesionale, lucru important în special pentru lucrătorii cu contracte pe durată determinată;

13.  subliniază faptul că recurgerea la forme de angajare atipice ar trebui să fie o alegere personală și nu o impunere dictată de bariere din ce în ce mai numeroase în calea accesului pe piața muncii al anumitor grupuri sau de lipsa de locuri de muncă de înaltă calitate; observă că, în special pentru lucrătorii defavorizați din mai multe puncte de vedere, contractele atipice adaptate individual oferite de către întreprinderile sociale de integrare în muncă pot fi o opțiune viabilă, deoarece asigură realizarea unui prim pas în câmpul muncii;

14.  salută adoptarea Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară și solicită punerea ei rapidă în aplicare;

15.  observă că formele de angajare atipice trebuie să ofere lucrătorilor prin contract dreptul la un curs de formare și subliniază că formele de angajare atipice pot să constituie o oportunitate, dacă sunt protejate în mod corespunzător și includ un sprijin în domeniul asigurărilor sociale, al drepturilor lucrătorilor și al tranziției către un loc de muncă stabil și protejat, dar că trebuie să fie însoțite de sprijinirea lucrătorilor care se găsesc în situația de tranziție de la un loc de muncă sau statut ocupațional la altul prin intermediul unor politici orientate și active de ocupare a forței de muncă; regretă că acest aspect este adesea neglijat;

16.  încurajează statele membre să dezvolte politici de intervenție rapidă și activă prin care să le ofere lucrătorilor, îndeosebi femeilor, care reintră pe piața muncii dreptul la sprijin individual pentru perioada de timp necesară pentru a-și dezvolta formarea și/sau (re)calificarea; șomerii ar trebui să fie sprijiniți atât printr-un sistem solid de prestații sociale, cât și printr-un sistem eficient de politici active, astfel încât aceștia să reintre pe piața muncii rapid, chiar dacă contractele lor anterioare erau atipice, obiectivul important fiind de a menține oamenii pe piața muncii și de a facilita tranziția acestora către forme de angajare decente, stabile, protejate și de înaltă calitate; în cazul în care reinserția are loc prin contracte atipice, aceste contracte trebuie să garanteze condiții de muncă bine reglementate și sigure;

17.  invită Comisia să analizeze și să monitorizeze, cu ajutorul partenerilor sociali, diferitele tipuri de instrumente elaborate în cadrul politicilor naționale de activare;

18.  invită Uniunea și statele membre să combată în mod eficace munca în condiții ilegale, cu ajutorul partenerilor sociali, în special prin măsuri de prevenire și sancțiuni de descurajare și consideră că definirea de strategii, inclusiv la nivel european, care să combată munca în condiții ilegale poate contribui la lupta împotriva muncii în condiții ilegale și la reducerea raporturilor de muncă nesigure, îndeosebi a celor atipice; consideră că combaterea muncii în condiții ilegale ar trebui să fie însoțită de măsuri menite să creeze alternative de angajare viabile și durabile, precum și să sprijine persoanele pentru a avea acces la piața deschisă a muncii;

19.  subliniază nevoia de a crea locuri de muncă de calitate superioară, durabile și sigure, dacă este nevoie după o perioadă de formare în vederea ocupării durabile și cu normă întreagă a forței de muncă, inclusiv locuri de muncă în sectoare nepoluante și în sectorul sănătății și de a asigura coeziunea socială;

20.  subliniază că nu toate formele de angajare atipice conduc neapărat la o activitate profesională instabilă, nesigură, ocazională, caracterizată de niveluri mai scăzute de protecție socială, de salarii mai mici și de un acces limitat la formarea și la învățarea continue; subliniază, cu toate acestea, faptul că aceste forme precare de muncă sunt adesea legate de acorduri contractuale atipice;

21.  subliniază faptul că rata ridicată a șomajului și segmentarea pieței forței de muncă trebuie să fie depășite prin acordarea de drepturi egale tuturor lucrătorilor, precum și prin investiții în crearea de locuri de muncă, în competențe și învățarea continuă; invită, prin urmare, statele membre să elimine treptat toate formele precare de muncă;

22.  subliniază că eliminarea treptată a formelor de muncă precare necesită un angajament ferm din partea statelor membre de a furniza, prin politicile lor destinate pieței muncii, ’rampe de lansare’ adecvate pentru tranziția de la locurile de muncă precare la locuri de muncă permanente normale, caracterizate de drepturi sporite ale lucrătorilor și de o mai bună protecție socială;

