Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din TUE și articolul 2 alineatul (5), articolul 67, articolul 74, articolul 196 și articolul 222 din TFUE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere programul Consiliului și al Comisiei din 20 decembrie 2002 menit să îmbunătățească cooperarea în Uniunea Europeană în scopul prevenirii și limitării consecințelor amenințărilor teroriste chimice, biologice, radiologice sau nucleare (Programul CRBN 2002)(1) ,

–  având în vedere Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului(2) , astfel cum a fost modificată de Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului(3) ,

–  având în vedere Strategia UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora din 2003,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate din 2003 intitulată „O Europă sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European care a avut loc la Bruxelles la 12 decembrie 2003, precum și Strategia UE de securitate internă din 2010(4) și comunicarea Comisiei referitoare la aceasta (COM(2010)0673),

–  având în vedere programul de solidaritate al UE din 2004 privind consecințele amenințărilor și atacurilor teroriste(5) ,

–  având în vedere Strategia din 2005 a Uniunii Europene de combatere a terorismului, adoptată de Consiliul European care a avut loc la Bruxelles la 1 decembrie 2005(6) , și Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a acesteia(7) ,

–  având în vedere Cadrul de acțiune 2005-2015(8) de la Hyogo, astfel cum a fost adoptat la Conferința Mondială privind limitarea catastrofelor, desfășurată în Japonia, în perioada 18-22 ianuarie 2005,

–  având în vedere cel de al VII-lea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică(9) , în special finanțarea proiectului CBRN Emap din fondurile alocate acestuia(10) ,

–  având în vedere Decizia 2007/162/CE, Euratom, a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă(11) ,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2007/779/CE, Euratom din 8 noiembrie 2007 de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă (reformare)(12) ,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare(13) ,

–  având în vedere Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora, în mod specific în cazul acțiunilor cu impact transfrontalier(14) , care, printre altele, stabilește orientări pentru o abordare integrată urmărind creșterea capacității de protecție a infrastructurilor critice la nivelul UE, inclusiv necesitatea Rețelei de alertă privind infrastructurile critice (CIWIN), și îi conferă Comisiei rolul de a formula propuneri și de a asigura coordonarea în ceea ce privește îmbunătățirea protecției acestor infrastructuri critice,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare în Uniunea Europeană – un Plan de acțiune al Uniunii Europene în domeniul CBRN (COM(2009)0273),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) în Uniunea Europeană și de aprobare a planului de acțiune al UE în domeniul CBRN(15) ,

–  având în vedere Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora(16) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind Politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări (COM(2010)0386),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei - Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm”(COM(2010)0171),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la CBRN, precum și la prevenirea și răspunsul la catastrofe și, în acest sens, recenta sa rezoluție din 10 februarie 2010 referitoare la cutremurul din Haiti(17) , care solicită instituirea unei Forțe de Protecție Civilă a UE,

–  având în vedere rezoluția sa din 21 septembrie 2010 privind comunicarea Comisiei intitulată „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”(18) ,

–  având în vedere propunerea revizuită a Președinției Consiliului din 25 octombrie 2010 de proiect al concluziilor Consiliului privind nivelul de pregătire și răspunsul în caz de atac CBRN, concepută pe baza obiectivelor stabilite în Acțiunea H.29 urmărind îmbunătățirea planificării de urgență în cadrul Planului de acțiune CBRN al UE(19) , astfel cum a fost adoptată de Consiliu la 8 noiembrie 2010,

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind consolidarea răspunsului european în caz de dezastre și rolul protecției civile și al asistenței umanitare (COM(2010)0600),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0349/2010),

A.  întrucât UE poate invoca o participare de durată la programele CBRN, începând cu concluziile Consiliului European de la Ghent din 19 octombrie 2001 și concluziile Consiliului European de la Laeken din 13-14 decembrie 2001; întrucât Programul CBRN a fost adoptat în 2002, iar ulterior a fost înlocuit cu Programul de solidaritate în 2004 și întrucât noul Plan de acțiune al UE în domeniul CBRN a fost adoptat de Consiliu la 12 noiembrie 2009;

B.  întrucât dezastrele CBRN, fie că sunt accidentale, fie că sunt produse în urma unui atentat terorist, reprezintă o amenințare gravă la adresa securității și sănătății persoanelor care trăiesc în UE, afectându-le viața, mediul și bunurile, inclusiv patrimoniul cultural și funcționarea societății într-unul sau mai multe state membre, prin perturbarea infrastructurilor și a capacităților de guvernanță esențiale;

C.  întrucât atât Consiliul, cât și Comisia sunt de acord cu faptul că numărul incidentelor cu materiale CBRN, inclusiv acte de terorism, a fost, până în prezent, relativ redus și întrucât majoritatea dezastrelor cu substanțe CBRN au fost provocate de accidente industriale sau de creșterea sau răspândirea la nivel mondial a unor agenți patogeni periculoși;

D.  întrucât existența riscului permanent de producere a unor dezastre CBRN pe teritoriul Uniunii Europene, fie accidentale, fie provocate, compromite grav posibilitatea de a beneficia pe deplin de drepturile și libertățile fundamentale și este incompatibilă cu promisiunea creării unui spațiu european de libertate, securitate și justiție, precum și cu dezvoltarea acestuia din urmă;

E.  întrucât principalele riscuri CBRN derivă din proliferarea materialelor CBRN prin intermediul organizațiilor teroriste și întrucât, prin urmare, o măsură importantă privește consolidarea regimului de neproliferare și de dezarmare prin punerea în aplicare integrală și universală a tuturor tratatelor și acordurilor internaționale în domeniu (în special a Tratatulului de neproliferare, a Convenției privind armele chimice și a Convenției privind armele biologice) și ajungerea la un acord referitor la un tratat care să interzică producerea de materiale fisile în scopul producerii de arme (Tratatul de interzicere a producerii de material fisil);

F.  întrucât fabricarea, posesia, achiziționarea, transportul, furnizarea sau utilizarea de arme, de explozibili, de arme nucleare, biologice și chimice, precum și, în ceea ce privește armele biologice și chimice, cercetarea și dezvoltarea, precum și furnizarea de instrucțiuni privind fabricarea sau folosirea explozibililor, a armelor de foc sau a altor arme în scop ilicit țin de definiția la nivelul UE a terorismului și a instruirii în scopuri teroriste, astfel cum sunt menționate în Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și în Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului;

G.  întrucât măsurile privind materialul CBRN constituie unul dintre elementele fundamentale ale Strategiei de combatere a terorismului și întrucât, prin urmare, la 30 noiembrie 2009 Consiliul a aprobat un Plan de acțiune în domeniul CBRN;

H.  întrucât problema utilizării în scopuri greșite a anumitor substanțe chimice, aflate la dispoziția publicului larg și răspândite în mare măsură pe piață, ca precursori ai unor explozivi de fabricație artizanală, poate conduce la o serie de incidente teroriste sau criminale de altă natură în UE; întrucât această situație impune o monitorizare și un control susținut al aplicării propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi (COM(2010)0473);

I.  întrucât în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona s-a instituit un nou echilibru al competențelor diferitelor instituții ale UE, pe de o parte, și între UE și statele membre, pe de altă parte, inclusiv în ceea ce privește experiența în domeniul apărării; întrucât crearea unui astfel de cadru nou este un proces constant, care impune înțelegerea unor valori comune și a unui scop comun;

