Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2908(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0601/2011

Dezbateri :

PV 17/11/2011 - 11.1
CRE 17/11/2011 - 11.1

Voturi :

PV 17/11/2011 - 12.1

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0517

Texte adoptate
PDF 105kDOC 73k
Joi, 17 noiembrie 2011 - Strasbourg Ediţie definitivă
Iran – cazuri recente de încălcare a drepturilor omului
P7_TA(2011)0517B7-0594, 0596, 0598, 0599, 0601, 0604, 0606/2011

Rezoluția Parlamentului European din 17 noiembrie 2011 referitoare la Iran – cazuri recente de încălcare a drepturilor omului

Parlamentul European

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran și mai cu seamă cele privind drepturile omului, în special cele din 7 septembrie 2010 și 20 ianuarie 2011,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului 16/9 de stabilire a unui mandat pentru un raportor special pentru situația drepturilor omului în Iran,

–  având în vedere cele 123 de recomandări formulate în urma reviziei periodice universale a Consiliului pentru Drepturile Omului din februarie 2010,

–  având în vedere numirea, la 17 iunie 2011, de către Președintele Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, a dlui Ahmed Shaheed, ca Raportor special al ONU pentru situația drepturilor omului în Iran și raportul intermediar din 23 septembrie 2011, prezentat de Raportorul special la cea de a 66-a sesiune a Adunării Generale a ONU, referitor la situația drepturilor omului în Iran,

–  având în vedere Raportul din 15 septembrie 2011, prezentat de Secretarul General al ONU la cea de a 66-a sesiune a Adunării Generale a ONU, referitor la situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran,

–  având în vedere raportul Centrului de Documentare cu privire la Drepturile Omului din Iran din 10 iunie 2011 referitor la utilizarea violului ca metodă de tortură de către autoritățile penitenciare iraniene,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 15 și 26 septembrie 2011, referitoare la detenția avocatei Nasrin Sotoudeh, implicată în cauze având ca obiect drepturile omului și la arestarea unui număr de șase cineaști independenți și din 18 octombrie 2011, referitoare la sentințele pronunțate împotriva producătorului Jafar Panahi și a actriței Marzieh Vafamehr,

–  având în vedere înăsprirea măsurilor restrictive ale UE la 10 octombrie 2011, ca răspuns la gravele încălcări ale drepturilor omului în Iran,

–  având în vedere Rezoluțiile Adunării Generale a ONU 62/149 din 18 decembrie 2007 și 63/168 din 18 decembrie 2008, referitoare la un moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, la care Iranul a aderat fără excepție,

–  având în vedere constituția Republicii Islamice Iran și, mai cu seamă, articolele 23 - 27 și 32 - 35, care prevăd libertatea de exprimare, întrunire, asociere și de practicare a propriei religii, precum și drepturile fundamentale ale persoanelor puse sub acuzare și aflate în detenție,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația actuală a drepturilor omului din Iran se caracterizează printr-un stereotip recurent de încălcări sistematice ale drepturilor fundamentale; întrucât apărătorii drepturilor omului (în special drepturile femeilor, drepturile copiilor și activiștii pentru drepturile minorităților), ziariștii, bloggerii, artiștii, liderii studenților, avocații, sindicaliștii și ecologiștii continuă să trăiască supuși fiind unor puternice presiuni și cu teama constantă de a fi arestați;

B.  întrucât chestiunile cele mai urgente sunt legate de deficitele acumulate în ceea de privește administrarea justiției, practicile care ajung până la tortură sau la tratamente crude ori degradante aplicate deținuților, printre care violul, tratamentul inechitabil aplicat femeilor, persecutarea minorităților religioase sau etnice și absența drepturilor civile și politice, în special hărțuirea și intimidarea apărătorilor drepturilor omului, a avocaților și a reprezentanților societății civile;

C.  întrucât numărul execuțiilor din Iran din prima jumătate a anului 2011 plasează țara pe locul întâi în lume în ceea ce privește aplicarea per capita a pedepsei cu moartea;

D.  întrucât, în pofida faptului că este semnatară a PIDCP și că, oficial, interzice executarea persoanelor cu vârsta sub 18 ani, în conformitate cu unele rapoarte, Iranul execută mai mulți delincvenți minori decât orice altă țară;

E.  întrucât autoritățile iraniene nu și-au respectat, până în prezent, obligațiile față de ONU și au refuzat să coopereze cu Raportorul special; întrucât în raportul intermediar se vorbește despre un „stereotip de încălcări sistematice” și o campanie „intensificată” de abuzuri, se trage un semnal de alarmă cu privire la utilizarea în creștere a pedepsei cu moartea în cazul unor delicte minore și în lipsa vreunui proces și se indică faptul că, până în prezent, în anul 2011 au avut loc cel puțin 200 de execuții oficiale și 146 de execuții secrete în orașul Mashad din estul Iranului; întrucât, în 2010, în Iran au fost executate în secret peste 300 de persoane;

