Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2012/2130(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0229/2013

Texte depuse :

A7-0229/2013

Dezbateri :

PV 02/07/2013 - 13

Voturi :

PV 03/07/2013 - 8.8

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0315

Texte adoptate
PDF 612kWORD 76k
Miercuri, 3 iulie 2013 - Strasbourg Ediţie definitivă
Situaţia drepturilor fundamentale: standardele şi practicile din Ungaria
P7_TA(2013)0315A7-0229/2013

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 16 februarie 2012) (2012/2130(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) care enunță valorile care stau la baza Uniunii,

–  având în vedere articolele 3, 4, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolele 49, 56, 114, 167 și 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană privind drepturile omului (CEDO),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria(1) , Parlamentul European a însărcinat Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în cooperare cu Comisia Europeană, Consiliul Europei și Comisia de la Veneția, să urmărească dacă au fost aplicate recomandările prezentate în această rezoluție, precum și modul în care s-a făcut aceasta, și să își prezinte concluziile într-un raport,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 10 martie 2011 privind Legea mass-media din Ungaria(2) și din 5 iulie 2011 privind Constituția Ungariei revizuită(3) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2009) – punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona(4) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011)(5) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană - „Respectarea și promovarea valorilor pe care se bazează Uniunea” (COM(2003)0606),

–  având în vedere declarațiile Comisiei și Consiliului prezentate în cadrul dezbaterii în plen organizate de Parlamentul European la data de 18 ianuarie 2012, referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria,

–  având în vedere declarațiile premierului ungar, Viktor Orbán, care s-a adresat Parlamentului European la 18 ianuarie 2012, în dezbaterea în plen cu privire la recentele evoluții politice din Ungaria,

–  având în vedere audierea organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, la 9 februarie 2012,

–  având în vedere raportul delegației deputaților din Parlamentul European cu privire la vizita lor la Budapesta desfășurată în perioada 24-26 septembrie 2012,

–  având în vedere documentele de lucru privind situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (în conformitate cu rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012) cuprinzând documentele de lucru nr. 1 - Independența justiției, nr. 2 - Principii fundamentale și drepturile fundamentale, nr. 3 - Legislația privind mass-media, nr. 4 - Principiile democrației și statului de drept și nr. 5 - Observații finale ale raportorului, documente care au fost discutate în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 10 iulie 2012, 20 septembrie 2012, 22 ianuarie 2013, 7 martie 2013, respectiv 8 aprilie 2013, precum și observațiile guvernului ungar cu privire la acestea,

–  având în vedere Legea fundamentală a Ungariei, adoptată la 18 aprilie 2011 de către Adunarea Națională a Republicii Ungaria, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 (denumită în continuare „Legea fundamentală”) și Dispozițiile tranzitorii ale Legii fundamentale, adoptate la 30 decembrie 2011 de Adunarea Națională a Republicii Ungaria, care au intrat, de asemenea, în vigoare la 1 ianuarie 2012 (denumite în continuare „Dispoziții tranzitorii”),

–  având în vedere primul amendament la Legea fundamentală, prezentat de ministrul economiei naționale la 17 aprilie 2012 și adoptat de Parlamentul Ungariei la 4 iunie 2012 prin care se stabilește că Dispozițiile tranzitorii sunt parte integrantă din Legea fundamentală,

–  având în vedere cel de-al doilea amendament la Legea fundamentală, prezentat la 18 septembrie 2012, sub forma unui proiect de lege depus individual de un membru al parlamentului și adoptat de Parlamentul Ungariei la 29 octombrie 2012, prin care se introduce în Dispozițiile tranzitorii obligația de înregistrare a alegătorilor,

–  având în vedere cel de-al treilea amendament la Legea fundamentală, prezentat la 7 decembrie 2012, adoptat de Parlamentul Ungariei la 21 decembrie 2012, prin care se stabilește că limitele și condițiile de achiziționare și de utilizare ale terenurilor agricole și forestiere, precum și normele privind organizarea producției agricole integrate urmează a fi stabilite prin lege organică,

–  având în vedere cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, depus la 8 februarie 2013, sub forma unui proiect individual de lege al unui deputat și adoptat de Parlamentul Ungariei la 11 martie 2013, prin care, printre alte dispoziții, Dispozițiile tranzitorii sunt integrate în textul Legii fundamentale (cu unele excepții care includ dispoziția care impune înregistrarea alegătorilor), anulate de Curtea Constituțională a Ungariei la 28 decembrie 2012, din motive de procedură (Decizia nr. 45/2012), rămânând în document dispoziții cu caracter tranzitoriu autentic,

–  având în vedere Legea CXI din 2012 privind modificarea Legii CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea instanțelor judecătorești și Legea CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria,

–  având în vedere Legea XX din 2013 privind modificările legislative referitoare la limitele superioare de vârstă aplicabile în cadrul anumitor relații juridice din domeniul judiciar,

–  având în vedere Legea CCVI din 2011 privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, al confesiunilor și al comunităților religioase din Ungaria (Legea privind bisericile), care a fost adoptată la 30 decembrie 2011 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012,

–  având în vedere avizele nr. CDL (2011)016, CDL (2011)001, CDL-AD (2012)001, CDL-AD (2012)009, CDL-AD (2012)020 și CDL-AD (2012)004 ale Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), cu privire la noua Constituție a Ungariei, la cele trei întrebări juridice care rezultă din procesul de redactare a noii Constituții a Ungariei, la Legea CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria și la Legea CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea instanțelor din Ungaria, la Legea CLI din 2011 privind Curtea Constituțională a Ungariei, la actele organice privind sistemul judiciar, care au fost modificate după adoptarea Avizului CDL-AD(2012)001 privind Ungaria, precum și la Legea privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, confesiunilor și comunităților religioase din Ungaria,

–  având în vedere Avizul comun nr. CDL-AD (2012)012 al Comisiei de la Veneția și al OSCE / ODIHR referitor la Legea privind alegerile membrilor Parlamentului Ungariei,

–  având în vedere observațiile guvernului ungar nr. CDL (2012)072, CDL (2012)046 și CDL (2012)045 privind proiectul de aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la legile organice referitoare la sistemul judiciar, care au fost modificate ca urmare a adoptării avizului CDL-AD (2012)001, referitoare la proiectul de aviz comun privind Legea alegerilor membrilor Parlamentului Ungariei și proiectul de aviz privind Legea CLI din 2011 privind Curtea Constituțională a Ungariei,

–  având în vedere inițiativele Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, inclusiv recomandările privind sistemul judiciar din scrisoarea sa din 24 aprilie 2012, adresate viceprim-ministrului Ungariei, Tibor Navracsics,

–  având în vedere scrisorile de răspuns din 10 mai 2012 și din 7 iunie 2012 din partea domnului Navracsics prin care autoritățile ungare își declară intenția de a răspunde recomandărilor domnului Jagland,

–  având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013 trimisă domnului Navracsics de Secretarul General al Consiliului Europei, domnul Jagland, care își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerea vizând cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală și solicită amânarea votului final, precum și scrisoarea de răspuns din 7 martie 2013, din partea dlui Navracsics,

–  având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013, adresată Președintelui Comisiei, José Manuel Barroso, de către miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Danemarca și Finlanda, prin care se solicita instituirea unui mecanism vizând îmbunătățirea respectării valorilor fundamentale de către statele membre,

–  având în vedere scrisoarea din 8 martie 2013, adresată de către ministrul ungar al Afacerilor Externe, dl János Martonyi, tuturor omologilor săi din statele membre ale UE, prin care oferea explicații cu privire la scopul celui de al patrulea amendament,

–  având în vedere scrisoarea domnului Barroso din 8 martie 2013, adresată dlui Orbán, vizând preocupările Comisiei Europene referitoare la cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, precum și scrisoarea de răspuns adresată de dl Orbán Președintelui Comisiei, trimisă în copie atât Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, cât și Președintelui Parlamentului European, Martin Schulz,

–  având în vedere declarația comună din 11 martie 2013 a președintelui Barroso și a Secretarului General Jagland, prin care cei doi își reiterează îngrijorarea cu privire la cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, din perspectiva principiului statului de drept și având în vedere confirmarea prim-ministrului Orbán din scrisoarea sa adresată președintelui Barroso la 8 martie 2013 privind angajamentul deplin al Guvernului și Parlamentului Ungariei față de normele și valorile europene,

–  având în vedere solicitarea unui aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la cel de-al patrulea amendament la Legea Fundamentală a Ungariei, trimisă la 13 martie 2013 domnului Jagland de către domnul Martonyi,

–  având în vedere declarațiile Consiliului și Comisiei privind situația constituțională din Ungaria, prezentate în dezbaterea în plen din Parlamentul European, la data de 17 aprilie 2013,

–  având în vedere scrisoarea din 16 decembrie 2011 adresată dlui Martonyi de către Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg, prin care se exprimau îngrijorări cu privire la noua lege a Ungariei privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și Statutul juridic al bisericilor, al confesiunilor religioase și al comunităților religioase, și având în vedere răspunsul domnului Martonyi din 12 ianuarie 2012,

–  având în vedere Avizul nr. CommDH (2011)10 din 25 februarie 2011 al Comisarului pentru Drepturile Omului referitor la legislația privind mass-media din Ungaria, în contextul standardelor Consiliului Europei privind libertatea mass-media, precum și adnotările pe marginea acestui aviz, făcute la 30 mai 2011, de către ministrul ungar de stat pentru comunicarea guvernamentală,

–  având în vedere declarațiile făcute de Biroul Înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului (OHCHR) la 15 februarie 2012, respectiv la 11 decembrie 2012, prin care Ungaria este invitată să își reconsidere legislația care oferă autorităților locale posibilitatea de a penaliza persoanele fără adăpost și să respecte decizia Curții Constituționale privind dezincriminarea persoanelor fără adăpost,

–  având în vedere declarațiile făcute de OHCHR la 15 martie 2013, prin care se exprimau îngrijorări vizând adoptarea celui de-al patrulea amendament la Legea fundamentală,

–  având în vedere procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs de desfășurare în cauza C-288/12, deschisă de Comisia Europeană împotriva Ungariei, privind legalitatea încetării mandatului fostului comisar pentru protecția datelor, care se află încă pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 noiembrie 2012 privind reducerea radicală a vârstei de pensionare pentru judecătorii maghiari și având în vedere adoptarea ulterioară a Legii nr. XX din 2013 de modificare a Legii nr. CLXII din 2011 adoptate de Parlamentul Ungariei la 11 martie 2013 - în urma deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene,

–  având în vedere Hotărârile Curții Constituționale a Ungariei din 16 iulie 2012 (nr. 33/2012) privind reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor din Ungaria, din 28 decembrie 2012 (nr. 45/2012) privind Dispozițiile tranzitorii ale Legii fundamentale, din 4 ianuarie 2013 (nr. 1/2013) cu privire la Legea privind procedura electorală, precum și Hotărârea din 26 februarie 2013 (nr. 6/2013) referitoare la Legea privind libertatea religioasă și statutul juridic al bisericilor,

–  având în vedere raportul Comitetului de supraveghere al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

–  având în vedere Legea LXXII din 2013 privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale; având în vedere scrisoarea din 27 mai 2013, adresată de Dr. András Zs. Varga Dr. András Cser-Palkovics, președintele Comisiei Parlamentului ungar pentru afaceri constituționale, juridice și procedurale, în care acesta exprimă îngrijorări cu privire la legislația adoptată privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale;

–  având în vedere viitoarea evaluare a celui de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, de către Comisia Europeană,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0229/2013),

I - CONTEXT ȘI MIZELE PRINCIPALE<BR> Valorile europene comune

A.  întrucât Uniunea Europeană este fondată pe valorile demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, menționate la articolul 2 din TUE, pe respectul neechivoc pentru drepturile și libertățile fundamentale, așa cum stipulează Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană a drepturilor omului, precum și pe recunoașterea valorii juridice a acestor drepturi, libertăți și principii, fapt confirmat și prin aderarea viitoare a UE la CEDO, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE;

B.  întrucât valorile comune consacrate în articolul 2 din TUE constituie nucleul de drepturi aferente persoanelor care trăiesc pe teritoriul UE și, în special, cetățenilor săi, indiferent de naționalitatea lor și de apartenența culturală sau religioasă; întrucât aceste persoane se pot bucura pe deplin de aceste drepturi numai dacă sunt respectate valorile și principiile fundamentale ale Uniunii Europene;

C.  întrucât dezbaterea politică și juridică legată de valorile consacrate în articolul 2 din TUE reprezintă un fundament esențial al societății noastre democratice și, prin urmare, toate instituțiile UE și toate statele membre ale UE trebuie să le asume în mod clar și neechivoc;

D.  întrucât respectarea și promovarea acestor valori comune nu reprezintă doar un element esențial al identității Uniunii Europene, ci și o obligație explicită care decurge din articolul 3 alineatele (1) și (5) din TUE și, prin urmare, o condiție sine qua non pentru a deveni stat membru al UE, precum și pentru păstrarea integrală a prerogativelor ce decurg din statutul de stat membru;

E.  întrucât obligațiile care le revin țărilor candidate în conformitate cu criteriile de la Copenhaga continuă să se aplice statelor membre și după aderarea lor la UE, în temeiul articolului 2 din TUE și al principiului cooperării loiale, și întrucât toate statele membre ar trebui evaluate în mod regulat, pentru a se verifica respectarea continuă a valorilor comune ale UE;