J.  întrucât, în principiu, statele membre sunt responsabile de politica CBRN, dar întrucât o cooperare și o coordonare strânsă la nivelul UE reprezintă, totuși, o necesitate;

K.  întrucât înființarea Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE) oferă un prilej de a îmbunătăți răspunsul UE la situațiile de criză în întregul său, prin acțiuni în conformitate cu Instrumentul de stabilitate (IS);

L.  întrucât Planul de acțiune în domeniul CBRN ar trebui să asigure interacțiunea eficientă dintre inițiativele naționale și ale UE pentru a răspunde riscurilor CBRN și pentru a pregăti reacțiile necesare, accentul fiind pus atât pe coordonarea „orizontală” dintre Comisie și statele membre, cât și pe coordonarea „verticală” dintre instrumentele existente la nivelul UE și la nivelul statelor membre, pentru a spori eficiența și rapiditatea comunicării informațiilor, schimbul de practici optime, transmiterea analitică de informații în toate etapele, planificarea comună, dezvoltarea procedurilor operaționale, exercițiile practice și punerea în comun a resurselor disponibile;

M.  întrucât mai multe agenții de aplicare a dreptului penal din UE participă la măsurile CBRN, de exemplu Europol, prin crearea unei baze de date europene privind bombele și a sistemului de alertă rapidă în materie de explozivi și material CBRN; întrucât acest lucru impune instituirea unor proceduri adecvate pentru exercitarea controlului de către Parlamentul European și parlamentele naționale, astfel cum se prevede, de exemplu, la articolul 88 din TFUE;

N.  întrucât, după cum a demonstrat recenta epidemie de A/H1N1, riscurile pentru sănătate și răspândirea agenților patogeni periculoși asociată iau o amploare tot mai mare în UE și la nivel mondial;

O.  întrucât poluarea mediului și problemele legate de contaminare, inclusiv cele cu caracter transfrontalier, pot fi cauzate de incidente CBRN, făcând necesară includerea strategiilor de recuperare și decontaminare în cadrul politicii UE în domeniul CBRN;

P.  întrucât obiectivul general al noii politicii CBRN a UE este „de a diminua riscurile CBRN și a daunelor cauzate cetățenilor Uniunii Europene de acestea” și întrucât acest lucru trebuie realizat prin „reducerea la minim a posibilității de a se produce incidente CBRN, precum și prin limitarea consecințelor acestora, în cazul în care s-ar produce astfel de incidente”;

Q.  întrucât Comisia, în Comunicarea sa privind Rolul UE în materie de sănătate globală(20) , recunoaște necesitatea de a coordona măsuri la nivelul UE și la nivel mondial, în scopul de a reacționa rapid la amenințările la adresa sănătății și se angajează să îmbunătățească mecanismele de pregătire și răspuns la epidemii sau pandemii, incluzând actele deliberate, cum ar fi bioterorismul,

R.  întrucât, în comparație cu tehnologia nucleară și cu precursorii acesteia, materialele biologice, cum ar fi antraxul, sunt mai ieftine și mult mai ușor de dobândit și de răspândit, generând posibilitatea unor atacuri teroriste neconvenționale, ce reprezintă o gravă amenințare pe termen lung la adresa sănătății și a mediului, inclusiv pentru agricultură și pentru aprovizionarea cu alimente;

S.  întrucât personalul de intervenție de urgență, inclusiv poliția, pompierii și serviciile de ambulanță, se află în imposibilitatea de a asista victimele la locul unui incident CBRN fără a se confrunta cu riscuri pentru siguranța personală dacă anterior expunerii nu beneficiază de protecție sub formă de contramăsuri medicale și instruire adecvată;

T.  întrucât rezervele regionale de contramăsuri medicale oferă o protecție adecvată pentru cetățeni prin echilibrarea protecției sănătății publice și a preocupărilor economice, asigurând, în același timp, responsabilitatea și solidaritatea statului membru;

U.  întrucât Organizația Mondială a Sănătății, prin programul său de alertă și reacție la nivel mondial(21) își propune să consolideze biosiguranța, biosecuritatea și disponibilitatea în cazul apariției agenților patogeni periculoși și în curs de formare,

V.  întrucât UE este un participant activ, prin intermediul statelor sale membre și al Comisiei, la dezbaterile privind Inițiativa pentru sănătatea globală care are ca obiectiv realizarea unei acțiuni concertate la nivel mondial pentru a consolida gradul de pregătire în domeniul sănătății publice și pentru a oferi un răspuns în legătură cu amenințarea terorismului internațional biologic, chimic și radio-nuclear;

W.  întrucât securitatea chimică, biologică, radiologică și nucleară nu este pusă în pericol numai de atacurile teroriste sau de neglijență, ci și de zonele poluate în prezent cu arme chimice din Al doilea război mondial eșuate pe fundul mării sau de siturile de deșeuri nucleare din UE;

X.  întrucât nivelul corespunzător de securitate chimică, biologică, radiologică și nucleară în UE depinde și de nivelul de securitate existent în țări terțe;

Y.  întrucât ar putea apărea noi amenințări la adresa securității ca urmare a utilizării noilor tehnologii pentru planificarea de noi acte teroriste, în timp ce standardele de securitate nu țin pasul suficient de repede cu progresele tehnologice;

Z.  întrucât este necesară revizuirea din temelii a diferitelor standarde aplicate în prezent pentru a stabili condiții de securitate necesare și suficiente;

AA.  întrucât Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN este împărțit în trei secțiuni principale: prevenire, detectare, pregătire și reacție, incluzând un al patrulea capitol privind „Acțiunile aplicabile prevenirii, detectării și reacției în domeniul CBRN”; întrucât recunoașterea importanței fiecărei etape pentru este crucială pentru asigurarea realizării corecte a activității de evaluare a riscurilor, a reacțiilor și a măsurilor de luptă, adoptându-se în același timp o abordare transversală și transfrontalieră în ceea ce privește chestiunea materialelor CBRN, adică prin alocarea corespunzătoare a unor obiective și acțiuni măsurabile în cadrul fiecărei etape;

AB.  întrucât modificările aduse de Consiliu la actualul Plan de acțiune al UE în domeniul CBRN propus de Comisie reduc impactul acestuia, conferind un caracter neobligatoriu angajamentului statelor membre și atenuând măsurile propuse, multe dintre acestea fiind menținute la nivel național fără a li se conferi o dimensiune europeană, ceea ce fragilizează monitorizarea și controlul exercitate de Comisie cu privire la punerea lor în aplicare, uneori rolul Comisiei de participant alături de statele membre nefiind recunoscut;

Orientări generale

1.  ia act de faptul că Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN afectează noua repartizare a competențelor între statele membre și UE instituită în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, astfel cum se prevede la articolul 5 din TUE privind principiile atribuirii, subsidiarității și al proporționalității; subliniază că Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN cuprinde domeniul de competențe interne partajate (articolul 4 din TFUE) cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, aspecte ale securității comune, precum și transporturi, măsuri de protecție civilă (articolul 196 din TFUE) și acțiuni externe ale Uniunii (articolele 2 și 22 din TUE);

2.  subliniază, cu toate acestea, faptul că punerea în aplicare a noului sistem de securitate comun privind CBRN nu ar trebui să diminueze competența statelor membre în acest domeniu politic;

