Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/2155(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0148/2014

Texte depuse :

A7-0148/2014

Dezbateri :

PV 10/03/2014 - 16
CRE 10/03/2014 - 16

Voturi :

PV 11/03/2014 - 9.25

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0203

Texte adoptate
PDF 423kWORD 113k
Marţi, 11 martie 2014 - Strasbourg Ediţie definitivă
Accesul public la documente în perioada 2011-2013
P7_TA(2014)0203A7-0148/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la accesul public la documente [conform articolului 104 alineatul (7) din Regulamentul de procedură] pentru anii 2011-2013 (2013/2155(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 1, 10 și 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15 și 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 11 din TUE și obligația instituțiilor de a menține un dialog deschis, transparent și regulat cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă;

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și mai ales articolul 41 (dreptul la o bună administrare) și articolul 42 (dreptul de acces la documente),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1) ,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1700/2003 al Consiliului din 22 septembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și Comunității Europene a Energiei Atomice(2) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la accesul public la documente pentru anii 2009-2010(3) ,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Tribunalului referitoare la accesul la documente și, în principal, hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele Access Info Europe (Cauza C-280/11 P), Donau Chemie (C-536/11), IFAW împotriva Comisiei (C-135/11)(4) , My Travel (C-506/08 P), Turco (cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P) și hotărârile pronunțate de Tribunal în cauzele In ‘t Veld v Council (T-529/09), Germania împotriva Comisiei (T-59/09), EnBW împotriva Comisiei (T-344/08), Sviluppo Globale (T-6/10), Internationaler Hilfsfonds (T-300/10), European Dynamics (T-167/10), Jordana (T-161/04) și CDC (T-437/08),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 30 aprilie 2008 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2008)0229),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 20 martie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2011)0137),

–  având în vedere Convenția din 2008 a Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale,

–  având în vedere rapoartele anuale din 2011 și 2012 ale Consiliului, Comisiei și Parlamentului European referitoare la accesul la documente, prezentate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,

–  având în vedere Acordul-cadru din 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu privind accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate și apărare;

–  având în vedere rezoluțiile sale din 12 septembrie 2013, referitoare la raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European în 2012(5) și, respectiv, din 17 decembrie 2009, referitoare la îmbunătățirile necesare pentru cadrul juridic al accesului la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(6) ,

–  având în vedere raportul anual pe 2012 al Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 104 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0148/2014),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona este în vigoare de patru ani; întrucât articolul 15 din TFUE stabilește un cadru instituțional în materie de transparență instituțională a Uniunii Europene și prevede dreptul fundamental de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene pentru cetățenii Uniunii și pentru orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul într-unul dintre statele membre; întrucât acest drept ar trebui exercitat în conformitate cu principiile generale și cu limitele stabilite prin regulamentele adoptate de Parlament și Consiliu;

B.  întrucât articolul 298 din TFUE prevede o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

C.  întrucât regula generală este să se ofere acces deplin la documentele legislative, iar excepțiile privind documentele nelegislative să fie reduse numeric;

D.  întrucât transparența este esențială pentru o Uniune Europeană democratică a cetățenilor, în care aceștia pot participa pe deplin la procesul democratic și pot exercita controlul public; întrucât o administrație transparentă acționează în serviciul intereselor cetățenilor, combaterii corupției și totodată legitimității sistemului politic și a legislației Uniunii;

E.  întrucât un acces larg al publicului la documente este un element esențial al unei democrații active;

F.  întrucât, într-o democrație sănătoasă, cetățenii nu ar trebui să se bazeze pe denunțători pentru a se asigura de transparența cu privire la competențele și activitățile guvernelor lor;

G.  întrucât cetățenii au dreptul să știe cum funcționează procesul decizional, cum acționează reprezentanții lor, să îi responsabilizeze și să știe cum sunt alocați și cheltuiți banii publici;

H.  întrucât legislația Uniunii Europene privind accesul la documente nu este încă aplicată în mod corespunzător de administrația Uniunii; întrucât, în prezent, această administrație aplică derogările prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 mai degrabă în mod sistematic, decât cu titlu de excepție;

I.  întrucât, conform jurisprudenței, dacă o instituție decide să refuze accesul la un document a cărui comunicare îi este cerută, acesteia îi revine, în principiu, obligația de a furniza explicații cu privire la modul în care accesul la acest document ar putea să aducă atingere concret și efectiv interesului protejat de o excepție prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (a se vedea cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (7) );

