Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2287(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0141/2016

Texte depuse :

A8-0141/2016

Dezbateri :

PV 27/04/2016 - 19
CRE 27/04/2016 - 19

Voturi :

PV 28/04/2016 - 4.66

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0202

Texte adoptate
PDF 448kWORD 122k
Joi, 28 aprilie 2016 - Bruxelles Ediţie definitivă
Accesul public la documente în anii 2014-2015
P8_TA(2016)0202A8-0141/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 28 aprilie 2016 referitoare la accesul public la documente (articolul 116 alineatul (7) din Regulamentul de procedură) pentru anii 2014-2015 (2015/2287(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 1, 10, 11 și 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15 și 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 41 și 42 din Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1) ,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului(2) ,

–  având în vedere poziția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare)(3) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la accesul public la documente (articolul 104 alineatul (7) din Regulamentul de procedură) pentru anii 2011-2013(4) ,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 17 octombrie 2013, pronunțată în cauza C-280/11 P, Consiliul Uniunii Europene / Access Info Europe ,

–  având în vedere pachetul legislativ „O mai bună legiferare”, adoptat de Comisie în mai 2015,

–  având în vedere orientările politice stabilite de Președintele Juncker pentru Comisie,

–  având în vedere rapoartele Comisiei, ale Consiliului și ale Parlamentului referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în 2013 și 2014,

–  având în vedere Carta verde a Comisiei Europene privind accesul public la documente deținute de instituții ale Comunității Europene din 2007,

–  având în vedere Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European din 2014,

–  având în vedere articolul 52 și articolul 116 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8–0141/2016),

A.  întrucât deplina transparență se află la baza încrederii cetățenilor în instituțiile Uniunii, contribuie la conștientizarea drepturilor care decurg din sistemul juridic al Uniunii și la cunoașterea procesului decizional al UE, inclusiv a transpunerii corecte în practică a procedurilor administrative și legislative;

B.  întrucât dreptul de acces la documente este un drept fundamental, consacrat de Carta drepturilor fundamentale și de tratate, transpus în practică prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 cu scopul, în principal, de a garanta exercitarea sa cu maximă ușurință și de a promova bunele practici administrative privind accesul la documente, asigurând un control democratic al activității instituțiilor și conformitatea sa cu preceptele consfințite prin tratate;

Transparența și democrația

1.  relevă faptul că cele trei instituții nu au dat curs în mod corespunzător multora dintre recomandările din rezoluția sa referitoare la accesul public la documente pentru anii 2011-2013; regretă, în special, faptul că instituțiile și organismele UE nu au numit din cadrul structurilor lor de conducere existente un responsabil cu transparența, ale cărui atribuții să cuprindă respectarea normelor și îmbunătățirea practicilor; îndeamnă instituțiile să procedeze în acest fel cât mai curând posibil;

2.  reamintește că instituțiile UE, în acțiunile și politicile lor, trebuie să se bazeze pe democrația participativă, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din TUE, și trebuie să asigure respectarea principiilor deplinei transparențe, coparticipării, informării corecte și la timp a cetățenilor; subliniază că articolul 10 alineatul (3) din TUE recunoaște democrația participativă ca fiind unul din principalele principii democratice ale UE, insistând, așadar, că deciziile trebuie luate cât mai aproape de cetățeni; subliniază că, atunci când participarea cetățenilor la procesul decizional ia forma unor consultări publice, instituțiile trebuie să țină cont de rezultatele acestora;

3.  reamintește că transparența și accesul neîngrădit la documentele deținute de instituții trebuie să constituie regula, în acord cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, precum și faptul că, după cum s-a stabilit deja în jurisprudența constantă a Curții de Justiție, excepțiile la această regulă trebuie interpretate corect, ținând cont de preeminența interesului public în raport cu dezvăluirea, de exigențele în materie de democrație, inclusiv o participare sporită a cetățenilor la procesul decizional, de legitimitate a administrației, de eficacitate și responsabilitate față de cetățeni;

4.  consideră că, la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, instituțiile, agențiile și alte organe ale Uniunii Europene nu țin seama întru totul și nu respectă normele și modificările introduse prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale, mai ales în ceea ce privește democrația participativă; ia la cunoștință și salută hotărârile recente ale Marii Camere a Curții de Justiție în cauzele Digital Rights Ireland (5) și Schrems (6) , Curtea bazându-se, în ambele cazuri, pe Cartă, pentru a invalida atât Directiva privind păstrarea datelor(7) cât și, respectiv, Decizia privind sfera de siguranță(8) ; subliniază că accesul public efectiv la documente și gestionarea registrelor de documente trebuie să se bazeze pe standarde care respectă în mod corespunzător articolele 41 și 42 ale Cartei;

