Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluțiile sale anterioare referitoare la drepturile omului și democrația în Pakistan, în special cea din 20 ianuarie 2011(1) , precum și cele din 20 mai 2010(2) și din 12 iulie 2007(3) , 25 octombrie 2007(4) și 15 noiembrie 2007(5) ,

–  având în vedere Rezoluțiile sale anterioare referitoare la Afganistan, în special cea din 24 aprilie 2009 referitoare la drepturile femeilor în Afganistan(6) și cea din 16 decembrie 2010 referitoare la o nouă strategie pentru Afganistan(7) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(8) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(9) ,

–  având în vedere Concluziile Consiliului, adoptate la 16 noiembrie 2009, cu privire la libertatea religioasă sau a credinței, care subliniau importanța strategică a acestei libertăți și a combaterii intoleranței religioase,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau convingeri, adoptate la 21 februarie 2011,

–  având în vedere declarația comună UE-Pakistan din 4 iunie 2010, în care ambele părți și-au reafirmat determinarea de a aborda în comun aspectele legate de securitatea regională și mondială, de a promova respectarea drepturilor omului și de a coopera pentru consolidarea guvernului și instituțiilor democratice din Pakistan,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind Pakistan și Afganistan din 18 iulie 2011 și 14 noiembrie 2011,

–  având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant al Uniunii din 5 decembrie 2011, 20 februarie 2011 și 15 decembrie 2010 referitoare la legislația propusă în ceea ce privește adăposturile pentru femei în Afganistan,

–  având în vedere Concluziile Conferinței internaționale de la Bonn din 5 decembrie 2011,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979 și Declarația ONU privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993,

–  având în vedere Pactul internațional al Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință din 1981,

–  având în vedere rezoluțiile 1325(2000) și 1820(2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, precum și rezoluția 1888 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU privind violența sexuală împotriva femeilor și copiilor în situații de conflict armat, în care se subliniază responsabilitatea tuturor statelor de a pune capăt impunității și de a-i urmări penal pe autorii crimelor împotriva umanității și ai crimelor de război, inclusiv pe autorii actelor de violență sexuală și ai altor forme de violență împotriva femeilor și a fetelor,

–  având în vedere Documentul de poziție privind Rețeaua femeilor afgane din 6 octombrie 2011, în pregătire pentru Conferința de la Bonn,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, deși situațiile din Afganistan și Pakistan sunt diferite și independente una față de cealaltă, atât violența fizică împotriva femeilor, cât și cea morală rămân printre cazurile majore de încălcare a drepturilor omului semnalate în Afganistan și Pakistan, în special în anumite regiuni;

B.  întrucât femeile și tinerele sunt adesea victime ale atacurilor cu acid, violenței în familie, traficului de persoane, căsătoriilor forțate, inclusiv ale căsătoriilor copiilor și ale schimburilor în vederea soluționării unor dispute; întrucât poliția, tribunalele și alți funcționari din sectorul justiției abordează rareori plângerile femeilor referitoare la abuzuri, inclusiv cazurile de agresiune, violurile și alte tipuri de violență sexuală, iar cele care încearcă să scape din aceste situații dificile pot ajunge la închisoare;

C.  întrucât, în majoritatea cazurilor, cei care au comis actele de violență împotriva femeilor rămân nepedepsiți;

D.  întrucât aplicarea unora dintre legi, în special a dreptului familiei, conduce la încălcarea drepturilor omului în cazul femeilor;

E.  întrucât guvernul Afganistanului a adoptat Legea privind eliminarea violenței împotriva femeilor în august 2009, iar Consiliul de miniștri al Afganistanului a aprobat un Regulament privind Centrele de protecție a femeilor la 5 septembrie 2011;

F.  întrucât, din 2001, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește situația femeilor în Afganistan în mai multe domenii, cum ar fi sănătatea, educația, rolul femeilor în politică la nivel național și regional și în societatea civilă;

G.  întrucât Afganistan este parte la o serie de convenții internaționale, în special Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, și întrucât articolul 22 din Constituția Afganistanului stipulează că femeile și bărbații au drepturi și obligații egale în fața legii;