3.  consideră Planul de acțiune va juca un rol esențial pentru a asigurarea bunei interacțiuni dintre inițiativele naționale și europene în lupta împotriva riscurilor CBRN;

4.  recunoaște că este esențială creșterea ponderii competenței și experienței și evitarea duplicării, fragmentării și inconsecvenței din cadrul instituțiilor UE și/sau în ceea ce privește eforturile statelor membre în domenii ale securității în care dreptul fundamental la viață este periclitat și în care implicațiile neglijenței și ale pasivității nu cunosc limite;

5.  subliniază că UE ar trebui să își consolideze abordarea comună în materie de prevenire, detectare și reacție CBRN prin crearea unor mecanisme specifice (normative, legislative sau nelegislative) care să introducă obligativitatea cooperării și furnizării de mijloace de asistență în cazul unui dezastru CBRN în urma unui accident sau a unui atac terorist; reamintește că principalul obiectiv al instituțiilor europene ar trebui să constea în asigurarea eficienței reacției naționale sau transnaționale în caz de accident sau de atentat terorist CBRN, în temeiul solidarității europene, în mod coordonat, sub auspiciile Comisiei și la nivel paneuropean;

6.  reamintește că Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN dă posibilitatea de a permite UE și statelor membre să găsească mijloacele juridice pentru a aplicarea corectă a clauzei de solidaritate prevăzute la articolul 222 din TFUE și că statele membre trebuie să fie informate cu privire la planurile și cele mai bune practici ale omologilor lor pentru a face față dezastrelor CBRN, produse accidental sau intenționat, astfel încât să poată veni în ajutorul celorlalți într-un mod coordonat și eficient;

7.  subliniază că este esențială extinderea sferei de intervenție normativă și regulamentară a Comisiei, căreia în versiunea actuală a Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN i se acordă un rol relativ ambiguu în ceea ce privește numeroase dintre obiectivele și acțiunile prevăzute; în consecință, insistă asupra faptului că Comisia ar trebui să formuleze propuneri legislative pe cât posibil în toate domeniile care fac obiectul Planului de acțiune; de asemenea, subliniază că lacunele eforturilor depuse de fiecare stat membru nu pot fi compensate decât dacă i se conferă Comisiei un rol substanțial în materie de reglementare;

8.  îndeamnă ca angajamentul statelor membre în materie de control CBRN să depășească simplul cadru al schimburilor de bune practici și de informații și ca transmiterea/punerea în comun să fie extinse la tehnologii și infrastructuri, pentru a fi evitate eforturile duble și risipirea resurselor și pentru a crea, la nivelul UE, sinergii valoroase și eficiente din punctul de vedere al costurilor; invită statele membre să ajungă la un acord cu privire la metodele de detectare și prevenire a dezastrelor CBRN, la transportul materialelor CBRN pe teritoriul UE și la măsurile de reacție, inclusiv împărtășirea informațiilor privind CBRN și asistența transfrontalieră;

9.  încurajează, prin urmare, statele membre cele mai dezvoltate în domeniul securității interne, în ciuda faptului că acesta reprezintă un aspect sensibil și în chintesență național, să facă schimb de informații, tehnologii și infrastructuri și să lanseze proiecte strategice comune în conformitate cu punctele de mai sus; invită Comisia și Consiliul să creeze și să actualizeze cu regularitate o bază de date a contramăsurilor medicale disponibile în statele membre pentru a răspunde incidentelor CBRN, să favorizeze schimbul capacităților existente și să coordoneze o politică de achiziționare rentabilă a contramăsurilor menționate;

10.  solicită elaborarea unor standarde UE în materie de calitate și securitate, precum și a unui sistem și a unei rețele europene de laboratoare pentru certificarea echipamentelor și tehnologiilor de securitate CBRN; subliniază că unele standarde și proceduri de angajare stricte trebuie să fie aplicate și personalului care lucrează în unități cu acces la agenți nocivi; solicită comunicarea și utilizarea celor mai valoroase cunoștințe și experiențe, atât din sectorul civil, cât și din cel militar; tot sub îndrumarea Comisiei, subliniază necesitatea alocării fondurilor necesare pentru cercetare și dezvoltare pentru a se garanta că se realizează programe de cercetare aplicată și demonstrative cu o dimensiune europeană; reamintește că, dată fiind fragmentarea acestei piețe, este necesară o politică industrială a UE în domeniul securității civile pentru a promova cooperarea dintre întreprinderile UE, cu un sprijin deosebit pentru întreprinderile mici și mijlocii și industriile mici și mijlocii, care să creeze, într-o măsură semnificativă, inovații în cadrul celui de al VII-lea program-cadru privind securitatea, care ar trebui intensificat, și că ar fi nevoie de eforturi de stimulare a cooperării (în special a cooperării transfrontaliere) dintre întreprinderile europene; își dorește să asiste la apariția unui management exhaustiv al proiectelor, în măsură să gestioneze toate aspectele proiectelor legate de securitatea CBRN, acoperind întreaga durată de manifestare a amenințărilor CBRN (prevenire, identificare și răspuns); invită Comisia să propună o strategie pentru dezvoltarea industriei bioapărării în Europa;

11.  salută abordarea protecției CBRN ca tematică proprie a Cadrului european de cooperare (CEC) pentru cercetare în domeniul securității și apărării implicând Comisia, Agenția Spațială Europeană (ASE) și Agenția Europeană pentru Apărare (AEA); subliniază că complementaritatea, coordonarea și sinergia dintre investițiile în cercetare și tehnologie în domeniul apărării și investițiile în cercetare în domeniul securității civile ale Comisiei în conformitate cu cel de al VII-lea Program-cadru ar necesita îmbunătățirea efectivă a condițiilor juridice relevante care stabilesc schimbul de informații în interiorul CEF și în ceea ce privește activitățile de la nivel național și nivelul UE, prevăzute de Decizia nr. 2006/971/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de-al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007 - 2013)(22) ; solicită să se efectueze cercetări aplicate la nivel european în materie de securitate a instalațiilor, în vederea protejării populațiilor și a mediului, și să se lanseze noi programe de demonstrație la scară largă; încurajează crearea unor centre de experți specializați în amenințări de tip CBRN, precum și mobilitatea cercetătorilor;

12.  insistă ca în contextul tratării bazelor de date comune ale statelor membre și a rezultatelor sensibile ale cercetării să se aplice garanții de securitate adecvate, deoarece o abordare axată pe securitatea datelor va favoriza consolidarea cooperării și a schimbului de informații dintre autoritățile și organele statelor membre;

13.  subliniază importanța unei pregătiri mai intense și solicită cartografierea regulată a activelor și capacităților naționale, precum și realizarea de exerciții comune ale statelor membre;