F.  întrucât articolul 6 alineatul (3) din TUE subliniază faptul că drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de CEDO și așa cum rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii, și întrucât aceste drepturi constituie un patrimoniu comun și o resursă valoroasă a statelor democratice europene;

G.  întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și în conformitate cu articolul 6 din TUE, Carta are aceeași valoare juridică ca tratatele, transformând astfel, valorile și principiile în drepturi concrete și executorii;

H.  întrucât, conform unei proceduri precise, articolul 7 alineatul (1) din TUE acordă instituțiilor UE atribuția de a evalua dacă există un risc clar de încălcare gravă a valorilor comune prevăzute la articolul 2 de către un stat membru și de a se angaja pe plan politic, împreună cu țara respectivă, în vederea prevenirii și a remedierii încălcărilor; întrucât, înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză, hotărând după aceeași procedură;

I.  întrucât domeniul de aplicare al articolului 2 din Tratatul UE nu este restricționat de limitarea prevăzută la articolul 51 alineatul (1) din Cartă, iar întrucât sfera de aplicare a articolului 7 din TUE nu se limitează la domeniile de competență ale legislației UE și întrucât, în consecință, UE poate acționa, de asemenea, în caz de încălcare sau în cazul unui risc clar de încălcare a valorilor comune, în domeniile de competență ale unui stat membru;

J.  întrucât, în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din TUE, statele membre trebuie să faciliteze îndeplinirea sarcinilor Uniunii și să se abțină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii, inclusiv obiectivul vizând respectarea și promovarea valorilor comune ale Uniunii;

K.  întrucât respectul pentru valorile comune ale Uniunii este legat inevitabil de angajamentul UE în favoarea diversității, exprimat prin obligația Uniunii de a respecta „egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale”, după cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE; întrucât valorile europene fundamentale prevăzute la articolul 2 din TUE rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre și, prin urmare, nu pot fi îndreptate împotriva obligației prevăzute la articolul 4 din TUE, ci reprezintă cadrul fundamental în care statele membre își pot conserva și dezvolta identitatea națională proprie;

L.  întrucât, în cadrul tratatelor, respectarea identităților naționale [articolul 4 alineatul (2) din TUE] și a diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre (articolul 67 din TFUE) este intrinsec asociată cu principiile cooperării loiale [articolul 4 alineatul (3) din TUE], ale recunoașterii reciproce (articolele 81 și 82 din TFUE) și, deci, ale încrederii reciproce, precum și ale respectării diversității culturale și lingvistice [articolul 3 alineatul (3) din TUE];

M.  întrucât o încălcare a principiilor și a valorilor comune ale Uniunii de către un stat membru nu poate fi justificată prin tradițiile naționale și nici prin exprimarea identității naționale, dacă această încălcare are drept rezultat deteriorarea principiilor și a valorilor fundamentale ale construcției europene, cum ar fi valorile democratice, statul de drept sau principiul recunoașterii reciproce și, în consecință, menționarea articolului 4 alineatul (2) din TUE este valabilă numai în măsura în care un stat membru respectă valorile consacrate de articolul 2 din TUE;

N.  întrucât obiectivul Uniunii de a-și susține și promova valorile în relațiile sale cu restul lumii, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (4) din TUE, este și mai mult consolidat de obligația specifică ca acțiunile Uniunii pe scena internațională să aibă la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea Uniunii: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale (articolul 21 alineatul (1) din TUE);

O.  întrucât, dacă statele membre nu ar putea sau nu sunt dispuse să respecte standardele pe care le-au acceptat și la care s-au angajat prin tratate, ar fi compromise nu numai credibilitatea statelor membre și a UE pe scena internațională, ci și obiectivele Uniunii în acțiunile sale externe;

P.  întrucât respectarea de către statele membre a aceluiași set de valori fundamentale reprezintă o condiție indispensabilă pentru asigurarea încrederii reciproce și, prin urmare, a funcționării corecte a recunoașterii reciproce, care stă la baza creării și dezvoltării pieței interne, precum și a spațiului european de libertate, securitate și justiție; întrucât, în consecință, orice încercare de nerespectare sau de diminuare a valorilor comune afectează în mod negativ întreaga construcție a procesului de integrare economică, socială și politică europeană;

Q.  întrucât valorile comune prevăzute la articolul 2 din TUE și proclamate în preambulurile la tratate și în Carta drepturilor fundamentale și menționate în preambulul la CEDO și în articolul 3 din Statutul Consiliului Europei, impun o separare a puterilor între instituții independente, pe baza unui sistem funcțional de echilibru al puterilor, și întrucât caracteristicile fundamentale ale acestor principii includ: respectarea legilor, inclusiv un proces transparent, responsabil și democratic de adoptare a legilor; certitudinea juridică; un sistem solid de democrație reprezentativă, bazat pe alegeri libere și pe respectarea drepturilor opoziției; un control eficient al conformității legislației cu Constituția; un guvern și o administrație eficiente, transparente, participative și care răspund public, un sistem judiciar independent și imparțial, mass-media independentă, precum și respectarea drepturilor fundamentale;

R.  întrucât, conform articolului 17 din TUE, Comisia asigură aplicarea tratatelor și supraveghează aplicarea dreptului Uniunii, sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

Reformele din Ungaria

S.  întrucât Ungaria a fost prima țară fostă comunistă care a aderat la CEDO, iar în calitate de stat membru al UE, Ungaria a ratificat prima Tratatul de la Lisabona, la 17 decembrie 2007, și întrucât Ungaria a jucat un rol activ în lucrările Convenției și ale Conferinței interguvernamentale din 2003 și 2004, printre altele, în redactarea articolului 2 din TUE, și a luat inițiativa, care a condus la includerea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;

T.  întrucât de-a lungul istoriei de secole a Ungariei conviețuirea pașnică a diferitelor naționalități și grupuri etnice a avut un impact pozitiv asupra bogăției culturale și a bunăstării națiunii; întrucât Ungaria este îndemnată să continue această tradiție și să se opună ferm oricăror tentative de discriminare a grupurilor individuale;

U.  întrucât Ungaria este, de asemenea, parte la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și la alte instrumente juridice internaționale, prin care este obligată să respecte și să aplice principiile democratice internaționale;

V.  întrucât, în urma alegerilor generale din Ungaria din 2010, majoritatea guvernamentală a câștigat peste două treimi din mandatele parlamentare, ceea ce i-a permis să inițieze rapid o activitate legislativă intensă cu scopul de a reface întreaga ordine constituțională a țării (până în momentul de față Constituția anterioară a fost modificată de 12 ori, iar Legea fundamentală de patru ori) și, astfel, să modifice în mod substanțial cadrul instituțional și juridic, precum și o serie de aspecte fundamentale nu doar ale vieții publice, ci și ale vieții private;

W.  întrucât orice stat membru al Uniunii Europene este absolut liber să își revizuiască Constituția și întrucât sensul propriu-zis al alternanței democratice este acela de a permite unui nou guvern să adopte o legislație ce reflectă voința poporului său, valorile și angajamentele sale politice, cu condiția de a nu încălca, prin acțiunile sale, valorile și principiile democrației și statului de drept predominante în Uniunea Europeană; întrucât în toate statele membre, anumite proceduri constituționale speciale fac mai dificilă modificarea Constituției în comparație cu procedurile care reglementează legislația obișnuită, și anume prin utilizarea unei majorități calificate, a unor procese decizionale suplimentare, a unor amânări temporale și a unor referendumuri;

X.  întrucât istoria tradițiilor democratice din Europa arată că reformarea unei constituții trebuie făcută cu cea mai mare grijă, acordând atenția cuvenită pentru procedurile și garanțiile ce vizează păstrarea unor principii cum ar fi statul de drept, separarea puterilor și ierarhia normelor juridice – Constituția fiind legea supremă a țării;

Y.  întrucât scara reformelor cuprinzătoare și sistematice ale constituției și instituțiilor, pe care noul guvern și parlament ungar le-a efectuat într-o perioadă extrem de scurtă, este fără precedent și explică de ce un mare număr de instituții și organizații europene (Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE) au considerat că trebuie evaluat impactul unora dintre reforme; întrucât nu ar trebui să existe standarde duble în modul în care sunt tratate statele membre, aceasta însemnând că ar trebui monitorizată și situația din alte state membre, consolidând totodată principiul egalității statelor membre în raport cu tratatele;

Z.  întrucât, în cadrul comunității valorilor democratice menționate mai sus, este necesar un dialog bazat pe deschidere, incluziune, solidaritate și respect reciproc între instituțiile europene și autoritățile ungare;

AA.  întrucât Comisia, în exercitarea responsabilității sale privind supravegherea aplicării dreptului european, trebuie să acționeze cu cel mai înalt grad de competență, să respecte independența și să acționeze eficient, fără întârziere și foarte rapid, în special când este vorba despre posibilitatea unei încălcări grave de către un stat membru a valorilor Uniunii;

Legea fundamentală și dispozițiile sale tranzitorii

AB.  întrucât adoptarea Legii fundamentale a Ungariei – care a fost votată la 18 aprilie 2011, numai cu voturile membrilor coaliției de guvernare și pe baza unui proiect de text pregătit de către reprezentanții coaliției de guvernare –, a fost realizată într-un interval de timp scurt de 35 de zile calendaristice, calculate de la prezentarea propunerii (T/2627) parlamentului, limitând astfel posibilitățile de organizare a unei dezbateri aprofundate și substanțiale a proiectului de text cu partidele de opoziție și cu societatea civilă;

AC.  întrucât proiectul constituțional prezentat parlamentului maghiar la 14 martie 2011 era cel pregătit de reprezentanții aleși ai coaliției FIDESZ/KDNP și nu documentul de lucru redactat în baza reflecției din cadrul Comisiei parlamentare ad-hoc, deși această comisie a fost instituită în mod expres pentru redactarea noii Legi fundamentale; întrucât această situația a agravat lipsa consultării opoziției;

AD.  întrucât procesul de „consultare națională” privind elaborarea Constituției a constat dintr-o listă de 12 întrebări referitoare la aspecte foarte specifice, redactate de partidul aflat la guvernare astfel încât să sugereze răspunsurile și întrucât consultarea nu a inclus textul proiectului Legii fundamentale;

AE.  întrucât, la 28 decembrie 2012, în urma unei petiții constituționale depuse de Comisarul Ungariei pentru drepturile fundamentale, Curtea Constituțională a Ungariei a anulat (prin Decizia nr. 45/2012) peste două treimi din Dispozițiile tranzitorii, pe motiv că acestea nu aveau caracter tranzitoriu;

AF.  întrucât cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală, adoptat la 11 martie 2013, integrează în textul Legii fundamentale majoritatea Dispozițiilor tranzitorii anulate de către Curtea Constituțională, alături de alte dispoziții considerate anterior neconstituționale;

Recursul extensiv la legile organice

AG.  întrucât Legea fundamentală a Ungariei se referă la 26 de teme care urmează să fie definite de legi organice (legi a căror adoptare necesită o majoritate de două treimi), care acoperă o gamă largă de probleme legate de sistemul instituțional al Ungariei, exercitarea drepturilor fundamentale și aranjamente importante în societate;

AH.  întrucât, de la adoptarea Legii fundamentale, Parlamentul a adoptat 49 de legi organice(6) (într-un an și jumătate);

AI.  întrucât o serie de teme, cum ar fi aspecte specifice ce țin de dreptul familiei și de sistemele fiscale și de pensii, care, de obicei, intră în atribuțiile decizionale ordinare ale unei legislaturi, sunt reglementate prin legi organice;

Procedurile legislative accelerate, practica proiectelor legislative depuse individual de deputați, dezbaterile parlamentare

AJ.  întrucât legi importante, inclusiv Legea fundamentală, cel de-al doilea și de-al patrulea amendament, Dispozițiile tranzitorii din Legea fundamentală și o serie de legi organice au fost adoptate pe baza proiectelor de lege depuse individual de deputați, proiecte cărora nu li se aplică normele stabilite în Legea CXXXI din 2010 privind participarea societății civile la elaborarea legislației și în Decretul 24/2011 al ministrului Administrației Publice și Justiției privind analiza de impact preliminară și ex post, ceea ce a determinat ca legislația adoptată prin această procedură simplificată să fie supusă unei dezbateri publice restrânse;

AK.  întrucât adoptarea unui număr mare de legi organice într-un interval de timp foarte scurt, (inclusiv legile cu privire la statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria și la organizarea și administrarea instanțelor din Ungaria, precum și cele privind libertatea de religie și Banca Națională a Ungariei) a limitat inevitabil posibilitățile de a organiza o consultare adecvată a partidelor de opoziție și a societății civile, inclusiv, dacă este necesar, a patronatelor, sindicatelor și grupurilor de interese;

AL.  întrucât Legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională a acordat președintelui parlamentului competențe discreționare extinse de a limita libertatea de exprimare a deputaților în cadrul parlamentului;

Fragilizarea echilibrului puterilor: Curtea Constituțională, Parlamentul Ungariei, Autoritatea pentru protecția datelor

