Parlamentul European,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 42 și 43 ale acestuia,

–  având în vedere articolul 196 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la protecția civilă și articolul 214 referitor la ajutorul umanitar,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind diplomația UE în domeniul climei din 18 iulie 2011(1),

–  având în vedere Documentul comun de reflecție al SEAE-COM privind diplomația în domeniul climei din 9 iulie 2011(2),

–  având în vedere Raportul comun din 2008 privind schimbările climatice și securitatea internațională, prezentat Consiliului European de către Înaltul Reprezentant, dl. Solana, și de Comisia Europeană și recomandările sale ulterioare(3),

–  având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Pentru o forță europeană de protecție civilă: ajutorul european” din mai 2006,

–  având în vedere Decizia Consiliului din 8 noiembrie 2007 de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă(4), Comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2010 intitulată „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare” (COM(2010)0600), precum și rezoluția sa din 27 septembrie 2011(5),

–  având în vedere propunerea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 20 decembrie 2011 privind un mecanism al Uniunii de protecție civilă (COM(2011)0934),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2008 privind Uniunea Europeană și regiunea arctică (COM(2008)0763) și rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la Impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(7),

–  având în vedere concluziile Conferinței de la Berlin din octombrie 2011, intitulate „De la negocieri privind clima la diplomație în domeniul climei” și ale Conferinței de la Londra din martie 2012, intitulate „Un dialog în domeniul climei și al securității în secolul XXI”,

–  având în vedere declarația Președinției Consiliului de Securitate al ONU din iulie 2011, privind schimbările climatice și securitatea internațională(8),

–  având în vedere rapoartele din 2011 și 2012 ale Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu intitulate „Securitatea: Schimbările climatice, conflictele și migrația în Sahel”(9),

–  având în vedere documentele ONU referitoare la securitatea umană și responsabilitatea de a proteja(10),

–  având în vedere Orientările ONU privind folosirea resurselor militare și de protecție civilă străine pentru intervenții în caz de catastrofe (Orientările de la Oslo)(11) și Orientările Comitetului Permanent Interagenții (CPIA) privind folosirea resurselor militare și de protecție civilă în sprijinul activităților umanitare desfășurate de către ONU în situații de urgență complexe (Orientările MCDA),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu (SEC(2007)0781, SEC(2007)0782, COM(2007)0317), precum și Declarația comună „Spre un consens european privind ajutorul umanitar”(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0349/2012),

Observații generale

1.  constată impactul schimbărilor climatice asupra securității, păcii și stabilității globale;

2.  regretă că în ultimii patru ani, problema schimbărilor climatice, care constituie cea mai mare amenințare la adresa securității mondiale, a fost trecută în plan secund în cadrul dezbaterilor publice, din cauza crizei economice și financiare, care constituie, de asemenea, o amenințare imediată la adresa securității mondiale;

3.  consideră că înmulțirea evenimentelor meteorologice extreme în ultimii ani reprezintă o escaladare a costurilor pentru economia mondială, nu numai pentru țările în curs de dezvoltare, dar și pentru întreaga lume, atât sub forma unor costuri directe pentru reconstrucție și ajutoare, cât și sub forma unor costuri indirecte pentru măriri ale sumelor pentru asigurări, ale prețurilor produselor și serviciilor; subliniază faptul că aceste evenimente reprezintă, de asemenea, o agravare a amenințărilor la adresa păcii și securității internaționale;

4.  subliniază faptul că dezastrele naturale, exacerbate de schimbările climatice, sunt extrem de destabilizatoare, în special pentru statele vulnerabile; constată, totuși, că, până în prezent, nu există niciun conflict de care schimbările climatice să fie în totalitate răspunzătoare; subliniază că populațiile care se confruntă cu o deteriorare a accesului la apă potabilă și la alimente din cauza catastrofelor naturale exacerbate de schimbările climatice, sunt obligate să migreze, suprasolicitând astfel, capacitățile economice, sociale și administrative ale regiunilor deja fragile sau ale statelor aflate în pragul eșecului statal și creând, în consecință, conflicte și un impact negativ asupra întregii securității; constată că aceste evenimente creează o concurență între comunități și țări în ceea ce privește resursele limitate;