F.  întrucât rudele iranienilor aflați în închisori sau în curs de a fi judecați sunt, și ele, arestate, interogate și hărțuite, în afara Iranului și în UE; întrucât mii de iranieni au fugit din țară, refugiindu-se în țările vecine;

G.  întrucât, de la 14 februarie 2011, liderii opoziției, Mir Hossein Mousavi și Mehdi Karroubi, au fost plasați ilegal sub arest la domiciliu și ținuți arbitrar în izolare; întrucât acești lideri, împreună cu soțiile lor, active politic, au fost forțați să dispară, pe anumite perioade, în locuri necunoscute, fără niciun contact cu prietenii sau cu rudele, timp în care s-au confruntat cu grave riscuri de a fi supuși torturii;

H.  întrucât, în februarie și martie 2011, au fost arestate sute de persoane și cel puțin trei oameni au murit atunci când mii de demonstranți au ieșit în stradă sprijinind mișcările pro-democratice din țările arabe învecinate și protestând împotriva detenției liderilor opoziției, Mir Hossein Mousavi și Mehdi Karroubi;

I.  întrucât, în aprilie 2011, forțele de securitate au ucis mai multe zeci de protestatari, în majoritate etnici arabi, și au arestat alte zeci de persoane în provincia sud-vestică Khuzestan și întrucât zeci de persoane au fost arestate și rănite în cursul protestelor ecologice împotriva secării lacului Urmia, care au avut loc în provincia vestică Azerbaidjan;

J.  întrucât presiunile exercitate asupra minorităților religioase, mai cu seamă asupra credincioșilor Baha'i, a învățaților șiiți convertiți și dizidenți continuă să crească; întrucât credincioșii Baha'i, în pofida faptului că alcătuiesc cea mai mare minoritate religioasă nemusulmană, suferă grave discriminări, inclusiv refuzul accesului la educație; întrucât procesele intentate împotriva celor șapte lideri întemnițați ai acestora sunt în curs de desfășurare și peste 100 de membri ai comunității continuă să se afle în arest; întrucât există rapoarte conform cărora, în prima jumătate a anului 2011, au fost arestați cel puțin 207 creștini; întrucât musulmanii sunniți continuă să se confrunte cu discriminări, atât de natură juridică, cât și practică, fiind împiedicați să-și exercite pe deplin drepturile sau să-și practice religia; întrucât este în curs o campanie de defăimare, sprijinită de stat, îndreptată împotriva credincioșilor (șiiți) Nematullahi Sufis, în cadrul căreia toate formele de misticism sunt calificate drept satanice, iar sufiții sunt persecutați, cel mai ilustrativ exemplu fiind atacul armat din Kavar, din septembrie 2011, în cursul căruia o persoană a fost ucisă și altele rănite grav;

K.  întrucât persoanele care s-au convertit la o altă religie decât islamul au fost arestate; întrucât articolul 225 din proiectul de cod penal încearcă să impună obligativitatea pedepsei cu moartea în cazul bărbaților condamnați pentru apostazie; întrucât pastorul protestant Yousef Nadarkhani se confruntă încă cu amenințarea de a fi executat pentru apostazie;

L.  întrucât Garda Revoluționară Iraniană, serviciile secrete și miliția Basij joacă un rol activ în ceea ce privește represiunile grave și brutale din Iran;

M.  întrucât membrii comunităților de lesbiene, homosexuali, bisexuali și transsexuali se confruntă cu hărțuiri, persecuții, pedepse crude și chiar pedepse capitale; întrucât aceste persoane se confruntă cu discriminări pe motiv de orientare sexuală, inclusiv în ceea ce privește angajarea, obținerea unei locuințe, educația și îngrijirea sănătății, precum și cu excluderea socială;

N.  întrucât pedepsele cu închisoarea aplicate studenților activiști proeminenți Bahareh Hedayat, Mahdieh Golroo și Majid Tavakoli au fost majorate, fiecare, cu câte șase luni, după ce aceștia au fost învinuiți de „propagandă împotriva regimului”; întrucât, la 15 septembrie 2011, activistei politice și doctorandei Somayeh Tohidlou i-au fost aplicate 50 de lovituri de bici, după ce a executat o pedeapsă de un an în închisoarea Evin; întrucât dna Tohidlou a executat deja o pedeapsă cu închisoarea timp de 70 de zile; întrucât atât pedepsele cu închisoarea, cât și cele 50 de lovituri de bici au fost aplicate pentru blogging și alte activități desfășurate pe internet; întrucât, la 9 octombrie 2011, studentului activist Payman Aref i-au fost aplicate 74 de lovituri de bici înainte de a fi eliberat din închisoare, fiind acuzat că l-a insultat pe Președintele iranian;

