Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Comisiei cu privire la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării (O-00014/20112011 – B7-0011/2011 și O-00029/2011 – B7-0013/2011),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2010 referitoare la strategia europeană pentru regiunea Dunării(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării” (COM(2010)0715) și planul de acțiune care o însoțește (SEC(2010)1489),

–  având în vedere Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248),

–  având în vedere solicitarea adresată Comisiei de Consiliul European din 18-19 iunie 2009 de a elabora, până în 2010, o strategie europeană pentru regiunea Dunării,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la transportul pe căi navigabile interioare: NAIADES, un program european integrat de acțiune pentru transportul pe căi navigabile interioare(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din octombrie 2009, intitulat „O strategie a UE pentru Regiunea Dunării”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri” (CoR 89/2009),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European referitor la „Cooperarea macroregională: extinderea Strategiei pentru Marea Baltică la alte macroregiuni din Europa” (ECO/251),

–  având în vedere programul de lucru al Consiliului, elaborat de președințiile spaniolă, belgiană și ungară,

–  având în vedere Convențiile de la Espoo, Aarhus și Berna privind protecția mediului,

–  având în vedere Directiva-cadru privind apa și Convenția de la Helsinki,

–  având în vedere Convenția de la Belgrad de reglementare a navigației pe Dunăre,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona recunoaște coeziunea teritorială ca obiectiv al Uniunii Europene (articolul 3 din TUE);

B.  întrucât prin strategiile macroregionale se urmărește utilizarea mai bună a resurselor existente în vederea soluționării problemelor legate de dezvoltarea teritorială, precum și găsirea unor răspunsuri comune la provocări comune;

C.  întrucât pentru creșterea eficacității politicii regionale ar trebui susținută și dezvoltată adoptarea unei abordări integrate, care să includă elaborarea de strategii privind macroregiunile la nivelul UE;

D.  întrucât Strategia pentru regiunea Mării Baltice oferă deja un model de coordonare a politicilor UE și de finanțare în cadrul unităților teritoriale geopolitice, și anume macroregiunile, definite pe baza unor criterii specifice;

E.  întrucât regiunea Dunării, care cuprinde 14 țări europene și 115 milioane de cetățeni, atât din UE, cât și din afara ei – Germania, Austria, Slovacia, Republica Cehă, Slovenia, Ungaria, România, Bulgaria, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Moldova și Ucraina – reprezintă un spațiu în care pot fi dezvoltate sinergii consolidate între politicile UE din diverse domenii, cum ar fi coeziunea, transporturile, economia, energia, mediul, cultura, educația, agricultura, pescuitul, extinderea și vecinătatea;

F.  întrucât Strategia UE pentru regiunea Dunării ar trebui, prin urmare, să combine și să coordoneze elemente economice, de mediu, sociale și culturale;

G.  întrucât această strategie ar trebui să contribuie substanțial la îmbunătățirea guvernanței la mai multe niveluri și la o implicare mai intensă a partenerilor și a actorilor societății civile care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării și ar trebui să contribuie la prosperitatea, dezvoltarea durabilă, crearea de locuri de muncă și securitatea din zonă;

H.  întrucât regiunea Dunării este o poartă istorică semnificativă ce unește estul și vestul Europei;

I.  întrucât, în urma extinderilor succesive, Dunărea a devenit, aproape integral, o cale de navigație interioară a Uniunii Europene, iar regiunea Dunării poate contribui substanțial la reflectarea schimbărilor survenite ulterior acestor extinderi;

J.  întrucât regiunea Dunării reprezintă o macroregiune interconectată, cu capacități economice eterogene;

K.  întrucât dezvoltarea economică a regiunii Dunării va crește în mod semnificativ bogăția economică a acestei macroregiuni și va stimula ocuparea forței de muncă;

L.  întrucât, dacă regiunea Dunării ar fi considerată drept o macroregiune unică, ea ar putea contribui la depășirea diferențelor regionale existente în ceea ce privește performanțele economice și la sprijinirea unei dezvoltări integrate;

M.  întrucât, din 1991, Delta Dunării și Budapesta, inclusiv malurile Dunării, fac parte din patrimoniul mondial al UNESCO, iar regiunea Dunării cuprinde mai multe zone speciale de protecție și zone speciale de conservare în cadrul Natura 2000; întrucât Dunărea și Delta Dunării constituie un ecosistem unic și fragil, care adăpostește specii de plante rare, amenințate din cauza poluării,