J.  întrucât o atingere concretă și previzibilă adusă interesului în cauză nu poate fi stabilită nici ca urmare a unei simple temeri de a divulga cetățenilor UE divergențele de opinii dintre instituții în raport cu temeiul juridic al acțiunii internaționale a Uniunii și, astfel, de a induce un dubiu privind legalitatea acestei acțiuni (a se vedea cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului(8) );

K.  întrucât șase dintre cele zece anchete proeminente întreprinse de Ombudsmanul European în 2012 au avut drept obiect transparența;

L.  întrucât din statisticile referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 reiese o scădere a numărului de cereri inițiale primite de cele trei instituții;

M.  întrucât numărul de documente specificate solicitate a scăzut în Parlament (de la 1 666 în 2011 la 777 în 2012); întrucât Parlamentul a înregistrat o creștere a procentului cererilor de documente nespecificate, cum ar fi, de exemplu, „toate documentele legate de ...” (de la 35,5 % în 2011 la 53,5 % în 2012); întrucât numărul documentelor Consiliului solicitate a scăzut (de la 9 641 în 2011 la 6 166 în 2012)(9) ;

N.  întrucât din datele cantitative prezentate în rapoartele anuale din 2012 reiese că atât Comisia (de la 12% în 2011 la 17% în 2012), cât și Consiliul (de la 12% în 2011 la 21% în 2012) au refuzat din ce în ce mai mult accesul total, în timp ce cifrele înregistrate în Parlament cu privire la refuzul total al accesului au rămas stabile (5% atât în 2011, cât și în 2012);

O.  întrucât Comisia înregistrează o creștere importantă a cererilor de confirmare (de la 165 în 2011 la 229 în 2012), ceea ce are drept efect o ușoară creștere a numărului deciziilor revizuite în totalitate, o scădere a numărului deciziilor parțial revizuite și o creștere a numărului deciziilor confirmate, în timp ce cifrele înregistrate la Consiliu și Parlament rămân relativ stabile în ceea ce privește cererile de confirmare (Consiliul: de la 27, în 2011, la 23, în 2012; Parlamentul: de la 4, în 2011, la 6, în 2012);

P.  întrucât, în urma mai multor cereri, au fost depuse plângeri la Ombudsmanul European (Comisia: de la 10, în 2011, la 20, în 2012; Consiliul: de la 2, în 2011, la 4, în 2012; Parlamentul: 1, atât în 2011, cât și în 2012);

Q.  întrucât Ombudsmanul European a închis mai multe plângeri în 2011 și 2012 formulând observații critice sau sugerând noi acțiuni (Comisia: de la 10 din 18, în 2011, la 8 din 10, în 2012; Consiliul: nu este disponibilă nicio informație; Parlamentul: de la 0 din 0, în 2011, la 1 din 1, în 2012);

R.  întrucât mai multe cereri de acces la documente s-au soldat cu acțiuni intentate la Tribunal sau cu recursuri la Curtea de Justiție (Comisia: de la 15 cauze și 3 recursuri în 2011 la 14 cauze și 1 recurs în 2012; Consiliul: de la 1 cauză și 2 recursuri în 2011 la 1 recurs în 2012(10) ; Parlamentul: nicio acțiune și niciun recurs, nici în 2011, nici în 2012);

S.  întrucât Tribunalul s-a pronunțat în mare măsură în favoarea creșterii gradului de transparență sau a oferit clarificări cu privire la Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 într-o serie de cauze (Comisia: 5 din 6(11) , în 2011 și 5 din 5, în 2012(12) ; Consiliul: 1 din 1 în 2011 (Access Info Europe , T-233/09) și 1 din 4 în 2012 (In ‘t Veld , T-529/09); Parlamentul: 1 din 2 în 2011(13) (Toland , T-471/08) și 1 din 1 în 2012 (Kathleen Egan și Margaret Hackett , T-190/10));

T.  întrucât Curtea de Justiție s-a pronunțat în mare măsură în favoarea creșterii gradului de transparență în următoarele cauze - Comisia: 1 din 1 în 2011 [My Travel , C-506/08] și 1 din 3 în 2012 [IFAW , C-135/11 P](14) ; Consiliul și Parlamentul: nu s-a pronunțat nicio hotărâre în 2011 sau 2012;