O.  întrucât cunoscutul cineast Jafar Panahi a fost condamnat la o sentință de șase ani închisoare, confirmată după procedura de apel; întrucât cunoscuta actriță Marzieh Vafamehr a fost condamnată la o sentință de un an închisoare și 90 de lovituri de bici, după ce a jucat într-un film ce ilustra condițiile dificile de trai ale artiștilor în Iran; întrucât, la 17 septembrie 2011, autoritățile iraniene au reținut șase producători de filme documentare, Mohsen Shahrnazdar, Hadi Afarideh, Katayoun Shahabi, Naser Safarian, Shahnam Bazdar și Mojtaba Mir Tahmaseb, acuzați de colaborare cu Serviciul persan al BBC și de spionaj în slujba respectivului organ de presă;

P.  întrucât, din 2009, zeci de avocați au fost arestați pentru exercitarea profesiei lor, inclusiv Nasrin Soutoudeh, Mohammad Seifzadeh, Houtan Kian și Abdolfattah Soltani; întrucât laureatul la Premiul Nobel pentru pace, Shirin Ebadi, a fost pur și simplu constrâns la exil, după ce autoritățile au închis Centrul pentru apărătorii drepturilor omului pe care îl conducea, și întrucât avocații care preiau cazuri de apărare a deținuților politici și a „prizonierilor de conștiință” se confruntă cu riscuri importante la adresa persoanei lor;

Q.  întrucât autoritățile iraniene au anunțat că lucrează la o versiune de internet paralelă, menită să înlocuiască, în ultimă instanță, rețeaua mondială actuală, noua versiune fiind conformă cu preceptele islamice și descrisă drept rețea de tip „halal”; întrucât aceasta ar permite controlul absolut al autorităților iraniene asupra oricărui trafic și conținut de date, încălcând astfel în mod grav libertatea de exprimare și îngrădind accesul la rețelele de informații și comunicații;

R.  întrucât s-a semnalat pe scară largă că întreprinderi din UE (sau cu sediul în UE) au furnizat autorităților iraniene asistență tehnică și tehnologii individualizate, ce au fost utilizate pentru depistarea și urmărirea (online) a militanților pentru drepturile omului și a activiștilor din domeniu, fiind esențiale în cazuri de încălcare a drepturilor omului,

1.  își manifestă îngrijorarea gravă cu privire la situația în permanentă deteriorare a drepturilor omului din Iran, numărul în creștere de deținuți politici, numărul în continuare ridicat de execuții, inclusiv execuții de minori, tortura larg practicată, procesele nedrepte și sumele exorbitante solicitate drept cauțiune și restricțiile severe la libertatea de informare, de expresie, de întrunire, de educație, de mișcare și la libertatea convingerilor;

2.  omagiază curajul tuturor cetățenilor iranieni care apără activ libertățile fundamentale, drepturile omului și principiile democratice și care doresc să trăiască într-o societate liberă de represiune și intimidare;

3.  condamnă cu strășnicie aplicarea pedepsei cu moartea în Iran și solicită autorităților iraniene, în conformitate cu Rezoluțiile Adunării Generale ale ONU 62/149 și 63/138, să instituie un moratoriu asupra execuțiilor, în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea;

4.  solicită modificarea codului penal iranian în sensul interzicerii aplicării de pedepse corporale de către autoritățile judiciare și administrative; reamintește că aplicarea de pedepse corporale, asimilabilă torturii, este incompatibilă cu articolul 7 din PIDCP; condamnă ferm flagelarea studenților activiști Somayeh Tohidlou și Payman Aref;

5.  se declară pregătit pentru a susține aplicarea de noi sancțiuni celor responsabili de abuzuri asupra drepturilor omului; invită statele membre ale UE, membri permanenți ai Consiliului de securitate al ONU, să propună inițierea unei investigații cu privire la clasificarea crimelor comise de către autoritățile iraniene drept crime împotriva umanității;

6.  invită autoritățile iraniene să elibereze toți deținuții politici, inclusiv liderii politici Mir-Hussein Mousavi și Mehdi Karroubi, avocații pentru drepturile omului Nasrin Sotoudeh și Abdolfattah Soltani, studenții activiști Bahareh Hedayat, Abdollah Momeni, Mahdieh Golroo și Majid Tavakoli, jurnalistul Abdolreza Tajik, pastorul Yousef Nadarkhani, cineaștii Jafar Panahi și Mohammad Rasoulof și toate celelalte persoane înscrise în raportul prezentate de Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Iran, Ahmed Shaheed;

7.  deploră intens lipsa de corectitudine și de transparență a procesului judiciar, precum și lipsa pregătirii profesionale adecvate a persoanelor implicate în acest proces, și solicită autorităților iraniene să garanteze proceduri corecte și deschise;