1.  salută faptul că Strategia pentru regiunea Dunării a fost aprobată de Comisie și sprijină planul de acțiune aferent, care este structurat pe patru piloni (interconectarea regiunii Dunării, protejarea mediului, creșterea prosperității și consolidarea regiunii Dunării) și care răspunde necesității de a îmbunătăți mobilitatea, securitatea energetică, protecția mediului, dezvoltarea economică și socială, schimburile culturale, securitatea și protecția civilă în regiunea Dunării;

2.  reamintește că Parlamentul European a solicitat încă din 2008 o astfel de strategie și invită Președinția ungară a Consiliului Uniunii Europene și Consiliul European să aprobe Strategia UE pentru regiunea Dunării în cadrul Consiliului European din iunie și să demareze cât mai rapid punerea sa în aplicare;

3.  salută în special faptul că această strategie este rezultatul unei consultări ample a părților interesate, inclusiv a autorităților naționale, regionale și locale, a mediului academic și de afaceri, precum și a ONG-urilor, subliniind că procesul de consultare reprezintă un factor important pentru reușita strategiei; în acest sens, solicită înființarea unui forum al societății civile din această regiune, care să reunească actori publici și privați și să le ofere posibilitatea de a se implica în elaborarea strategiilor macroregionale;

4.  consideră că dimensiunea teritorială a acestei strategii va contribui la dezvoltarea concretă a ideii de coeziune teritorială, pe care Tratatul de la Lisabona o pune pe aceeași treaptă cu coeziunea economică și socială; din această perspectivă, invită Comisia să se implice într-un dialog activ cu privire la rolul și efectul politicilor macroregionale ale UE după 2013;

5.  subliniază că principala valoare adăugată a strategiilor macroregionale ale UE se regăsește în cooperarea la mai multe niveluri, în coordonare și în investiții strategice mai bune folosind fondurile disponibile, nu în alocarea de resurse suplimentare; subliniază concluziile Președinției suedeze cu privire la principiul „fără instituții noi, fără legi noi, fără bugete noi”;

6.  solicită statelor membre și regiunilor să folosească fondurile structurale disponibile pentru perioada 2007-2013 pentru a sprijini cât mai mult această strategie, în special pentru a promova crearea de locuri de muncă și creșterea economică în zonele cele mai afectate de criza economică, recomandând, totodată, acolo unde este cazul, să se prevadă modificări ale programelor operaționale în perioada de programare actuală; subliniază că folosirea caracteristicilor specifice ale regiunilor ar putea duce la o utilizare mult mai eficace a fondurilor structurale și la crearea de valoare adăugată la nivel regional; subliniază că resursele financiare care nu au fost absorbite ar putea reprezenta, de asemenea, o sursă de finanțare pentru proiectele macroregionale;

7.  consideră că extinderea Uniunii Europene, precum și provocări transnaționale majore cum ar fi criza economică, problemele de mediu, transporturile durabile, conectarea rețelelor energetice, sustenabilitatea resurselor și utilizarea ecologică a resurselor de apă demonstrează că interdependența statelor individuale este din ce în ce mai pronunțată, că abordările sectoriale nu mai sunt adecvate și că, în acest context, crearea de macroregiuni deschide perspective noi și mai eficiente de cooperare la mai multe niveluri, adoptând o abordare integrată și coordonată asupra dezvoltării durabile la un nivel regional mai extins și asigurând utilizarea mai eficientă a potențialului imens al regiunii Dunării în materie de dezvoltare și de prevenire a dezastrelor naturale;

8.  subliniază, prin urmare, că această strategie ar trebui să fie integrată în contextul obiectivelor politicii de coeziune, în special al obiectivului referitor la cooperarea teritorială, și să se bazeze pe o abordare integrată, intersectorială și teritorială care să urmărească o mai bună coordonare a politicilor între diferitele niveluri de guvernanță dintr-o anumită regiune, accentul punându-se pe problemele relevante;

9.  subliniază că, prin aderarea la obiectivele Strategiei UE 2020, Strategia pentru regiunea Dunării este conformă cu tendințele europene de dezvoltare și cu angajamentul UE pentru creștere economică inteligentă, durabilă și incluzivă;