23.  subliniază că Uniunea Europeană s-a angajat în favoarea obiectivului de a facilita concilierea vieții profesionale cu viața privată; critică, cu toate acestea, faptul că Comisia și statele membre nu au luat nicio măsură semnificativă și eficace pentru a pune în practică acest angajament;

24.  subliniază că o mai bună conciliere a vieții profesionale și a vieții private poate fi cel mai bine realizată prin actualizarea modelului standard de angajare: contracte permanente de muncă cu o normă întreagă mai redusă decât în general și stabilirea de reguli pentru lucrul cu fracțiune de normă, astfel încât doar locurile de muncă cu fracțiune de normă (15 - 25 ore pe săptămână) justificate și beneficiind de protecție socială să poată fi oferite celor care doresc să lucreze cu fracțiune de normă; subliniază nevoia de a plasa munca cu fracțiune de normă și cea cu normă întreagă pe poziție de egalitate în ceea ce privește salariul pe oră, drepturile la educație și la învățarea continuă, oportunitățile de carieră și protecția socială;

B.  Flexisecuritatea și securizarea parcursului profesional

25.  consideră că este esențial ca actuala concepție privind flexisecuritatea să fie actualizată la nivel european ținând seama de criza din prezent, pentru a permite atât creșterea productivității, cât și calitatea locurilor de muncă, garantând securitatea și protecția locurilor de muncă și a drepturilor lucrătorilor și sprijinind în mod deosebit persoanele dezavantajate pe piața muncii, permițând în același timp întreprinderilor să pună în practică flexibilitatea organizațională necesară creării sau reducerii de locuri de muncă ca răspuns la nevoile fluctuante ale pieței; este de părere că o aplicare corectă și echilibrată a principiilor flexisecurității poate contribui la consolidarea piețelor muncii, în eventualitatea unor schimbări structurale; este de părere, de asemenea, că necesitățile de flexibilitate și securitate și politicile active privind piața muncii nu sunt contradictorii, ci se pot susține reciproc dacă sunt stabilite în urma unei comparații echitabile a pozițiilor partenerilor sociali, guvernelor și instituțiilor europene, precum și prin învățare reciprocă și schimburi de bune practici; consideră, de asemenea, că aceste cerințe nu au fost corect reflectate de rezultatele în materie de creștere a ocupării forței de muncă în Europa în ultimii ani;

26.  subliniază faptul că există o problemă în continuă creștere în ceea ce privește ’falșii’ lucrători independenți, care sunt deseori obligați de către angajatorul lor să lucreze în condiții mizere; angajatorii care utilizează capacitatea de lucru a ’falșilor’ lucrători independenți trebuie să facă, de asemenea, obiectul unor sancțiuni;

27.  consideră că flexisecuritatea nu poate funcționa corect fără o protecție socială solidă și fără sprijin pentru reinserția persoanelor pe piața muncii, acestea fiind elemente esențiale în cursul tranzițiilor de la educație la ocuparea unui loc de muncă, între locurile de muncă și de la prezența activă în câmpul muncii la pensionare;

28.  invită Comisia să își continue eforturile de a realiza o punere în aplicare echilibrată a politicilor de flexisecuritate, prezentând o analiză a situației la zi privind punerea în aplicare în diferitele state membre și verificând dacă măsurile de flexibilitate au fost însoțite în mod corespunzător de măsuri de securitate pentru lucrători, și invită Comisia să sprijine statele membre și partenerii sociali în punerea în aplicarea principiilor de flexisecuritate, astfel încât acestea să fie aplicate cu respectarea drepturilor sociale dobândite la nivel european și în conformitate cu natura specifică a diferitelor piețe ale muncii și cu diferitele tradiții legate de politicile privind forța de muncă, de negocierile colective și de structura sistemelor de asigurări sociale; subliniază că învățarea reciprocă, schimbul de bune practici, precum și metoda deschisă de coordonare sunt instrumente esențiale pentru coordonarea abordărilor strategice diferite ale statelor membre;