H.  întrucât situația femeilor din Afganistan rămâne, totuși, îngrijorătoare, rata mortalității materne în timpul sarcinii și al nașterii, precum și rata mortalității infantile în Afganistan fiind printre cele mai ridicate din lume;

I.  întrucât, în anumite zone din Afganistan, aflate sub controlul grupărilor de insurgenți, au loc chiar și execuții prin lapidare, sub pretextul aplicării „Legii Sharia”, astfel cum s-a întâmplat în cazul unei femei și al fiicei sale la 12 noiembrie 2011, în Ghazni;

J.  întrucât „baadul” - vânzarea unei femei sau tinere pentru a compensa o crimă sau drept pedeapsă, astfel cum decide adunarea jirga locală - se practică încă, deși este considerată o infracțiune în temeiul articolului 517 din Codul penal afgan;

K.  întrucât retragerea iminentă a forțelor occidentale din Afganistan riscă să pericliteze progresele realizate în ceea ce privește emanciparea femeilor, deoarece talibanii ar putea recâștiga controlul asupra teritoriilor unde femeile își exercită în libertate noile drepturi;

L.  întrucât, în zonele controlate de guvern, femeile au un acces sporit la educație, asistență medicală și oportunități de muncă, însă, în zonele aflate sub influența grupărilor de insurgenți, femeile se confruntă cu numeroase forme de discriminare în materie de acces la educație, asistență medicală și oportunități economice și culturale;

M.  întrucât, în special în anumite regiuni, autoritățile pakistaneze au înregistrat la rândul lor un eșec îngrijorător în ceea ce privește protecția minorităților și a femeilor confruntate cu injustiția socială, situație demonstrată de hotărârile judecătorești, precum hotărârea Curții Supreme a Pakistanului din 21 aprilie 2011, care a achitat cinci din cei șase bărbați acuzați de violul în grup al lui Mukhtar Mai;

N.  întrucât, în 2002, opinia publică din Pakistan și din străinătate a fost șocată de cazul lui Mukhtar Mai, care a fost victima unui viol în grup, executat la ordinul sfatului satului și menit a pedepsi presupusul comportament necorespunzător al fratelui său, și care și-a acuzat cu succes atacatorii în cadrul instanțelor inferioare;

O.  întrucât ONG-ul Comisia Asiatică a Drepturilor Omului (CADO) evidențiază o creștere alarmantă în Pakistan, în special în provincia Punjab, a numărului de femei creștine violate pentru a le forța să se convertească la islam, precum și a numeroaselor cazuri de tinere creștine răpite, violate și ucise;

P.  întrucât exemplul tragic al Uzmei Ayub, care a fost răpită acum un an, a fost ținută prizonieră și violată în repetate rânduri de mai mulți membri ai forțelor de poliție, demonstrează nerespectarea îngrijorătoare a statului de drept, având în vedere faptul că membri familiilor ofițerilor arestați l-au ucis pe fratele victimei atunci când Ayub a refuzat o înțelegere extrajudiciară;

Q.  întrucât, după lovitura de stat militară din 1977 din Pakistan, dreptul fundamental la nediscriminare pe bază de gen, astfel cum era garantat prin Constituția din 1973, a fost suspendat;

R.  întrucât în Pakistan a fost introdusă o serie de legi care definesc statutul femeilor ca fiind subordonate în temeiul legii iar, în anumite cazuri, mărturia acestora cântărește cât jumătate din cea a unui bărbat; printre aceste legi se numără Ordonanțele Hudood și Legea privind probele, care încalcă statutul și drepturile femeilor;

S.  întrucât în Pakistan există o altă serie de legi care discriminează femeile, inclusiv Ordonanța privind dreptul familiei musulmane, Legea Pakistanului Occidental privind tribunalele familiale (West Pakistan Family Court Act), Legea privind interzicerea căsătoriilor copiilor, Legea Pakistanului Occidental privind zestrea (interzicerea prezentării ei în public) și Legea privind zestrea și căsătoria (restricție);