10.  subliniind caracterul integrator și unificator al strategiei, își exprimă convingerea că, dacă ar fi sprijinită printr-un angajament politic puternic al statelor membre și al autorităților regionale și locale, Strategia pentru regiunea Dunării ar putea avea o contribuție semnificativă la depășirea vechilor diviziuni ale continentului, concretizând astfel integrarea UE, precum și la succesul general și la eficiența strategiei europene de relansare economică după perioada recentă de criză economică și financiară, oferind un nou impuls creșterii economice durabile la nivel local, regional, național, transnațional și european, nu numai în Europa Centrală și de Sud-Est, ci și într-un context geografic mult mai vast;

11.  constată impactul profund al crizei financiare și economice globale asupra tuturor țărilor din regiune, în special asupra țărilor riverane Dunării; invită toate părțile interesate să nu își slăbească angajamentul față de Strategia UE pentru regiunea Dunării din cauza crizei;

12.  subliniază că regiunea Dunării este poarta Europei spre Balcanii de Vest și că, prin urmare, Strategia UE pentru regiunea Dunării conduce nu numai la îmbunătățirea relațiilor de vecinătate în Europa Centrală și de Sud-Est, ci asigură și o valoare adăugată importantă în politica UE față de Europa de Est, reprezentând astfel o ocazie excelentă pentru întreaga Uniune de a-și dezvolta cooperarea politică și economică cu Balcanii și, astfel, de a contribui la extinderea și consolidarea procesului de integrare europeană în regiune;

13.  subliniază faptul că Strategia pentru regiunea Dunării, alături de diferitele forme de cooperare transfrontalieră pe care le implică, ar putea deveni rapid un factor care contribuie la dezvoltarea economică, socială și teritorială, creând bunăstare, îmbunătățind calității vieții, catalizând eforturile locale și regionale, inclusiv în raport cu nevoile de dezvoltare, și contribuind astfel la stabilirea de relații transfrontaliere puternice, inclusiv la realizarea de proiecte de mici dimensiuni (programe la nivel interpersonal), în diverse domenii, precum cultura, educația, ocuparea forței de muncă, protecția mediului, lanțurile industriale de aprovizionare, proiecte de cooperare municipală și inițiative de modernizare a transporturilor internaționale;

14.  consideră că dezvoltarea unor strategii ample, cum ar fi strategiile macroregionale, ar trebui să contribuie la consolidarea rolului nivelului local și regional în punerea în aplicare a politicii UE în general;

15.  subliniază faptul că acest model de cooperare nou trebuie să asigure transformarea handicapurilor naturale ale regiunilor periferice în avantaje și oportunități și să stimuleze dezvoltarea acestor regiuni;

16.  subliniază necesitatea de a implica părțile interesate de la nivel regional și local, cum ar fi Consiliul orașelor și regiunilor dunărene și societatea civilă din regiunea Dunării, în toate etapele procesului decizional (pregătire, aplicare, monitorizare, evaluare), pentru a găsi soluții la provocările comune, pentru a selecta și a realiza eficient proiecte concrete și pentru a elabora un mecanism de bună guvernanță; îndeamnă guvernele să sprijine și să faciliteze măsuri care să permită ONG-urilor, asociațiilor comerciale și societății civile să se implice în mod activ, luând în considerare, de asemenea, rețelele asociațiilor femeilor și grupurile minoritare;

17.  recomandă, în acest context, creșterea gradului de implicare a colectivităților locale, prin înființarea unor instrumente de comunicare și consultare mai ample și mai specifice, inclusiv prin intermediul mass-media locale (televiziunea, posturile de radio și ziarele tipărite sau în format online de la nivel local); recomandă crearea unui site internet special dedicat Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care să funcționeze ca un forum de schimburi de experiență în ceea ce privește proiectele actuale și viitoare întreprinse de guvernele centrale și locale, de ONG-uri și de alte entități care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării;

18.  reamintește rezultatele experienței dobândite în cazul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice în ceea ce privește transparența în procesul decizional, inclusiv în legătură cu alocarea fondurilor UE;

19.  încurajează angajamentul politic de a spori încrederea cetățenilor și a părților interesate în autoritățile politice și locale;