29.  consideră că, mai ales în contextul situației economice actuale, realizarea unui bilanț privind punerea în aplicare a flexisecurității în statele membre este cu atât mai necesară și că partenerii sociali vor sprijini reformele dreptului muncii și ale pieței muncii numai în cazul în care acestea vizează și reducerea eficace a diferențelor de tratament între diferitele tipuri de contracte; subliniază că aplicarea principiilor flexibilității necesită o protecție socială adecvată, care să le permită oamenilor să trăiască și să progreseze, precum și un sprijin deosebit pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și o legislație a muncii solidă pentru toate formele de ocupare a forței de muncă bazate pe un cadru instituțional clar și, de asemenea, trebuie să fie însoțită de mecanisme consolidate de protecție pentru a evita dificultățile;

30.  subliniază faptul că dorința de a beneficia de un grad ridicat de flexibilitate la locul de muncă nu ar trebui să atingă un punct în care viețile și dezvoltarea oamenilor sunt limitate în mod excesiv și în care întemeierea și întreținerea unei familii, îngrijirea rudelor și participarea la viața socială devin extrem de dificile;

31.  subliniază importanța aspectului securității în cadrul flexisecurității, care trebuie să ofere sprijin în căutarea unui loc de muncă pentru lucrătorii în situații de tranziție și să le asigure condiții decente de viață; sprijinul trebuie să includă măsuri adecvate de formare pentru a permite lucrătorilor să se adapteze la necesitățile pieței muncii;

32.  consideră că întreprinderile se tem de o incompatibilitate persistentă între nevoile lor și competențele oferite de către solicitanții de locuri de muncă, că le lipsește accesul la credite care le-ar permite să recruteze și să investească și că nu investesc îndeajuns în piața muncii și subliniază importanța, în contextul crizei economice actuale, a dezvoltării unei viziuni pe termen lung de către sistemul european de producție: crearea unui mediu de afaceri favorabil, asigurarea unor resurse financiare adecvate și a unor condiții bune de lucru, consolidarea siguranței juridice și a transparenței atât pentru angajatori, cât și pentru lucrători cu privire la domeniul de aplicare, acoperirea și asigurarea aplicării legislației muncii;

33.  subliniază importanța prevenirii, identificării și sancționării muncii în condiții ilegale; invită Comisia să elaboreze un set de inițiative concrete, inclusiv norme specifice pentru a combate societățile de tip ’cutie poștală’, dispoziții privind asigurarea răspunderii solidare și individuale în lanțurile de subcontractare, precum și crearea unei agenții a UE pentru prevenirea și identificarea muncii în condiții ilegale;

34.  consideră că, din cauza crizei economice și financiare, întreprinderile din unele state membre nu reușesc să găsească pe piața muncii formele de contract care le-ar permite cel mai bine să își satisfacă cerințele cu privire la flexibilitatea necesară pentru a face față fluctuațiilor imprevizibile ale cererii de pe piață, la limitarea costurilor, precum și la protecția securității lucrătorilor;

35.  solicită, în contextul organizării moderne a muncii, crearea unor norme contractuale flexibile și sigure care să garanteze egalitatea de tratament; este ferm convins că contractele de muncă pe durată nedeterminată trebuie să rămână principala formă de ocupare a forței de muncă și consideră că, în contextul organizării moderne a muncii, ar trebui să se prevadă contracte care să fie flexibile în ceea ce privește modalitățile de lucru, dar sigure în ceea ce privește protecția locurilor de muncă și drepturile aferente; recunoaște că definirea cadrului juridic pentru contractele de muncă pe durată nedeterminată și modul în care acestea sunt orientate către conceptul de flexisecuritate în dreptul național al muncii sunt extrem de importante pentru acceptarea lor de către întreprinderi și angajați;

36.  condamnă ferm înlocuirea contractelor de muncă obișnuite cu forme contractuale atipice care contribuie la condiții de muncă mai precare și mai nesigure decât condițiile de muncă obișnuite și care sunt în detrimentul publicului larg, al salariaților și al concurenților; subliniază că astfel de practici abuzive încalcă și destabilizează modelul social european și invită statele membre și Comisia să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a combate practicile abuzive pe termen lung, de exemplu prin impunerea unor sancțiuni mai drastice;