T.  întrucât UE și-a reafirmat angajamentul de a construi un parteneriat ferm pe termen lung cu Pakistan, bazat pe interese și valori comune, și de a sprijini instituțiile democratice și guvernul civil din Pakistan, precum și societatea civilă;

U.  întrucât, pentru ca UE să consolideze cooperarea, aceasta se așteaptă ca Pakistan să-și respecte angajamentele la nivel internațional, în special în domeniul securității și al drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește drepturile femeilor;

V.  întrucât articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că promovarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților civile constituie principii și obiective fundamentale ale Uniunii Europene și oferă o bază comună în relațiile sale cu țările terțe; întrucât asistența UE pentru comerț și dezvoltare depinde de respectarea drepturilor omului și ale minorităților,

1.  și exprimă preocupările profunde cu privire la situația femeilor și a tinerelor și la numeroasele informații cu privire la cazurile de încălcare gravă a drepturilor femeilor în Afganistan și Pakistan; subliniază că trebuie acordată de urgență mai multă atenție la nivel internațional situației femeilor și tinerelor în țările respective;

2.  îndeamnă atât Comisia Europeană și Consiliul European, cât și comunitatea internațională să crească semnificativ fondurile destinate eforturilor de protejare a femeilor împotriva violurilor, abuzurilor și violenței în familie și să elaboreze măsuri practice pentru a sprijini mișcările societății civile împotriva legislației discriminatoare;

3.  insistă asupra abordării explicite a drepturilor femeilor în cadrul tuturor dialogurilor privind drepturile omului și îndeosebi a aspectului privind combaterea și eliminarea tuturor formelor de discriminare și de violență la adresa femeilor și tinerelor, inclusiv toate practicile obișnuite sau tradiționale vătămătoare, căsătoriile forțate sau care au loc la o vârstă fragedă, violența în familie și feminicidul; insistă, de asemenea, să nu se accepte invocarea niciunui fel de tradiții sau motivații religioase pentru a nu-și îndeplini datoria ce le revine în vederea eliminării acestei violențe brutale;

Afganistan

4.  aduce un omagiu femeilor afgane, care joacă un rol crucial în creșterea și dezvoltarea națiunii; consideră că progresele recente în domeniul egalității de gen sunt esențiale pentru consolidarea viitorului țării;

5.  salută evoluțiile pozitive, cum ar fi numirea femeilor în poziții politice și administrative de înalt nivel în Afganistan, un exemplu fiind cel al doamnei Sarabi, numită guvernator al provinciei Bamyan; încurajează guvernul afgan să-și continue eforturile de creștere a numărului de femei care îndeplinesc responsabilități publice, în special în cadrul administrației provinciale;

6.  salută decizia recentă a președintelui Karzai de a o grația pe Gulnaz, victima unui viol care fusese închisă pentru adulter; invită guvernul să pună capăt practicii de încarcerare a femeilor care încearcă să scape din situațiile de abuz și să crească, în schimb, numărul de adăposturi pentru femei și copii din țară; îndeamnă UE să acorde sprijin permanent acestor instalații;

7.  recunoaște faptul că, de la căderea regimului taliban, s-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește situația femeilor în Afganistan; ia act de renașterea temerii în ceea ce privește eventuala deteriorare a condițiilor și drepturilor femeilor în Afganistan după retragerea forțelor aliate, prevăzută pentru 2014;

8.  subliniază faptul că rata mortalității materne în Afganistan rămâne printre cele mai ridicate din lume; ia act cu satisfacție de tendința pozitivă demonstrată în recentul sondaj privind mortalitatea în Afganistan (2010), efectuat de Ministerul sănătății din Afganistan și finanțat și sprijinit de o serie de organizații internaționale, conform căruia rata mortalității materne a scăzut la mai puțin de 500 de morți la 100 000 de nașteri vii; invită Comisia Europeană, statele membre, partenerii internaționali și ONG-urile să acorde în continuare o atenție deosebită sănătății mamelor și copiilor la punerea în aplicare a proiectelor în Afganistan;