U.  întrucât rapoartele anuale ale Comisiei, Consiliului și Parlamentului nu oferă statistici comparabile; întrucât cele trei instituții nu respectă aceleași standarde de integralitate la prezentarea statisticilor;

V.  întrucât motivul invocat cel mai frecvent pentru a justifica excepțiile îl constituie „protecția procesului decizional”, utilizat de Comisie și Consiliu în urma unor cereri inițiale (Comisia: de la 17%, în 2011, la 20%, în 2012; Consiliul: 41%, atât în 2011, cât și în 2012); întrucât „protecția relațiilor internaționale” a fost cel de-al doilea motiv invocat în numeroase cazuri de către Consiliu; întrucât, în cazul Parlamentului, „protecția vieții private și a integrității persoanelor” a constituit excepția cea mai frecventă;

W.  întrucât instituțiile nu au pus în aplicare articolul 15 alineatul (2) și articolul 15 alineatul (3) al cincilea paragraf din TFUE în ceea ce privește obligația Parlamentului European și a Consiliului de a se întruni în public în cazul în care dezbat un proiect de act legislativ și de a asigura publicarea documentelor privind procedurile legislative în condițiile prevăzute de regulamentele menționate la articolul 15 alineatul (3) al doilea paragraf;

X.  întrucât la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se prevede o excepție de la transparență „în cazul în care divulgarea conținutului [unui document] ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză”; întrucât această dispoziție este anterioară Tratatului de la Lisabona și trebuie aliniată la articolul 15 din TFUE;

Y.  întrucât hotărârea Curții de Justiție în cauza Access Info Europe (15) a confirmat că publicarea numelor statelor membre și a propunerilor lor nu cauzează prejudicii procesului decizional; întrucât Tribunalul a stabilit în hotărârea sa anterioară din această cauză că „exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor democratice presupune posibilitatea de a urmări în detaliu procesul decizional”;

Z.  întrucât acordurile internaționale influențează legislația Uniunii Europene; întrucât documentele legate de acestea ar trebui, în principiu, să fie publice, fără a se aduce atingere excepțiilor legitime; întrucât exceptarea pe motiv de protecție a relațiilor internaționale se aplică în conformitate cu punctul 19 din hotărârea pronunțată în cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (T-529/09);

AA.  întrucât trilogurile dintre Comisie, Parlament și Consiliu sunt decisive pentru formularea legislației Uniunii Europene; întrucât trilogurile nu sunt publice, iar documentele referitoare la trilogurile informale, inclusiv ordinile de zi și rapoartele de sinteză, nu sunt puse în mod automat nici la dispoziția publicului, nici la dispoziția Parlamentului, ceea ce contravine articolului 15 din TFUE;

AB.  întrucât documentele redactate sau deținute de către Președinția Consiliului în legătură cu activitățile desfășurate în cadrul exercitării acestui rol ar trebui să fie accesibile în conformitate cu normele Uniunii Europene în materie de transparență;

AC.  întrucât negocierile privind revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 au intrat în impas; întrucât noul instrument va trebui să ofere un grad mult mai ridicat de transparență comparativ cu situația actuală;

AD.  întrucât, la Parlament, cererile de ședințe cu ușile închise ar trebui analizate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; întrucât aceste cereri sunt evaluate de Parlament de la caz la caz și nu se acordă automat;

AE.  întrucât clasificarea documentelor în funcție de două niveluri de confidențialitate care se încadrează în domeniul de aplicare al Acordului-cadru din 2010 privind relațiile dintre Parlament și Comisie sau drept „documente sensibile” în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să se efectueze pe baza unei analize minuțioase și specifice fiecărui caz în parte; întrucât clasificarea excesivă conduce la o confidențialitate inutilă și disproporționată a documentelor și la desfășurarea reuniunilor cu ușile închise fără motiv valabil;

AF.  întrucât transparența constituie în continuare regula generală, inclusiv în legătură cu un program de clemență în cadrul investigațiilor privind cartelurile; întrucât interzicerea automată a divulgării constituie o încălcare a regulii transparenței, astfel cum este prevăzută de tratate; întrucât secretul constituie excepția și trebuie justificat de la caz la caz de instanțele naționale în ceea ce privește acțiunile în despăgubire;

