Parlamentul European ,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere dreptul de a adresa petiții consacrat prin articolul 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 20 din TFUE care definește noțiunea de cetățenie,

–  având în vedere Partea a doua din TFUE, intitulată Nediscriminarea și cetățenia Uniunii , precum și Titlul III și Titlul V din Carta drepturilor fundamentale,

–  având în vedere articolul 45 din TFUE, potrivit căruia garantarea liberei circulații a lucrătorilor UE implică eliminarea oricărei forme de discriminare pe bază de naționalitate între lucrătorii statelor membre cu privire la ocuparea forței de muncă, remunerare și celelalte condiții de muncă și de ocupare a forței de muncă,

–  având în vedere articolele 3, 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 8 din TFUE,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010, intitulată „Raport privind cetățenia UE în 2010: ”Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE„, (COM(2010)0603),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității(1) ,

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(2) (denumită în continuare „Directiva privind libera circulație”),

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(3) (denumită în continuare „Directiva privind calificările”),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(4) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la problematica și perspectivele cetățeniei europene(5) ,

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului din 11 august 2011 privind „Anul european al cetățenilor (2013)” (COM(2011)0489),

–  având în vedere Programul de la Stockholm care plasează cetățeanul în centrul acțiunilor europene în domeniul libertății, al securității și al justiției, garantând respectarea diversității și protecția celor mai vulnerabile persoane,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0047/2012),

A.  întrucât cetățenii Uniunii au, printre altele, și indiferent de handicapul lor, dreptul la liberă circulație și stabilire pe teritoriul statelor membre, dreptul de a vota și de candida la alegerile pentru Parlamentul European și la alegerile municipale din statul membru de reședință, dreptul la protecție consulară acordată de autoritățile diplomatice și consulare dintr-o țară terță ale altui stat membru și dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, dreptul de a face apel la Ombudsmanul european și de a se adresa instituțiilor UE și organismelor consultative ale acestora în oricare dintre limbile tratatelor(6) ;

B.  întrucât Tratatul de la Lisabona a ameliorat și a detaliat noțiunea de cetățenie UE, introdusă prima dată prin Tratatul de la Maastricht în 1992, și drepturile ce derivă din aceasta, care sunt susținute și de jurisprudență, prin consolidarea statutului și a imaginii Uniunii Europene ca apărător al drepturilor cetățenilor, prin furnizarea de mijloace legislative pentru a stimula implicarea activă a cetățenilor UE, precum și prin crearea sau promovarea noilor drepturi, cum ar fi inițiativa cetățenească europeană și drepturile individuale înscrise în Carta drepturilor fundamentale; întrucât cetățenia UE ar trebui privită ca o sursă de drepturi și obligații;

C.  întrucât acest lucru demonstrează eforturile UE de a situa cetățeanul în centrul acțiunilor sale și de a crea un spațiu de libertate, justiție și drepturi pentru toți cetățenii UE;

D.  salută jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special jurisprudența Equal Rights Trust, care subliniază faptul că instituțiile statelor membre sunt, de asemenea, supuse obligației de a respecta drepturile fundamentale prioritare ale Uniunii în cazul în care doresc să utilizeze măsuri naționale pentru a restricționa libertățile fundamentale garantate de TFUE;

E.  întrucât libera circulație este o parte intrinsecă a noțiunilor de drepturi ale omului și de cetățenie a Uniunii și reprezintă unul dintre drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor Uniunii recunoscute prin tratate;

F.  întrucât, la șapte ani de la intrarea în vigoare a Directivei privind libera circulație, persistă încă numeroase probleme legate de implementarea sa; întrucât cele mai multe plângeri se referă, pentru cetățeanul UE, la dreptul său de intrare, dreptul său de ședere peste trei luni, valabilitatea permiselor sale de ședere, menținerea dreptului său de ședere, dreptul său la reședință permanentă și drepturile aferente membrilor familiei sale;

G.  întrucât numeroși cetățeni nu dețin toate informațiile pertinente privind drepturile lor protejate prin Directiva privind libera circulație, mai ales când solicită drepturi pentru membri ai familiei ce sunt cetățeni ai unor țări terțe;

H.  întrucât cetățenii UE care sunt, în mod curent, rezidenți în Regatul Unit și care solicită anumite beneficii de securitate socială sunt obligați să se supună așa-numitului „test pentru dreptul de reședință”, care impune cetățenilor din alte țări condiții suplimentare;

I.  întrucât problema deportării de către autoritățile franceze a populației rome în anul 2010 a fost controversată nu numai din punctul de vedere al drepturilor fundamentale, cât și din cel al dreptului la libera circulație și din cel al discriminării pe motive de naționalitate și origine etnică și rasială;

J.  întrucât, la 15 decembrie 2011, Parlamentul a adoptat o Rezoluție referitoare la libera circulație a lucrătorilor în Uniunea Europeană, care pune accent pe drepturile lucrătorilor români și bulgari pe piața unică(7) ; întrucât mai multe state membre au decis să introducă sau să continue aplicarea unor dispoziții tranzitorii prin care limitează accesul cetățenilor români și bulgari pe piețele lor ale muncii; întrucât astfel de măsuri pot conduce la exploatarea lucrătorilor, la muncă ilegală și la lipsa accesului la beneficiile securității sociale;