9.  salută angajamentul reiterat de Afganistan la finalul Conferinței Bonn II de „a continua construirea unei societăți stabile și democratice, bazate pe statul de drept, în care drepturile omului și libertățile fundamentale ale cetățenilor săi, inclusiv egalitatea de gen, sunt garantate în temeiul Constituției”, precum și de a-și respecta „toate obligațiile în materie de drepturile omului”; salută, de asemenea, angajamentul comunității internaționale de a „sprijini progresul Afganistanului în acest sens”;

10.  invită parlamentul afgan și Ministerul de justiție afgan să abroge toate legile care determină discriminarea femeilor sau conțin elemente de discriminare a femeilor și care reprezintă o încălcare a tratatelor internaționale semnate de Afganistan:

11.  consideră că angajamentul față de și respectarea drepturilor omului, în special a drepturilor femeilor, sunt esențiale în vederea dezvoltării democratice a Afganistanului;

12.  își exprimă preocupările profunde cu privire la faptul că, în pofida progreselor realizate, femeile și tinerele afgane sunt în continuare victime ale actelor de violență în familie, traficului de persoane, căsătoriilor forțate, inclusiv ale căsătoriilor copiilor, precum și ale schimburilor în vederea soluționării unor dispute; îndeamnă autoritățile afgane să se asigure că poliția, tribunalele și alți funcționari din sectorul justiției dau curs plângerilor femeilor referitoare la abuzuri, inclusiv la cazurile de agresiune, violuri și alte tipuri de violență sexuală;

13.  este deosebit de preocupat cu privire la faptul că femeile aflate în zonele controlate de talibani sau de alte grupări de insurgenți se confruntă în continuare cu pedepse, cum ar fi lapidarea sau desfigurarea fizică atunci când sunt acuzate de încălcarea codurilor sociale talibane represive;

14.  recunoaște faptul că egalitatea pentru femei este unul dintre principiile consacrate de noua Constituție a Afganistanului; solicită revizuirea legii referitoare la statutul personal al femeilor șiite din Afganistan, care, în pofida unor modificări, contravine principiilor Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ale Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și ale Convenției cu privire la drepturile copilului;

15.  reiterează faptul că sprijinul acordat de Uniunea Europeană și statele sale membre Afganistanului trebuie să includă măsuri concrete de eradicare a discriminării la adresa femeilor cu scopul de a consolida respectarea drepturilor omului și statul de drept;

16.  invită autoritățile afgane să elimine practica inumană a „baadului” și să ia de urgență măsuri pentru a aplica pe deplin legea din 2009 care prevede sentințe penale de până la zece ani pentru cei care o încalcă;

17.  invită guvernul afgan să modifice legislația existentă și Codul penal pentru a proteja mai eficient drepturile femeilor și pentru a evita condițiile discriminatoare; subliniază că în niciun caz negocierile pentru pace nu trebuie să aibă ca rezultat pierderea drepturilor câștigate de femei în ultimii ani;

18.  insistă asupra faptului că contribuția esențială a femeilor la soluționarea conflictelor din gospodărie sau comunitate ar trebui utilizată în mod pozitiv și că numărul de locuri destinate femeilor în cadrul Înaltului Consiliu pentru Pace și al Consiliilor provinciale pentru pace ar trebui mărit în mod considerabil;

Pakistan

19.  își exprimă preocupările profunde cu privire la desfășurarea în instanță a cauzelor împotriva Asiei Bibi, a lui Mukhtar Mai și a Uzmei Ayub, care ar putea contribui la neîncrederea în sistemul judiciar pakistanez și ar putea da un nou impuls celor care încalcă drepturile femeilor și ale altor grupuri vulnerabile:

20.  îndeamnă guvernul Pakistanului să instaureze mecanisme care le-ar permite administrațiilor locale și regionale să monitorizeze comportamentul adunărilor informale ale satelor și triburilor și să intervină în cazurile în care acestea și-au depășit atribuțiile;