5.  recunoaște că trebuie prevăzute și prevenite crizele complexe prin aplicarea unei abordări cuprinzătoare care să includă domenii politice care să valorifice pe deplin instrumentele existente în cadrul Politicii externe și de securitate comune(PESC) și al Politicii de securitate și de apărare comune (PSAC) și, de asemenea, ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare; constată, de asemenea, că NATO s-a aflat în centrul primelor acțiuni internaționale de răspuns la provocările privind securitatea mediului în 2004, când Alianța împreună cu alte cinci agenții internaționale(13) s-au reunit sub egida inițiativei „Mediul și securitatea” (ENVSEC) pentru a rezolva problemele ecologice care amenință securitatea în regiunile vulnerabile;

6.  recunoaște importanța unor infrastructuri fundamentale care furnizează sprijin PSAC;

7.  recunoaște că, deși abordarea schimbărilor climatice prin gruparea acestora cu implicațiile lor pentru securitate poate constitui o măsură pozitivă, aceasta nu este decât una dintre componentele acțiunilor UE privind schimbările climatice care vizează utilizarea unor instrumente politice și economice pentru reducerea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

8.  subliniază că UE ar trebui să țină seama de efectele dezastrelor naturale și ale schimbărilor climatice asupra securității internaționale, în cadrul strategiilor, politicilor și instrumentelor sale de acțiune externă; reamintește, de asemenea, că, atât în legătură cu dezastrele naturale, cât și cu alte dezastre, trebuie acordată o atenție specială femeilor și copiilor, care sunt deosebit de vulnerabili la crize;

9.  reamintește, în acest sens, mandatul Comisiei pentru asistența umanitară și protecția civilă și subliniază că instrumentele existente trebuie dezvoltate și consolidate într-o mai mare măsură;

10.  reiterează în acest sens, importanța inițiativei de reducere a riscului de producere a dezastrelor pentru reducerea impactului crizelor asupra populațiilor vulnerabile;

11.  constată că este esențial ca analiza impactului potențialelor dezastre naturale generate de climă să fie integrată în strategiile și planurile operaționale ale PSAC, înainte, în timpul și după orice crizele naturale sau umanitare care ar putea apărea și, de asemenea, trebuie create planuri de rezervă de atenuare a riscurilor în regiunile cele mai expuse acestora, cu respectarea principiile umanitare prevăzute în Tratatul de la Lisabona; solicită, de asemenea, o cooperare practică, cum ar fi exercițiile de cooperare;

12.  subliniază că identificarea unui răspuns eficient la implicațiile legate de securitate ale schimbărilor climatice nu trebuie numai să promoveze prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, ci și să îmbunătățească capacitățile de analiză și de avertizare timpurie;

13.  reamintește că Tratatul de la Lisabona impune Uniunii să dezvolte capabilități civile și militare de gestionare a crizelor internaționale în întreaga gamă de sarcini menționate la articolul 43, în special sarcini de prevenire a conflictelor, umanitare și de salvare, sarcini de consultanță militară și de asistență, menținerea păcii și stabilitate postconflict; consideră, în același timp,că ar trebui evitată suprapunerea instrumentelor și ar trebui să se facă o distincție clară între instrumentele din interiorul și cele din afara domeniului de aplicare al PSAC, în conformitate cu articolele 196 și 214 din TFUE; reamintește necesitatea evitării oricărei suprapuneri cu instrumentele pentru ajutor umanitar și protecție civilă deja existente, care sunt în afara sferei de competență a PSAC;

14.  recunoaște că structurile militare dețin capacități și echipamente în domeniul serviciilor de informații privind mediul, al evaluării riscurilor, al asistenței umanitare, al intervențiilor și al evacuării în caz de dezastre, care joacă un rol esențial în avertizarea timpurie, în gestionarea crizelor generate de climă și în reacția în caz de dezastre;

15.  subliniază că Tratatul de la Lisabona a introdus noi dispoziții (articolele 21-23, articolul 27, articolul 39, articolul 41 alineatul (3), articolele 43-46 din TUE), în special cele legate de fondul de lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3), și că acestea încă trebuie implementate;

16.  subliniază că UE ar trebui să colaboreze în continuare cu ONU, Uniunea Africană (UA) și OSCE, inclusiv în contextul ENVSEC (Inițiativa „Mediul și Securitatea”), pentru face schimb de analize și pentru a aborda împreună provocările din domeniul schimbărilor climatice;

17.  subliniază valoarea sinergiilor civilo-militare în crize precum cele din Haiti, Pakistan și New Orleans; consideră că aceste sinergii au demonstrat contribuția valoroasă pe care o pot aduce forțele militare în cazul crizelor generate de climă sau al dezastrelor naturale prin acordarea de asistență directă și la timp regiunilor și populațiilor afectate;