AG.  întrucât se recomandă să se elaboreze orientări ale Uniunii Europene care să le ofere judecătorilor un instrument util; întrucât este necesar ca astfel de orientări să facă distincția între documentele unei societăți și dosarele privind carteluri aflate în posesia Comisiei;

Dreptul de acces la documente

1.  reamintește că transparența constituie regula generală și că Tratatul de la Lisabona prevede dreptul fundamental de acces la documente;

2.  reamintește că accesul cât mai larg posibil al publicului la documente este necesar pentru a permite în mod eficace cetățenilor și societății civile să formuleze observații cu privire la toate aspectele activității UE;

3.  reamintește că transparența consolidează încrederea publicului în instituțiile europene, permițându-le cetățenilor să fie informați și să participe la procesul decizional al Uniunii și să contribuie astfel la creșterea nivelului de democrație din UE;

4.  reamintește că la baza oricărei decizii prin care se refuză accesul la documente trebuie să stea excepții prevăzute de legislație și definite în termeni clari și în mod strict, însoțite de justificări fundamentate și concrete, care să le permită cetățenilor să înțeleagă de ce a fost refuzat accesul și să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le au la dispoziție;

5.  reamintește necesitatea găsirii unui echilibru adecvat între transparență și protecția datelor, așa cum indică în mod clar jurisprudența din cauza Bavarian Lager , și subliniază că protecția datelor nu ar trebui „deturnată”, în special pentru a acoperi conflicte de interese sau influențe necuvenite în contextul administrației și luării de decizii în cadrul UE; relevă că hotărârea Curții de Justiție în cauza Bavarian Lager se bazează pe formularea actuală a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și nu împiedică modificarea acesteia, ceea ce este necesar și urgent, în special în urma proclamării fără echivoc a dreptului de acces la documente în cuprinsul tratatelor și al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

6.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să aplice cu strictețe Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, ținând seama pe deplin de corpusul jurisprudențial aferent regulamentului menționat mai sus și armonizând normele lor interne existente după spiritul și litera regulamentului, în special în ceea ce privește termenele de răspuns la cererile de acces la documente, asigurând în același timp faptul că acest lucru nu are drept consecință termene mai lungi; solicită Consiliului să publice procese-verbale ale reuniunilor grupurilor de lucru ale Consiliului, care să includă, având în vedere cauza Access Info Europe , denumirile statelor membre și propunerile lor;

7.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor ca, la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, să evalueze cu strictețe posibilitățile de divulgare parțială a unui document, unui tabel, unui grafic, unui paragraf sau a unei fraze;

8.  solicită instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să continue să dezvolte o abordare mai proactivă privind transparența, punând la dispoziția publicului pe site-urile lor internet cât mai multe categorii de documente, inclusiv documente administrative interne și prin includerea acestora în registrele lor publice; consideră că această abordare contribuie la asigurarea unei transparențe eficace, precum și la prevenirea litigiilor inutile, care ar putea genera costuri și sarcini inutile atât pentru instituții, cât și pentru cetățeni;

9.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să aplice pe deplin articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și să instituie registre de documente având structuri clare și accesibile, informații actualizate cu regularitate privind noile documente realizate și înregistrate, includerea trimiterilor la documente nepublice și, pentru a oferi asistență utilizatorilor publici, orientări cu privire la tipurile de documente păstrate într-un registru dat;

10.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să publice sistematic și fără întârziere în registrele lor de documente toate documentele care nu se aflau anterior la dispoziția publicului care au fost făcute publice prin intermediul cererilor de acces public;

11.  solicită administrațiilor să ofere, în urma unei cereri inițiale, indicații complete cu privire la toate documentele care pot face obiectul unei cereri de acces la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001;

12.  subliniază faptul că a recurge la Ombudsmanul European reprezintă o opțiune utilă în cazul în care administrația competentă confirmă refuzul cu privire la accesul la un document; reamintește, cu toate acestea, că nu există niciun mijloc prin care deciziile Ombudsmanului să fie executate;

13.  subliniază faptul că soluționarea litigiilor presupune procese extrem de îndelungate, riscul unor cheltuieli ridicate, dacă nu chiar al unor costuri prohibitive, și un rezultat incert, impunând o povară nerezonabilă cetățenilor care doresc să conteste o decizie prin care li se refuză accesul (parțial); evidențiază faptul că, practic, aceasta înseamnă că nu există nicio cale de atac eficace împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de acces la documente;