K.  întrucât libera circulație sau mobilitatea voluntară a lucrătorilor limitează sau favorizează exercitarea unei game largi de drepturi conferite cetățenilor de legislația Uniunii; întrucât, prin urmare, facilitarea liberei circulații poate spori oportunitățile cetățenilor de a profita pe deplin de piața unică, fiind totodată un vector esențial de creștere;

L.  întrucât dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre nu permite o mai bună înțelegere a valorilor integrării europene decât în cazul în care este însoțit de măsuri specifice adoptate de Uniune și statele membre în materie de informare, formare profesională, recunoașterea calificărilor, mobilitatea lucrătorilor (în rândul lucrătorilor sezonieri, transfrontalieri, detașați, transferați ca urmare a transferurilor sediului social etc.);

M.  întrucât un număr mare de petiții a identificat probleme în domeniul accesării beneficiilor de securitate socială, cele mai multe ținând de lipsa de cooperare din partea autorităților naționale, de aplicarea incorectă a principiului agregării beneficiilor datorate în mai multe state membre (în special privind transferabilitatea drepturilor la pensie), de neinformarea corectă cu privire la normele aplicabile sau de administrarea greoaie a cazurilor; întrucât Hotărârea CJUE din 21 iulie 2011(8) confirmă drepturile cetățenilor UE de a se muta într-un alt stat membru al UE și de a avea dreptul la asigurări sociale;

N.  întrucât, potrivit procesului de la Bologna, diplomele general acceptate eliberate la încheierea unui parcurs universitar reprezintă un pas către o recunoaștere mai ușoară a calificărilor;

O.  date fiind problemele aferente aplicării incorecte a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (măsuri compensatorii, solicitări de documente suplimentare, decizii negative nejustificate din partea statului gazdă membru, întârzieri nejustificate în procesarea cererilor, impunerea sistematică de teste specifice de limbă), care reprezintă un obstacol important în calea exercitării drepturilor cetățenilor în întreaga UE și care îi privează, astfel, de beneficiile coeziunii sociale;

P.  întrucât petiționarii denunță oficiile germane pentru bunăstarea tinerilor („Jugendamt”) de tratament discriminatoriu, în cazul căsătoriilor mixte, față de soții care nu sunt germani; întrucât Jugendamt contribuie, ca urmare a autonomiei sale, în anumite cazuri, la dificultățile cu care se confruntă părinții străini divorțați care doresc să părăsească teritoriul german împreună cu copiii lor;

Q.  întrucât la 25 octombrie 2011 Parlamentul a adoptat o rezoluție(9) privind mobilitatea și integrarea persoanelor cu handicap; întrucât un număr considerabil de petiții sunt depuse de persoane cu handicap, care se confruntă zilnic cu obstacole care îi împiedică să beneficieze de drepturile cetățenilor UE, cum ar fi utilizarea în condiții normale a sistemului de învățământ și accesul la asigurări sau la serviciile de transport public; întrucât este necesar un sistem coerent al UE care să determine gradul de handicap; întrucât lipsa unui astfel de sistem poate duce la inechitatea și chiar la excluderea socială;

R.  întrucât toți cetățenii UE aduși în fața instanțelor unui stat membru au dreptul, pentru a se apăra, la accesul la documente traduse în limba maternă pentru a preveni discriminarea pe bază de limbă și, îndeosebi, întrucât toți cetățenii trebuie să fie informați cu privire la orice acțiune în justiție împotriva lor, întregul proces trebuie să se desfășoare într-un termen acceptabil din punct de vedere judiciar;

S.  întrucât cele mai mari obstacole în calea exercitării cetățeniei active a Uniunii sunt lipsa de conștientizare în rândul persoanelor cu privire la drepturile lor ca cetățeni ai Uniunii și lipsa serviciilor de informare clar structurate și larg cunoscute; întrucât, în cadrul măsurilor de consolidare a cetățeniei Uniunii, Parlamentul și Comisia trebuie să se concentreze pe o comunicare mai bună și adecvat finanțată cu cetățenii și statele membre, atât la nivel local, cât și național, eliminând toate obstacolele juridice și administrative care îi împiedică pe cetățenii europeni să-și exercite drepturile și asigurându-le, în același timp, un acces ușor la o consiliere clară și exactă,

1.  salută Raportul privind cetățenia în 2010, care își propune eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE, și consideră că propunerile cuprinse în acest raport reprezintă măsuri concrete care permit reducerea cheltuielilor inutile și, astfel, contribuie la puterea de cumpărare a cetățenilor UE, fapt care este deosebit de important în perioade de criză; invită Comisia să se asigure că măsurile legislative și nelegislative conținute în raport sunt prezentate cât mai curând și adoptate, pentru a garanta că drepturile cetățenilor UE devin o realitate și că toate statele membre elimină obstacolele menționate anterior și introduc, totodată, măsuri administrative care să permită beneficierea deplină de aceste drepturi, eliminând, în același timp, eventualele incompatibilități între legislația națională și dreptul UE;

2.  constată că, deși dreptul de a adresa petiții Parlamentului European este prevăzut explicit în tratate, acesta nu este suficient de bine cunoscut sau de folosit și solicită, prin urmare, o comunicare mai bună și activă către cetățeni, inclusiv justificări și explicații, despre dreptul lor de a adresa petiții într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene; invită în continuare Comisia să i se alăture pentru a depune mai multe eforturi în vederea promovării dreptului de a adresa petiții prin intermediul birourilor sale în statele membre, rețelele sale descentralizate de informare, rețeaua națională a Avocaților Poporului și toate organizațiile care cooperează cu Comisia și cu Parlamentul, cu scopul de a ajunge la cât mai mulți cetățeni cu putință;