AM.  întrucât, în temeiul Legii fundamentale, a fost introdusă posibilitatea de a depune două noi tipuri de plângeri constituționale pe lângă Curtea Constituțională, în timp ce actio popularis pentru analiza ex post a fost abrogată;

AN.  întrucât Legea LXXII din 2013 privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale a fost publicată la 3 iunie 2013; întrucât această lege a generat îngrijorări, exprimate îndeosebi de către adjunctul Procurorului General al Ungariei, în ce privește respectarea principiului separării puterilor, independența sistemului judiciar, respectarea vieții private și de familie și dreptul la o cale de atac eficace;

AO.  întrucât, în conformitate cu Legea fundamentală, atribuțiile Curții Constituționale de a analiza ex post constituționalitatea legilor legate de buget din punctul de vedere al fondului au fost substanțial limitate la încălcările unei liste exhaustive de drepturi, obstrucționându-se astfel, verificarea constituționalității în cazurile de încălcare a altor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la proprietate, dreptul la un proces echitabil și dreptul de a nu fi discriminat;

AP.  întrucât cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală nu a modificat dreptul deja existent al Curții Constituționale de a revizui amendamentele la Legea fundamentală din motive procedurale și întrucât amendamentul respectiv exclude, pe viitor, posibilitatea ca Curtea să examineze pe fond amendamentele constituționale;

AQ.  întrucât Curtea Constituțională, în Decizia nr. 45/2012 menționată mai sus, afirmă că „Legalitatea constituțională nu presupune doar cerințe procedurale, formale și de drept public în materie de validitate, ci și cerințe de fond. Criteriile de constituționalitate ale unui stat democratic într-un stat de drept cuprind, totodată, valorile constituționale, principiile și libertățile democratice fundamentale consacrate în tratate, acceptate și recunoscute de comunitățile de state democratice aflate într-un regim de stat de drept, precum și de ius cogens, care este parțial identic cu principiile amintite anterior. Dacă este cazul, Curtea Constituțională poate chiar să examineze executarea liberă și constituționalizarea cerințelor de fond, a garanțiilor și a valorilor statelor democratice dintr-un regim de stat de drept. (Punctul IV.7 din hotărâre);

AR.  întrucât cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală prevede, de asemenea, că hotărârile Curții Constituționale adoptate înainte de data intrării în vigoare a Legii fundamentale se abrogă și, procedând, astfel contrazice în mod explicit Decizia nr. 22/2012 a Curții Constituționale prin care Curtea stabilește că rămân valabile declarațiile sale privind valorile fundamentale, drepturile omului și libertățile, precum și instituțiile constituționale care nu au fost modificate în mod esențial prin Legea fundamentală; întrucât cel de-al patrulea amendament a reintrodus în Legea fundamentală o serie de dispoziții declarate anterior neconstituționale de Curtea Constituțională;

AS.  întrucât a fost acordat drept de veto la adoptarea bugetului general unui organism neparlamentar, Consiliul pentru buget, organism cu o legitimitate democratică limitată, ceea ce a restrâns sfera de acțiune a legislativului ales în mod democratic și a permis președintelui republicii să dizolve parlamentul;

AT.  întrucât noua Lege privind libertatea de informare, adoptată în iulie 2011, a abolit instituția Comisarului pentru protecția datelor și libertatea de informare, încheind, astfel, prematur mandatul de șase ani al comisarului și transferând atribuțiile sale Autorității naționale pentru protecția datelor, nou înființată; întrucât astfel de schimbări sunt în prezent în curs de examinare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

AU.  întrucât, la 8 iunie 2012, Comisia a inițiat împotriva Ungariei o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, declarând că Ungaria nu a reușit să-și îndeplinească obligațiile în temeiul Directivei 95/46/CE, destitui președintele în funcție a Autorității de protecție a datelor înainte de sfârșitul mandatului, punând astfel, în pericol independența autorității;

Independența sistemului judiciar

AV.  întrucât, în conformitate cu Legea fundamentală și Dispozițiile sale tranzitorii, mandatul de șase ani al fostului președinte al Curții Supreme de Justiție (redenumită acum „Kúria”) a fost încheiat prematur după doi ani;

AW.  întrucât, la 2 iulie 2012, Ungaria a modificat legile organice referitoare la sistemul judiciar (Legea CLXI din 2011 privind organizarea și administrarea instanțelor și Legea CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor), implementând parțial recomandările Comisiei de la Veneția;

AX.  întrucât principalele garanțiile ale independenței judecătorești, cum ar fi inamovibilitatea, durata garantată a mandatului, structura și componența organismelor de conducere, nu sunt reglementate de Legea fundamentală, ci sunt încă prevăzute în legile organice modificate, împreună cu normele detaliate privind organizarea și administrarea sistemului judecătoresc;

AY.  întrucât nici independența Curții Constituționale, nici independența administrării sistemului judiciar nu sunt stabilite în Legea fundamentală a Ungariei;

AZ.  întrucât modificarea legilor organice referitoare la sistemul judiciar cu privire la competența președintelui Oficiului Național Judiciar de a transfera cauze de la instanța pe care o prezidează la o altă instanță, pentru a asigura judecarea cauzelor într-un termen rezonabil de timp nu stabilește criterii normative obiective pentru selectarea cauzelor care urmează să fie transferate;

BA.  întrucât, în urma intrării în vigoare a Legii fundamentale, Dispozițiile tranzitorii ale acesteia și Legea organică nr. CLXII din 2011 privind statutul juridic și remunerarea judecătorilor, a fost redusă vârsta de pensionare obligatorie pentru judecători de la 70 la 62 de ani;

BB.  întrucât Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, adoptată la 6 noiembrie 2012, afirmă că reducerea drastică a vârstei de pensionare pentru judecătorii maghiari, precum și pentru procurori și notari de la 70 la 62 de ani constituie o discriminare nejustificată pe motive de vârstă, și întrucât la 20 iunie 2012 la CEDO au fost depuse două plângeri de către două grupuri de judecători maghiari solicitând o hotărâre de constatare că legislația Ungariei cu privire la reducerea vârstei de pensionare pentru judecători încalcă CEDO;

BC.  întrucât, la 11 martie 2013, parlamentul maghiar a adoptat Legea nr. XX din 2013 de modificare a limitelor de vârstă superioare, pentru a respecta parțial Decizia Curții Constituționale maghiare din 16 iulie 2012, respectiv Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 noiembrie 2012;

Reforma electorală

BD.  întrucât majoritatea guvernamentală din parlament a reformat sistemul electoral în mod unilateral, fără a încerca să se ajungă la un consens cu opoziția;

BE.  întrucât, ca urmare a recentei reforme electorale parlamentul ungar a votat, la 26 noiembrie 2012, pe baza proiectului depus individual de un deputat, Legea privind procedura referitoare la alegeri, care urmărea să înlocuiască înregistrarea anterioară automată a alegătorilor pentru toți cetățenii cu domiciliul în Ungaria, printr-un sistem de înregistrare voluntară, ca o condiție pentru exercitarea dreptului unei persoane de a vota;

BF.  întrucât cel de-al doilea amendament la Legea fundamentală, care consacră obligația de înregistrare a alegătorilor, a fost prezentat ca proiect de lege depus individual de un deputat, în aceeași zi ca și proiectul de lege privind procedura referitoare la alegeri, și anume la 18 septembrie 2012, și a fost adoptat la 29 octombrie 2012;

BG.  întrucât Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR au elaborat la 15 și 16 iunie 2012 un aviz comun referitor la Legea privind alegerea membrilor Parlamentului Ungariei;

BH.  întrucât, ca urmare a cererii Președintelui Republicii din 6 decembrie 2012, Curtea Constituțională a stabilit că obligația de înregistrare reprezintă o restricție nejustificată a drepturilor de vot ale rezidenților ungari, și prin urmare, este neconstituțională;

BI.  întrucât, deși consideră justificată înregistrarea alegătorilor pentru cetățenii care locuiesc în străinătate, Curtea Constituțională, în decizia sa din 4 ianuarie 2013, a hotărât că excluderea alegătorilor fără o adresă, dar care locuiesc în Ungaria, de la posibilitatea de a se înregistra personal este discriminatorie și că dispozițiile privind difuzarea publicității politice numai în mass-media publice în timpul campaniei electorale, precum și normele care interzic publicarea sondajelor de opinie publică în termen de șase zile de la alegeri, limitează în mod disproporționat libertatea de exprimare și libertatea presei

Legislația privind mass-media

BJ.  întrucât Uniunea Europeană este fondată pe valorile democrației și statului de drept și, deci, garantează și promovează libertatea de exprimare și informare, consacrate în articolul 11 al Cartei și în articolul 10 din CEDO, și întrucât aceste drepturi includ libertatea de a exprima opinii și libertatea de a primi și a comunica informații fără control, imixtiuni sau presiuni din partea autorităților publice;

BK.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că există o obligație pozitivă a statelor membre de a asigura pluralismul mass-mediei, ce decurge din articolul 10 al CEDO, și întrucât prevederile Convenției sunt similare cu cele cuprinse în articolul 11 al Cartei, ca parte din acquis-ul comunitar;

BL.  întrucât existența unei sfere publice autonome și puternice, bazate pe mass-media independente și pluraliste, constituie mediul necesar pentru exercitarea plenară a libertăților colective ale societății civile (cum ar fi dreptul de întrunire și de asociere), precum și a libertăților individuale (cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul de acces la informații) și întrucât jurnaliștii nu ar trebui să fie supuși presiunilor exercitate de proprietari, directori sau de guverne, și nici amenințărilor financiare;

BM.  întrucât Consiliul Europei și OSCE, prin declarații, rezoluții, recomandări, avize și rapoarte vizând libertatea presei, pluralismul și concentrarea mass-mediei au creat un corpus consistent de standarde paneuropene minime, comune în acest domeniu;

BN.  întrucât statele membre au datoria de a promova în mod constant și de a proteja libertatea de opinie, de exprimare, de informare și libertatea mass-mediei și întrucât, dacă aceste libertăți sunt afectate grav sau încălcate într-un stat membru, Uniunea este obligată să intervină în timp util și într-o manieră eficace, pe baza competențelor sale consacrate în tratate și în Cartă, pentru a proteja ordinea democratică și pluralistă europeană și drepturile fundamentale;

BO.  întrucât Parlamentul European și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la libertatea mass-media, pluralismul și concentrarea mass-mediei în UE și statele sale membre;

BP.  întrucât Parlamentul și Comisia au criticat o serie de prevederi legislative referitoare la media ungară, alături de reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-media și Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, de Secretarul General al Consiliului Europei, de Raportorul Special al ONU privind promovarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, de un mare număr de organizații internaționale și naționale ale jurnaliștilor, redactori și editori, ONG-uri active în domeniul drepturilor omului și a libertăților civile, precum și de către statele membre;

BQ.  întrucât criticile suscitate s-au referit în principal la adoptarea legislației în cadrul procedurii parlamentare a legiferării pe baza proiectelor legislative depuse individual de deputați, la gradul accentuat de ierarhizare a structurii supravegherii mass-mediei, la autoritatea managerială a președintelui Autorității de reglementare, la lipsa de dispoziții care să asigure independența autorității, la amploarea atribuțiilor acesteia în materie de supraveghere și sancționare, la impactul considerabil al anumitor dispoziții asupra conținutului programării, la lipsa unei reglementări specifice pentru mass-media, la lipsa de transparență din cadrul procedurilor de acordare prin licitație a licențelor și la caracterul vag al normelor, care riscă să ducă la acte arbitrare în aplicarea și executarea acestora;

BR.  întrucât în Rezoluția sa din 10 martie 2011 privind legea mass-media din Ungaria, Parlamentul a subliniat că Legea privind mass-media din Ungaria ar trebui să fie suspendată de urgență și revizuită pe baza observațiilor și propunerilor Comisiei, ale OSCE și ale Consiliului Europei; întrucât Parlamentul a solicitat Comisiei să continue monitorizarea și evaluarea atentă a conformității legii ungare privind media, astfel cum a fost modificată, cu legislația europeană și, în special, cu Carta;

BS.  întrucât Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei a subliniat că trebuie modificată legislația pentru a se rezolva încălcările libertății mass-mediei, cum ar fi intruziunile făcute în scop normativ pentru a hotărî informațiile și relatările tuturor furnizorilor media, impunerea de sancțiuni mass-mediei, restricțiile preventive ale libertății presei sub forma obligațiilor de înregistrare și excepțiile prevăzute în cazul protecției surselor jurnaliștilor; întrucât, în ceea ce privește independența și pluralismul mass-mediei, comisarul a declarat că trebuie abordate probleme precum garanțiile constituționale vulnerabilizate ale pluralismului, lipsa independenței organismelor de reglementare a mass-mediei, lipsa de garanții pentru independența serviciului public de radiodifuziune, precum și absența la nivel național a unor căi de atac eficiente pentru persoanele din mass-media cărora li se aplică deciziile Consiliului pentru mass-media;

BT.  întrucât Comisia și-a exprimat îngrijorarea față de conformitatea legii privind media cu Directiva serviciilor media audiovizuale și cu acquis-ul comunitar în general, în special în ceea ce privește obligația de a asigura o relatare echilibrată, aplicabilă tuturor furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale, punând, de asemenea, sub semnul întrebării conformitatea acestei legislații cu principiul proporționalității și cu respectarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare consacrat la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale, principiul țării de origine și cerințele de înregistrare; întrucât, în urma negocierilor cu Comisia, parlamentul ungar a modificat legea pentru a remedia aspectele invocate de Comisie;