37.  este ferm convins că, luând în considerare tradițiile diferite din statele membre, orice formă de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie însoțită de un ansamblu de drepturi, care să includă: salarii care să asigure un trai decent și eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați și pe criterii etnice; o protecție socială adecvată; nediscriminarea și egalitatea de tratament în cursul căutării unui loc de muncă și la locul de muncă, formarea și evoluția în carieră; protecția sănătății și siguranței lucrătorilor și dispoziții privind orele de lucru/odihnă, drepturile de pensie, libertatea de asociere și de reprezentare, negocierea colectivă, acțiunea colectivă, accesul la formare și evoluția în carieră, precum și protecția în cazul pierderii locului de muncă;

38.  invită UE și statele membre să își intensifice eforturile și să investească în competențele și în pregătirea profesională a populației, pentru a sprijini crearea de locuri de muncă stabile și durabile; invită astfel statele membre să investească în capitalul uman prin aplicarea și finanțarea susținută a strategiilor de învățare continuă orientate către cerințele pieței, precum și prin recunoașterea aptitudinilor și competențelor dobândite pe căi informale, respectând în același timp o abordare bazată pe ciclul de viață; invită, de asemenea, statele membre să introducă măsuri la nivel național, regional și local pentru a garanta că fiecare tânăr care termină școala are acces la un loc de muncă sau la învățământul superior ori beneficiază de formare profesională;

39.  invită statele membre să pună în aplicare politici care să le permită tuturor oamenilor, inclusiv celor mai vulnerabili și mai defavorizați, să aibă un acces efectiv la piața muncii și să găsească un echilibru mai bun între formele de muncă flexibile, activitățile de îngrijire, viața privată și viața familială, asigurând un sprijin extins pentru egalitatea de șanse și pentru toate serviciile necesare în acest scop, de exemplu prin măsuri de sprijin cum ar fi concediile de maternitate, de paternitate și parentale, programe de lucru flexibile, precum și centre de îngrijire a copilului accesibile, disponibile și cu tarife rezonabile;

40.  invită statele membre să elaboreze politici vizând crearea de noi oportunități de locuri de muncă; este conștient de responsabilitatea și de riscurile cu care se confruntă cei care creează astfel de locuri de muncă, inclusiv cele guvernate de contracte atipice;

41.  invită statele membre să pună în aplicare măsuri pentru a permite lucrătorilor să se întoarcă la locul de muncă după concediul parental, eventual după ce au urmat mai întâi formări de actualizare a competențelor;

42.  recomandă cu fermitate ca inițiativa UE în materie de ocupare a forței de muncă să includă o intervenție rapidă în sprijinul șomerilor în momentul în care sunt suprimate efectiv locurile de muncă, nu în ultimul rând pentru a reduce riscul ca persoanele respective să fie excluse de pe piața muncii, precum și riscul pierderii capitalului uman pe care acestea îl reprezintă;

43.  invită statele membre să consolideze sistemele de sprijin, în special pentru persoanele slab calificate și cele cu handicap, prin abordări axate pe găsirea unor căi de urmat, prin consiliere personalizată, (re)calificarea intensivă a lucrătorilor, subvenționarea locurilor de muncă și finanțări nerambursabile pentru inițierea de activități independente și întreprinderi; subliniază totuși în mod special că aceste ajutoare trebuie să fie structurate în așa fel încât locurile de muncă normale să nu fie înlocuite;

44.  invită Comisia și statele membre să elimine barierele administrative, în măsura în care acestea nu servesc la protejarea intereselor lucrătorilor, pentru a încuraja mediul de afaceri, în special în ceea ce privește IMM-urile, și subliniază în același timp importanța garantării faptului că schimbările nu au implicații pentru siguranța sau sănătatea salariaților; subliniază că IMM-urile, datorită numărului lor mare, sunt principalii agenți în lupta împotriva șomajului în UE; subliniază că în formularea politicilor privind ocuparea forței de muncă adresate IMM-urilor este important să fie luate în considerare cerințele specifice ale acestora și cele ale teritoriului pe care acestea sunt situate;

45.  invită statele membre să prezinte rapoarte privind stadiul actual al conceperii și punerii în aplicare a modalităților de asigurare a flexisecurității;

46.  regretă abordarea îngustă a Consiliului și Comisiei față de flexisecuritate; invită Comisia și Consiliul să se angajeze să pună în practică agenda privind munca de calitate și să o includă în următoarea generație a orientărilor integrate și a strategiei europene privind ocuparea forței de muncă: promovarea siguranței angajării și a locurilor de muncă pentru lucrători, o abordare bazată pe drepturi a politicilor active privind piața muncii și a învățării continue, sănătatea și siguranța generală la locul de muncă, drepturi sociale și ale lucrătorilor universale și egale pentru toți, un echilibru viață privată/muncă și concilierea vieții profesionale și a vieții neprofesionale, îmbunătățirea calității locurilor de muncă și a confortului la locul de muncă;