14.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să adopte de urgență proceduri mai rapide, mai simple și mai accesibile de tratare a plângerilor împotriva refuzurilor de acordare a accesului, astfel încât să se reducă necesitatea recurgerii la proceduri de soluționare a litigiilor și să se creeze o veritabilă cultură a transparenței;

15.  subliniază că rapoartele anuale ale trei instituții și a organismelor și agențiilor ar trebui să prezinte cifrele într-un format comparabil, care ar trebui să cuprindă, de exemplu, numărul de documente cerute, numărul de cereri, numărul de documente la care s-a acordat accesul (parțial), numărul cererilor acordate înainte și după cererea de confirmare și cifrele privind accesul acordat de Curte, accesul parțial acordat de Curte și accesul refuzat;

16.  solicită instituțiilor Uniunii Europene să se abțină de la a cere părții adverse să suporte cheltuielile de judecată și să se asigure că cetățenii nu sunt împiedicați să conteste deciziile din lipsă de mijloace;

17.  constată necesitatea ca statele membre să se adapteze la noul cadru privind transparența instituit prin Tratatul de la Lisabona, necesitate demonstrată de cauza Germania împotriva Comisiei (T-59/09), în care Germania s-a opus divulgării unor documente referitoare la o scrisoare de punere în întârziere care i-a fost adresată, invocând protecția interesului public în contextul „relațiilor internaționale”, în timp ce Tribunalul a hotărât că „relațiile internaționale” trebuie considerate drept un termen ce aparține dreptului Uniunii Europene și care, în consecință, nu este aplicabil comunicațiilor dintre Comisie și un stat membru;

18.  solicită instituțiilor Uniunii Europene să își îmbunătățească termenele în care răspund cererilor de acces la documente și cererilor de confirmare;

19.  decide să examineze modul în care deliberările din cadrul Biroului său și al Conferinței președinților pot deveni mai transparente, cum ar fi prin menținerea de procese-verbale detaliate și prin punerea lor la dispoziția publicului;

Revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001

20.  își exprimă dezamăgirea privind faptul că, începând din decembrie 2011, când a adoptat poziția sa în primă lectură cu privire la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, nu s-a înregistrat niciun progres, întrucât Consiliul și Comisia nu au părut pregătite să lanseze negocieri substanțiale; solicită, prin urmare, Consiliului să progreseze cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; solicită Consiliului și Parlamentului să ajungă la un acord asupra unui nou instrument care să ofere un grad mult mai ridicat de transparență, inclusiv punerea în aplicare efectivă a articolului 15 din TFUE;

21.  solicită tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în mod coerent cu dispozițiile Convenției de la Aarhus; susține pe deplin politica Agenției Europene pentru Medicamente de a publica la cerere rapoarte privind trialurile clinice legate de medicamentele de pe piața europeană, după finalizarea procesului decizional privind medicamentul în cauză; subliniază faptul că orice revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să respecte pe deplin Convenția de la Aarhus și ar trebui să definească orice derogare în conformitate cu aceasta;

22.  recomandă ca fiecare instituție sau organ al Uniunii Europene să numească în cadrul structurilor sale de conducere un responsabil cu transparența, ale cărui atribuții să cuprindă respectarea normelor și îmbunătățirea practicilor;

23.  solicită tuturor instituțiilor să evalueze și, după caz, să își revizuiască dispozițiile interne referitoare la raportarea neregulilor și solicită să se prevadă protecția denunțătorilor; solicită în special Comisiei să raporteze Parlamentului experiențele sale privind noile norme în materie de denunțare pentru personalul UE adoptate în 2012 și privind măsurile de punere în aplicare a acestora; solicită Comisiei să prezinte o propunere privind protecția denunțătorilor nu numai din punct de vedere moral, ci și din punct de vedere financiar, pentru a proteja și a susține în mod corespunzător denunțătorii în cadrul sistemului democratic;

Raportarea

24.  solicită tuturor instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene să își armonizeze rapoartele anuale privind accesul la documente și să prezinte statistici similare, sub o formă compatibilă și prezentând gradul maxim posibil de integralitate și exhaustivitate (ca, de exemplu, tabelele din anexă care permit compararea directă);

25.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene să adopte recomandările propuse de Parlament în rezoluțiile sale anterioare referitoare la accesul publicului la documente;

26.  solicită instituțiilor Uniunii Europene să includă în cadrul rapoartelor lor anuale privind transparența un răspuns la recomandările Parlamentului;

