Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(1) de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice,

–  având în vedere Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(2) de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului,

–  având în vedere Directiva 2002/77/CE din 16 septembrie 2002 a Comisiei(3) privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la guvernarea internetului: etapele următoare(5),

–  având în vedere Rezoluția A/HRC/20/L13 a Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de stabilire a poziției UE în ceea ce privește revizuirea Regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații, care urmează să fie adoptată în cadrul Conferinței mondiale privind telecomunicațiile internaționale sau în cadrul forumurilor de pregătire a acesteia (COM(2012)0430),

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât regulamentele internaționale în materie de telecomunicații (RIT) au fost adoptate în 1988, în cadrul Conferinței Administrative Mondiale de Telegrafie și Telefonie de la Melbourne și nu au fost revizuite ulterior;

B.  întrucât cele 27 de state membre ale Uniunii Europene sunt semnatare ale acestor RIT;

C.  Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) a convocat o reuniune în Dubai în perioada 3 - 14 decembrie 2012, denumită Conferința Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale (World Conference on International Telecommunications - WCIT), pentru a se ajunge la un acord privind un nou text pentru aceste RIT;

1.  cere Consiliului și Comisiei să garanteze compatibilitatea tuturor modificărilor aduse regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații cu acquis-ul UE și să faciliteze, păstrându-și interesul în acest sens, realizarea obiectivului constând din promovarea internetului ca spațiu cu adevărat public, în care drepturile omului și libertățile fundamentale, în special libertatea de exprimare și de întrunire, sunt respectate, iar conformarea la principiile pieței libere, a neutralității rețelei și a antreprenoriatului este garantată;

2.  regretă lipsa de transparență și integrare din jurul negocierilor pentru WCIT–12, dat fiind că rezultatele acesteia ar putea afecta în mod substanțial interesele publice;

3.  consideră că UIT, sau orice altă instituție internațională unică centralizată, nu este un organism adecvat care să-și exercite autoritatea normativă asupra guvernanței internetului sau a fluxurilor de trafic de pe internet;

4.  subliniază că unele propuneri de reformare a RIT ar avea un impact negativ asupra internetului, a arhitecturii acestuia, a operațiilor, conținutului și securității, a relațiilor de afaceri și a guvernanței, precum și a fluxului liber de informații online;

5.  consideră că, drept consecința a unora dintre propunerile prezentate, UIT ar putea deveni, ea însăși, puterea dominantă asupra anumitor aspecte ale internetului, ceea ce ar pune capăt modelului de jos în sus multilateral; își exprimă temerea că, dacă sunt adoptate, aceste propuneri ar putea afecta grav dezvoltarea și accesul la serviciile online a utilizatorilor finali, precum și economia digitală în ansamblu; consideră că guvernanța internetului și aspectele normative conexe ar trebui să fie definite în continuare la un nivel cuprinzător și multilateral;

6.  este preocupat de faptul că propunerile de reformare ale UIT includ instituirea unor noi mecanisme legate de profit, care ar putea amenința grav caracterul deschis și competitiv al internetului prin majorarea prețurilor și stânjenirea inovării și limitarea accesului; reamintește faptul că internetul ar trebui să rămână liber și deschis;

7.  sprijină orice propuneri de menținere a actualei sfere de aplicare a RIT și a mandatului actual al UIT; se opune oricăror propuneri care ar extinde sfera de aplicare la domenii cum sunt internetul, inclusiv spațiul pentru numele de domeniu, alocarea adreselor IP, direcționarea traficului pe bază de internet și aspectele conexe, legate de conținut;

8.  cere statelor membre să prevină orice modificări aduse regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații care ar putea afecta caracterul deschis al internetului, neutralitatea rețelei, principiul end-to-end, obligațiile de serviciu universal și guvernanța participativă încredințată mai multor actori, cum sunt guvernele, instituțiile supranaționale, organizațiile nonguvernamentale, societățile de mari și mici dimensiuni, comunitatea tehnologică și consumatorii și utilizatorii internetului în general;

9.  cere Comisiei să coordoneze negocierile pentru revizuirea RIT în numele Uniunii Europene, pe baza contribuțiilor colectate în mod integrator de la mai multe părți interesate, printr-o strategie urmărind, în primul rând, să asigure și să păstreze caracterul deschis al internetului și să protejeze online drepturile și libertățile utilizatorilor internetului;

10.  reamintește importanța salvgardării unui internet cu cele mai bune caracteristici disponibile solid, care favorizează libertatea de exprimare, asigurând concurența și evitând o nouă diviziune digitală;

11.  subliniază că RIT ar trebui să specifice că recomandările UIT sunt documente care nu produc efecte obligatorii și care promovează bunele practici;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 337, 18.12.2009, p. 37. (2) JO L 337, 18.12.2009, p. 11. (3) JO L 249, 17.9.2002, p. 21. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0511. (5) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 33.