14.  solicită instituirea de urgență a unui mecanism european de reacție în caz de criză, bazat pe serviciile Comisiei, menit să coordoneze mijloacele civile și militare pentru a permite UE să dispună de o capacitate de reacție rapidă pentru a face față dezastrelor CBRN; reamintește apelul pe care l-a făcut pentru instituirea unei Forțe de Protecție Civilă a UE pe baza mecanismului existent de protecție civilă al UE, care ar permite Uniunii gruparea resurselor necesare pentru a furniza ajutor de urgență, în termen de 24 de ore în urma producerii unui dezastru CBRN pe teritoriul UE sau în afara acestuia; subliniază că ar trebui construite și punți de comunicare și parteneriate adecvate între organisme cum ar fi Europol, Interpol și autoritățile de aplicare a legii din statele membre, în vederea creării unei rețele adecvate și eficiente pentru anticiparea proactivă/monitorizarea în timp real a urgențelor și pentru angajamentul/coordonarea operaționale pentru a face față dezastrelor CBRN, cu raportare către Comisie; reamintește Raportul Barnier din 2006, intitulat „Pentru o forță europeană de protecție civilă: ajutorul european”(23) , pe care Parlamentul l-a susținut ferm și salută, în acest sens, voința manifestată de Comisie de a crea o Capacitate europeană de răspuns în situații de urgență, conform celor specificate în Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare” (COM(2010)0600);

15.  solicită ca tehnologiile cu dublă utilizare, civilă și militară, să fie exploatate ca sursă de sinergii; încurajează, în cadrul unor axe de colaborare strategică bine definite, cooperarea cu AEA, țările membre NATO, cum ar fi Statele Unite și Canada, și cu statele terțe cu activități de pionierat în domeniul siguranței CBRN, prin schimburi de bune practici, dialoguri structurate între experți și dezvoltarea comună a capacităților; subliniază că este important ca statele membre ale Uniunii Europene să efectueze exerciții comune de prevenire și combatere a incidentelor legate de siguranță în domeniul CBRN, exerciții la care să participe forțele armate, forțele de protecție civilă ale statelor membre și mecanismul UE de protecție civilă;

16.  remarcă faptul că mecanismul UE de protecție civilă existent, astfel cum este definit în Decizia 2007/779/CE a Consiliului, reprezintă în momentul de față instrumentul adecvat pentru a face față dezastrelor CBRN și subliniază că această structură ar trebui să constituie forumul în care sunt adoptate deciziile urgente în materie de pregătire și reacție la dezastrele CBRN; totuși, subliniază faptul că pentru a îndeplini acest obiectiv și pentru a asigura prevenirea și detectarea, trebuie instituită cooperarea cu organismele de protecție civilă, cu serviciile de informații și autoritățile de aplicare a legii, precum și cu serviciile de securitate, structurile militare de informații și centrele de reacție din fiecare stat membru și de la nivelul UE, cum ar fi celula civilă de planificare și conducere (CCPC) din cadrul Comitetului Politic și de Securitate (CPS) și Centrul pentru situații comune al UE (SitCen); reamintește, de asemenea, rolul Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (COSI), însărcinat să faciliteze, promoveze și consolideze cooperarea operațională dintre autoritățile naționale pertinente ale țărilor din UE în domeniul securității interne;

17.  reamintește că Centrul comun de situații (SitCen) a fost integrat în noul Serviciu european pentru acțiune externă și că personalul acestuia provine în special din serviciile de informații și de poliție ale statelor membre; subliniază că rolul său este deosebit de important în ceea ce privește sprijinirea centrelor naționale de gestionare a crizelor;

18.  cere statelor membre să-și coordoneze eforturile, sub supravegherea Comisiei, pentru îmbunătățirea interoperabilității echipamentelor, capacităților și tehnologiilor din domeniul protecției civile, astfel ca, în cazul unui dezastru CRBN, noua clauză de solidaritate să fie pusă în practică cu succes;

19.  subliniază faptul că în cadrul consolidării capacității UE în materie de protecție civilă trebuie inclusă analiza tehnologiilor, infrastructurilor și a capacităților cu dublă utilizare, precum și cooperarea strategică cu AEA, așa cum se arată mai sus, cu ASE, Agenția Internațională pentru Energia Atomică (AIEA), Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) și alte centre internaționale în domeniul CBRN sau programe de excelență;

20.  îndeamnă statele membre ale UE să numească sau să înființeze o autoritate națională căreia, în cazul unui atac sau al unui dezastru CBRN, i-ar reveni răspunderea de a acționa ca principal coordonator al tuturor organismelor naționale și locale implicate, precum și al tuturor contramăsurilor luate ca răspuns la un astfel de eveniment;

21.  își exprimă acordul față de aprecierea conform căreia atacurile CBRN reprezintă o amenințare gravă la adresa securității oamenilor care trăiesc în UE; în consecință, sprijină toate măsurile care oferă o mai bună protecție împotriva atacurilor CBRN;

22.  subliniază că lupta împotriva terorismului trebuie să se desfășoare în condițiile deplinei respectări a legislației internaționale privind drepturile omului și a legislației, principiilor și valorilor europene privind drepturile fundamentale, inclusiv a principiului statului de drept; reamintește necesitatea de a respecta principiile Convenției de la Aarhus privind accesul public la informații, participare și consultare juridică în chestiuni legate de mediu;

23.  reamintește că împiedicarea accesului teroriștilor la materialele CBRN este o prioritate fundamentală atât în cadrul actualei Strategii de combatere a terorismului din 2005 și al viitoarei strategii, cât și în cadrul Strategiei UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora din 2003; prin urmare, solicită Coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului să informeze cu regularitate Parlamentul, prin intermediul agențiilor și experților UE adecvați și relevanți, cu privire la toate riscurile sau amenințările CBRN din Uniune sau împotriva cetățenilor și intereselor UE din afara teritoriului acesteia; subliniază că este necesară precizarea rolului diferitelor organisme de la nivelul UE și de la nivel intern care participă la combaterea terorismului; recunoaște, în acest context, rolul de coordonare îndeplinit de COSI și de SitCen; solicită ca Parlamentul, unica instituție din UE aleasă în mod direct și democratic, și în cadrul prerogativelor sale, să garanteze supravegherea democratică a acestor două organisme și, astfel, să fie informat cu promptitudine și pe deplin cu privire la activitățile acestora, într-un mod care să asigure funcționarea lor în condiții de siguranță;

24.  solicită instituțiilor UE să păstreze controlul democratic și transparența în ceea ce privește dezvoltarea și implementarea tuturor părților Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN, respectând dreptul publicului de a avea acces la toate informațiile și la documentarea relevantă privind siguranța publică și riscurile curente asociate cu dezastrele CBRN;

25.  solicită integrarea măsurilor prevăzute în Planul de acțiune în domeniul CBRN în toate instrumentele în materie de relații externe ale UE de cooperare economica și dialog politic cu țările terțe (inclusiv clauzele UE de neproliferare); îndeamnă Comisia și Consiliul să folosească în cadrul dialogului economic și politic cu țările terțe toate mijloacele disponibile (inclusiv politica externă și de securitate comună și instrumentele din domeniul relațiilor externe) pentru a promova norme în materie de detectare, prevenire, inclusiv schimbul de informații, și reacție la incidentele CBRN din statele terțe, astfel cum se subliniază in Planul de acțiune;

26.  insistă asupra legăturii strânse și a efectului de tip oglindă dintre securitatea din interiorul și cea din exteriorul Uniunii Europene ; salută, în acest sens, acțiunile conduse de centrele regionale de excelență CBRN în zonele tensionate din exteriorul Uniunii Europene care vizează favorizarea unei activități de expertiză în rețea, ameliorarea capacităților de controlare a exporturilor și de prevenire a traficului ilicit cu substanțe CBRN, precum și consolidarea arsenalului regulamentar al acestor state și cooperarea regională în domeniu; încurajează formarea, în Europa, a experților internaționali din țările cu risc, cu respectarea normelor de securitate și de confidențialitate care se impun;