5.  subliniază că, odată cu asigurarea transparenței, ar trebui respectate viața privată și protecția datelor;

6.  reamintește că la baza oricărei decizii prin care se refuză accesul public la documente trebuie să stea excepții prevăzute de legislație și definite în termeni clari și în mod strict, însoțite de justificări fundamentate și concrete, care să le permită cetățenilor să înțeleagă de ce a fost refuzat accesul și să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le au la dispoziție;

7.  reamintește că, pentru a garanta responsabilitatea și legitimitatea unui sistem politic democratic cu respectarea statului de drept, cetățenii trebuie să aibă dreptul să cunoască și să controleze:

   acțiunile reprezentanților lor, odată ce aceștia sunt aleși sau numiți în funcții publice;
   procesul decizional (inclusiv documentele puse în circulație, persoanele implicate, voturile exprimate etc.);
   modul în care sunt alocați și cheltuiți banii publici și rezultatele obținute;

consideră, în consecință, că se impune publicarea unui registru electronic în care să fie înscrise toate elementele menționate mai sus;

8.  îndeamnă Comisia să desemneze un comisar responsabil cu transparența și cu accesul public la documente; invită vicepreședintele Comisiei ca, între timp și cât mai curând, să prezinte un plan de acțiune ambițios privind transparența și accesul public la documente, ca o recunoaștere a faptului că transparența constituie fundamentul unei mai bune reglementări;

9.  deplânge faptul că, pentru cetățeni, accesul la informațiile deținute de instituțiile UE continuă să fie dificil, din cauza lipsei unei abordări comune din partea instituțiilor, orientate înspre facilitarea accesului la documente al cetățenilor și marcată de transparență, comunicare și democrație directă; îndeamnă instituțiile, organele, oficiile și agențiile să dezvolte în continuare o abordare mai proactivă în privința transparenței, punând la dispoziția publicului în mod proactiv cât mai multe documente cu putință, într-un mod cât mai simplu și mai accesibil, asigurând traducerea acestora în toate limbile oficiale ale UE și prevăzând modalități adecvate, simple și necostisitoare de acces, inclusiv de tip digital și informatizat, la informații care să țină seama de nevoile persoanelor cu dizabilități; consideră, în special, că accesibilitatea informației ar trebui să fie ameliorată, prin intermediul unor interfețe și motoare de căutare ușor de utilizat; solicită instituirea unui punct comun de acces la portalurile celor trei instituții, pornind de la proiectul pilot pentru platforma online pentru publicarea proactivă a documentelor instituțiilor UE, precum și armonizarea portalurilor de căutare la nivelul departamentelor din cadrul instituțiilor (inclusiv direcțiile generale din cadrul Comisiei); le solicită, de asemenea, instituțiilor să-și continue eforturile și să-și intensifice activitatea de popularizare a legislației și politicilor europene; opinează că Uniunea ar trebui ca, în acest scop, să exploateze pe deplin posibilitățile oferite de noile tehnologii (rețelele sociale, aplicațiile pentru telefoane inteligente etc.), pentru a asigura un acces complet și fără dificultăți la informație;

10.  regretă că documentele oficiale sunt deseori secretizate excesiv; își reiterează poziția conform căreia ar trebui instituite norme clare și uniforme pentru secretizarea și desecretizarea documentelor; regretă că instituțiile solicită organizarea de reuniuni cu ușile închise fără a oferi justificări adecvate; își reiterează apelul ca instituțiile să evalueze și să-și justifice public cererile de organizare de reuniuni cu ușile închise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001; consideră că cererile de organizare de reuniuni cu ușile închise ale Parlamentului ar trebui să fie evaluate de Parlament de la caz la caz; este de părere că procesele de secretizare și desecretizare ar trebui monitorizate de către o autoritate de control independentă;

11.  le solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să adopte proceduri mai rapide, mai simple și mai accesibile de tratare a plângerilor împotriva refuzurilor de acordare a accesului; consideră că o abordare mai proactivă ar contribui la asigurarea unei transparențe efective, precum și la prevenirea litigiilor inutile, care ar putea genera costuri și poveri inutile atât pentru instituții, cât și pentru cetățeni;