BU.  întrucât OSCE și-a exprimat rezerve serioase în ceea ce privește domeniul de aplicare material și teritorial al legislației ungare, componența politică omogenă a Autorității mass-media și a Consiliului mass-media, sancțiunile disproporționate impuse, lipsa unei proceduri automate de suspendare a sancțiunilor în cazul unei căi de atac în instanțele judecătorești împotriva unei hotărâri a Consiliului mass-media, încălcarea principiului confidențialității surselor jurnalistice și protecția valorilor familiale;

BV.  întrucât printre recomandările OSCE(7) se numără și eliminarea din textele de lege a cerințelor juridice referitoare la relatarea echilibrată și a altor indicații referitoare la conținut, protecția independenței editoriale, asigurări potrivit cărora norme diferite reglementează forme diferite de mass-media: tipărită, audiovizuală și online, eliminarea cerințelor de înregistrare considerate excesive, asigurări potrivit cărora organismul de reglementare este independent și competent, asigurarea obiectivității și pluralismului procesului de numire a organismelor care reglementează sectorul mass-mediei, evitarea includerii presei scrise sub jurisdicția organismului de reglementare și încurajarea efectivă a autoreglementării;

BW.  întrucât, deși legile au fost modificate în 2011 în urma negocierilor cu Comisia Europeană și în mai 2012, ca urmare a deciziei Curții Constituționale din decembrie 2011, invalidând ca neconstituționale mai multe dispoziții în ceea ce privește reglementarea conținutului presei tipărite, protecția surselor jurnaliștilor, cerința de a pune la dispoziție date și instituția Comisarului pentru Mass-media și Telecomunicații, Reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-media a deplâns faptul că au fost introduse mai multe amendamente, adoptate ulterior într-un termen scurt, fără consultarea părților interesate și că nu au fost îmbunătățite elemente fundamentale din legislație, în special numirea președintelui și a membrilor Autorității pentru mass-media și ai Consiliului pentru mass-media, influența lor foarte mare asupra conținutului mediei difuzate, impunerea unor amenzi mari și lipsa de garanții cu privire la independența financiară și editorială a radiodifuzorilor publici;

BX.  întrucât, deși salută modificările aduse legislației privind mass-media, adoptată în martie 2011, Raportorul special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare a subliniat că trebuie soluționate și celelalte preocupări referitoare la reglementarea conținutului media, la garanțiile insuficiente pentru a asigura independența și imparțialitatea Autorității mass-media, amenzile excesive și alte sancțiuni administrative, aplicabilitatea legislației privind mass-media la toate tipurile de mass-media, inclusiv a presei și a internetului, cerințele de înregistrare, precum și lipsa unei protecții suficiente a surselor jurnalistice;

BY.  întrucât analiza realizată de experții Consiliului Europei(8) (care au evaluat conformitatea legilor privind mass-media propuse spre modificare în 2012 cu textele Consiliului Europei care stabileau standardele europene în domeniul mass-media și libertatea de exprimare) a recomandat ca dispozițiile specifice cu privire la înregistrare și transparență, reglementarea conținutului, obligațiile vizând conținutul știrilor, protejarea surselor, serviciul public de mass-media și organismele de reglementare să fie revizuite masiv, clarificate și, în unele cazuri, eliminate;

BZ.  întrucât, în urma dialogului purtat cu UE și cu Secretarul General al Consiliului Europei, printr-un schimb de scrisori și reuniuni ale experților, în februarie 2013, au fost operate modificări legislative vizând consolidarea și garantarea independenței organismelor de reglementare mass-media, în special în ceea ce privește normele referitoare la condițiile de numire și alegere a președintelui Autorității naționale de mass-media și Infocomunicații și al Consiliului mass-mediei, respectiv procedura de selecție, persoana care face numirea și numirea repetată;

CA.  întrucât autoritățile ungare și-au declarat intenția de revizui normele privind restricțiile referitoare la publicitatea politică din cursul campaniilor electorale; întrucât guvernul maghiar se află în consultare cu Comisia Europeană în vederea perfecționării normelor privind publicitatea politică; întrucât cel de-al patrulea amendament impune o interdicție amplă și eventual vagă asupra exprimării vizând încălcarea demnității grupurilor, inclusiv a națiunii maghiare, care ar putea fi folosită pentru a interveni în mod arbitrar în libertatea de exprimare și ar putea avea un efect inhibitiv asupra jurnaliștilor și, de asemenea, asupra artiștilor și a altor persoane;

CB.  întrucât Autoritatea națională de mass-media și Infocomunicații și Consiliul mass-mediei nu au făcut evaluări privind efectele legislației asupra calității jurnalismului, a libertății editoriale și a calității condițiilor de muncă pentru jurnaliști;

Respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților

CC.  întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților este recunoscută în mod explicit printre valorile enunțate la articolul 2 din TUE, iar întrucât Uniunea s-a angajat să promoveze aceste valori și să combată excluderea socială, rasismul, antisemitismul și discriminarea;

CD.  întrucât nediscriminarea se numără printre drepturile fundamentale consacrate la articolul 21 din cartă;

CE.  întrucât responsabilitatea statelor membre de a garanta tuturor persoanelor respectarea drepturilor omului, indiferent de etnia sau de convingerile acestora, vizează toate nivelurile administrației publice, precum și autoritățile de aplicare a legii, și presupune, totodată, promovarea activă a toleranței și condamnarea cu fermitate a unor fenomene precum violența rasială, discursul antisemitic și anti-romi care incită la ură, în special atunci când este exprimat în forumurile oficiale sau publice, inclusiv în parlamentul Ungariei;

CF.  întrucât lipsa de reacție a autorităților însărcinate cu aplicarea legii în cazurile de infracțiuni comise din motive rasiale(9) a dus la neîncrederea în forțele de poliție;

CG.  întrucât trebuie remarcat faptul că Parlamentul ungar a adoptat acte legislative în domeniile penal și civil în scopul combaterii incitării rasiale și a discursului care instigă la ură;

CH.  întrucât, cu toate că intoleranța față de membrii comunității rome și ai comunității evreiești nu este o problemă asociată în mod exclusiv cu Ungaria, și întrucât alte state membre se confruntă cu aceeași problemă, evenimentele recente au dat naștere la îngrijorări în ceea ce privește intensificarea discursului anti-romi și a discursului antisemitic care instigă la ură în Ungaria;

CI.  întrucât s-a ajuns la o creștere masivă a nesiguranței sociale și a sărăciei ca urmare a aplicării retroactive a legislației din domeniul fiscal și al sistemului de pensii, ceea ce conduce nu doar la o îngrijorare în rândul populației, ci reprezintă și o încălcare a dreptului la proprietate, subminând drepturi și libertăți civile fundamentale;

Libertatea de religie sau credință și recunoașterea bisericilor

CJ.  întrucât libertatea de gândire, de conștiință și de religie, consacrată la articolul 9 din CEDO și la articolul 10 din Cartă constituie unul din fundamentele unei societăți democratice și întrucât, în acest domeniu, rolul statului ar trebui să fie de garant neutru și imparțial al dreptului de a practica diferite religii, credințe și convingeri;

CK.  întrucât Legea privind bisericile a instituit un nou regim juridic pentru reglementarea asociațiilor religioase și bisericilor din Ungaria, care a impus o serie de cerințe pentru recunoașterea bisericilor și a condiționat o astfel de recunoaștere de aprobarea prealabilă de către parlament, cu o majoritate de două treimi;

CL.  întrucât obligația prevăzută în Legea privind bisericile, de a obține recunoașterea de către parlament, ca o condiție pentru înființarea unei biserici, a fost considerată de către Comisia de la Veneția(10) drept o restrângere a libertății religiei;

CM.  întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor retroactive ale Legii privind bisericile, peste 300 de biserici și-au pierdut statutul juridic de biserică;

CN.  întrucât, la solicitarea mai multor comunități religioase și a Comisarului ungar pentru drepturile fundamentale, Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea prevederilor Legii privind bisericile și, în Hotărârea sa 6/2013 din 26 februarie 2013, a statuat că unele dintre acestea erau neconstituționale și le-a anulat cu efect retroactiv;

CO.  întrucât, în decizia respectivă, deși nu pune la îndoială dreptul parlamentului de a stabili condițiile de fond pentru recunoașterea unei biserici, Curtea Constituțională a considerat că recunoașterea statutului de biserică printr-un vot în parlament ar putea duce la decizii părtinitoare din punct de vedere politic, și întrucât Curtea Constituțională a declarat că legea nu cuprinde nicio obligație de a prezenta o motivare detaliată a unei decizii prin care se refuză recunoașterea statutului de biserică, că nu a fost specificat niciun termen pentru acțiunile parlamentului și că legea nu a asigurat posibilitatea unei căi de atac efective în cazul unui refuz sau al lipsei unei decizii;

CP.  întrucât cel de al patrulea amendament la Legea fundamentală, adoptat la două săptămâni după hotărârea Curții Constituționale, a modificat articolul VII din Legea fundamentală și a acordat caracter constituțional prerogativei parlamentului de a adopta legi organice în scopul recunoașterii anumitor organizații implicate în activități religioase precum cultele religioase, anulând, astfel, decizia Curții Constituționale,

II - EVALUARE

Legea fundamentală a Ungariei și punerea sa în aplicare

1.  reamintește că respectarea legalității, ce include un proces transparent, responsabil și democratic de adoptare a legilor, de adoptare a unei Legi fundamentale și a unui sistem solid de democrație reprezentativă, întemeiat pe alegeri libere și pe respectarea drepturilor opoziției, constituie elemente esențiale ale conceptelor democrației și statului de drept, consacrate la articolul 2 din TUE, care prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”; Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”, astfel cum sunt proclamate în preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană și al Cartei; regretă că instituțiile UE nu s-au ridicat întotdeauna la nivelul propriilor standarde în ceea ce privește protejarea valorilor fundamentale europene; subliniază, prin urmare, responsabilitatea lor deosebită în a pleda la nivelul Uniunii și în statele membre pentru protejarea drepturilor fundamentale europene în sensul articolului 2 din TUE;

2.  reiterează în mod ferm faptul că, deși elaborarea și adoptarea unei noi constituții intră în sfera de competențe a statelor membre, acestea, împreună cu UE, au responsabilitatea de a garanta conformitatea proceselor constituționale și a dispozițiilor constituțiilor cu angajamentele luate de statul membre în tratatul său de aderare la Uniunea Europeană; și anume, cu valorile comune ale Uniunii, ale cartei și ale CEDO;

3.  regretă faptul că procesul de elaborare și adoptare a Legii fundamentale a Ungariei nu a fost transparent, deschis, incluziv și, în esență, nu a avut, baza consensuală necesară unui proces constitutiv modern și democratic, slăbind, astfel, însăși legitimitatea Legii fundamentale,

4.  ia act de Decizia Curții Constituționale din 28 decembrie 2012, menționată mai sus, care statuează că parlamentul Ungariei și-a depășit autoritatea legislativă atunci când a adoptat o serie de norme permanente și generale în cadrul Dispozițiilor tranzitorii ale Legii fundamentale, printre altele, că „puterii constitutive îi revine sarcina și responsabilitatea de a clarifica situația după anularea parțială. Parlamentul clarifică situația juridică”, adăugând totodată cerința că aceasta nu înseamnă inserarea automată a dispozițiilor anulate în Legea fundamentală, fără distincție, deoarece parlamentul „trebuie să revizuiască aspectele legate de reglementare ale dispozițiilor netranzitorii anulate și trebuie să decidă asupra celor care necesită o reglementare repetată și asupra nivelului izvoarelor de drept. De asemenea, parlamentului îi revine sarcina de a decide asupra dispozițiilor - supuse unei reglementări repetate - care trebuie introduse în Legea fundamentală și asupra dispozițiilor care ar trebui prevăzute într-un act al parlamentului”;

5.  critică în mod ferm prevederile celui de al patrulea amendament la Legea fundamentală, care subminează supremația acesteia prin reintroducerea în text a unei serii de norme declarate neconstituționale anterior de către Curtea Constituțională, adică incompatibile, din motive de procedură sau de fond, cu Legea fundamentală;

6.  reamintește că, în Decizia sa din 28 decembrie 2012, menționată anterior, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod clar cu privire la standardele de constituționalitate, declarând că „în statele democratice bazate pe statul de drept, constituțiile conțin norme și cerințe procedurale și de fond constante. Cerințele constituționale procedurale și de fond nu se stabilesc la un nivel inferior în perioada Legii fundamentale, comparativ cu nivelul acestora de la momentul (Legii) Constituției. Cerințele unui stat constituțional bazat pe statul de drept continuă să fie aplicate în mod constant în prezent, constituind programe pentru viitor. Statul constituțional bazat pe statul de drept este un sistem de valori, principii și garanții constante”; consideră că o astfel de declarație clară și demnă este valabilă pentru Uniunea Europeană și toate statele sale membre;