27.  îndeamnă instituțiile UE și statele membre să nu cedeze în fața presiunilor exercitate de întreprinderi și de alte părți interesate prin care se încearcă evitarea consolidării reglementării considerate o povară (astfel cum reiese cu claritate din comparațiile dintre versiunea Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN a Comisiei și cea a Consiliului); consideră că ar trebui luate în considerare preocupările întreprinderilor cu privire la caracteristicile și efectele măsurilor de reglementare propuse, fără a pierde din vedere mizele, și anume dreptul la viață, libertate și securitate al tuturor cetățenilor din Europa și al societăților în care aceștia trăiesc; subliniază că este prioritară asigurarea controlului și protecției materialelor CBRN pe teritoriul UE, precum și a eficienței reacției UE în caz de dezastru, accidental sau intenționat, precum și importanța depunerii unor eforturi în vederea eliminării acestor amenințări;

28.  îndeamnă statele membre să participe pe deplin la fazele de implementare a Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN, cooperând în acest sens cu organismele UE care transpun obiectivele și acțiunile Planului de acțiune în măsuri concrete, pentru a garanta securitatea CBRN în fiecare stat membru al UE;

Prevenirea

29.  îndeamnă Comisia să acționeze în calitate de facilitator și supraveghetor principal în cadrul elaborării și actualizării periodice a listelor UE referitoare la agenții CBRN, având obligația de a stabili un calendar rezonabil pentru aceasta; subliniază că aceste liste ar trebui să includă de asemenea eventuale măsuri în materie de prevenire și reacție pentru fiecare agent CBRN în parte, în funcție de nivelul de periculozitate, de potențialul de utilizare răuvoitoare și de vulnerabilitate;

30.  consideră că Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN trebuie să impună norme mai stricte bazate pe riscuri în ceea ce privește criteriile de evaluare a securității infrastructurilor CBRN care prezintă risc ridicat și subliniază rolul și responsabilitatea autorităților naționale de a controla în mod periodic aceste infrastructuri, având în vedere faptul că elaborarea criteriilor, astfel cum este prevăzută în actualul plan de acțiune modificat și adoptat de Consiliu, nu este suficientă în sine și instituie norme surprinzător de puțin stricte, fapt completat și de nivelul scăzut de responsabilitate atribuit organizațiilor care se ocupă de materiale CBRN, autorităților relevante din statele membre și organismelor UE; subliniază, de asemenea, faptul că toate măsurile luate ar trebui să fie proporționale cu riscurile probabile;

31.  subliniază că dispozitivele și normele de securitate din instalațiile CBRN cu grad ridicat de risc din întreaga Uniune Europeană trebuie să facă mai degrabă obiectul reglementărilor UE decât al „documentelor de bune practici”, prin intermediul unui proces coerent de consultare între organismele UE, autoritățile din statele membre și organismele competente în materie de agenți CBRN cu grad ridicat de risc; îndeamnă ca până la adoptarea și intrarea în vigoare a unor astfel de dispoziții, să fie acordat Comisiei un rol mai mare de monitorizare și control;

32.  salută inițiativele Centrului comun de cercetare (JRC) care au scopul de a sprijini programele AIEA și inspecțiile nucleare ale acesteia; recomandă să lucreze la punerea în comun a bazelor sale de date și a rezultatelor cercetării cu datele obținute de statele membre;

33.  sprijină elaborarea de strategii pentru sensibilizarea întreprinderilor, a comunității științifice și universitare și a instituțiilor financiare cu privire la riscurile legate de proliferarea materialelor CBRN și de traficul cu acestea în cadrul activităților și muncii lor; consideră că, în termeni mai generali, confidențialitatea este o componentă esențială a eficacității anumitor măsuri de siguranță ale planului de acțiune și că este important să se prevină orice fel de risc de divulgare care le-ar putea face neoperante;

34.  consideră că autoritățile din statele membre și Comisia ar trebui să supravegheze activitățile organizațiilor care se ocupă cu materiale CBRN cu grad ridicat de risc și ar trebui să se asigure că acestea respectă normele bazate pe riscuri în materie de securitate și siguranță publică, ceea ce presupune efectuarea periodică de inspecții adecvate în amplasamentele cu grad ridicat de risc;

35.  consideră că secțiunea „Prevenirea” din Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN ar trebui să fie modificată astfel încât să asigure faptul că industria chimică înlocuiește utilizarea substanțelor chimice cu grad ridicat de risc cu produse de substituție care prezintă un risc mai scăzut, când acest lucru este posibil din punct de vedere științific, tehnologic și ecologic și duce la o creștere clară a securității; recunoaște costurile economice pe care o asemenea înlocuire le-ar putea implica și impactul acestora asupra industriilor relevante, dar îndeamnă UE, statele membre și sectorul privat să acorde prioritate siguranței cetățenilor UE; recomandă, în acest sens, crearea unei legături specifice cu Regulamentul REACH existent(24) , ceea ce versiunea planului de acțiune propusă de Comisie încerca să realizeze în mod justificat; invită Comisia să prezinte un studiu privind implementarea Regulamentului REACH în privința respectivă;

36.  subliniază faptul că cele mai mari riscuri CBRN derivă din proliferarea materialelor CBRN ca urmare a acțiunilor teroriștilor; subliniază, așadar, importanța eficientizării regimurilor internaționale de control și a îmbunătățirii controalelor la frontiere și ale exporturilor;

37.  invită Consiliul și Comisia să îndemne toate statele membre să semneze și să își respecte angajamentele asumate conform Convenției privind armele chimice și Convenției privind armele biologice și să depună toate eforturile în vederea promovării Protocolului adițional de verificare la Convenția privind armele biologice, care conține liste de agenți biologici și patogeni periculoși și prevederi privind declarațiile de transparență și inspecțiile de monitorizare; îndeamnă, de asemenea, statele membre, Consiliul, Comisia și comunitatea internațională să elaboreze, ca parte a Anexei de verificare la Convenția privind armele chimice, o listă cu toate substanțele chimice potențial dăunătoare, inclusiv fosforul alb;

38.  solicită în plus Comisiei și Consiliului să continue intensificarea activităților de sprijinire a sistemului de tratate, în special a convențiilor privind armele chimice și biologice, invitând, așadar, toate statele membre ale UE să interzică strict producerea și utilizarea armelor biologice și chimice și să înceapă propria dezarmare;

39.  conștient de faptul că proliferarea crește pericolul unei deturnări de către grupuri teroriste, încurajează UE să-și continue eforturile pentru universalizarea cadrului juridic al luptei împotriva terorismului nuclear și să se asigure de respectarea reglementărilor în vigoare; susține proiectele de cooperare cu țări terțe, de exemplu în bazinul mediteraneean, pentru combaterea traficului de materii nucleare și radiologice; solicită UE să universalizeze Convenția privind armele chimice și Convenția privind armele biologice în vederea Conferinței de revizuire a Convenției privind armele biologice și toxice din 2011;