3.  consideră că inițiativa cetățenească europeană, ce va deveni aplicabilă de la 1 aprilie 2012, constituie primul instrument de democrație participativă transnațională și va permite cetățenilor să fie mai activ implicați în elaborarea politicilor și legislației europene; solicită aplicarea efectivă, transparentă și responsabilă a Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană și, mai ales, invită instituțiile UE și statele membre să ia, în timp util, toate măsurile administrative și practice necesare, să își asume un rol activ și să participe în mod efectiv la informarea cetățenilor cu privire la acest nou instrument, astfel încât toți cetățenii să beneficieze pe deplin de acesta și, îndeosebi, să utilizeze „Anul european al cetățenilor (2013)” ca impuls pentru sensibilizare; în plus, consideră că, datorită experienței sale în relația directă cu cetățenii, ar trebui să i se acorde Comisiei pentru petiții responsabilitatea de a efectua audieri publice ale organizatorilor de inițiative cetățenești europene care s-au bucurat de succes, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul privind inițiativele cetățenești europene; propune Comisiei Europene să prezinte periodic Comisiei pentru petiții un raport cu privire la punerea în aplicare a inițiativei cetățenești europene;

4.  invită Comisia ca, la pregătirea raportului său anual cu privire la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale ale UE, să se concentreze nu numai asupra aplicării acesteia, ci și a tuturor articolelor din Tratatul UE privind drepturile fundamentale și asupra situației acestor drepturi în Uniunea Europeană; invită Comisia să includă în respectivul raport informații mai detaliate cu privire la punerea în aplicare a Cartei de către statele membre atunci când aplică dreptul european și cu privire la problemele identificate de cetățeni, la modul în care le-a tratat și la rezultatele concrete ale măsurilor întreprinse;

5.  invită toate instituțiile UE, organismele, oficiile și agențiile să se asigure că dreptul de acces la documente prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(10) , un drept important de care se bucură cetățenii UE, este garantat prin îmbunătățirea transparenței și facilitarea accesului simplu, ușor de folosit și inteligibil la documente și informații, inclusiv prin furnizarea de tehnologii fără obstacole, pentru a permite cetățenilor să participe îndeaproape la procesul decizional; menționează, în acest context, importanța centrală a activității Ombudsmanului European în susținerea dreptului de acces la documentele instituțiilor Uniunii;

6.  recunoscând că dreptul de acces la informație este unul dintre elementele esențiale ale democrației, subliniază faptul că accesul la informații nu trebuie să conducă la încălcarea altor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la confidențialitate sau protecția datelor; subliniază faptul că accesul la informațiile deținute de instituțiile UE reprezintă principala preocupare a cetățenilor care doresc să înțeleagă deliberările politice și economice care stau la baza procesului decizional; consideră că un acces mai larg la informațiile privind investigațiile și dosarele de încălcare a legislației ar putea fi permis de către Comisie, fără a primejdui obiectivul investigațiilor și că un interes public major ar putea justifica accesul la aceste dosare, mai ales în cazurile în care sunt la mijloc drepturile fundamentale, sănătatea umană sau a animalelor și protecția mediului fața de prejudicii ireversibile, sau în cazurile în care se desfășoară proceduri cu privire la discriminarea împotriva unei minorități sau la încălcarea demnității umane, cu condiția respectării protecției secretelor comerciale, a informațiilor sensibile referitoare la cazurile aflate pe rolul instanțelor, a cazurilor privind concurența și a dosarelor angajaților;

7.  încurajează Comisia să își continue eforturile actuale de a se asigura că statele membre transpun și pun în aplicare integral și în mod corect Directiva privind dreptul la libera circulație, făcând uz pe deplin de competența sa de a iniția acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; solicită statelor membre să elimine barierele de ordin juridic și practic existente în calea liberei circulații a cetățenilor și să nu introducă proceduri administrative greoaie și nejustificate sau să tolereze practici inacceptabile, de natură să limiteze aplicarea acestui drept; solicită Comisiei, de asemenea, să-și intensifice eforturile vizând creșterea gradului de conștientizare de către cetățeni a dreptului la libera circulație și să le acorde asistență în exercitarea acestui drept, îndeosebi atunci când este refuzat sau limitat sau dacă sunt puse în aplicare practici care au ca rezultat discriminarea directă sau indirectă; în acest context, invită Comisia să prezinte o evaluare a politicilor referitoare la libera circulație în următorul Raport privind cetățenia UE și să propună modalități și mijloace concrete pentru a sprijini aplicarea libertății de circulație; subliniază faptul că, deși noțiunea de cetățenie a Uniunii este strâns legată de dreptul la liberă circulație, toți cetățenii care nu părăsesc statul membru de origine beneficiază, de asemenea, de drepturile lor în calitate de cetățeni ai Uniunii;