7.  reamintește că valorile comune ale Uniunii, democrația și statul de drept necesită un sistem solid de democrație reprezentativă, întemeiat pe alegeri libere și pe respectarea drepturilor opoziției și că, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul 1 la CEDO, alegerile garantează „exprimarea opiniei poporului cu privire la alegerea legiuitorului”;

8.  consideră că, deși utilizarea legilor votate cu o majoritate de două treimi este comună în alte state membre și constituie o caracteristică a ordinii constituționale și juridice a Ungariei din 1990, utilizarea la scară largă a legilor organice în vederea instituirii unor norme foarte precise și detaliate subminează principiile democrației și statului de drept, deoarece a permis actualului guvern, ce se bucură de sprijinul unei majorități calificate, să fixeze definitiv opțiuni politice, iar în consecință, pentru orice nou guvern viitor ce va beneficia doar de o majoritate simplă în parlament, va fi mai dificil să răspundă schimbărilor sociale, diminuând, astfel, în mod potențial, importanța unor noi alegeri; consideră că o astfel de utilizare ar trebui reevaluată, pentru a se asigura că viitoarelor guverne și majorități parlamentare le este permis să legifereze în mod credibil și cuprinzător;

9.  consideră că utilizarea procedurii propunerilor de lege prezentate cu titlu individual de către deputați pentru a pune în aplicare dispozițiile Constituției (prin intermediul unor legi organice) nu constituie un proces legislativ transparent, responsabil și democratic deoarece acesteia îi lipsesc garanțiile privind dezbaterile și consultările sociale importante și s-ar putea aceasta să contravină Legii fundamentale care obligă guvernul (și nu deputații, în mod individual) să prezinte în parlament proiectele de lege necesare pentru punerea în aplicare a acesteia;

10.  ia act de Avizul Comisiei de la Veneția (nr. CDL-AD(2011)016), care „salută faptul că această nouă Constituție instituie o ordine constituțională bazată pe democrație, pe statul de drept și pe protecția drepturilor fundamentale în calitate de principii subiacente”; de asemenea, ia act de opinia Comisiei de la Veneția exprimată în avizul nr. CDL-AD(2012)001, potrivit căreia adoptarea unui număr mare de acte legislative într-o perioadă de timp foarte scurtă ar putea explica de ce unele din noile prevederi nu corespund standardelor europene; ia act, de asemenea, de Avizul Comisiei de la Veneția privind cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală (nr. CDL-AD(2013)012), în care se afirmă că „cel de-al patrulea amendament cauzează sau perpetuează deficiențe în sistemul constituțional din Ungaria”;

11.  salută faptul că Legea fundamentală a Ungariei reiterează și reafirmă articolele din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și că Ungaria, în calitate de a patra țară din UE, recunoaște limbajul maghiar al semnelor (LMS) ca limbaj complet dezvoltat și apără LMS ca parte a culturii maghiare la articolul H;

12.  salută faptul că, la articolul XV, Legea fundamentală a Ungariei interzice, în mod specific discriminarea pe criterii de rasă, culoare, gen, handicap, limbă, religie, opinii politice sau alt gen de opinii, origine națională sau socială, pe criterii financiare, pe criteriul nașterii sau în alte circumstanțe, și stipulează faptul că Ungaria va adopta măsuri speciale pentru a proteja copiii, femeile, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap în conformitate cu articolele 20-26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

Sistemul democratic de echilibru al puterilor

13.  reamintește că democrația și statul de drept necesită o separare a puterilor între instituții independente, întemeiată pe un sistem de echilibru al puterilor ce funcționează în mod adecvat și pe controlul efectiv al conformității legislației cu Constituția;

14.  reamintește că majoritatea constituțională a crescut numărul judecătorilor constituționali de la 11 la 15 și a eliminat cerința de a ajunge la un acord cu opoziția în ceea ce privește alegerea judecătorilor constituționali; este preocupat de faptul că din cauza acestor măsuri, 8 din cei 15 judecători constituționali actuali au fost aleși exclusiv de către majoritatea de două treimi (cu o excepție), incluzând doi membri noi care au fost numiți direct din funcția de deputat în parlament;

15.  salută introducerea posibilității de a depune două noi tipuri de plângeri constituționale pe lângă Curtea Constituțională și înțelege că un sistem democratic bazat pe statul de drept nu necesită în mod neapărat o curte constituțională pentru a funcționa în mod adecvat; cu toate acestea, reamintește că Avizul nr. CDL-AD (2011)016 al Comisiei de la Veneția, care prevede că, în statele care au optat pentru o curte constituțională, aceasta ar trebui să aibă dreptul de a verifica respectarea, de către toate legile, a drepturilor omului garantate în Constituție; consideră, prin urmare, că limitarea jurisdicției constituționale referitoare la legile privind bugetul central și impozitele slăbește garanțiile instituționale și procedurale de protecție a unei serii de drepturi constituționale și de control al competențelor parlamentului și guvernului în domeniul bugetar;

16.  reamintește că, potrivit Hotărârii nr. 45/2012 a Curții Constituționale, „Legalitatea constituțională nu presupune doar cerințe procedurale, formale și de drept public în materie de validitate, ci și cerințe de fond [...]. După caz, Curtea Constituțională poate chiar să examineze executarea liberă și constituționalizarea cerințelor de fond, a garanțiilor și a valorilor statelor democratice întemeiate pe statul de drept”;

17.  consideră că, având în vedere modificările sistematice aduse Legii fundamentale după voința politică, Curtea Constituțională nu își mai poate îndeplini rolul de organ suprem de protecție a Constituției, în special deoarece al patrulea amendament interzice în mod explicit Curții să analizeze modificările aduse Constituției care contrazic alte cerințe și principii constituționale;

18.  ținând seama de dreptul unui parlament ales în mod democratic de a adopta legi în conformitate cu drepturile fundamentale, cu respectarea minorităților politice și conform unei proceduri democratice adecvate și transparente, precum și de dreptul instanțelor de serviciu, atât ordinare cât și constituționale, de a garanta compatibilitatea legilor cu Constituția, subliniază importanța principiului separării puterilor și a unui sistem de control și echilibru al puterilor ce funcționează corect; este îngrijorat, în acest sens, de transferul de competențe în materie constituțională în avantajul parlamentului și în detrimentul Curții Constituționale, care subminează grav principiul separării puterilor și un sistem de control și echilibru al puterilor ce funcționează corect, ambele fiind consecințe logice esențiale ale statului de drept; salută, în acest sens, declarația comună din 16 mai 2013, de la Eger, a președinților Curților Constituționale din Ungaria și România, Péter Paczolay și Augustin Zegrean, în care a fost subliniată responsabilitatea deosebită a curților constituționale în țări care sunt guvernate cu majorități de două treimi;

19.  este, de asemenea, profund îngrijorat de acele prevederi din cel de al patrulea amendament care abrogă 20 de ani de jurisprudență constituțională, ce cuprinde un întreg sistem de principii fondatoare și cerințe constituționale, inclusiv orice eventuală jurisprudență care afectează aplicarea legislației UE și a legislației europene în materie de drepturile omului; ia act de faptul că Curtea a utilizat deja deciziile sale anterioare ca sursă de interpretare; este îngrijorat, totuși, de faptul că alte instanțe ar putea să nu fie în măsură să-și întemeieze hotărârile pe jurisprudența anterioară a Curții Constituționale;

20.  este, de asemenea, preocupat de conformitatea prevederii din cel de al patrulea amendament cu legislația UE care permite guvernului ungar să impună o taxă specială în vederea punerii în aplicare a hotărârilor Curții de Justiție a UE, ceea ce implică obligații de plată într-un moment în care bugetul de stat nu dispune de fonduri disponibile suficiente, iar datoria publică depășește jumătate din produsul intern brut; ia act de dialogul în curs dintre guvernul ungar și Comisia Europeană cu privire la această chestiune;

21.  critică procesul accelerat de adoptare a legilor importante, deoarece subminează drepturile partidelor de opoziție de a se implica efectiv în procesul legislativ, limitând, astfel, examinarea, de către acestea, a acțiunilor majorității și guvernului și, în esență, afectând în mod negativ sistemul de control și echilibru al puterilor;

22.  este preocupat de mai multe dispoziții din Legea LXXII din 2013 privind instituirea de noi norme și reglementări referitoare la supravegherea securității naționale, deoarece acestea ar putea avea un efect negativ asupra separării puterilor, independenței sistemului judiciar, respectării vieții private și a vieții de familie și a dreptului la o cale de atac eficace;

23.  reamintește că independența autorităților de protecție a datelor este garantată de articolul 16 din TFUE și de articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE;

24.  subliniază faptul că, în conformitate cu legislația UE, protecția împotriva îndepărtării din funcție pe durata mandatului este un element esențial al independenței autorităților naționale de protecție a datelor;

25.  evidențiază procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansată de Comisie împotriva Ungariei referitoare la legalitatea încetării mandatului fostului Comisar pentru protecția datelor în legătură cu independența adecvată a acestui organism, cauză care se află în prezent pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

26.  deplânge faptul că schimbările instituționale menționate anterior au dus la o fragilizare clară a sistemului echilibrului puterilor pe care îl necesită un stat de drept și principiul democratic al separării puterilor;

Independența sistemului judiciar

27.  reamintește că independența justiției este cerută de articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale și de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și este o cerință esențială a principiului democratic al separării puterilor, ce decurge din articolul 2 din TUE;

28.  reamintește că Curtea Constituțională, în Hotărârea nr. 33/2012, menționată anterior, a descris independența sistemului judiciar și a judecătorilor drept o realizare a Constituției istorice a Ungariei, declarând că „principiul independenței justiției, cu toate elementele sale, este o realizare dincolo de orice îndoială. Prin urmare, Curtea Constituțională statuează că independența judiciară, precum și principiul inamovibilității ce decurge din aceasta, reprezintă nu numai o prevedere normativă din Legea fundamentală, dar și o realizare a Constituției istorice. Astfel, acesta este un principiu de interpretare general obligatoriu, întemeiat pe prevederile Legii fundamentale, și care se aplică, de asemenea, atunci când se examinează alte conținuturi posibile ale Legii fundamentale(11) ”;

29.  subliniază faptul că protejarea efectivă a independenței sistemului judiciar constituie baza democrației în Europa și este o condiție prealabilă pentru consolidarea încrederii reciproce între autoritățile judiciare din diferite state membre și, prin urmare, pentru o bună cooperare transfrontalieră în domeniul comun al justiției, pe baza principiului recunoașterii reciproce, consacrat la articolul 81 din TFUE (în materie civilă) și la articolul 82 din TFUE (în materie penală);

30.  regretă faptul că numeroasele măsuri adoptate, precum și unele reforme în curs, nu oferă garanții suficiente de protecție constituțională cu privire la independența sistemului judiciar și la independența Curții Constituționale a Ungariei;

31.  consideră că încetarea prematură a mandatului președintelui Curții Supreme de Justiție încalcă garantarea siguranței mandatului, care este un element esențial al independenței sistemului judiciar;

32.  salută Hotărârea 33/2012, menționată anterior, a Curții Constituționale în care aceasta statuează că încetarea obligatorie a activității judecătorilor la vârsta de 62 de ani este neconstituțională, precum și Hotărârea din 6 noiembrie 2012 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, menționată anterior, care a statuat că reducerea radicală a vârstei de pensionare a judecătorilor din Ungaria constituie o discriminare nejustificată pe motive de vârstă și reprezintă, prin urmare, o încălcare a Directivei 2000/78/CE a Consiliului;

33.  salută modificările la Legea CLXI din 2011 referitoare la organizarea și administrarea instanțelor din Ungaria și modificările la Legea CLXII din 2011 referitoare la statutul juridic și remunerarea judecătorilor din Ungaria, adoptate de parlamentul ungar la 2 iulie 2012, ce răspunde numeroaselor preocupări exprimate în Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012 și în avizul Comisiei de la Veneția;

34.  regretă, totuși, că nu toate recomandările Comisiei de la Veneția au fost puse în aplicare, în special cele referitoare la necesitatea limitării competențelor discreționare ale președintelui Biroului Judiciar Național, în ceea ce privește transferul cauzelor, fapt care poate afecta dreptul la un proces echitabil și dreptul la un judecător legitim; ia act de intenția exprimată de guvernul ungar de a revizui sistemul de transfer al cauzelor; consideră că ar trebui puse în aplicare recomandările în acest sens ale Comisiei de la Veneția;

35.  salută adoptarea Legii XX din 2013 privind modificările legislative referitoare la limita superioară de vârstă aplicabilă în cadrul anumitor relații juridice, care stabilește vârsta de pensionare a judecătorilor la vârsta de 65 de ani, la sfârșitul unei perioade de tranziție de zece ani și stabilește reintegrarea judecătorilor disponibilizați în mod ilegal;

36.  regretă, totuși, că, în cazul judecătorilor președinți de complete, Legea XX din 2013 prevede reintegrarea lor în funcțiile de conducere inițiale doar în cazul în care aceste funcții judiciare mai sunt vacante, cu consecința că doar câțiva judecători disponibilizați în mod ilegal au garanția că vor fi reintegrați în exact același post, cu aceleași sarcini și responsabilități pe care le dețineau înainte de a fi disponibilizați;