47.  invită statele membre să nu permită concedieri pe motive exclusiv economice înainte de depunerea tuturor eforturilor pentru (re)calificarea lucrătorilor;

C.  Noi forme de dialog social

48.  consideră că recunoașterea formală a rolului partenerilor sociali în noul tratat reprezintă un progres, întrucât validează autonomia acestora și reafirmă importanța rolului lor în promovarea dialogului social, și subliniază aici importanța deosebită a dialogului social sectorial, în care sunt reprezentate în prezent 40 de sectoare;

49.  cu toate acestea, este îngrijorat de impactul recentei hotărâri a CEJ din cauza Laval, Rüffert, Viking și Luxemburg referitoare la libertatea de asociere și la libertatea de a acționa în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă;

50.  consideră că recunoașterea Summitului social tripartit pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă drept un organ instituțional contribuie la implicarea partenerilor sociali în elaborarea politicilor economice ale UE;

51.  consideră că aportul partenerilor sociali europeni și naționali și a organizațiilor din cadrul societății civile la realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020 este deosebit de important pentru atingerea obiectivelor de ocupare a forței de muncă și de actualizare și punere în aplicare a agendei privind flexisecuritatea;

52.  invită Comisia și guvernele naționale să accepte responsabilitatea pentru situația ’categoriilor excluse’ (angajați cu contracte atipice sau ’foarte atipice’) și să asigure armonizarea drepturilor și cerințelor acestora referitoare la protecția socială cu cele ale ’persoanelor cu contracte normale’;

53.  solicită partenerilor sociali de la nivel european și național să sprijine investițiile în strategiile privind învățarea orientate către cerințele pieței și salută ’Cadrul de acțiuni pentru dezvoltarea competențelor și calificărilor prin învățare continuă’ deja negociat de către partenerii sociali;

54.  consideră că persoanele implicate în măsurile de incluziune pe piața muncii sau în măsurile de pregătire pentru (re)intrarea pe piața muncii, precum și organizațiile societății civile care le oferă aceste servicii sau le reprezintă ar trebui să ia parte la conceperea, punerea în aplicare și concretizarea politicilor care le afectează;

55.  constată că implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor variază de la un stat membru la altul, dar că, în general, se conturează tendința de a utiliza un ansamblu mai larg de instrumente în vederea îndeplinirii obiectivelor politicilor; consideră că valoarea recunoașterii sociale și instituționale de care se bucură partenerii sociali ar trebui consolidată în continuare la nivel național și ar trebui să aibă o natură mai substanțială, întrucât ar putea influența într-o mare măsură calitatea contribuției acestora; insistă totuși asupra faptului că nivelul de calitate al dialogului social variază mult de la țară la țară și de la sector la sector și îndeamnă insistent partenerii sociali să dezvolte un ’parteneriat social’ autentic la toate nivelurile;

56.  consideră că negocierile colective s-au dovedit a fi un instrument eficient în menținerea ocupării forței de muncă și că permit angajatorilor și angajaților să găsească soluții eficiente pentru gestionarea crizei economice; observă, în acest sens, importanța unui consens puternic între partenerii sociali în sistemele naționale în care protecția asigurată prin dreptul muncii este la un nivel minim;

57.  este convins că reușita dialogului social la locul de muncă este determinată în mare măsură de facilitățile de care dispun reprezentanții angajaților în ceea ce privește calitatea informațiilor furnizate, formarea periodică și timpul suficient;

58.  își exprimă convingerea că guvernele joacă un rol decisiv în stabilirea condițiilor prealabile pentru negocieri colective globale și eficace și în implicarea structurilor tripartite într-un mod substanțial și instituționalizat, și pe bază egală, în elaborarea politicilor publice, în conformitate cu practicile și tradițiile naționale;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului pentru protecția socială, Comitetului european pentru ocuparea forței de muncă, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0123.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0466.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0574.
(4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0339.
(5) Texte adoptate, P6_TA(2009)0371.

Ultima actualizare: 27 mai 2011Notă juridică