8.  își reiterează apelurile lansate în repetate rânduri la adresa statelor membre de a asigura libera circulație pentru toți cetățenii UE și familiile acestora, fără discriminare pe motive legate de orientarea sexuală sau de naționalitate; își reiterează apelul adresat statelor membre de a pune în aplicare integral drepturile acordate în temeiul articolelor 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE(11) , nu doar persoanelor căsătorite de sex opus, ci și partenerilor înregistrați, membrilor familiei unui cetățean al UE și partenerilor care au o relație stabilă, atestată corespunzător cu un cetățean al Uniunii, inclusiv celor din cuplurile de același sex, pe baza principiilor recunoașterii reciproce, egalității, nediscriminării, demnității și al respectului față de viața privată și de familie; în acest sens, solicită Comisiei să se asigure că directiva este aplicată cu strictețe;

9.  invită statele membre să elimine barierele din calea liberei circulații a cetățenilor UE și să ia măsuri pentru a orienta și a consilia lucrătorii mobili cu privire la oportunitățile de angajare ale acestora și la condițiile de viață și de muncă în UE, sensibilizând, în același timp, cetățenii cu privire la riscurile unui loc de muncă ilegal, precum și la beneficiile obținerii unui loc de muncă legal (avantaje fiscale, sociale, dreptul la formare profesională, dreptul la cetățenie, la locuință, la reîntregirea familiei, accesul copiilor la educație și la formare), prin intermediul instrumentelor deja existente (EURES);

10.  solicită o mai bună coordonare a statelor membre în vederea soluționării unor probleme, cum ar fi dubla impozitare și lipsa armonizării impozitării pensiilor pentru cetățenii UE și invită, prin urmare, statele membre să-și consolideze și să-și actualizeze acordurile de cooperare bilaterală; sprijină eforturile Comisiei de a propune un nou text legislativ pentru a înlătura aceste piedici fiscale și consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită taxelor de înmatriculare a autovehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru,

11.  solicită statelor membre care au decis să introducă, în cadrul tratatelor de aderare la UE ale României și Bulgariei, un moratoriu de șapte ani, până la 1 ianuarie 2014, cu privire la dreptul la liberă circulație în UE al lucrătorilor din respectivele țări sau să aplice în continuare dispozițiile tranzitorii de restricționare a accesului cetățenilor români și bulgari la piețele muncii de pe teritoriile lor(12) , să-și revizuiască deciziile cât mai curând, având în vedere principiul egalității, interzicerea discriminării, natura lor nejustificată și principiul solidarității, astfel încât drepturile asociate cetățeniei UE în materie de ocupare a forței de muncă să nu mai fie limitate pentru cetățenii români și bulgari;

12.  solicită Comisiei să acorde o atenție sporită și să ofere răspunsuri mai precise la numeroasele petiții primite care au drept obiect dificultățile legate de circulația documentelor de stare civilă și de recunoașterea acestor documente și a efectelor lor(13) ; reliefează importanța realizării de progrese cât mai rapid posibil în direcția recunoașterii reciproce și a asigurării liberei circulații a documentelor de stare civilă, fără discriminare, în temeiul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale;

13.  evidențiază faptul că expulzările în masă reprezintă o încălcare a Directivei privind dreptul la libera circulație, contravenind, în plus, valorilor și principiilor fundamentale care stau la baza Uniunii Europene; reamintește că, în conformitate cu Directiva privind dreptul la libera circulație, restricțiile asupra libertății de circulație și de ședere pe motive de ordine publică sau de siguranță publică nu pot fi impuse decât dacă se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză, fără nicio discriminare pe motive cum ar fi handicapul, originea etnică sau națională, și că lipsa de mijloace economice nu poate fi utilizată ca justificare pentru expulzarea automată a cetățenilor UE (considerentul 16, articolul 14) sau în alte scopuri de despăgubire, sancționare sau privare de drepturi;

14.  îndeamnă statele membre să abolească politicile și să anuleze și să abroge legile care discriminează, fie direct, fie indirect, romii și alte grupuri minoritare pe motive de rasă și etnie și le solicită să pună capăt tuturor cazurilor de persecuție, evacuare și expulzare sau de confiscare a bunurilor care aparțin oricărui grup minoritar; solicită tuturor statelor membre și UE să-și asume răspunderea comună pentru promovarea și facilitarea integrării comunităților rome, acordându-le aceleași drepturi și impunându-le aceleași obligații precum celorlalți cetățeni europeni, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor(14) și comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și să promoveze și să apere drepturile fundamentale ale acestora;

15.  solicită Comisiei să coreleze prioritățile legate de incluziunea socială cu un set clar de obiective care să includă protecția cetățenilor împotriva discriminării în toate domeniile vieții și promovarea dialogului social dintre romi și populația neromă cu scopul de a combate rasismul și xenofobia; solicită Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să se asigure că legislația din domeniu este pusă în aplicare pe deplin și că se impun sancțiunile adecvate pentru criminalitatea cu motivație rasială(15) ;

16.  își exprimă îngrijorarea privind faptul că, deși dreptul la liberă circulație și ședere este ferm ancorat în dreptul primar al Uniunii și bine dezvoltat în dreptul derivat, aplicarea normelor juridice rămâne nesatisfăcătoare; subliniază că statele membre ar trebui coopereze în procesul de eliminare a tuturor obstacolelor administrative și juridice rămase care le-au fost transmise de instituțiile UE sau de Comisia pentru petiții; solicită Comisiei să evalueze cu atenție dacă legislația și practicile statelor membre încalcă drepturile cetățenilor UE prevăzute în Tratate și în Directiva privind dreptul la libera circulație și dacă acestea nu plasează o povară nejustificată asupra cetățenilor UE și familiilor acestora, restricționând în mod indirect dreptul lor la liberă circulație;