40.  solicită Comisiei să prezinte date comparative și o evaluare globală a situației actuale din întreprinderile din Europa cu privire la controlul sau intensificarea controlului asupra materialelor CBRN care prezintă un grad ridicat de risc, inclusiv o analiză a legislațiilor naționale privind punerea în aplicare a Convenției privind armele chimice, a Convenției privind armele biologice și a celorlalte instrumente internaționale referitoare la materialele CBRN; această analiză ar trebui să ofere informații cu privire la gradul de respectare de către statele membre și întreprinderi a obligațiilor lor internaționale; recunoaște, cu toate acestea, că este posibil ca aplicarea unor măsuri precum Convenția privind armele biologice și Convenția privind armele chimice să fie insuficientă pentru combaterea riscurilor generate de utilizarea CBRN de către actorii nestatali, în special de rețelele teroriste;

41.  solicită Consiliului și Comisiei să promoveze actualul proiect de convenție privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării, transferului și utilizării armelor pe bază de uraniu și distrugerea acestora și să prezinte această convenție statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite pentru a fi semnată și ratificată; invită toate statele membre ale UE și țările membre ale Organizației Națiunilor Unite să impună un moratoriu privind utilizarea armelor pe bază de uraniu sărăcit, până în momentul în care se decide interzicerea acestor arme la nivel mondial;

42.  încurajează instituirea de măsuri de combatere a finanțării proliferării, pornind de la mecanismele instituite în materie de combatere a finanțării terorismului;

43.  salută activitățile Comisiei, întreprinse în temeiul Instrumentului de stabilitate, de a combate activitățile din domeniul CBRN; consideră că aceste activități sunt complementare Planului de acțiune și invită Comisia să extindă proiectele și în alte regiuni decât fosta Uniune Sovietică (SEDE); ținând seama de experiențele dobândite în urma aplicării Instrumentului de stabilitate, invită Comisia să lanseze o cerere de ofertă în vederea consolidării securității și protecției laboratoarelor civile, pentru a evita o viitoare proliferare;

44.  consideră că Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN ar trebui să prevadă în mod explicit elaborarea orientărilor UE în materie de formare în domeniul securității și norme aplicabile în cele 27 de state membre și să garanteze că sunt oferite programe specifice de formare a personalului de securitate care intră în contact cu materiale CBRN cu grad ridicat de risc, inclusiv a personalului din întreprinderi și centrele de cercetare în care sunt prezente materiale CBRN cu grad ridicat de risc, precum și că sunt elaborate norme privind responsabilii CBRN (rol, competență, formare); subliniază că personalul de intervenție de urgență trebuie, de asemenea, să beneficieze de programe de sensibilizare și de formare în domeniul siguranței;

45.  subliniază că o viitoare revizuire pe termen scurt a Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN nu ar trebui doar să promoveze autoreglementarea în cadrul industriilor interesate și să le încurajeze să adopte coduri de conduită, ci să solicite Comisiei să elaboreze orientări și reglementări paneuropene aplicabile tuturor sectoarelor care se ocupă de agenți CBRN cu grad ridicat de risc;

46.  consideră că este primordial să se țină evidența detaliată a tuturor tranzacțiilor care implică materiale CBRN cu grad ridicat de risc în UE și că în loc ca întreprinderile să fie „îndemnate” să semnaleze tranzacțiile, Comisia și statele membre ar trebui să elaboreze un cadru juridic adecvat de reglementare și monitorizare a tranzacțiilor, consolidând astfel nivelul de securitate și asigurând semnalarea corespunzătoare și promptă a tuturor tranzacțiilor suspecte, precum și pierderea sau sustragerea de materiale CBRN; subliniază că aceste dispoziții ar trebui să pună bazele unei depline transparențe în toate sectoarele care folosesc materiale CBRN, întreprinderile devenind astfel răspunzătoare pentru asemenea tranzacții; consideră că ar trebui să se țină seama de capacitatea sectorului privat de aplicare a legislației și normelor relevante în ceea ce privește monitorizarea obligațiilor lor de raportare, pentru a se asigura o supraveghere adecvată;

47.  subliniază că atât securizarea transportului, cât și a stocării materialelor CBRN reprezintă o parte incontestabilă și inevitabilă a procesului de a face ca accesul la aceste materiale să fie cât mai dificil posibil, combătând astfel problemele de securitate legate de CBRN;

48.  subliniază faptul că riscurile legate de comercializarea substanțelor chimice pe internet trebuie să facă obiectul unor cercetări mai ample și că trebuie luate măsuri specifice în domeniu;

49.  solicită clarificări referitoare la consolidarea regimului de import/export în ceea ce privește rolul statelor membre și, respectiv al Comisiei; solicită statelor membre să pună în aplicare și să asigure executarea normelor internaționale existente și solicită Comisiei să asigure monitorizarea, evaluarea și informarea cu privire la respectarea acestor norme; observă că este important, având în vedere evoluția tehnologiei, să se revadă și revizuiască legislația relevantă și reglementările privind achiziționarea, importul, vânzarea, stocarea în condiții de siguranță și transportarea materialelor CBRN;

50.  subliniază necesitatea de a consolida, în cadrul tuturor serviciilor poștale care se ocupă cu distribuirea corespondenței, mecanismele de inspecție și siguranță, acolo unde acestea există, și de a le crea, acolo unde acestea nu există, având în vedere actele de terorism comise în țări europene prin introducerea unor substanțe explozive în pachete trimise prin poștă;

Detectarea

51.  solicită Comisiei să inițieze, în cooperare cu autoritățile din statele membre un studiu de evaluare privind situația de la fața locului în ceea ce privește detectarea CBRN și securitatea centralelor atomo-electrice din UE și din vecinătate, în eventualitatea unui accident sau a unui atac terorist intenționat; încurajează Comisia să valorifice rezultatele acestei evaluări pentru a elabora orientări comune referitoare la modalitățile de abordare a unor astfel de accidente sau atacuri intenționate, în special cu privire la identificarea mijloacelor pentru a garanta că statele membre alocă resursele umane și materiale adecvate pentru astfel de eforturi;

52.  solicită consolidarea rolului Centrului de monitorizare și informare (CMI), instituit deja în cadrul mecanismului UE de protecție civilă pentru a asigura schimbul eficient de informații și bune practici între statele membre, conducând la elaborarea unor norme paneuropene în materie de detectare a activităților CBRN;

53.  solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze respectarea normelor de către statele membre, precum și să prezinte Parlamentului un raport anual în acest sens, și solicită autorităților naționale să garanteze că reglementările și orientările sunt respectate de către instituțiile și organizațiile relevante care se ocupă de materiale CBRN cu grad ridicat de risc;

54.  consideră că este indispensabilă efectuarea de studii adecvate vizând implicarea în mod obligatoriu a tuturor organismelor relevante de la nivel național și din UE și a părților interesate, în special o analiză privind modalitatea de a facilita și accelera astfel de schimburi și cooperări, pentru a eficientiza reacția la o amenințare la adresa siguranței publice;

Pregătirea pentru intervenție și reacția

55.  solicită Consiliului să încredințeze Comisiei rolul de „coordonator” în domeniul planificării în caz de urgență, pentru a putea avea un rol de supraveghere și a se asigura că planurile locale și naționale în caz de urgență există; subliniază că aceste planuri ar trebui reunite de Comisie, ceea ce i-ar permite să identifice eventualele lacune și să adopte măsurile necesare mai rapid decât autoritățile respective;