Documente legislative

27.  solicită Comisiei să crească gradul de transparență al grupurilor de experți și al grupurilor din cadrul procedurii de comitologie, organizând în public reuniunile acestora și publicând procedura de recrutare a membrilor lor, precum și informații privind apartenența, procedurile, documentele examinate, voturile, deciziile și procesele-verbale ale reuniunilor, fiind indicat ca toate acestea să fie publicate online într-un format standard; subliniază că membrii grupurilor de experți și ai grupurilor din cadrul procedurii de comitologie trebuie să declare în prealabil dacă au interese personale cu privire la subiectele dezbătute; solicită Comisiei să îmbunătățească și să pună pe deplin în aplicare, pentru toate direcțiile generale, orientările interne privind procedura de recrutare (privind componența echilibrată, politica în materie de conflicte de interese, licitațiile publice) și normele de rambursare și să raporteze pe această temă nu numai în cadrul raportului anual privind accesul la documente, ci și în rapoartele de activitate anuale ale direcțiilor generale; solicită Comisiei în special elaborarea de rapoarte cu privire la Grupul consultativ al părților interesate ale Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP);

28.  solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să asigure un grad sporit de transparență al trilogurilor informale, organizând reuniunile în public, publicând documentația, inclusiv calendarele, ordinile de zi, procesele-verbale, documentele examinate, amendamentele, deciziile luate, informații privind delegațiile statelor membre și pozițiile și procesele-verbale ale acestora, într-un mediu online standardizat și ușor accesibil, în mod automat și fără a aduce atingere derogărilor enumerate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

29.  reamintește că articolul 9, referitor la documentele sensibile, din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 este un compromis care nu mai reflectă noile obligații constituționale și juridice aplicabile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

30.  solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să mențină actualizate cifrele publice privind numărul de documente clasificate pe care îl dețin, în funcție de clasificarea lor;

Clasificarea documentelor

31.  solicită Comisiei să propună un regulament care să stabilească norme și criterii clare de clasificare a documentelor de către instituțiile, organele și agențiile Uniunii Europene;

32.  solicită instituțiilor să analizeze și să justifice cererile de organizare de reuniuni cu ușile închise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

33.  solicită instituțiilor Uniunii să înființeze o autoritate de supraveghere independentă a Uniunii Europene însărcinată cu clasificarea documentelor și cu examinarea cererilor de organizare de reuniuni cu ușile închise;

Informații financiare

34.  solicită instituțiilor să pună la dispoziția publicului și să asigure accesul cetățenilor la documente privind bugetul Uniunii Europene, executarea acestuia și beneficiarii fondurilor și granturilor UE și subliniază că aceste documente sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul unui site și al unei baze de date specifice care abordează transparența financiară în Uniune;

Negocierile internaționale

35.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu aplicarea de rutină a excepției prevăzute pentru protecția relațiilor internaționale cu scopul de a justifica clasificarea documentelor;

36.  reamintește că, în cazul în care o instituție decide să refuze accesul la un document a cărui comunicare îi este cerută, acesteia îi revine, în principiu, obligația de a furniza explicații cu privire la modul în care comunicarea acestui document ar putea să aducă atingere concret și efectiv interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale;

37.  subliniază că, indiferent de aceste principii, obligația menționată mai sus nu este încă aplicată în practică, fapt demonstrat de hotărârea Tribunalului în Cauza T-529/09 (In ‘t Veld împotriva Consiliului ) privind refuzul Consiliului de a oferi acces la un aviz al serviciului său juridic referitor la acordul TFTP dintre UE și SUA;

Avizele serviciilor juridice

38.  subliniază că, în principiu, avizele serviciilor juridice ale instituțiilor trebuie divulgate, după cum a subliniat Curtea în hotărârea pronunțată în cauza Turco , apreciind că „Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 vizează, astfel cum se arată în considerentul (4) și la articolul 1, conferirea către public a unui drept de acces la documentele instituțiilor care să fie cât mai larg posibil”(16) ;

39.  reamintește că, înainte de a stabili dacă se aplică sau nu excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță, referitoare la protecția consultanței juridice, instituția în cauză trebuie să se asigure că documentul a cărui divulgare este cerută privește într-adevăr consultanța juridică și, în caz afirmativ, să stabilească părțile acestuia care sunt efectiv avute în vedere și, prin urmare, susceptibile să intre în domeniul de aplicare al excepției respective (|Turco , punctul 38);