17.  reamintește că aproximativ 80 de milioane de persoane cu handicap din Uniunea Europeană se confruntă în continuare cu obstacole, adesea insurmontabile, atunci când își exercită, în diverse feluri, dreptul la liberă circulație în calitate de cetățeni ai Uniunii; de asemenea, invită instituțiile UE și statele membre să identifice și să elimine obstacolele și barierele care limitează capacitatea persoanelor cu handicap de a beneficia de drepturile cetățenilor UE și să faciliteze cât mai curând accesul persoanelor cu handicap la toate mijloacele de transport, infrastructură, învățământ și informații publice, fără întârzieri și costuri suplimentare, în conformitate cu „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap” (COM(2010)0636) și cu rezoluţia Parlamentului din 25 octombrie 2010 menţionată mai sus; de asemenea, atrage atenția asupra numărului disproporționat de mare de persoane în vârstă cu mobilitate redusă; solicită crearea unui program de tip Erasmus pentru persoanele cu handicap;

18.  îndeamnă statele membre să asigure suspecților și inculpaților cu deficiențe de auz, inclusiv părților vătămate în cazul infracțiunilor, dacă se solicită acest lucru, interpretare adecvată în limbajul semnelor, în interesul protejării drepturilor lor și al menținerii demnității acestora și atrage atenția Comisiei asupra necesității asigurării acestor facilități;

19.  invită Comisia și statele membre, ținând cont de propunerile Comisiei în vederea facilitării unui acces mai bun la îngrijirea medicală transfrontalieră și având în vedere că dreptul la informare al pacienților este primordial, să informeze mai bine cetățenii UE cu privire la drepturile lor și la mijloacele disponibile pentru exercitarea acestora, inclusiv aspecte practice, cum ar fi rambursarea costurilor pe baza cardului european de asigurări de sănătate; invită Comisia și statele membre să utilizeze cât mai bine potențialul existent pentru e-sănătate și telemedicină până în 2020, respectând, totodată, pe deplin, dispozițiile europene privind protecția datelor; salută cu căldură inițiativa Comisiei de a dezvolta un nou sistem de schimb electronic de date privind securitatea socială și solicită, de asemenea, o cooperare consolidată între sistemele naționale de securitate socială; în plus, sprijină proiectele-pilot menite să acorde cetățenilor UE acces online în condiții de siguranță la datele lor ca pacienți și să asigure interoperabilitatea în cazul foilor de observație;

20.  observă că cele mai mari obstacole care îi împiedică pe cetățeni să beneficieze de cea mai vastă gamă de produse și prețuri competitive disponibile pe piața unică sunt necunoașterea drepturilor consumatorilor în alte țări UE și neinformarea consumatorilor care fac achiziții online în alte state membre; consideră că informațiile adresate consumatorilor sunt uneori complexe și că este necesară simplificarea, de exemplu în domeniul etichetării;

21.  reamintește publicațiile recente ale Comisiei referitoare la responsabilizarea consumatorilor („Consumer Empowerment”) și „Principalele 20 de preocupări”, care subliniază lacunele ce persistă pe piața unică în ceea ce privește informarea, legislația și punerea în aplicare a legislației, de exemplu cu privire la practicile abuzive ale anumitor servicii de informații privind listele de abonați; invită Comisia să considere evoluția pieței unice digitale drept o prioritate; salută activitatea Comisiei și angajamentul de a pune în aplicare Actul privind piața unică; cere statelor membre să acționeze în continuare, în coordonare cu Comisia, pentru înlăturarea piedicilor care împiedică accesul cetățenilor la serviciile online; remarcă, în această privință, propunerea Comisiei privind dreptul contractual european;

22.  consideră că ar trebui facilitat accesul la serviciile bancare pentru cetățenii UE care se stabilesc într-un alt stat membru al UE; îndeamnă Comisia să ia măsurile legislative necesare pentru a asigura accesul tuturor cetățenilor UE la un cont de plăți de bază; subliniază nevoia de îmbunătățire a transparenței comisioanelor bancare;

23.  ia act de diferențele între statele membre în materie de telefonie mobilă și abonamente la internet; subliniază faptul că scăderea prețurilor în serviciul de roaming a avut loc doar ca urmare a legislației UE; solicită, prin urmare, publicarea costurilor generate în fiecare stat membru pentru mesajele SMS, MMS, apeluri taxate la minut, conexiunea la internet, cu scopul de a promova crearea de tarife forfetare europene care să permită reducerea costurilor de mobilitate;

24.  condamnă practicile de vânzare legată; speră ca Anul european al cetățenilor să constituie, de asemenea, o oportunitate de a le atrage atenția cetățenilor asupra măsurilor care i-au protejat în calitate de consumatori și care au contribuit la menținerea puterii lor de cumpărare într-o perioada de criză;

25.  solicită Comisiei să monitorizeze aplicarea corectă de către statele membre a regulamentelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, punând accentul pe noile aspecte introduse de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și nr. 987/2009, care au intrat în vigoare la 1 mai 2010;

26.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că autoritățile din Regatul Unit au cerut unui mare număr de petiționari să se supună unui „test privind dreptul de ședere” pentru a avea acces la locuințe sociale sau la alte beneficii, precum indemnizația de șomaj(16) ; atrage atenția îndeosebi asupra faptului că această cerință introduce o discriminare indirectă pe motiv de naționalitate, contravenind articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004; îndeamnă Regatul Unit să asigure conformitatea legislației sale cu dreptul Uniunii;