8.  îndeamnă guvernul iranian să permită de îndată Raportorului special al ONU Ahmed Shaheed accesul în Iran, pentru a evalua criza actuală a drepturilor omului din această țară; constată că lipsa totală de cooperare din partea guvernului cu Raportorul special și refuzul repetat de a-i permite acestuia accesul în Iran constituie indicii clare că guvernul nu intenționează să întreprindă măsuri semnificative de îmbunătățire a situației drepturilor omului;

9.  invită autoritățile iraniene să-și demonstreze angajamentul de a coopera deplin cu comunitatea internațională pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului în Iran și invită guvernul iranian să-și îndeplinească toate obligațiile ce-i revin atât în temeiul dreptului internațional, cât și al convențiilor internaționale la care este parte; subliniază importanța unor alegeri libere și corecte;

10.  invită autoritățile iraniene să elibereze de îndată artiștii iranieni aflați în detenție și să pună capăt persecuțiilor împotriva acestei comunități, ce iau forma detenției sau alte tipuri de hărțuire; constată că un astfel de tratament este incompatibil cu principiile internaționale ale drepturilor omului, la care Iran a aderat de bunăvoie; subliniază că dreptul la libertatea de expresie prin artă și literatură este consacrat în articolul 19 din PIDCP, la care Iranul este parte;

11.  invită Iranul să ia măsuri de asigurare a respectării totale a dreptului la libertatea religioasă sau a convingerilor, asigurându-se că legislația și practicile respectă întrutotul articolul 18 din PIDCP, și subliniază că acest lucru presupune inclusiv garantarea necondiționată și deplină a dreptului universal de convertire la altă religie;

12.  solicită autorităților iraniene să ia de urgență măsuri pentru a se asigura că membrii comunității Baha'i sunt protejați de orice fel de discriminare, că orice încălcare a drepturilor lor este de îndată investigată și că cei dovediți responsabili sunt judecați, iar membrii respectivei comunități despăgubiți pe măsură;

13.  Condamnă Iranul pentru bruierea ilegală a semnalelor posturilor BBC Persian Service și Deutsche Welle TV transmise de sateliții Hotbird și Eutelsat W3A și cere Eutelsat să înceteze să mai furnizeze servicii posturilor iraniene de televiziune aparținând statului atâta timp cât Iranul continuă să facă uz de serviciile Eutelsat pentru a bloca programele TV independente.

14.  își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea tehnologiilor (europene) de cenzurare, filtrare și supraveghere pentru a controla și a cenzura fluxurile informaționale și de comunicații și pentru a localiza cetățenii, mai ales apărătorii drepturilor omului, cum s-a întâmplat în recentul caz Creativty Software; cere companiilor europene să se ridice la înălțimea responsabilităților lor sociale, refuzând să furnizeze Iranului bunuri, tehnologii și servicii care ar putea pune în pericol drepturile civile și politice ale cetățenilor iranieni.

15.  subliniază că accesul liber la informații și la mijloacele de comunicare și la accesul neîngrădit la internet (libertatea accesului la internet) au caracter universal și sunt indispensabile pentru existența democrației și a libertății de exprimare, asigurând transparență și responsabilitate, astfel cum a confirmat Consiliul ONU pentru drepturile omului la 6 mai 2011;

16.  solicită autorităților iraniene să abroge sau să modifice orice lege care permite sau ar putea conduce la discriminarea, judecarea și pedepsirea persoanelor din pricina orientării lor sexuale sau a identității lor sexuale și să asigure eliberarea imediată și necondiționată a tuturor celor reținuți strict pentru practici sexuale consimțite sau din cauza orientării lor sexuale;

17.  invită statele membre să acorde refugiu cetățenilor iranieni ce și-au părăsit țara, de exemplu prin intermediul inițiativei „Oraș-adăpost” („Shelter City”);

18.  invită autoritățile iraniene să accepte protestele pașnice și să acorde atenție problemelor cu care se confruntă poporul iranian; își exprimă preocuparea deosebită față de catastrofa ecologică nerezolvată din regiunea Lacului Urmia și solicită guvernului să întreprindă acțiuni hotărâtoare pentru a remedia echilibrul ecologic în regiune, esențial pentru milioane de iranieni;

19.  invită reprezentanții UE și pe Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să încurajeze autoritățile iraniene să reintre în dialogul privind drepturile omului;

20.  îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să-și concentreze acțiunile asupra cetățenilor UE aflați în închisori iraniene și să întreprindă tot posibilul pentru a le asigura bune condiții și eliberarea;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Națiunilor Unite, Biroului Ghidului Suprem, președintelui Curții Supreme a Iranului și guvernului și parlamentului Iranului.

Ultima actualizare: 3 mai 2013Notă juridică