20.  consideră că punerea în aplicare cu succes a Strategiei UE pentru regiunea Dunării depinde de competențele, capacitatea și disponibilitatea actorilor municipali de a interveni pe piețele regionale ale muncii cu inițiative de proiecte care creează cerere de forță de muncă pe plan local, care asigură baza unei creșteri economice inteligente și nedăunătoare mediului și care îmbunătățesc cooperarea dintre regiunile de graniță din diferite state membre; atrage atenția asupra diferențelor care există în regiunea Dunării la nivelul dezvoltării economice și al inovării și asupra necesității de a crește potențialul tuturor zonelor, inclusiv al celor foarte dezvoltate, deoarece acestea pot contribui la dezvoltarea zonelor celor mai puțin favorizate; subliniază că este necesar să fie promovate noi zone cu potențial de dezvoltare și de inovare și să se profite de posibilitatea de a utiliza valoarea adăugată adusă de Strategia pentru regiunea Mării Baltice și de Strategia UE pentru regiunea Dunării;

21.  solicită dezvoltarea infrastructurii energetice, a eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie în vederea creării unei piețe integrate și funcționale a energiei;

22.  ia act de previziunile pe termen mediu și lung care arată că regiunile sudice ale Europei, inclusiv statele membre din sud-estul Europei, vor fi deosebit de afectate de consecințele schimbărilor climatice; își exprimă convingerea că Strategia UE pentru regiunea Dunării are un rol important în acest sens și că ar trebui elaborată cu obiectivul de a diminua efectele negative ale schimbărilor climatice în regiunea Dunării, având în vedere complexitatea rolului și naturii rețelei hidrografice (aprovizionare cu apă, aspecte ecologice, infrastructură de transport, irigare și dimensiune agricolă, faună și floră protejată etc.);

23.  subliniază că Europa Centrală și de Sud-Est este, din punct de vedere ecologic, una dintre cele mai bogate regiuni, dar și una dintre cele mai vulnerabile zone ale Europei, fiind caracterizată de un ecosistem de o complexitate ecologică deosebită și de mare valoare, care necesită deci un nivel ridicat de protecție; salută obiectivul Strategiei UE pentru regiunea Dunării de a crea o regiune a Dunării atractivă, durabilă și, în același timp, dezvoltată și prosperă, prin gestionarea riscurilor de mediu, cum ar fi inundațiile și poluarea industrială, prin menținerea calității și a volumului rezervelor de apă și prin asigurarea utilizării lor durabile, prin conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor; subliniază că protejarea mediului în bazinul Dunării reprezintă un aspect important care ar trebui să stimuleze dezvoltarea agricolă și rurală responsabilă a regiunii; solicită îmbunătățirea situației ecologice a Dunării, precum și măsuri pentru a reduce poluarea și a împiedica, în viitor, deversările de petrol și alte substanțe toxice și nocive; subliniază că o situație ecologică bună a Dunării este o condiție prealabilă necesară pentru orice activitate umană de-a lungul fluviului și recomandă să se acorde prioritate cerințelor de mediu;

24.  este convins că măsurile destinate să asigure conservarea capacității naturale de reținere a inundațiilor din bazinul Dunării și să prevină noi inundații sunt cele mai adecvate ținând seama de sensibilitatea și vulnerabilitatea unică a regiunii Dunării; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că nu se alocă fonduri ale UE pentru proiecte care nu sunt consecvente cu punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene;

25.  relevă interdependența economică a statelor din regiunea Dunării și subliniază că este important să se investească în tehnologii ale informației și comunicațiilor și în dezvoltarea IMM-urilor și a departamentelor lor de cercetare; consideră că sunt importante, de asemenea, promovarea inovării, a antreprenoriatului și dezvoltarea unei economii a cunoașterii în vederea asigurării unei dezvoltări durabile și eficiente;

26.  subliniază că dezvoltarea economică și investițiile inteligente sunt domenii foarte promițătoare de creștere economică și consideră că tehnologiile și modernizarea ecologice, cum ar fi creșterea eficienței energetice, energiile regenerabile și gestionarea mai bună a deșeurilor, pot contribui la dezvoltarea durabilă a regiunii și la reducerea impactului negativ al activității economice asupra mediului;