27.  îndeamnă Regatul Unit să se conformeze hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene privind exportabilitatea prestațiilor de boală în numerar(17) și să nu aplice așa-numitul „test de prezență în trecut” atunci când pot fi utilizate alte elemente reprezentative pentru a stabili o legătură autentică cu sistemul de securitate socială al Regatului Unit;

28.  consideră că actualizarea Directivei privind calificările ar trebui să se axeze pe eliminarea obstacolelor din calea mobilității în învățământ, acordând o atenție deosebită tinerilor și, totodată, raționalizând sursele de informare aflate în prezent la dispoziția profesioniștilor și asigurând coordonarea cu portalul „Europa ta”; îndeamnă Comisia să raționalizeze furnizarea informațiilor privind mobilitatea în rândul studenților, profesorilor și cercetătorilor din UE, prin crearea unui sistem de „ghișee unice”; este de acord cu faptul că un card profesional european voluntar ar putea fi un instrument care să faciliteze mobilitatea europenilor și să ofere un model pentru o Europă a cetățenilor;

29.  îndeamnă statele membre care nu au întreprins încă acest demers să instituie, în cadrul sistemului general, sistemul de măsuri compensatorii prevăzut la articolul 10 din Directiva privind calificările, deoarece nerespectarea acestei prevederi pare să genereze discriminări pe motiv de naționalitate; în acest sens, semnalează faptul că cetățenii statelor membre care au aderat la UE în 2004 și respectiv în 2007, îndeosebi profesioniștii din domeniul sănătății (medicii, moașele și asistenții medicali), au semnalat probleme întâmpinate în legătură cu recunoașterea calificărilor lor sau a drepturilor dobândite într-un alt stat membru decât cel propriu(18) ;

30.  reamintește că una dintre petițiile pendinte de cel mai mult timp se referă la tratamentul discriminatoriu la care au fost supuși lectorii de limbi străine („lettori”) în mai multe universități italiene(19) ; solicită Comisiei să procedeze la o analiză mai aprofundată a așa-numitei „reforme Gelmini”, care a intrat în vigoare în decembrie 2010; solicită autorităților italiene și universităților în cauză să soluționeze de urgență acest caz; consideră totuși că nu este un caz izolat și că mediatorii din statele membre s-ar putea reuni pentru a discuta despre soluțiile care trebuie aplicate în Europa;

31.  propune crearea unui portal web specific și actualizat periodic, care să permită administrațiilor naționale, regionale sau locale să semnaleze sectoarele profesionale în căutare de lucrători, pentru a facilita mobilitatea voluntară;

32.  reamintește că Regulamentul (CE) nr. 2201/2003(20) stabilește principiul potrivit căruia copiii ar trebui să-și poată menține relațiile cu ambii părinți după despărțirea acestora, chiar dacă părinții trăiesc în state membre diferite; semnalează faptul că, deși introducerea și aplicarea de norme de drept material referitoare la drepturile de acces ține, în prezent, de competența statelor membre, acestea din urmă, în exercitarea competențelor lor, trebuie să respecte dreptul Uniunii, în special dispozițiile tratatului referitoare la libertatea tuturor cetățenilor UE de a se deplasa și de a locui într-un alt stat membru(21) , precum și la menținerea legăturilor între părinți și copii, bunici și nepoți sau frați și surori; adaugă faptul că întârzierile uneori de lungă durată și numărul de proceduri la care sunt constrânși părinții care doresc să se întoarcă în țara de origine cu copiii lor reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a cetățenilor europeni; invită Comisia să investigheze presupusa discriminare împotriva partenerilor de altă naționalitate decât cea germană în căsătoriile mixte de către Oficiului german pentru bunăstarea tinerilor („Jugendamt”);

33.  subliniază importanța cooperării administrative privind aspectele legate de starea civilă; subliniază, de exemplu, că statele care doresc să modifice documentele de stare civilă ale unui copil, recunoscute în alt stat membru al Uniunii, trebuie să informeze statul membru în cauză cu privire la intenția sa de a le modifica, astfel încât documentele precum certificatele de naștere să nu poată fi modificate pentru a șterge originea identitară a unui copil;

34.  subliniază că toți cetățenii Uniunii recunoscuți ca părinte al unui copil născut sau nu în afara căsătoriei trebuie să fie informați cu privire la posibilitățile lor de recurs în caz de separare, pentru a dispune de dreptul de vizitare, cu excepția cazurilor de pericol real și dovedit la adresa copilului, și care trebuie stabilit de comun acord între țările din care provin părinții și copiii;

35.  solicită crearea unui mediator sau, cel puțin, a unui mediator pentru copii în fiecare stat membru care să aibă competențe suficiente care să îi permită accesul la orice document și puterea de a modifica o hotărâre judecătorească, cu scopul de a coordona plângerile și dificultățile de ordin juridic ale părinților care se separă, astfel încât să evite opțiunea acestora pentru un comportament ilegal al acestora pentru a susține ceea ce ei cred că este dreptul lor și al copiilor lor; adaugă că fiecare cetățean poate sesiza mediatorul din țara sa de origine, precum și din țara în care consideră că drepturile sale au fost încălcate;