56.  salută intenția de a întări capacitatea UE în materie de protecție civilă; ia act totuși de faptul că în multe state membre ale UE departamentele de apărare militară devin profesioniste prin intermediul experiențelor practice în ceea ce privește combaterea dezastrelor provocate de CBRN; în acest sens, invită statele membre și Comisia să împărtășească cele mai bune practici și să investească mai mult într-o coordonare aprofundată atât a expertizei din domeniul civil, cât și a celei din domeniul militar;

57.  îndeamnă Comisia să continue identificarea nevoilor care trebuie satisfăcute pentru îmbunătățirea capacităților în materie de protecție civilă, în vederea conceperii unor proiecte comune de achiziții; solicită, în acest sens, să se acorde o atenție deosebită definirii nevoilor UE în ceea ce privește pregătirea și capacitatea de reacție în domeniul CBRN, inclusiv contramăsuri medicale, astfel încât disponibilitatea contramăsurilor medicale în cazul unui incident CBRN să fie evaluată atât la nivelul UE, cât și al statelor membre;

58.  solicită organizarea de exerciții comune între statele membre ale UE și între statele membre și țările terțe, în vederea prevenirii situațiilor periculoase legate de securitatea materialelor chimice, biologice, radiologice și nucleare;

59.  salută planificarea exercițiilor UE de simulare a incidentelor sau atentatelor CBRN și subliniază că Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN ar trebui să permită ca rezultatele și evaluarea acestor exerciții să contribuie la dezbaterea actuală privind elaborarea de norme paneuropene;

60.  atrage atenția asupra faptului că Comisia ar trebui să aibă un rol motrice în privința elaborării normelor bazate pe necesitățile în materie de capacitați de contrareacție; subliniază că aceasta reprezintă unica modalitate de a obține cel mai înalt nivel de securitate posibil pe întreg teritoriul UE, deoarece este singurul mod de a garanta că statele membre respectă aceleași orientări și aplică aceleași principii pentru a crea capacitățile și pentru a pregăti resursele umane și materiale necesare pentru a face față unui dezastru, accidental sau intenționat;

61.  subliniază necesitatea creării de rezerve regionale/la nivelul UE de resurse pentru reacție în caz de dezastru, ale căror dimensiuni ar trebui să reflecte, în măsura posibilului, actualul nivel de amenințare, fie sub formă de echipament medical sau de alte tipuri de echipament relevante, sub coordonarea mecanismului UE de protecție civilă, finanțat de UE și în conformitate cu orientări comune ale UE; subliniază importanța menținerii unor rezerve bine gestionate, pentru a garanta că resursele pentru reacție în caz de dezastru, fie că este vorba de echipament medical sau de alte tipuri de echipament relevante, sunt pe deplin funcționale, moderne și actualizate; îndeamnă ca, până la realizarea punerii în comun a resurselor la nivel UE/regional, Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN să indice în ce mod statele membre ar putea pune în comun resursele și măsurile de reacție în cazul unui accident sau atac terorist CBRN, pentru a transpune în practică noua clauză de solidaritate; subliniază că asistența pentru anumite state membre ale UE trebuie să se acorde doar în urma unei solicitări din partea autorităților politice relevante din țările afectate și nu ar trebui să contravină capacității unui stat membru de a-și proteja proprii cetățeni;

62.  solicită revizuirea dispozițiilor privind Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene, pentru a-i conferi un plus de accesibilitate în cazul dezastrelor naturale și a-l face disponibil în cazul catastrofelor industriale și al celor provocate de om, și îndeamnă statele membre să utilizeze resursele disponibile din cadrul fondurilor structurale pentru a consolida prevenirea și pregătirea;

63.  invită Comisia, în vederea pregătirii pentru eventualitatea nefericită a unui accident, a diseminării sau a utilizării deliberate de CBRN, să instituie mecanisme de informare care să asigure legătura dintre activitatea mecanismului UE de protecție civilă și a celorlalte sisteme de alertă precoce de la nivelul UE în domeniul sănătății, al mediului, al producției alimentare și al bunăstării animalelor; de asemenea, invită Comisia să instituie mecanisme de schimb de informații și analize cu organizațiile internaționale, cum ar fi Organizația Mondiala a Sănătății, Organizația Meteorologică Mondială și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură;

64.  solicită crearea unor echipe specializate de reacție la nivel UE/regional, care să includă personal medical, personal de aplicare a legii și personal militar, și remarcă faptul că în cazul creării unor astfel de echipe ar trebui programate periodic cursuri de formare specială și exerciții operaționale;

65.  solicită Comisiei să asigure o finanțare suficientă pentru dezvoltarea unui echipament de detectare și de identificare a agenților biologici îmbunătățit, în eventualitatea unui atac sau a unui incident; regretă faptul că echipamentul actual de detectare are limite de capacitate și de viteză, ce au drept consecință pierderea de timp prețios în cazul unei urgențe; subliniază că personalul de urgență trebuie să fie echipat în mod corespunzător și să beneficieze în prealabil de protecție medicală, pentru a-și desfășura activitatea în condiții de siguranță personală maximă în zonele de dezastru în care pot fi prezenți agenți patogeni dăunători; subliniază că echipamentul de identificare a agenților și de diagnosticare îmbunătățit este, de asemenea, necesar în spitale și în alte facilități de primire a victimelor unui incident;

66.  solicită diverselor organe UE și naționale implicate în culegerea informațiilor să își revizuiască structurile organizaționale și să desemneze persoane adecvate, acolo unde acestea lipsesc, care să dispună de experiență și expertiză în identificarea și evaluarea amenințărilor și riscurilor CBRN;

67.  invită Comisia să prezinte regulat rapoarte Parlamentului cu privire la evaluările amenințării și riscurilor reprezentate de CBRN;

68.  solicită lansarea unor programe de formare și de sensibilizare la scară europeană, tratând posibilitățile oferite de internet ca resurse-cheie pentru informarea cetățenilor cu privire la problematica CBRN; subliniază importanța ce revine coordonării mecanismelor de alertă și informare rapidă a cetățenilor UE cu privire la incidentele CBRN; ia cunoștință cu interes de studiul de fezabilitate pentru un Centru european de formare în domeniul securității nucleare în cadrul JRC;

Impactul asupra mediului și a sănătății

69.  ia act de existența unor investiții excesive necoordonate în vaccinuri pe durata pandemiei A/H1N1; salută proiectul de concluzii ale Consiliului intitulat „Învățămintele desprinse de pe urma pandemiei A/H1N1- Securitatea sanitară în Uniunea Europeană” (12665/2010) care are în vedere elaborarea unui mecanism pentru achiziționarea comună a vaccinurilor și a medicamentelor antivirale ce urmează a fi aplicat în statele membre în mod voluntar și încurajează statele membre să dezvolte împreună soluții regionale de pregătire, acestea incluzând utilizarea comună a capacităților existente și coordonarea achiziției publice rentabile de contramăsuri medicale, asigurând în același timp niveluri ridicate de pregătire CBRN în întreaga UE;

70.  ia act de faptul că legislația UE (Decizia 90/424/CEE a Consiliului modificată de Decizia 2006/965/CE a Consiliului) conține dispoziții privind o abordare comunitară în materie de eradicare, controlare și monitorizare a bolilor animalelor și zoonozelor, inclusiv achiziționarea și stocarea de contramăsuri medicale veterinare pentru a proteja animalele împotriva infectării; regretă faptul că nicio astfel de abordare comunitară nu este în măsură să coordoneze achiziționarea și stocarea de contramăsuri medicale pentru a proteja populația umană a UE împotriva infectării cu agenți patogeni biologici periculoși;