37.  salută propunerea Comisiei privind înființarea unui tabel de indicatori permanent referitor la justiția din toate cele 27 de state membre ale UE, propunere prezentată de vicepreședinta Reding, lucru ce demonstrează că protejarea independenței justiției este o preocupare generală a UE; subliniază faptul că aceste aspecte constituie motive serioase de îngrijorare în unele state membre; solicită extinderea propunerii privind un tabel de indicatori referitor la justiție pentru a cuprinde, de asemenea, justiția penală, drepturile fundamentale, statul de drept și democrația, astfel cum a s-a solicitat deja;

38.  recunoaște profesionalismul și dedicația comunității judiciare din Ungaria și angajamentul acesteia față de statul de drept și reamintește că, de la începutul procesului democratic în Ungaria, Curtea Constituțională a fost recunoscută ca un organism constituțional excepțional în Europa și în întreaga lume;

Reforma electorală

39.  reamintește faptul că reorganizarea districtelor electorale și adoptarea Legii privind alegerea membrilor în Parlamentul Ungariei și a Legii privind procedura electorală schimbă în mod considerabil cadrul juridic și instituțional pentru următoarele alegeri din 2014; regretă, prin urmare, faptul că aceste legi au fost adoptate în mod unilateral de către partidele de guvernământ, fără o consultare amplă cu opoziția;

40.  este preocupat de faptul că, în actualul mediu politic, dispozițiile în vigoare privind procedura de numire a membrilor în cadrul Comitetului electoral național nu garantează în mod adecvat o reprezentare echilibrată și nici independența acestuia;

41.  salută faptul că autoritățile ungare au solicitat, la 20 ianuarie 2012, avizul Comisiei de la Veneția cu privire la Legea privind alegerea deputaților în Parlamentul Ungariei; consideră, totuși, că este necesară o analiză cuprinzătoare pentru a se evalua peisajul electoral modificat în mod fundamental;

42.  salută faptul că Legea XXXVI din 2013 privind procedura referitoare la alegeri în Ungaria, în special articolul 42, prevede ca persoanele cu handicap să beneficieze, la cerere, de instrucțiuni în Braille, de informații pertinente ușor de citit, de mostre de buletin de vot în Braille la alegeri, precum și de accesibilitate deplină la alegeri, inclusiv de o atenție specială acordată nevoilor utilizatorilor de scaun rulant; în plus, în conformitate cu articolul 50 din legea sus-menționată, alegătorii cu handicap pot solicita să fie înregistrați la un alt centru de votare, mai accesibil, pentru a-și exprima voturile în circumscripția electorală în cauză, în conformitate cu obligația, prevăzută la articolul 81, de a înființa cel puțin un centru de votare pe deplin accesibil în fiecare circumscripție electorală;

Pluralismul mijloacelor media

43.  recunoaște eforturile depuse de autoritățile ungare care au condus la modificări legislative menite să corecteze o serie de deficiențe identificate cu scopul de a îmbunătăți legislația privind mass-media și de a o aduce în concordanță cu standardele UE și ale Consiliului Europei;

44.  salută dialogul constructiv continuu cu actorii internaționali și subliniază faptul că cooperarea dintre Consiliul Europei și guvernul ungar a avut rezultate concrete, reflectate în Legea XXXIII din 2013, care remediază unele dintre problemele evidențiate anterior în evaluările juridice ale legislației privind mass-media, în special în privința procedurilor de numire și de alegere a președinților Autorității pentru mass-media și ai Consiliului mass-mediei; reamintește, totuși, că există, încă, preocupări în ce privește independența Autorității pentru mass-media;

45.  își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele dispoziției din cel de al patrulea amendament care interzice publicitatea politică în mijloacele mass-media comerciale deoarece, deși obiectivul declarat al acestei dispoziții este reducerea costurilor campaniilor politice și crearea de oportunități egale pentru părți, aceasta pune în pericol furnizarea unor informații echilibrate; constată că guvernul maghiar se consultă cu Comisia Europeană pe tema reglementărilor privind publicitatea politică; constată că și în alte țări europene există restricții; ia act de Avizul Comisiei de la Veneția privind cel de-al patrulea amendament la Legea fundamentală a Ungariei (nr. CDL-AD(2013)012), în care se afirmă că „limitele impuse publicității politice trebuie privite în contextul juridic al statului membru respectiv” și că „interzicerea oricărei forme de publicitate politică în serviciile mass-media comerciale, care sunt utilizate pe o scară mai largă în Ungaria decât serviciile publice de mass-media, va priva opoziția de o posibilitate importantă de a-și prezenta ideile în mod eficace și, astfel, de a contracara poziția dominantă a guvernului în relatările mass-mediei”;

46.  reiterează apelul său adresat autorităților ungare de a lua măsuri în vederea elaborării sau comandării unor evaluări periodice proactive privind impactul legislației asupra sectorului mass-mediei (reducerea calității jurnalismului, cazuri de autocenzură, limitarea libertății editoriale și erodarea calității condițiilor de muncă și a siguranței locului de muncă pentru jurnaliști);

47.  deplânge faptul că înființarea Agenției Ungare de Știri (MTI) ca unic furnizor de știri pentru serviciile publice de radiodifuziune, chiar dacă se presupune că toate serviciile importante de radiodifuziune private dispun de un serviciu de știri propriu, a însemnat că aceasta are, practic, un monopol pe piață, având în vedere că cele mai multe dintre știrile prezentate sunt disponibile în mod gratuit; reamintește recomandarea Consiliului Europei de a elimina obligația impusă serviciilor de radiodifuziune publice de a utiliza agenția națională de știri, deoarece acest lucru constituie o restricție excesivă și injustă aplicată pluralității furnizării știrilor;

48.  ia act de faptul că autoritatea națională pentru concurență trebuie să efectueze evaluări periodice ale sectoarelor și piețelor media, subliniind eventualele amenințări la adresa pluralismului;

49.  subliniază faptul că nu trebuie să se abuzeze de măsurile vizând reglementarea accesului canalelor mass-media la piață, prin proceduri de acordare de licențe de difuzare și de autorizare a difuzării, prin norme privind siguranța și ordinea publică de stat, națională sau militară și prin norme privind moralitatea publică pentru a impune un control sau o cenzură politică sau partizană asupra mass-mediei, și subliniază faptul că trebuie asigurat un echilibru adecvat în acest sens;

50.  este preocupat de faptul că serviciul public de radiodifuziune este controlat de un sistem instituțional extrem de centralizat, care ia deciziile operaționale reale fără o examinare publică; subliniază că practicile părtinitoare și opace de organizare a licitațiilor, precum și informațiile pline de prejudecăți difuzate de serviciul public de radiodifuziune, care ajung la un public larg, distorsionează piața mass-media; subliniază faptul că, în conformitate cu Protocolul nr. 29 la Tratatul de la Lisabona (privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre), sistemul de radiodifuziune publică în statele membre este în mod direct legat de nevoile democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți și de necesitatea de a păstra pluralismul mass-mediei;

51.  reamintește că reglementările în materie de conținut mediatic ar trebui să fie clare și să permită cetățenilor și firmelor de media să prevadă cazurile în care se poate încălca legea, și ar trebui să stabilească consecințele juridice ale posibilelor încălcări; ia act cu îngrijorare de faptul că, în ciuda unor reglementări în materie de conținut atât de detaliate, pozițiile publice recente anti-romi au rămas până în prezent nesancționate de către Autoritatea pentru mass-media din Ungaria și solicită aplicarea echilibrată a legislației;

Drepturile persoanelor care aparțin minorităților

52.  ia act de faptul că parlamentul maghiar a adoptat acte legislative în domeniile penal și civil în scopul combaterii incitării rasiale și a discursului care instigă la ură; consideră că măsurile legislative adoptate constituie un punct de plecare important pentru realizarea obiectivului de a crea o societate fără intoleranță și discriminare în Europa, deoarece măsuri concrete se pot lua numai pe baza unei legislații ferme; evidențiază, totuși, că legislația trebuie implementată în mod activ;

53.  subliniază faptul că autoritățile din statele membre au o obligație pozitivă de a acționa în vederea evitării încălcării drepturilor minorităților, nu pot rămâne neutre și ar trebui să adopte măsurile juridice, educaționale și politice necesare atunci când se confruntă cu astfel de încălcări; ia act de modificarea din 2011 adusă codului penal cu scopul de a împiedica campaniile grupurilor extremiste ce vizează intimidarea comunităților de romi, modificare ce pedepsește cu până la trei ani de închisoare „comportamentul antisocial provocator” care provoacă teamă unui membru al unei comunități naționale, etnice, rasiale sau religioase; recunoaște rolul important al Guvernului Ungariei în lansarea, în 2011, în perioada în care a deținut președinția UE, a Cadrului european pentru strategiile naționale de integrare a romilor;

54.  ia act cu îngrijorare de modificările repetate aduse ordinii juridice care limitează drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen (LGBT), de exemplu prin încercarea de a exclude din definiția „familiei” prevăzută de Legea fundamentală cuplurile de același sex și copiii acestora, dar și alte structuri diferite de familii; subliniază faptul că acest lucru este contrar jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului și alimentează un climat de intoleranță față de persoanele LGBT;

55.  salută introducerea, de către cel de-al patrulea amendament, a unor dispoziții în Constituția Ungariei care stipulează că „Ungaria va depune eforturi pentru a oferi fiecărei persoane condiții decente de locuit și acces la serviciile publice” și că „guvernul central și administrația locală vor contribui, de asemenea, la crearea de condiții decente de locuit depunând eforturi de a oferi o locuință tuturor persoanelor fără adăpost”; își exprimă, totuși, preocuparea cu privire la faptul că „în vederea protejării ordinii publice, a siguranței publice, a sănătății publice și a valorilor culturale, un act adoptat de Parlament sau o ordonanță locală poate declara drept ilegală șederea într-un spațiu public cu titlu de domiciliu permanent într-o anumită parte a acestui spațiu public”, fapt ce ar duce la abordarea situației persoanelor fără adăpost cu ajutorul legislației penale; reamintește faptul că Curtea Constituțională a Ungariei a statuat că măsuri similare cuprinse în Legea privind infracțiunile mai puțin grave erau neconstituționale deoarece încălcau demnitatea umană;

Libertatea de religie sau credință și recunoașterea bisericilor

56.  constată cu îngrijorare că modificările aduse Legii fundamentale prin cel de al patrulea amendament conferă parlamentului competența de a recunoaște, prin intermediul unor legi organice și fără obligația constituțională de a justifica un refuz al recunoașterii, anumite organizații implicate în activități religioase, cum ar fi bisericile, ceea ce ar putea afecta în mod negativ obligația statului de a rămâne neutru și imparțial în relațiile sale cu diversele religii și credințe;

Concluzie

57.  reafirmă faptul că acordă cea mai mare importanță respectării principiului egalității dintre toate statele membre și refuză aplicarea de standarde duble în raport cu statele membre; subliniază faptul că situații, cadre juridice și prevederi similare ar trebui evaluate în același mod; afirmă că simpla modificare și adoptare a legilor nu pot fi considerate incompatibile cu valorile tratatelor; invită Comisia să identifice cazurile de incompatibilitate cu legislația UE și solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să judece astfel de cauze;

58.  conchide - din motivele prezentate anterior - că tendința sistemică și generală de a modifica în mod repetat cadrul constituțional și juridic în perioade de timp foarte scurte, precum și conținutul acestor modificări, sunt incompatibile cu valorile menționate la articolul 2, articolul 3 alineatul (1) și articolul 6 din TUE și deviază de la principiile menționate la articolul 4 alineatul (3) din TUE; consideră că - în cazul în care nu este corectată în timp util și în mod adecvat - această tendință va duce la un risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE;

III - RECOMANDĂRI

Preambul

59.  reafirmă faptul că prezenta rezoluția nu privește doar Ungaria, ci, în mod inseparabil, Uniunea Europeană în ansamblul său, precum și reconstrucția și dezvoltarea sa democratică după prăbușirea regimurilor totalitare din secolul 20; rezoluția privește familia europeană, valorile și standardele sale comune, caracterul inclusiv și capacitatea sa de a iniția un dialog; ea se referă la necesitatea de a pune în aplicare tratatele la care statele membre au aderat de bunăvoie. ea se referă la ajutorul reciproc și încrederea reciprocă pe care Uniunea, cetățenii săi și statele membre trebuie să o manifeste pentru ca aceste tratate să nu fie doar simple cuvinte pe hârtie, ci temeiul juridic al unei Europe adevărate, juste și deschise, care respectă drepturile fundamentale;

60.  împărtășește ideea unei Uniuni, care este nu numai o „uniune de democrații” ci și, de asemenea, o „Uniune a democrației”, întemeiată pe societăți pluraliste în care primează respectul pentru drepturile omului și statul de drept;

61.  reafirmă că, deși în vremuri de criză economică și socială s-ar putea ceda tentației de a ignora principiile constituționale, credibilitatea și robustețea instituțiilor constituționale joacă un rol esențial în susținerea politicilor economice, fiscale și sociale, precum și a coeziunii sociale;

Apel către toate statele membre

62.  invită statele membre să se conformeze fără întârziere obligațiilor prevăzute în tratat de a respecta, a garanta, a proteja și a promova valorile comune ale Uniunii, condiție indispensabilă pentru respectarea democrației și, prin urmare, a fondului cetățeniei Uniunii, pentru edificarea unei culturi a încrederii reciproce, care să permită o cooperare transfrontalieră eficientă, precum și a unui spațiu real de libertate, securitate și justiție;