18.  salută faptul că schimbările climatice ocupă un loc din ce în ce mai important în cadrul dezbaterii privind securitatea mondială, în special începând cu 2007 când Consiliul de Securitate al ONU a dezbătut pentru prima dată problema schimbărilor climatice și a implicațiilor acestora pentru securitatea internațională; salută eforturile depuse de UE și de guvernele statelor membre ale acesteia de a ridica această problemă în cadrul Consiliului de Securitate al ONU din iulie 2011 și în concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la diplomația climatică;

Necesitatea voinței politice și a acțiunii

19.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate (VP/ÎR), în calitate de responsabil de desfășurarea Politicii externe și de securitate comune a Uniunii:

20.  consideră că UE trebuie să prezinte o listă de provocări cu care se confruntă în zone precum, regiunea arctică, Africa, lumea arabă și al treilea pol (Himalaya și Platoul Tibetan), în special potențialele conflicte generate de aprovizionarea cu apă;

21.  subliniază importanța continuării și măririi ajutorului umanitar și pentru dezvoltare al UE care vizează adaptarea, atenuarea, reacția, capacitatea de rezistență, asistența și dezvoltarea post-criză, în eventualitatea unor crize generate de climă sau a unor dezastre naturale; constată importanța inițiativelor precum cea de reducere a riscurilor de producere a dezastrelor și cea de creare a unei legături între ajutorul de urgență, reconstrucție și dezvoltare și invită Comisia să integreze aceste programe și acțiuni în cadrul acțiunilor sale de ajutor umanitar și, mai ales, în ajutorul pentru dezvoltare; salută propunerea privind rolul mai mare al mecanismului UE de protecție civilă, îndeosebi în afara Uniunii Europene;

22.  salută inițiativa „Mediul și securitatea” (ENVSEC), lansată de PNUD, PNUM, OSCE, NATO, CEE-ONU și REC(14), care vizează abordarea provocărilor legate de securitatea umană și de mediul înconjurător punând la dispoziția țărilor din Asia Centrală, Caucaz și Europa de sud-est întreaga lor gamă de competențe și de resurse; constată că performanța globală a ENVSEC încă este limitată, dar că, până în prezent, aceasta a servit drept instrument important pentru coordonarea instituțională și ca punct de intrare pentru facilitarea procesului de integrare;

23.  subliniază că UE ar trebui să colaboreze cu principalele regiuni supuse riscului și cu cele mai vulnerabile state pentru consolidarea capacității acestora de a face față provocărilor; subliniază că UE ar putea integra într-o mai mare măsură adaptarea și capacitatea de rezistență la schimbările climatice în cadrul strategiilor regionale ale UE (de exemplu Strategia UE-Africa, Procesul de la Barcelona, Sinergia Mării Negre, Strategia UE privind Asia Centrală și Planul de acțiune pentru Orientul Mijlociu);

24.  solicită VP/ÎR și Comisiei să integreze potențialele efecte ale schimbărilor climatice asupra securității în cadrul celor mai importante strategii, documente privind politicile și instrumente financiare din domeniul acțiunii externe și al PSAC;

25.  atrage atenția asupra faptului că securitatea energetică este strâns legată de schimbările climatice; consideră că securitatea energetică trebuie îmbunătățită prin reducerea dependenței UE de combustibilii fosili, cum ar fi cei importați din Rusia prin conducte; reamintește că aceste conducte vor deveni vulnerabile la întreruperi datorate topirii permafrostului și subliniază că transformarea regiunii arctice reprezintă o consecință majoră a schimbărilor climatice asupra securității UE; subliniază necesitatea de a aborda acest risc multiplicator printr-o strategie consolidată a UE pentru Arctica, precum și printr-o politică consolidată privind energiile regenerabile generate în UE și eficiența energetică, care reduce în mod semnificativ dependența Uniunii de sursele externe și îmbunătățește, în consecință, poziția sa de securitate;

26.  invită Agenția Europeană de Apărare (EDA) și forțele armate ale statelor membre să dezvolte tehnologii ecologice și tehnologii care țin cont de eficiența energetică, exploatând la maximum potențialul surselor de energie regenerabile;