27.  remarcă rolul important pe care Strategia pentru regiunea Dunării îl joacă în promovarea economiei ecologice, a inovării ecologice și, la o scară mai largă, a activităților de cercetare și inovare care au ca scop dezvoltarea unei economii noi și competitive, cu emisii reduse de carbon, precum și adoptarea unor abordări mai ecologice în dezvoltarea unor proiecte transfrontaliere de cooperare industrială; îndeamnă statele riverane să acorde prioritate maximă înființării unor stații hidrologice și de control al calității apei comune, în lipsa cărora numeroase evoluții comerciale sunt sortite eșecului;

28.  subliniază importanța promovării turismului durabil în regiune, având în vedere potențialul economic al pistei ciclabile care se întinde aproape de-a lungul întregului curs al fluviului; consideră că este important ca regiunea Dunării să devină o destinație turistică europeană și să fie dezvoltată o marcă europeană pentru această regiune;

29.  sprijină înființarea unor rețele de dezvoltare comercială și a unor organisme neguvernamentale de promovare a comerțului, în măsură să coordoneze și să promoveze posibilitățile viitoare de dezvoltare și cooperarea dintre întreprinderi, în special dintre IMM-uri, institute de cercetare, universități și autorități publice, cu scopul de a consolida potențialul grupurilor regionale de inovare bazate pe cunoaștere și de a spori competitivitatea regională;

30.  subliniază că toate mijloacele de transport ar trebui aduse la standardele UE, iar mijloacele de transport ecologice, cum ar fi transportul feroviar sau cel pe căile navigabile interioare, ar trebui să aibă prioritate, atunci când este cazul, în planificarea sistemului de transport din regiune, cu respectarea deplină a tuturor elementelor relevante ale acquis-ului UE;

31.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească infrastructura și performanța economică a regiunii Dunării și să finalizeze implementarea proiectelor TEN-T vizând această regiune, în timp util și într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului; ținând seama de revizuirea orientărilor TEN-T, solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare necesitatea dezvoltării de sisteme de transport din regiunea Dunării;

32.  menționează trei niveluri importante de dezvoltare a infrastructurii, în cazul cărora abordarea coordonată a Strategiei pentru regiunea Dunării ar putea facilita apariția unor sinergii: (i) coridorul multimodal de-a lungul Dunării (proiectul prioritar TEN-T nr. 18); (ii) legături între coridorul multimodal de-a lungul Dunării și statele membre vecine (proiecte prioritare TEN-T vizând regiunea Dunării); (iii) strangulări ale traficului transfrontalier în rețelele TEN-T, naționale și regionale;

33.  subliniază că Declarația comună privind dezvoltarea navigației interioare și protecția mediului în bazinul Dunării a fost elaborată de Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea, de Comisia Dunării și de Comisia Internațională pentru Bazinul Râului Sava și conține orientări generale cu privire la proiectele de infrastructură a căilor navigabile care se adresează atât programatorilor tehnici, cât și altor părți interesate care doresc să se implice în procesele de planificare a dezvoltării căilor navigabile; subliniază că aceste orientări prevăd o echipă de planificare integrată care să evalueze nevoile și să propună cât mai multe măsuri benefice din toate punctele de vedere atât pentru îmbunătățirea navigației, cât și pentru ameliorarea situației de mediu; recomandă Comisiei să respecte angajamentele asumate prin Declarația comună;

34.  consideră că, în conformitate cu principiul comodalității și al inovării eficiente, combinația constând din porturi interioare și o logistică ameliorate, navigație interioară și transport feroviar asigură un potențial considerabil de dezvoltare economică și pentru țările vecine UE din regiunea Dunării și ar putea contribui la reducerea blocajelor din transporturi;

35.  atrage atenția asupra nevoii de a încuraja dezvoltarea unor nave nepoluante și eficiente în cadrul celui de al șaptelea Program cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, cu un accent deosebit asupra tehnologiilor informației și comunicațiilor și asupra designului, ecoeficienței și dotării navelor;

36.  subliniază faptul că, prin canalul Main-Dunăre, Rinul și Dunărea leagă în mod direct 11 țări, de la Marea Nordului până la Marea Neagră, pe o lungime de 3 500 km, și insistă asupra necesității de a extinde Strategia UE pentru regiunea Dunării la regiunea Mării Negre; subliniază faptul că dezvoltarea durabilă a regiunii Dunării va continua să consolideze importanța geostrategică a regiunii Mării Negre;