71.  subliniază faptul că un incident sau atac care implică agenți patogeni biologici - unul dintre exemple fiind antraxul - va contamina zona afectată timp de zeci de ani, cauzând daune majore vieții și sănătății plantelor, animalelor și oamenilor, precum și costuri economice pe termen lung; invită Comisia să includă strategiile de recuperare și decontaminare în politica CBRN;

72.  subliniază faptul că un incident care implică materiale CBRN care afectează starea solului și/sau furnizarea de apă potabilă poate produce efecte devastatoare și profunde asupra sănătății și bunăstării tuturor oamenilor din zona afectată; invită Comisia să ia în considerare acest aspect la elaborarea Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN;

73.  subliniază importanța garantării faptului că există un control eficient al incidentelor legate de contaminarea prin apă, care implică poluarea mediului, contaminarea solului, eliminarea deșeurilor și/sau eliberarea de substanțe radioactive;

74.  regretă atenția insuficientă acordată pregătirii și reacției în comunicarea Comisiei și concluziile Consiliului privind Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN, care se concentrează în special pe detectare și prevenire; invită Comisia și Consiliul să acorde o importanță mai mare dezvoltării mecanismelor de pregătire și reacție necesare pentru protecția sănătății publice și a mediului, în cazul în care s-ar produce efectiv un incident CBRN pe teritoriul UE;

75.  regretă faptul că Planul de acțiune în domeniul CBRN nu cuprinde măsuri de asigurare a securității instalațiilor și materialelor radiologice și nucleare, nici privind optimizarea planurilor de reacție în cazul diferitelor tipuri de urgențe radiologice și a consecințelor acestora pentru populație și pentru mediu;

76.  este alarmat de cazurile în care persoane fizice și activiști au reușit să achiziționeze materiale obținute din deșeuri nucleare de la mai multe instalații de reprocesare din Europa și solicită măsuri concertate urgente pentru a crește securitatea materialelor și instalațiilor radioactive și nucleare;

77.  regretă lipsa unor obiective clare în comunicarea Comisiei și în concluziile Consiliului cu privire la Planul de acțiune în domeniul CBRN cu privire la protecția adecvată a rețelelor de transport public și la sănătatea utilizatorilor lor, având în vedere nenumăratele atacuri teroriste care au vizat transportul în ultimii ani și riscul general crescut de incidente CBRN survenite în timpul transportului de materiale CBRN; invită statele membre să garanteze protecția înainte de expunere a personalului de intervenție de urgență la incidente CBRN, precum și tratamentul post-expunere a victimelor, în special împotriva agenților patogeni biologici;

78.  subliniază faptul că un incident CBRN ar putea avea efecte pe termen lung asupra creșterii culturilor destinate alimentării și, prin urmare, poate afecta negativ siguranța și securitatea alimentară a UE; invită Comisia să ia în considerare acest lucru la elaborarea Planului de acțiune al UE în domeniul CBRN;

79.  încurajează cooperarea și schimbul de bune practici cu țările care au dezvoltat o expertiză în materie de evaluare a riscurilor CBRN, de prevenire, depistare, comunicare și reacție, cum ar fi Statele Unite, Australia și India;

80.  încurajează politicile comune în domeniul refacerii terenurilor afectate de contaminarea chimică, biologică, radiologică și nucleară, astfel încât să se restabilească cât mai curând posibil utilizarea normală a solului și a terenurilor, reducând, astfel, riscurile pentru sănătatea oamenilor și mediul înconjurător;

81.  invită Comisia și Consiliul să aibă în vedere elaborarea unor modele de reacție care să ofere un răspuns ideal în cazul unui incident CBRN și în care să se acorde o atenție deosebită instituțiilor de educație, instituțiilor de îngrijire medicală și centrelor de îngrijire a bătrânilor;

82.  invită statele membre ca, atunci când elaborează planuri de evacuare în cazul unui incident CBRN, să acorde o atenție deosebită nevoilor persoanelor în vârstă, ale copiilor, ale persoanelor aflate sub îngrijire medicală, ale persoanelor cu handicap și ale altor astfel de grupuri vulnerabile;

83.  invită statele membre să acorde o importanță deosebită construirii de adăposturi de protecție civilă atât în interiorul instituțiilor (publice și administrative), cât și la nivel local și regional, în care populația Uniunii să se poată refugia în cazul unor calamități;

84.  îndeamnă Comisia să încerce să obțină un acord privind standarde de securitate minime comune cu țările terțe învecinate care au pe teritoriul lor obiecte ce ar putea reprezenta pericole majore pentru securitatea ecologică și umană în UE în cazul unui accident;

85.  solicită Comisiei să prevadă în planul său de acțiune o adaptare mai flexibilă a măsurilor de securitate la dezvoltarea tehnologică;

86.  îndeamnă Comisia să facă o evaluare riguroasă a impactului măsurilor de securitate existente asupra mediului și sănătății și să se asigure că măsurile noi sunt introduse numai pe baza rezultatelor unei astfel de evaluări, care ar trebui efectuată periodic;

o
o   o

87.  invită Comisia să întocmească o foaie de parcurs a UE privind CBRN pentru perioada cuprinsă între momentul actual și 2013, când va fi revizuit Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN, care să cuprindă provocările și măsurile în materie de politică și în legătură cu care Comisia să raporteze în mod regulat Parlamentului cu privire la evoluțiile în curs și progresele realizate până la momentul respectiv;

88.  solicită statelor membre și Comisiei să revizuiască rapid și să aplice Planul de acțiune al UE în domeniul CBRN conform recomandărilor sale și se așteaptă ca acestea să îl implementeze cu promptitudine; solicită, în plus, Comisiei și Consiliului să prezinte Parlamentului viitorul Plan de acțiune al UE în domeniul CBRN cel puțin cu un an înainte ca acesta să ajungă în faza de implementare, astfel încât Parlamentul să își poată da avizul în timp util;

89.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) 14627/2002. (2) JO L 164, 22.6.2002, p. 3. (3) JO L 330, 9.12.2008, p. 21. (4) 5842/2/2010. (5) 15480/2004. (6) 14469/4/2005. (7) 5771/1/2006. (8) http://www.unisdr.org/eng/hfa/hfa.htm. (9) Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 412, 30.12.2006, p. 1). (10) https://www.cbrnemap.org. (11) JO L 71, 10.3.2007, p. 9. (12) JO L 314, 1.12.2007, p. 9. (13) JO L 134, 29.5.2009, p. 1. (14) JO L 345, 23.12.2008, p. 75. (15) 15505/1/2009 REV 1. (16) JO C 115, 4.5.2010, p. 1. (17) Texte adoptate, P7_TA(2010)0015. (18) Texte adoptate, P7_TA(2010)0326. (19) 15465/2010. (20) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Sănătate mondială - abordarea provocărilor create de globalizare” (SEC(2010)0380), Documentul de însoțire pentru Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Rolul UE în materie de sănătate globală” (COM(2010)0128). (21) http://www.who.int/csr/en/ (22) JO L 400, 30.12.2006, p. 86. (23) http://ec.europa.eu/archives/commission_2004-2009/president/pdf/rapport_barnier_en.pdf (24) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentul European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).