27.  salută recentele încercări de consolidare a coordonării dintre NATO și UE în domeniul dezvoltării capabilităților; recunoaște necesitatea stringentă de a identifica avantajele reciproce ale cooperării, respectând în același timp responsabilitățile specifice ale ambelor organizații; subliniază necesitatea de a găsi și de a crea sinergii în cazul proiectelor privind „punerea și utilizarea în comun” și al proiectelor privind „apărarea inteligentă” (NATO) care ar putea fi aplicate ca răspuns la dezastrele naturale și la crizele generate de schimbările climatice;

28.  solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui, ca o chestiune de maximă urgență, să se folosească de întregul potențial al Tratatului de la Lisabona și să înainteze propuneri vizând implementarea fondului de lansare (articolul 42 alineatul (3) din TUE) cu privire la posibile viitoare proiecte de punere și de utilizare în comun, capabilități comune, precum și la o rezervă comună, permanentă de echipamente pentru operațiunile în caz de crize civile;

Necesitatea unei noi atitudini: provocări strategice și conceptuale

29.  constată că impactul negativ al schimbărilor climatice și al dezastrelor naturale asupra păcii, securității și stabilității ar putea fi integrat în toate documentele strategice privind PESC/PSAC care servesc drept linii directoare pentru planificarea și coordonarea de politici și de misiuni individuale;

30.  constată că capabilitățile de evaluare timpurie și de anchetă ar trebui să garanteze un răspuns al UE la crize cu ajutorul celor mai adecvate mijloace disponibile, utilizând, cât mai devreme posibil, echipe multidisciplinare alcătuite din experți civili, militari și civilo-militari;

31.  subliniază că accesul UE la analize exacte și la timpul oportun va fi fundamental pentru ca aceasta să poată prezice și oferi un răspuns la insecuritatea generată de schimbările climatice, capabilitățile PSAC constituind o sursă optimă de informații în acest sens; UE ar trebui să adopte măsuri pentru a-și dezvolta într-o mai mare măsură capacitățile de colectare a datelor și de analizare a informațiilor, prin structuri precum delegațiile UE, Centrul Satelitar al UE și Centrul comun de situații al UE;

32.  consideră că alerta timpurie și măsurile de prevenire rapide vizând consecințele negative ale schimbărilor climatice și ale dezastrelor naturale depind de resursele umane și de metodologia adecvate pentru colectarea și analizarea datelor; constată că unitățile SEAE competente responsabile cu securitatea și serviciile Comisiei și birourile geografice competente ar trebui să integreze în activitățile lor analiza consecințelor dezastrelor naturale asupra securității internaționale și a stabilității politice; recomandă pregătirea personalului SEAE și al Comisiei în domeniul monitorizării impactului dezastrelor naturale asupra evoluției crizelor și asupra stabilității și securității politice; solicită elaborarea de criterii comune pentru analiza, evaluarea riscurilor și instituirea unui sistem de alertă comun;

33.  încurajează organismele competente ale SEAE și ale Comisiei să consolideze coordonarea analizelor situaționale și a politicilor de planificare respective, precum și schimburile sistematice de informații pe probleme legate de schimbările climatice și de dezastre naturale; îndeamnă organismele relevante din cadrul SEAE să folosească canale de comunicare și de schimb de informații cu organismele relevante ale Comisiei, în special cu ECHO, dar și cu agențiile și programele ONU, precum și cu NATO; subliniază că structurile civile și militare care au sarcina de a răspunde la crizele și la dezastre naturale generate de climă, trebuie să coopereze strâns cu toate organizațiile societății civile, organizațiile umanitare și cele neguvernamentale;

34.  îndeamnă Comisia să elaboreze planuri de intervenție pentru răspunsul UE la efectele dezastrelor naturale și ale crizelor generate de climă, produse în afara UE, care au directe sau indirecte asupra Uniunii implicații în materie de securitate (de exemplu, migrația generată de climă);

35.  salută cu căldură măsurile luate în 2011, la nivelul miniștrilor de externe ai UE în cadrul Președinției poloneze, precum și la nivelul Consiliului de Securitate al ONU în cadrul Președinției germane, de a aprofunda interacțiunea dintre schimbările climatice și implicațiile sale de securitate;