12.  le solicită tuturor instituțiilor ca, în așteptarea revizuirii sale preconizate, să aplice integral Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și jurisprudența din domeniu, în spiritul și litera acestora, și să țină seama de modificările aduse prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale; invită, în special, Consiliul, inclusiv organele sale pregătitoare, să publice procesele-verbale ale ședințelor grupurilor de lucru ale Consiliului și alte documente, din perspectiva cauzei Access Info Europe , statele membre interveniente și propunerile acestora; invită Parlamentul să pună la dispoziția publicului ordinile de zi și notele de răspuns ale reuniunilor coordonatorilor de comisii, Biroului și Conferinței președinților, precum și, în principiu, toate documentele la care se face referire în acele ordini de zi, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, prin publicarea lor pe pagina de internet a Parlamentului;

13.  îndeamnă toate instituțiile să aplice prevederile mai stricte în legătură cu transparența cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 atunci când informațiile solicitate privesc mediul și să-și îndeplinească obligația de a publica proactiv informațiile referitoare la mediul ambiant;

14.  le solicită tuturor instituțiilor să evalueze și, după caz, să își revizuiască dispozițiile interne referitoare la raportarea neregulilor și solicită ca demascatorii să fie protejați; îi solicită în special Comisiei să-i raporteze Parlamentului experiența acumulată cu privire la noile norme în materie de semnalizare a neregulilor pentru personalul UE adoptate în 2012 și privind măsurile de punere în aplicare a acestora;

Revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001

15.  reamintește că, în urma intrării în vigoare a TUE și a TFUE, dreptul de acces la documente acoperă toate instituțiile, organele și agențiile UE; reține, în consecință, că se impune actualizarea urgentă și modificarea substanțială a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în lumina dispozițiilor tratatelor și a jurisprudenței pertinente a Curții de Justiție a UE și a Curții Europene a Drepturilor Omului; consideră, în special, că este esențial să se extindă sfera de aplicare a regulamentului, pentru a include toate instituțiile europene care nu sunt acoperite în prezent, cum sunt Consiliul European, Banca Centrală Europeană, Curtea de Justiție și toate organele și agențiile UE;

16.  deplânge faptul că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 este încă blocată la Consiliu și își exprimă speranța că se vor înregistra progrese cât de curând posibil; îndeamnă Consiliul să adopte o poziție constructivă, ținând seama de poziția Parlamentului European menționată mai sus, adoptată la 15 decembrie 2011, în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și de stabilire a principiilor și limitelor generale ale dreptului de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii;

17.  recomandă elaborarea unui set unic de principii care să reglementeze accesul la documente, ceea ce ar aduce un plus de claritate pentru cetățeni, inclusiv pe baza Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 și a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

18.  regretă că s-au înregistrat puține progrese în punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în privința obligației instituțiilor, a agențiilor și a altor organe de a ține registre complete de documente, așa cum se prevede în articolele 11 și 12 din acesta și, în definitiv, în Tratatul de la Lisabona și în Carta drepturilor fundamentale; solicită o abordare comună privind registrele ce urmează a fi înființate și invită instituțiile UE care nu au înființat registre de documente să ia măsuri în acest sens și să pună în aplicare măsuri de standardizare a clasificării și prezentării documentelor instituțiilor; își reiterează, în acest sens, apelul ca, după crearea unui punct de acces comun la documentele UE prin cele trei portaluri ale instituțiilor, să se stabilească proceduri și criterii comune pentru înregistrarea și alocarea unui cod interinstituțional fiecărui document, astfel încât, în final, să se poată crea un registru interinstituțional comun, inclusiv o bază de date comună privind situația dosarelor legislative;

19.  reamintește că, în conformitate cu articolul 1 litera (c) și articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, instituțiile au obligația să „promoveze bune practici administrative privind accesul la documente” și să „dezvolte bune practici administrative pentru a facilita exercitarea drepturilor garantate de regulament”; subliniază că transparența este strâns legată de dreptul la bună administrare, astfel cum este menționat la articolul 298 din TFUE și la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, și își reiterează solicitarea cu privire la adoptarea unui regulament privind procedura administrativă a propriei administrații a UE(9) ;