37.  încurajează dezvoltarea mediului cultural din regiunea Dunării prin promovarea dialogului cultural, prin sprijinirea programelor de schimburi universitare și a proiectelor pentru tineri care se bazează pe cooperare transnațională, prin promovarea turismului durabil și prin protejarea patrimoniului istoric și arhitectural;

38.  subliniază nevoia vitală de cooperare în domeniul proiectelor culturale, cu scopul de a sprijini dialogul intercultural și înțelegerea reciprocă dintre țări în relațiile dintre țările din regiunea Dunării; subliniază, în acest sens, rolul jucat de implicarea activă a tinerilor, prin intermediul mecanismelor culturale și educaționale, în crearea de rețele multinaționale;

39.  încurajează alocarea mai multor resurse pentru proiecte și rețele de proiecte destinate grupurilor vulnerabile, în special romilor;

40.  subliniază necesitatea adoptării unei abordări coordonate cu scopul de a asigura utilizarea mai eficientă a tuturor fondurilor UE disponibile în țările din regiunea Dunării, astfel încât să se asigure îndeplinirea în cea mai mare măsură posibilă a obiectivelor strategiei; subliniază, de asemenea, necesitatea unei flexibilități suficiente pentru a permite dezvoltarea unor proiecte legate de Strategia pentru regiunea Dunării în cadrul programelor operaționale existente;

41.  încurajează elaborarea unor dispoziții specifice în cadrul viitorului regulament general privind fondurile structurale, pe baza unor dispoziții privind cooperarea teritorială care să fie clare, să țină seama de diferențele în materie de cultură administrativă și care să nu impună sarcini administrative suplimentare asupra beneficiarilor, în vederea consolidării cooperării dintre țări și regiuni; de asemenea, încurajează elaborarea de noi strategii comune de acțiune care să crească atractivitatea regiunii la nivel european și internațional și care să poată fi ulterior un model de cooperare transfrontalieră și transnațională;

42.  atrage atenția asupra acțiunii pregătitoare existente intitulate „Definirea unui model de guvernanță pentru regiunea dunăreană a UE - o coordonare mai bună și mai eficace” și solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze corespunzător acest buget pentru a finanța activități legate de definirea unui model de guvernanță necesar pentru elaborarea și punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării; subliniază importanța acordării asistenței tehnice necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor și a proiectelor în cadrul Strategiei UE pentru regiunea Dunării; consideră că, la planificarea cadrului financiar al strategiei, costul asistenței tehnice trebuie să fie mai bine recunoscut și luat în considerare și că suma prevăzută pentru asistență trebuie să fie pusă la dispoziția partenerilor dacă este utilizată pentru obiective și acțiuni coordonate la nivel macroregional;

43.  salută anunțarea de către Comisie, la 3 februarie 2011, a coordonatorilor de domenii prioritare pentru Strategia UE pentru regiunea Dunării; consideră că, începând din acest moment, țările și regiunile care coordonează domeniile prioritare ar trebui să stimuleze punerea în aplicare a strategiei convenind asupra un program de lucru, identificând surse de finanțare, consolidând cooperarea dintre țări și regiuni în zona vizată și lansând acțiunile cele mai urgente pentru a ajuta regiunea Dunării să își exploateze la maximum potențialul economic și, în special, respectând termenul limită pentru implementarea proiectelor-far din zona respectivă;

44.  invită Comisia, având în vedere necesitatea de a efectua o evaluare intermediară a punerii în aplicare a Strategiei pentru regiunea Dunării, să elaboreze instrumente și criterii concrete pentru evaluarea proiectelor, bazate pe indicatori care permit comparațiile;

45.  invită Comisia să analizeze primele rezultate și experiențe legate de punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care, împreună cu Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, va contribui la identificarea de posibile surse și modalități de finanțare a strategiilor macroregionale în cadrul existent;

46.  solicită Comisiei să informeze și să consulte periodic Parlamentul European cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare și în actualizarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării, precum și a proiectelor finanțate de UE în legătură cu regiunea Dunării;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European și celorlalte instituții relevante.

(1) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 14. (2) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 65. (3) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 443.