36.  consideră că, din perspectiva implicațiilor pe care le comportă schimbările climatice și dezastrele naturale, se pot face adaptări și modificări principalelor documente de politici ale PSAC, inclusiv conceptul UE de planificare militară la nivel politic și strategic(15), conceptul UE de comandă și de control militar(16), conceptul UE de generare a forței(17) și Conceptul UE de răspuns militar rapid(18), precum și a acelor documente care sunt relevante pentru misiunile civile ale PSAC, cum ar fi Conceptul UE de planificare cuprinzătoare, Conceptul UE de planificare a forțelor de poliție și Liniile directoare privind structura de comandă și de control pentru operațiuni civile ale UE de gestionare a situațiilor de criză(19)

37.  consideră că capabilitățile civile și militare ar trebui dezvoltate astfel încât să se permită implementarea lor ca răspuns la dezastrele naturale și la crizele generate de schimbările climatice; consideră că ar trebui acordată o atenție specială dezvoltării capabilităților militare și, în special, procesului de punere și de utilizare în comun; solicită un rol mai mare al EDA în această privință;

Necesitatea unei creativități instituționale: instrumente și capabilități

38.  reiterează faptul că niște răspunsuri eficiente la crize precum dezastrele naturale trebuie deseori să poată face apel atât la capabilități civile, cât și la cele militare și că este nevoie de o cooperare mai strânsă între ambele; reamintește că este esențială definirea capabilităților de nișă și lacunelor specifice, la nivelul cărora capacitatea militară ar putea aduce valoare adăugată;

39.  subliniază necesitatea elaborării unei liste specifice a capabilităților militare și civile care au o relevanță deosebită, atât ca răspuns la schimbările climatice și la dezastrele naturale, cât și în misiunile PSAC; subliniază că, în momentul elaborării acestei liste, ar trebui să se acorde o atenție deosebită activității Grupului consultativ privind folosirea resurselor militare și de protecție civilă; subliniază că astfel de resurse cuprind, printre altele, capacități de inginerie, precum construcția și exploatarea ad hoc de infrastructuri portuare/aeroportuare, capacități de management și transport operațional aerian și maritim, spitale mobile, inclusiv unități de terapie intensivă, infrastructuri de comunicații, purificarea apei și gestionarea combustibilului; invită Consiliul și EDA, ca parte a revizuirii din 2013 a Programului de dezvoltare a capabilităților, să reconcilieze cataloagele actuale ale capabilităților civile și militare cu capabilitățile necesare pentru a răspunde provocărilor schimbărilor climatice și pentru a face propunerile necesare în vederea remedierii oricărei deficiențe existente în cadrul respectivelor cataloage;

40.  subliniază necesitatea explorării, pe baza capacităților deja existente, cum ar fi grupările tactice de luptă ale UE și comandamentul european de transport aerian, a posibilității de a crea capabilități comune suplimentare care sunt relevante pentru operațiunile ce răspund la impactul schimbărilor climatice sau al dezastrelor naturale;

41.  subliniază necesitatea de a explora modalități de îmbunătățire a eficienței energetice și de management de mediu în cadrul forțelor armate din țară și din străinătate prin exploatarea, printre altele, a potențialului oferit de sursele regenerabile de energie; reamintește faptul că forțele armate ale unui singur stat membru al UE consumă energia unui oraș european mare și că structurile militare, în consecință, ar trebui să fie la fel de inovatoare în reducerea amprentei lor ecologice; salută raportul „Ecologizarea căștilor albastre: mediu, resurse naturale și operațiuni de menținere a păcii desfășurate de ONU” publicat în mai 2012 UNEP, Departamentul ONU pentru operațiuni de menținere a păcii (UNDPKO) și Departamentul Națiunilor Unite de susținere a misiunilor (UNDFS); subliniază faptul că, timp de mai mulți ani, forțele armate ale SUA(20) au urmărit în mod activ să mărească independența energetică prin utilizarea de surse de energie sustenabilă și prin creșterea eficienței energetice în cadrul tuturor operațiunilor armate și al infrastructurii armate; salută, în acest sens, proiectul recent GO GREEN inițiat de EDA, care vizează îmbunătățirea semnificativă a eficienței energetice și utilizarea de surse de energie regenerabilă; subliniază, de asemenea, necesitatea de elaborare a unor orientări privind cele mai bune practici în domeniul eficienței resurselor și al monitorizării gestionării ecologice pentru misiunile PSAC;

42.  subliniază, de asemenea, necesitatea de armonizare a evoluțiilor mai largi în domeniu ale bazei industriale europene de apărare cu cerințele specifice privind crizele și dezastrele naturale generate de climă; solicită, în cadrul acestui proces, un rol mai mare al EDA în strânsă colaborare cu Comitetul Militar al UE; solicită ambelor organisme însărcinate cu PSAC să se asigure că programele de achiziții publice și programele de dezvoltare a capabilităților alocă mijloace financiare și alte resurse adecvate nevoilor specifice de a răspunde la schimbările climatice și la dezastrele naturale;