63.  consideră că este de datoria morală și juridică a tuturor statelor membre, precum și a instituțiilor Uniunii, să apere valorile europene consacrate în tratate, în Carta drepturilor fundamentale și în Convenția europeană a drepturilor omului la care fiecare stat membru este semnatar și la care UE va adera în curând;

64.  invită parlamentele naționale să își consolideze rolul lor în monitorizarea respectării valorilor fundamentale și să denunțe orice riscuri de deteriorare a acestor valori, care pot apărea în interiorul frontierelor UE, cu scopul de a menține credibilitatea Uniunii față de țările terțe, credibilitate întemeiată pe seriozitatea cu care Uniunea și statele sale membre tratează valorile pe care le-au ales ca temelii;

65.  se așteaptă ca toate statele membre să adopte măsurile necesare, în special în cadrul Consiliului Uniunii Europene, pentru a contribui în mod loial la promovarea valorilor Uniunii și pentru a coopera cu Parlamentul și Comisia la monitorizarea respectării acestora, în special în cadrul „trialogului prevăzut la articolul 2”, menționat la punctul 85;

Apel către Consiliul European

66.  reamintește Consiliului European responsabilitățile sale în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție;

67.  constată cu dezamăgire că Consiliul European este singura instituție politică a UE care nu s-a exprimat în această privință, în timp ce Comisia, Parlamentul European, Consiliul Europei, OSCE și chiar Administrația SUA și-au exprimat îngrijorarea față de situația din Ungaria;

68.  consideră că Consiliul European nu poate rămâne pasiv în cazul în care unul din statele membre încalcă drepturi fundamentale sau implementează schimbări care pot afecta în mod negativ statul de drept din acea țară și, prin urmare, statul de drept din Uniunea Europeană în general, îndeosebi atunci când încrederea reciprocă în sistemul juridic și cooperarea judiciară ar putea fi puse în pericol, datorită faptului că acest lucru are un impact negativ asupra Uniunii înseși;

69.  invită Președintele Consiliului European să informeze Parlamentul cu privire la analiza pe care a făcut-o asupra situației;

Recomandări pentru Comisie

70.  invită Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor și de supraveghetor al aplicării dreptului Uniunii, sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

   să informeze Parlamentul cu privire la analiza pe care a făcut-o celui de al patrulea amendament la Legea fundamentală și la impactul acestuia asupra cooperării în cadrul UE;
   să fie hotărâtă în asigurarea respectării depline a valorilor și drepturilor comune fundamentale prevăzute la articolul 2 din TUE, având în vedere că încălcarea acestora subminează chiar temeliile Uniunii, precum și încrederea reciprocă dintre statele membre;
   să lanseze o anchetă obiectivă și să deschidă procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit o obligație în conformitate cu tratatele și, în special, acesta încalcă drepturile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE;
   să evite orice situație de standarde duble în raport cu statele membre, luând toate măsurile pentru ca, în situații similare, toate statele membre să fie tratate în mod similar, respectând, prin urmare, pe deplin, principiul egalității statelor membre în raport cu tratatele;
   să se concentreze nu numai asupra încălcărilor specifice ale legislației UE, ce trebuie remediate, în special, prin intermediul articolului 258 din TFUE, dar să răspundă în mod adecvat unei schimbări sistemice a sistemului constituțional și juridic și a practicilor dintr-un stat membru în care încălcări multiple și recurente duc, din nefericire, la o stare de insecuritate juridică, care nu mai respectă cerințele prevăzute la articolul 2 din TUE;
   să adopte o abordare mai cuprinzătoare pentru a face față, într-o fază incipientă, oricăror eventuale riscuri de încălcare gravă a valorilor fundamentale într-un stat membru și să participe imediat la un dialog politic structurat cu statul membru în cauză și cu celelalte instituții ale UE; acest dialog politic structurat ar trebui să fie coordonat la cel mai înalt nivel politic al Comisiei și să aibă un impact clar asupra întregului spectru de negocieri dintre Comisie și statul membru în cauză, în diferite domenii de activitate ale UE;
   să creeze - de îndată ce riscul de încălcare a articolului 2 din TUE este identificat - un „program de avertizare în cazul încălcării articolul 2 din TUE”, cu alte cuvinte, un mecanism de monitorizare a valorilor Uniunii, care să fie analizat de urgență și cu prioritate exclusivă de către Comisie, coordonat la cel mai înalt nivel politic și luat pe deplin în considerare în diversele politici sectoriale ale UE până la restabilirea respectării depline a articolului 2 din TUE și îndepărtarea oricăror riscuri de încălcare a acestuia, ca cel avut în vedere, de asemenea, în scrisoarea miniștrilor de externe din patru state membre în care aceștia prezintă președintelui Comisiei necesitatea elaborării unei noi metode, mai eficiente, de a proteja valorile fundamentale, pentru a pune un accent mai mare pe promovarea unei culturi a respectului pentru statul de drept, de care s-a ținut seama în concluziile Consiliului privind drepturile fundamentale și statul de drept și Raportul Comisiei pe 2012 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 6 și 7 iunie 2013;
   să organizeze reuniuni la nivel tehnic cu serviciile statului membru în cauză, dar să nu încheie niciun fel de negocieri, în niciun domeniu de politici, cu excepția celor legate de articolul -2 din TUE, până în momentul în care nu a fost asigurată respectarea deplină a articolului 2 din TUE;
   să aplice o abordare orizontală, cu participarea tuturor serviciilor implicate ale Comisiei, cu scopul de a asigura respectarea statului de drept în toate domeniile, inclusiv în sectorul economic și social;
   să implementeze și, după caz, să actualizeze comunicarea sa din 2003 privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (COM(2003)0606) și să elaboreze o propunere detaliată pentru crearea unui mecanism de monitorizare rapid și independent și a unui sistem de avertizare timpurie;
   să monitorizeze în mod periodic funcționarea corectă a spațiului european de justiție și să adopte măsuri dacă independența sistemului judiciar este pus în pericol în orice stat membru, cu scopul de a evita slăbirea încrederii reciproce dintre autoritățile judiciare naționale, fapt ce ar crea în mod inevitabil obstacole în calea aplicării corecte a instrumentelor UE privind recunoașterea reciprocă și cooperarea transfrontalieră;
   să se asigure că statele membre garantează punerea corectă în aplicare a Cartei Drepturilor Fundamentale în ce privește pluralismul mass-mediei și accesul egal la informație;
   să monitorizeze punerea în aplicare eficace a normelor ce asigură proceduri transparente și echitabile de finanțare a mijloacelor mass-media, de alocare a publicității și sponsorizării de stat, astfel încât să garanteze că acestea nu produc ingerințe în libertatea de informare și de exprimare, în pluralismul sau pozițiilor editoriale ale mijloacelor mass-media;
   să ia măsuri adecvate, în timp util, proporționale și progresive în cazul în care apar probleme privind libertatea de exprimare, de informare, libertatea presei și pluralismul în UE și statele membre, pe baza unei analize detaliate și atente a situației și problemelor ce trebuie rezolvate și a celor mai bune modalități de a le soluționa;
   să abordeze aceste probleme în cadrul punerii în aplicare a Directivei serviciilor media audiovizuale, cu scopul de a îmbunătăți cooperarea dintre organismele de reglementare din statele membre și Comisie și să prezinte, cât mai curând posibil, o revizuire și o modificare a directivei, în special a articolelor 29 și 30 din aceasta;
   să continue dialogul cu guvernul ungar referitor la conformitatea cu legislația UE a noii prevederi din cel de al patrulea amendament care permite guvernului maghiar să impună o taxă specială pentru punerea în aplicare a hotărârilor Curții de Justiție a UE, ceea ce implică obligații de plată într-un moment în care bugetul de stat nu dispune de fonduri disponibile suficiente, iar datoria publică depășește jumătate din produsul intern brut și să propună măsuri adecvate pentru a preveni ceea ce poate duce la o încălcare a cooperării loiale, consacrată la articolul 4 alineatul (3) din TUE;

71.  reamintește Comisiei faptul că, prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și prin viitoarea aderare a Uniunii la CEDO, se validează o nouă arhitectură în dreptul Uniunii Europene, a cărui construcție va viza cu precădere drepturile omului, atribuind astfel Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, responsabilități sporite în materie;

Recomandări adresate autorităților ungare

72.  îndeamnă autoritățile ungare să implementeze, cât mai curând posibil, toate măsurile pe care Comisia Europeană, în calitate de gardian al tratelor, le consideră a fi necesare pentru a respecta pe deplin legislația UE, să respecte pe deplin hotărârile Curții Constituționale a Ungariei și să pună în aplicare, cât mai curând posibil, următoarele recomandări, în concordanță cu recomandările Comisiei de la Veneția, Consiliului Europei și ale altor organisme internaționale referitoare la protecția statului de drept și a drepturilor fundamentale, cu scopul de a respecta pe deplin statul de drept și cerințele sale esențiale privind structura constituțională, sistemul de control și echilibru al puterilor și independența sistemului judiciar, precum și o protecție solidă a drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, a mass-mediei, a religiei sau convingerilor, a protecției minorităților și a combaterii discriminării, dar și a dreptului la proprietate:

Legea fundamentală

–  să restabilească pe deplin supremația Legii fundamentale prin eliminarea din textul acesteia a acelor dispoziții declarate anterior neconstituționale de către Curtea Constituțională;

   să reducă utilizarea recurentă a legilor cardinale pentru ca domeniile de politici în ce materie de familie, chestiuni sociale, fiscale și bugetare să fie reglementate prin legi obișnuite și prin vot majoritar;
   să implementeze recomandările Comisiei de la Veneția și, în special, să revizuiască lista domeniilor de politici ce necesită o majoritate calificată pentru a asigura alegeri credibile în viitor;
   să asigure un sistem parlamentar dinamic, care să respecte și forțele de opoziție, alocând un timp rezonabil pentru dezbateri reale între majoritate și opoziție, precum și pentru participarea publicului larg la procedura legislativă;
   să asigure cea mai largă participare posibilă a tuturor partidelor parlamentare la procesul constituțional, în ciuda faptului că majoritatea specială relevantă este deținută numai de coaliția de guvernare;

Sistemul de control și echilibru al puterilor

–  să restabilească în totalitate prerogativele Curții Constituționale ca organism suprem de protecție constituțională și, astfel, întâietatea Legii fundamentale, prin eliminarea din textul acesteia a limitării atribuției Curții Constituționale de a examina constituționalitatea oricăror modificări ale Legii fundamentale precum și a abrogării a două decenii de jurisprudență constituțională; să restabilească dreptul Curții Constituționale de a examina toată legislația, fără excepție, cu scopul de a contrabalansa acțiunile parlamentare și executive și de a asigura un control jurisdicțional complet; o astfel de examinare jurisdicțională și constituțională poate fi efectuată în diferite moduri în diferite state membre, în funcție de particularitățile istoriei constituționale naționale din fiecare țară, însă odată înființată, o Curte Constituțională - precum cea ungară, care, după căderea regimului comunist și-a construit rapid o reputație în rândul Curților Supreme din Europa - nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri ce vizează reducerea competențelor sale, subminând, astfel, statul de drept;

   să restabilească posibilitatea ca sistemul judiciar să facă referire la jurisprudența pronunțată înainte de intrarea în vigoare a Legii fundamentale, în special în domeniul drepturilor fundamentale(12) ;
   să depună eforturi pentru a ajunge la un consens în alegerea membrilor Curții Constituționale, cu o implicare semnificativă a opoziției, și să garanteze faptul că membrii Curții nu sunt influențați politic;
   să restabilească prerogativele parlamentului în domeniul bugetar și să asigure, astfel, deplina legitimitate democratică a deciziilor bugetare, prin eliminarea limitării prerogativelor parlamentului de către Consiliul pentru buget, care nu este un organism parlamentar;
   să coopereze cu instituțiile europene pentru a se asigura că prevederile noii Legi privind securitatea națională sunt conforme cu principiile fundamentale ale separării puterilor, independenței sistemului judiciar, respectării vieții private și a vieții de familie și dreptului la o cale de atac eficace;
   să prezinte clarificări cu privire la modul în care autoritățile ungare intenționează să remedieze încetarea prematură a mandatului unor înalți funcționari, cu scopul de a asigura independența instituțională a autorității de protecție a datelor;

Independența sistemului judiciar

–  să garanteze pe deplin independența sistemului judiciar, asigurându-se că principiile inamovibilității și duratei garantate a mandatului judecătorilor, normele ce reglementează structura și componența organelor de conducere ale sistemului judiciar, precum și garanțiile privind independența Curții Constituționale sunt consacrate în Legea fundamentală;

   să pună în aplicare cu promptitudine și în mod corect Hotărârea din 6 noiembrie 2012 a Curții de Justiție a Uniunii Europene și hotărârile Curții Constituționale a Ungariei, menționate anterior, permițând judecătorilor disponibilizați, ce doresc acest lucru, să fie repuși în posturile lor anterioare, inclusiv judecătorilor ce ocupau funcția de președinți de complete, ale căror funcții de conducere inițiale nu mai sunt vacante;
   să stabilească criterii de selecție obiective sau să mandateze Consiliul Național Judiciar să stabilească astfel de criterii, cu scopul de a garanta că normele privind transferul cauzelor respectă dreptul la un proces echitabil și principiul unui judecător legitim;
   să pună în aplicare restul recomandărilor prevăzute în avizul Comisiei de la Veneția nr. CDL-AD(2012)020 privind legile organice referitoare la sistemul judiciar care au fost modificate ca urmare a adoptării Avizului CDL-AD(2012)001;