40.  solicită instituțiilor să se conformeze hotărârii pronunțate în cauza Turco privind avizele serviciilor juridice elaborate în cadrul procesului legislativ, în care se afirmă că „tocmai transparența în această privință, care permite ca divergențele dintre mai multe puncte de vedere să fie dezbătute în mod deschis, contribuie la conferirea unui grad mai mare de legitimitate instituțiilor în percepția cetățenilor europeni și la creșterea încrederii în acestea” și că, „[de] fapt, mai degrabă absența informației și a dezbaterii este cea susceptibilă să nască îndoieli în spiritul cetățenilor, nu numai cu privire la legalitatea unui act izolat, dar și cu privire la legitimitatea procesului de decizie în ansamblul său”(17) ;

41.  subliniază că, astfel cum s-a stabilit în hotărârea pronunțată în cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (T-529/09)(18) , o atingere concretă și previzibilă adusă interesului în cauză nu poate fi stabilită nici ca urmare a unei simple temeri de a divulga cetățenilor UE divergențele de opinii dintre instituții în raport cu temeiul juridic al acțiunii internaționale a Uniunii și, astfel, de a induce un dubiu privind legalitatea acestei acțiuni;

Clemența în cadrul investigațiilor privind cartelurile

42.  subliniază faptul că Curtea de Justiție a hotărât, în cauza C-536/11, punctul 43, că „fiecare cerere de acces la [dosarul privind un cartel] [trebuie] să facă obiectul unei aprecieri de la caz la caz [de către instanțele naționale], care să ia în considerare toate elementele cauzei”;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Ombudsmanului European, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Consiliului Europei.

(1)JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(2) JO L 243, 27.9.2003, p. 1.
(3) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 72.
(4) A se vedea hotărârea pronunțată în cauza IFAW împotriva Comisiei (C-135/11 P), care, la punctul 75, afirmă că, „în lipsa consultării chiar de către Tribunal a scrisorii menționate, acesta nu era în măsură să aprecieze in concret dacă accesul la respectivul document putea fi refuzat în mod valabil în temeiul excepțiilor”.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0369.
(6) JO C 286 E, 22.10.2010, p.12.
(7) In ’t Veld împotriva Consiliului (T-529/09), punctul 19.
(8) In ’t Veld împotriva Consiliului (T-529/09), punctul 75.
(9) Comisia nu oferă detalii cu privire la documentele specifice care i-au fost solicitate. Numărul cererilor inițiale având drept obiect documente ale Comisiei este de 6 447 în 2011 și de 6 014 în 2012.
(10) Consiliul împotriva In 't Veld (intervenție a Parlamentului European în sprijinul lui In ‘t Veld).
(11) Cauzele Batchelor (T-362/08), IFAW II (T-250/08), Navigazione Libera del Golfo (T-109/05 și T-444/05), Jordana (T-161/04), CDC (T-437/08) și LPN (T-29/08).
(12) Germania împotriva Comisiei (T-59/09), EnBW împotriva Comisiei (T-344/08), Sviluppo Globale (T-6/10), Internationaler Hilfsfonds (T-300/10), European Dynamics (T-167/10).
(13) Cealaltă cauză este Dennekamp (T-82/08), în care Tribunalul a confirmat decizia Parlamentului din motive legate de protecția datelor cu caracter personal.
(14) A se consulta cauza IFAW având drept obiect documente ce provin dintr-un stat membru și obligația Tribunalului de a analiza documentele în cauză și alte două cauze referitoare la procedurile de control al fuziunilor, Agrofert (C-477/10 P) și Éditions Odile Jacob (C-404/10 P). Aceste trei hotărâri ale Curții nu sunt descrise în raportul anual al Comisiei.
(15) Consiliul Uniunii Europene împotriva Access Info Europe , Cauza C-280/11 P.
(16) Cauzele conexate Suedia și Turco împotriva Consiliului și a Comisiei (C-39/05 P și C-52/05 P), punctul 35.
(17) Cauzele conexate Suedia și Turco împotriva Consiliului și a Comisiei (C-39/05 P și C-52/05 P), punctul 59.
(18) In ’t Veld împotriva Consiliului (T-529/09), punctul 75.

Ultima actualizare: 5 septembrie 2017Notă juridică