43.  invită forțele armate să își asume responsabilitățile în domeniul sustenabilității ecologice iar experții tehnici să identifice măsuri ecologice, începând cu reducerea emisiilor și până la o mai bună reciclabilitate;

44.  subliniază nevoia de menținere și consolidare într-o mai mare măsură a unei abordări cuprinzătoare în contextul perspectivei financiare multianuale 2014-2020, pentru reducerea dezastrelor naturale și a crizelor generate de schimbările climatice și pentru a răspunde acestora prin utilizarea tuturor instrumentelor relevante de care dispune Uniunea; salută propunerea Comisiei privind un nou instrument de stabilitate, care deja ia în considerare impactul negativ al schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale asupra securității, păcii și stabilității politice;

45.  solicită identificarea implicațiilor financiare ale acestor propuneri și luarea acestora în considerare în cadrul revizuirii bugetului UE;

46.  solicită VP/ÎR să trimită experți în domeniul securității climatice la delegațiile UE din țările și regiunile cele mai afectate în vederea consolidării capacității Uniunii de avertiza din timp și de a informa cu privire la posibile viitoare conflicte;

47.  invită SEAE să consolideze coordonarea între Uniune și statele vecine ale acesteia în domeniul dezvoltării capacității de răspuns la crize generate de climă;

48.  invită SEAE să promoveze integrarea aspectelor legate de schimbările climatice și de protecția mediului în planificarea și implementarea operațiunilor militare, civilo-militare și civile din întreaga lume;

49.  salută ideea de a crea un post pentru un trimis special al ONU în domeniul securității climatice;

50.  solicită mecanisme de coordonare care urmează să fie stabilite între UE în ansamblu și acele state membre care pot, în cadrul viitoarei legi, să asigure coerența acțiunilor lor cu abordarea cuprinzătoare a UE în acest domeniu, în conformitate cu dispozițiile privind cooperarea structurată permanentă;

51.  consideră că în programul de studii a Colegiului European de Securitate și Apărare ar trebui incluse studii privind impactul dezastrelor naturale și al crizelor generate de climă asupra securității internaționale și europene;

52.  invită UE să examineze implicațiile în materie de securitate ale schimbărilor climatice în dialogurile cu țările terțe, îndeosebi cu partenerii majori precum India, China și Rusia; subliniază că un răspuns cu adevărat eficient va necesita o abordare multilaterală și investiții comune cu țările terțe și că UE ar putea să inițieze o cooperare cu forțele armate ale țărilor terțe pentru a desfășura misiuni comune de dezvoltare și de pregătire;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre ale UE, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului Generali al NATO, Adunării Generale a ONU și Secretarului general al ONU.

(1) http://ec.europa.eu/clima/events/0052/council_conclusions_en.pdf (2) http://eeas.europa.eu/environment/docs/2011_joint_paper_euclimate_diplomacy_en.pdf (3) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/99387.pdf (4) JO L 314, 1.12.2007, p. 9. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0404. (6) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 71.. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0574. (8) http://www.un.org/News/Press/docs/2011/sc10332.doc.htm (9) www.unep.org/disastersandconflicts (10) Alineatele 138 și 139 din documentul final al Summitului mondial al ONU, Rezoluția Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (CSONU) din aprilie 2006 (S/RES/1674), raportul Secretarului general al ONU, Ban Ki-Moon, din 15 septembrie 2009, privind „Implementarea responsabilității de a proteja” și rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU din 7 octombrie 2009 (A/RES/63/308) referitoare la responsabilitatea de a proteja. (11) http://www.unhcr.org/refworld/docid/47da87822.html (12) Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene (2008/C 25/01). (13) Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) și Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est (REC). (14) Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) și Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est (REC). (15) http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/08/st15/st15097.en07.pdf (16) - 10688/08 - secret (17) http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/08/st15/st15097.en07.pdf (18) http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/09/st15/st15097.en07.pdf (19) Doc. 13983/05; doc. 6923/1/02; doc. 9919/07 (20) „Alimentarea apărării SUA:energia și riscurile asupra securității naționale”, mai 2009. http://www.cna.org/sites/default/files/Powering%20Americas%20Defense.pdf