Reforma electorală

–  să invite Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR să efectueze o analiză comună a cadrului juridic și instituțional al alegerilor, care a fost modificat în profunzime, și să invite ODIHR să desfășoare o misiune de evaluare a necesităților și o misiune de observare a alegerilor pe termen scurt și lung;

   să asigure o reprezentare echilibrată în cadrul Comitetului electoral național;

Mijloacele media și pluralismul acestora

–  să-și îndeplinească angajamentul de a discuta în continuare activitățile de cooperare la nivel de experți cu privire la perspectiva pe termen mai lung a libertății mass-media, bazându-se pe restul recomandărilor importante din expertiza juridică din 2012 a Consiliului Europei;

   să asigure implicarea activă și în timp util a tuturor părților interesate relevante, inclusiv a celor care lucrează în mass-media, a partidelor de opoziție și a societății civile, în orice revizuire a acestei legislații, care reglementează un aspect atât de fundamental al funcționării unei societăți democratice, precum și în procesul de punere în aplicare;
   să respecte obligația pozitivă ce decurge din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu articolul 10 din CEDO, de a proteja libertatea de exprimare ca una dintre condițiile prealabile pentru o democrație funcțională;
   să respecte, să garanteze, să protejeze și să promoveze dreptul fundamental la libertatea de exprimare și de informare, precum și libertatea și pluralismul presei și să se abțină de la elaborarea sau sprijinirea unor mecanisme care amenință libertatea presei și independența jurnalistică și editorială;
   să se asigure că există proceduri și mecanisme obiective și obligatorii din punct de vedere juridic pentru selectarea și numirea conducerii mass-mediei publice, a consiliilor de administrație, a consiliilor mass-media și a organismelor de reglementare, în conformitate cu principiile independenței, integrității, experienței și profesionalismului, ale reprezentării întregului spectru politic și social, ale securității juridice și continuității;
   să ofere garanții legale privind protecția deplină a principiului confidențialității surselor și să aplice cu strictețe jurisprudența conexă a Curții Europene a Drepturilor Omului;
   să se asigure că normele referitoare la informațiile politice din întregul sector al mass-mediei audiovizuale garantează accesul echitabil la diferiți competitori, la diferite opinii și la diferite puncte de vedere politice, în special cu ocazia alegerilor și a referendumurilor, care să permită cetățenilor să-și formeze propriile opinii, fără a fi influențați de un formator de opinie dominant;

Respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv ale drepturilor persoanelor care aparțin minorităților

–  să întreprindă și să continue acțiuni pozitive și măsuri eficiente pentru a garanta că drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor, inclusiv ale persoanelor care aparțin minorităților și persoanelor fără adăpost, sunt respectate și să asigure punerea lor în aplicare de către toate autoritățile publice; atunci când vor reexamina definiția „familiei”, să ia în considerare evoluția în materie de legislație din Europa pentru a extinde domeniul de aplicare al definiției familiei, precum și impactul negativ al unei definiții restrânse a familiei asupra drepturilor fundamentale ale acelor persoane care vor fi excluse de către noua definiție, mai restrictivă;

   să adopte o altă abordare pentru a-și asuma, în cele din urmă, responsabilitățile în raport cu persoanele vulnerabile, și anume persoanele fără adăpost, astfel cum se prevede în tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului la care Ungaria este parte semnatară, cum ar fi Convenția europeană a drepturilor omului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și să promoveze astfel drepturile fundamentale în loc să le încalce prin introducerea în Legea sa fundamentală a unor dispoziții privind incriminarea persoanelor fără adăpost;
   invită guvernul ungar să facă tot posibilul pentru a consolida mecanismul dialogului social și al unei consultări cuprinzătoare și pentru a garanta drepturile asociate acestora;
   solicită guvernului maghiar să își intensifice eforturile de integrare a romilor și să adopte măsuri adecvate de protecție a acestei populații. Amenințările cu caracter rasist la adresa populației rome trebuie combătute în mod clar și hotărât;

Libertatea de religie sau credință și recunoașterea bisericilor

–  să stabilească cerințe și proceduri instituționale clare, neutre și imparțiale de recunoaștere a organizațiilor religioase precum bisericile, care să respecte obligația statului de a rămâne neutru și imparțial în relațiile sale cu diversele religii și credințe și de a oferi căi de atac eficace în cazuri de nerecunoaștere sau neluare a unei decizii în conformitate cu cerințele constituționale prevăzute în Hotărârea 6/2013 a Curții Constituționale, menționată anterior;

Recomandări pentru instituțiile UE privind instituirea unui nou mecanism vizând aplicarea efectivă a articolului 2 din TUE

73.  reiterează necesitatea urgentă de a soluționa așa-numita „dilemă de la Copenhaga”, prin care UE adoptă o atitudine foarte strictă cu privire la respectarea valorilor comune și a standardelor de către țările candidate, dar nu dispune de instrumente eficace de monitorizare și sancționare, odată ce acestea au aderat la UE;

74.  solicită cu fermitate ca statele membre să fie evaluate periodic cu privire la respectarea permanentă a valorilor fundamentale ale Uniunii, precum și a cerințelor democrației și statului de drept, evitând orice standarde duble și ținând seama de faptul că o astfel de evaluare trebuie să se bazeze pe o înțelegere acceptată de comun acord, la nivel european, a standardelor constituționale și juridice; de asemenea, solicită cu fermitate ca situațiile similare din statele membre să fie monitorizate în același mod, în caz contrar încălcându-se principiul egalității statelor membre în raport cu tratatele;

75.  solicită o cooperare mai strânsă între instituțiile UE și alte organisme internaționale, în special cu Consiliul Europei și cu Comisia de la Veneția, precum și utilizarea experienței acestora în domeniul respectării principiilor democrației, drepturilor omului și ale statului de drept;

76.  recunoaște și salută inițiativele întreprinse, analiza efectuată și recomandările emise de Consiliul Europei, în special de Secretarul său general, de Adunarea Parlamentară, de Comisarul pentru Drepturile Omului și de Comisia de la Veneția;

77.  invită toate instituțiile UE să lanseze o reflecție și o dezbatere în comun - așa cum au solicitat, de asemenea, miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Danemarca și Finlanda, în scrisoarea adresată președintelui Comisiei, menționată anterior - cu privire la modul în care Uniunea poate fi echipată cu instrumentele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute în tratat în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, evitând, în același timp, orice riscuri de aplicare a unor standarde duble între statele sale membre;

78.  consideră că o viitoare revizuire a tratatelor ar trebui să ducă la o diferențiere mai clară între o fază inițială, menită să evalueze riscurile de încălcare gravă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE, și o procedură mai eficientă într-o fază ulterioară, în care ar trebui întreprinse acțiuni în vederea soluționării încălcării efective, grave și persistente a acestor valori;

79.  având în vedere mecanismul instituțional actual prevăzut la articolul 7 din TUE, reiterează apelurile formulate în Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011), în vederea instituirii unui nou mecanism pentru a asigura respectarea, de către toate statele membre, a valorilor comune consacrate la articolul 2 din TUE și continuitatea „criteriilor de la Copenhaga”; acest mecanism ar putea lua forma unei „Comisii de la Copenhaga”, a unui „grup la nivel înalt”, a unui „grup al înțelepților”, sau a unei evaluări în conformitate cu articolul 70 din TFUE, și s-ar putea baza pe reformarea și întărirea mandatului Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, precum și pe cadrul unui dialog consolidat între Comisie, Consiliu și Parlamentul European cu privire la măsurile ce trebuie adoptate;

80.  reiterează faptul că crearea acestui mecanism ar implica reformularea mandatului Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, mandat ce ar trebui consolidat pentru a include monitorizarea periodică a respectării articolului 2 din TUE de către toate statele membre; recomandă ca un astfel de „Grup la nivel înalt de la Copenhaga” sau orice astfel de mecanism ar trebui să se bazeze pe mecanismele și structurile existente și să coopereze cu acestea; reamintește rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, care ar putea reuni activitățile extrem de valoroase ale diferitelor organisme de monitorizare existente ale Consiliului Europei și propriile date și analize ale agenției în scopul efectuării unor evaluări independente, comparative și periodice ale respectării articolului 2 din TUE de către statele membre ale UE;

81.  recomandă ca acest mecanism să:

   fie independent de influența politică, așa cum ar trebui să fie toate mecanismele Uniunii Europene legate de monitorizarea statelor membre, rapid și eficace;
   funcționeze în deplină cooperare cu alte organisme internaționale în ce privește protecția drepturilor fundamentale și a statului de drept;
   monitorizeze periodic respectarea drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept în toate statele membre, cu respectarea deplină a tradițiilor constituționale naționale;
   efectueze astfel de monitorizări în mod uniform în toate statele membre, pentru a se evita orice risc de aplicare a unor standarde duble între statele sale membre;
   avertizeze UE, într-un stadiu incipient, cu privire la orice riscuri de deteriorare a valorilor consacrate la articolul 2 din TUE;
   formuleze recomandări către instituțiile UE și statele membre cu privire la reacțiile la orice deteriorare a valorilor consacrate la articolul 2 din TUE și remedierea acesteia;

82.  încredințează comisiei sale responsabile pentru protecția drepturilor cetățenilor, a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale pe teritoriul Uniunii, precum și pentru stabilirea riscurilor clare de încălcare gravă, de către un stat membru, a principiilor comune, sarcina de a prezenta o propunere detaliată, sub forma unui raport, adresat Conferinței Președinților și plenului;

83.  încredințează comisiei sale responsabile pentru protecția drepturilor cetățenilor, a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale pe teritoriul Uniunii și pentru stabilirea riscurilor clare de încălcare gravă a principiilor comune de către un stat membru, precum și comisiei sale responsabile pentru determinarea existenței unei încălcări grave și persistente de către un stat membru a principiilor comune statelor membre, sarcina de a urmări evoluția situației din Ungaria;

84.  intenționează ca, înainte de sfârșitul anului 2013, să convoace o conferință pe această temă, care să reunească reprezentanți ai statelor membre, ai instituțiilor europene, ai Consiliului Europei, ai Curților Constituționale și ai Curților Supreme naționale, ai Curții de Justiție a Uniunii Europene și ai Curții Europene a Drepturilor Omului;

IV - Acțiuni ulterioare

85.  invită autoritățile ungare să informeze Parlamentul, Comisia, președințiile Consiliului și Consiliului European, precum și Consiliul Europei cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor de la punctul 72;

86.  invită Comisia și Consiliul să desemneze fiecare câte un reprezentant care, împreună cu raportorul și raportorii alternativi ai Parlamentului European („trialogul prevăzut la articolul 2”), să efectueze o evaluare a informațiilor transmise de autoritățile ungare cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor de la punctul 72, precum și o monitorizare a eventualelor modificări viitoare pentru a asigura conformitatea cu articolul 2 din TUE;

87.  solicită Conferinței Președinților să evalueze oportunitatea recurgerii la mecanismele prevăzute în tratat, inclusiv la articolul 7 alineatul (1) din TUE, în cazul în care răspunsurile din partea autorităților ungare nu sunt conforme cu cerințele prevăzute la articolul 2 din TUE;

o
o   o

88.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Parlamentului, președintelui și guvernului Ungariei, președinților Curții Constituționale și Kúriei, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Agenției pentru Drepturi Fundamentale, Consiliului Europei și OSCE.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0053.
(2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154.
(3) JO C 33 E, 05.2.2013, p. 17.
(4) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 49.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0500.
(6) Aceste legi includ în legile organice toate prevederile care necesită o majoritate de două treimi, legi organice care conțin dispoziții specifice ca trebuie adoptate prin simpla majoritate, precum și acte care conțin prevederi ce necesită o majoritate prezentă de două treimi din deputați.
(7) Analiza juridică trimisă guvernului ungar la 28 februarie 20112011 http://www.osce.org/fom/75990A se vedea și studiul și evaluarea din septembrie 2010: http://www.osce.org/fom/71218
(8) „Raport de specialitate întocmit de experți din cadrul Consiliului Europei cu privire la legislația ungară privind mass-media: Legea CIV din 2010 privind libertatea presei și normele fundamentale referitoare la conținuturile mediatice și Legea CLXXXV din 2010 privind serviciile media și mass-media, 11.05.12”.
(9) Raport al Raportorului Special al ONU privind formele actuale de rasism, discriminarea rasială, xenofobia și formele de intoleranță conexe (A/HRC/20/33/Add. 1).
(10) Avizul Comisiei de la Veneția 664/2012 din 19 martie 2012 referitor la Actul CCVI din 2011 privind dreptul la libertatea de conștiință și de religie și statutul juridic al bisericilor, confesiunilor și comunităților religioase din Ungaria (CDL-AD(2012)004).
(11) Punctul (80) din hotărâre.
(12) A se vedea Documentul de lucru nr. 5.

Ultima actualizare: 21 decembrie 2015Notă juridică