36.  invită statele membre care nu au ratificat Decizia Consiliului din 12 iulie 2010 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept să o ratifice pentru a asigura egalitatea cetățenilor europeni în fața alegerii legislației aplicabile divorțului lor; invită, de asemenea, Comisia să promoveze acest nou instrument în cursul Anului european al cetățenilor, știind că în mod inevitabil numărul de divorțuri crește odată cu creșterea numărului de căsătorii transnaționale;

37.  consideră că toți cetățenii care sunt de părere că drepturile lor sunt încălcate trebuie să dispună de cel puțin o cale de atac la nivel local, național sau european pentru a le apăra;

38.  atrage atenția și cu această ocazie asupra problemelor cu care se confruntă cetățenii UE care au decis să-și exercite dreptul de stabilire în temeiul articolului 49 din TFUE și au achiziționat în mod legal proprietăți în Spania, care au fost ulterior declarate ilegale; îndeamnă autoritățile spaniole să procedeze la o revizuire aprofundată a modului în care se pune în aplicare Ley de Costas (Legea privind zonele de coastă), cu scopul de a evita încălcarea drepturilor proprietarilor individuali de bunuri imobile, ținând cont de faptul că dreptul în materie de proprietate nu ține de competența UE și este supus principiului subsidiarității consacrat în tratate;

39.  reamintește prioritatea de bază a Comisiei pentru petiții: identificarea unei soluții care să răspundă vechilor îngrijorări legate de problematica proprietății; semnalează faptul că cetățeni ai UE, atât cei care au cetățenia statului membru în cauză, cât și resortisanți ai altor state membre, s-au confruntat cu o serie de probleme grave legate de tranzacțiile imobiliare, de garanțiile bancare, iar încălcarea drepturilor de proprietate a contribuit la apariția unei lipse de încredere în piața imobiliară transfrontalieră și la problemele economice ale Europei; solicită extinderea principiilor UE în materie de protecție a consumatorilor și liberă circulație, astfel încât acestea să se aplice și proprietăților imobiliare și își reiterează apelul la deplina respectare a dreptului de proprietate asupra unui bun dobândit în mod legitim;

40.  recunoaște că există o serie de obstacole care împiedică cetățenii UE să se bucure pe deplin de drepturile lor electorale atunci când își au reședința într-o țară diferită de țara lor de origine; întrucât acesta este cel mai tangibil drept politic al cetățenilor Uniunii și exercitarea sa trebuie să fie scutită de toate formalitățile discriminatorii și obstructive; invită Comisia și statele membre să sensibilizeze cetățenii cu privire la acest drept prin intermediul unor campanii de informare specifice înainte de alegerile relevante; salută intenția Comisiei de a simplifica procedura care permite cetățenilor UE să se prezinte la alegerile europene din statul membru de reședință și o încurajează să pregătească sistemul care să faciliteze îmbunătățirea mecanismelor de prevenire a votului dublu sau pierderea dreptului de vot; propune, în acest sens, crearea unui registru electoral european pentru alegerile europene; sprijină activitatea Comisiei în vederea publicării rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European concomitent în fiecare stat membru; invită statele membre să găsească soluții mai bune pentru îmbunătățirea normelor care reglementează alegerile și să promoveze cele mai bune practici; subliniază, printre altele, că o participare mai directă a cetățenilor prin intermediul partidelor politice europene reprezintă un pas decisiv către realizarea obiectivelor „o Europă mai prezentă” și o democrație autentică;

41.  propune ca aderarea la un partid politic european să poată fi propusă mai frecvent la momentul aderării la un partid național, cu scopul de a favoriza implicarea politică europeană a cetățenilor;

42.  consideră că înființarea unui ghișeu unic pentru cetățeni, „Europa ta”, atât fizic, cât și virtual, prezintă o importanță deosebită pentru cetățenii care doresc să obțină consiliere sau reparații, indiferent dacă sunt rezidenți vechi sau noi; în același timp, recunoaște că rețelele de informare și de rezolvare a problemelor create de Comisie (cum ar fi Europe Direct, Solvit, Centrele europene pentru consumatori) sunt parteneri importanți în soluționarea plângerilor referitoare la disfuncționalitățile de pe piața internă sau la limitările drepturilor cetățenilor UE; invită Comisia să promoveze într-un mod mai activ aceste servicii, disponibile online și accesibile, angrenând serviciile de asistență și rezolvare a problemelor existente la nivelul UE, dar și adoptând o abordare mai activă și cuprinzătoare pentru a informa cetățenii cu privire la acestea;

43.  consideră că lucrătorii transfrontalieri, care sunt victime ale birocrației statelor membre, au nevoie de o informare specifică privind drepturile lor sociale și profesionale; încurajează Comisia să realizeze materiale informative, care schițează în termeni clari și simpli drepturile tuturor cetățenilor UE care se deplasează, lucrează, studiază, fac cumpărături, călătoresc și își exercită drepturile politice în afara granițelor; consideră că un nou mecanism alternativ de soluționare a litigiilor axat pe cetățeni și construit pe baza organismelor consultative și a structurilor administrative existente ar fi suficient pentru asigurarea unor proceduri de soluționare extrajudiciare ieftine, expeditive și accesibile pentru consumatori;

44.  propune Comisiei să efectueze o anchetă asupra modului în care cetățenii UE doresc să fie informați cu privire la activitățile Uniunii, pentru a răspunde mai direct la așteptările acestora;

45.  îndeamnă Comisia să amelioreze, în întreaga UE, furnizarea informațiilor cu privire la activitățile Uniunii prin multiplicarea punctelor de informare locale;