21.  îndeamnă guvernul Pakistanului să reinstaureze drepturile fundamentale consacrate în Constituția din 1973, inclusiv dreptul la nediscriminare pe bază de gen;

22.  îndeamnă guvernul să revizuiască legislația privind drepturile femeii introdusă după lovitura de stat militară, în special Ordonanțele Hudood și Legea privind probele, care încalcă statutul și drepturile femeilor și în temeiul căreia devin subordonate prin lege;

23.  salută introducerea recentă a unui proiect de lege în cadrul Adunării naționale care vizează transformarea Comisiei naționale pentru statutul femeilor într-un organism autonom dedicat emancipării femeilor și eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva acestora și sprijină eforturile în vederea asigurării adoptării proiectului de lege privind înființarea unei Comisii naționale pentru drepturile omului;

24.  salută cu căldură aprobarea recentă de către senat și Adunarea națională a două proiecte de lege cheie care vizează protecția femeilor, și anume Legea privind controlul acizilor și prevenirea atacurilor cu acizi/2010 și Legea privind prevenirea practicilor împotriva femeilor (Modificarea legislației penale); ar acorda sprijin înființării unei comisii pentru punerea în aplicare care să supravegheze punerea în aplicare rapidă a acestor legi;

25.  consideră că este regretabil, totuși, că senatul nu a aprobat Legea privind violența în familie, în pofida faptului că Adunarea națională a aprobat-o în 2009; consideră că, în spiritul legislației în favoarea femeilor adoptată recent, reintroducerea și adoptarea rapidă a actului este necesară în vederea combaterii violenței în familie;

26.  invită guvernul să revizuiască o altă serie de legi care discriminează femeile , inclusiv Ordonanța privind dreptul familiei musulmane, Legea Pakistanului Occidental privind familia, Legea privind interzicerea căsătoriilor copiilor, Legea Pakistanului Occidental privind zestrea (interzicerea prezentării ei în public), Legea privind zestrea și căsătoria (restricție), Ordonanțele Hudood, Legea privind cetățenia din 1951 și Legea privind probele din 1984;

27.  reiterează invitația adresată guvernului pakistanez de a revizui în detaliu Legile privind blasfemia și aplicarea lor actuală, precum și, printre altele, articolul 295 C din Codul penal care prevede pedeapsa obligatorie cu moartea pentru cei găsiți vinovați de blasfemie și, între timp, să pună în aplicare modificările sugerate deja;

28.  îndeamnă guvernul să pună sub acuzare persoanele care incită la violență, în special pe cei care îndeamnă la uciderea anumitor persoane și grupuri ale căror opinii nu le împărtășesc sau oferă recompense pentru aceasta și să ia măsuri suplimentare pentru a facilita dezbaterile pe această temă;

29.  îndeamnă autoritățile pakistaneze să acționeze în mod decisiv pentru a elimina crimele „de onoare”; consideră că sistemul judiciar al Pakistanului trebuie să-i pedepsească pe cei găsiți vinovați de astfel de acte;

30.  invită Comisia și Consiliul să propună și să pună în aplicare programe care vizează creșterea ratei de alfabetizare și îmbunătățirea educației femeilor în Pakistan;

31.  invită instituțiile europene competente să includă toleranța religioasă în societate pe lista subiectelor discutate în cadrul dialogului său politic cu Pakistanul, acest aspect fiind de cea mai mare importanță în lupta pe termen lung împotriva extremismului religios;

32.  îndeamnă instituțiile europene competente să insiste ca guvernul din Pakistan să respecte clauza privind democrația și drepturile omului consacrată în Acordul de cooperare dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan; reiterează solicitarea Serviciului European de Acțiune Externă de a prezenta un raport privind punerea în aplicare a Acordului de cooperare și a clauzei privind democrația și drepturile omului;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor Afganistanului și Pakistanului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0026. (2) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 147. (3) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 583. (4) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 666. (5) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 434. (6) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 57. (7) Texte adoptate, P7_TA(2010)0490. (8) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489. (9) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 33.