46.  își exprimă dorința ca volumul de documente care necesită o traducere autorizată în cadrul procedurilor judiciare să fie redus la minimum, pentru a nu întârzia apărarea cetățeanului și pentru a evita costurile juridice excesive;

47.  își exprimă dorința ca toți cetățenii europeni care susțin că au fost victime ale unui exces de zel sau abuz de poziție dominantă din partea autorităților administrative sau de poliție dintr-un alt stat membru să se poată adresa cu ușurință autorității naționale sau locale responsabile pentru soluționarea plângerilor împotriva acestor entități;

48.  își exprimă dorința ca Comisia, care promovează înfrățirea între orașele europene să nu se concentreze în mod exclusiv pe furnizarea de ajutoare de înfrățire cu noile state membre sau cu țări terțe, ci speră ca programele de înfrățire mai vechi să poată beneficia în continuare de asistența acordată de UE pentru a asigura supraviețuirea acestora, care se află în prezent în pericol;

49.  consideră că toți cetățenii UE au dreptul de acces liber la informații neutre și de calitate; urmărește cu mare îngrijorare crearea autorităților de control pentru mass-media care au o legătură prea strânsă cu puterea politică;

50.  consideră că Uniunea trebuie să comunice mai frecvent prin intermediul televiziunii, un mijloc important de informare; salută, prin urmare, resursele bugetare suplimentare alocate Euronews;

51.  salută propunerea recentă a Comisiei de a consolida protecția cetățenilor UE oferită de către autoritățile diplomatice sau consulare ale altui stat membru, îndeosebi în ceea ce privește clarificarea referitoare la situația în care se consideră că un cetățean nu este reprezentat și precizarea tipului de asistență pe care statele membre o oferă în mod obișnuit în cazuri de necesitate;

52.  felicită Comisia pentru punerea în aplicare a portalului e-justiție care oferă o culegere utilă de proceduri și norme juridice din fiecare stat membru;

53.  încurajează Comisia să coopereze cu Comisia pentru petiții la elaborarea, în 2013, a unui nou Raport privind cetățenia; precizează în mod clar, în acest context, că Comisia pentru petiții, care acționează în special pe baza petițiilor pe care le primește, va analiza critic rezultatele obținute (înainte ca următorul raport să fie publicat) în ceea ce privește cetățenia Uniunii, și va solicita măsuri suplimentare din partea Comisiei, după caz;

54.  salută propunerea Comisiei ca 2013 să fie declarat „Anul european al cetățenilor”, ceea ce ar crește și ar îmbunătăți gradul de sensibilizare cu privire la drepturile aferente cetățeniei Uniunii; solicită Comisiei să valorifice această ocazie, în colaborare cu administrațiile locale, regionale și naționale și cu reprezentanții societății civile, pentru a intensifica eforturile de apărare și promovare a drepturilor cetățenilor, consolidând, astfel, statutul și imaginea UE de apărător și susținător al drepturilor cetățenilor; subliniază importanța de a exploata potențialul strategic al anului 2013 pentru accelerarea schimbărilor socio-politice necesare pentru abordarea lipsei de încredere, care a fost înrăutățită de criza economică; solicită includerea cetățeniei Uniunii ca o prioritate a programului Președinției în exercițiu a Consiliului Uniunii Europene; își exprimă speranța că 2013, Anul european al cetățenilor, va aborda problemele socio-economice ale UE și va conduce spre o piață care să fie în slujba cetățenilor, aducând, în același timp, o creștere semnificativă a nivelului general de conștientizare a statutului cetățeanului UE;

55.  propune Comisiei să lanseze, în cursul anului 2012, un concurs la nivelul Uniunii care vizează crearea unei embleme a Anului european al cetățenilor;

56.  invită Parlamentul European și Consiliul să se asigure că statele membre dispun de suficiente resurse bugetare pentru a asigura buna desfășurare a Anului european al cetățenilor (2013), precum și a activităților legate de acesta, îndeosebi a activităților în care este implicată mass-media, astfel încât să poată fi atinse obiectivele stabilite;

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 257, 19.10.1968, p. 2. (2) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (3) JO L 255, 30.9.2005, p. 22. (4) JO L 284, 30.10.2009, p. 1. (5) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 14. (6) Articolul 20 alineatul (2) din TFUE. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0587. (8) a se vedea Lucy Stewart/Secretary of State for Work and Pensions, cauza C-503/09. (9) Texte adoptate, P7_TA(2011)0453. (10) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). (11) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (12) A se vedea, printre altele, Petiţiile nr. 0810/2011 şi nr. 0900/2011. (13) A se vedea, printre altele, Petiţia nr. 0632/2008. (14) Texte adoptate, P7_TA(2011)0092. (15) A se vedea, printre altele, Petiţiile nr. 1351/2008, nr. 0945/2010 şi nr. 1300/2010. (16) A se vedea, printre altele, Petiţiile 0401/2009 şi 1119/2009. (17) Cauza C-299/05 din 18 octombrie 2007 şi, mai recent, Cauza C-503/09 din 21 iulie 2011. (18) A se vedea, printre altele, Petiţia 112/2009. (19) A se vedea, printre altele, Petiţiile 511/1998 şi 689/1998. (20) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L338, 23.12.2003, p. 1. (21) A se vedea, printre altele, Petiţia nr. 1614/2009.