20.  reamintește că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, referirea la protejarea eficienței procesului decizional a fost eliminată în legătură cu actele legislative;

Transparența procesului legislativ

„Triloguri”

21.  reamintește faptul că transparența procesului legislativ este de maximă importanță pentru cetățeni; le solicită instituțiilor să disponibilizeze documentele care fac parte din procesul legislativ sau sunt legate de acesta; reține, îndeosebi, că instituțiile UE ar trebui să pună la dispoziția publicului, prin site-urile lor, un număr cât mai mare de documente și ar trebui să ia în considerare utilizarea Your Europe ca unic portal UE accesibil publicului, pentru facilitarea consultării;

22.  recunoaște ancheta Ombudsmanului în legătură cu „trilogurile”, care constituie practica consacrată prin care se adoptă cea mai mare parte a legislației UE; îndeamnă Ombudsmanul ca, în limitele competențelor care îi sunt conferite prin tratate și propriul statut, să facă pe deplin uz de propriile competențe în materie de cercetare;

23.  relevă faptul că utilizarea trilogurilor, deși nu este prevăzută în mod formal în tratate, a devenit modalitatea acceptată de a ajunge la un consens între colegiuitori și de a accelera procedura legislativă stabilită în tratat; remarcă, prin urmare, că comitetele de conciliere sunt utilizate numai în cea de a treia lectură și numai în ultimă instanță;

24.  deplânge faptul că cetățenii nu au nicio putere pentru a controla negocierile din cadrul trilogurilor; își exprimă preocuparea în legătură cu posibilele abuzuri la care ar putea duce o astfel de practică legislativă, în special în ceea ce privește introducerea unor elemente de legislație noi în cursul trilogurilor, fără vreo propunere a Comisiei sau vreun amendament al Parlamentului care să servească drept bază, prin care procedura legislativă ordinară și controlul public pot fi eludate;

25.  deplânge faptul că, din cauza scurgerii unor informații din documente ale trilogurilor formale și informale, grupurile de interese bine informate și cu relații se bucură de un acces inegal la documente și, prin urmare, la procesul legislativ; remarcă faptul că scurgerile de informații s-ar diminua dacă documentele legate de triloguri ar fi publicate proactiv și fără întârziere, pe o platformă ușor accesibilă;

26.  reamintește că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene recunoaște riscul presiunilor externe, precum și faptul că acesta poate constitui o rațiune legitimă pentru restricționarea accesului la documentele legate de procesul decizional, cu condiția ca existența presiunii externe să fie confirmată cu certitudine și să fie aduse probe că există un risc suficient de previzibil ca deciziile ce urmează a fi luate să fie grav afectate din cauza presiunii externe(10) ; este îngrijorat că practica actuală favorizează mai degrabă accesul lobbiștilor la etapele decisive ale procesului legislativ decât cel al publicului;

27.  subliniază, fără a nega importanța și eficiența trilogurilor, că procedurile aplicabile în prezent acestora ridică de semne de întrebare cu privire la caracterul deschis al procedurii legislative; invită instituțiile implicate să asigure o transparență mai mare a trilogurilor informale, pentru a consolida democrația prin accesul cetățenilor la informația care a stat la baza actului legislativ, astfel cum a indicat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexe Suedia și Turco/Consiliu , asigurându-se, în același timp, un spațiu adecvat de gândire pentru colegiuitori; invită instituțiile UE să sporească raportarea în comisia parlamentară competentă a situației negocierilor din cadrul trilogurilor; consideră că documentele create în cadrul trilogurilor, precum ordinile de zi, rezumatele rezultatelor întâlnirilor, procesele-verbale și abordările generale din Consiliu, în forma disponibilă, sunt documente legate de procedurile legislative, nu pot fi tratate, în principiu, altfel decât alte documente legislative; consideră că o listă a reuniunilor de trilog și a documentelor menționate mai sus ar trebui să fie direct accesibilă pe site-ul internet al Parlamentului; reamintește că viitorul acord interinstituțional privind o mai bună legiferare include o bază de date a dosarelor legislative și, dacă va fi adoptat, va aborda și gestionarea adecvată a trilogurilor;

Amendamente de plenară

28.  deplânge faptul că, atunci când se înregistrează amendamente de plenară depuse de cel puțin 40 de deputați, sunt date publicității doar numele câtorva cosemnatari; consideră că ar trebui publicate numele tuturor cosemnatarilor;

Registrul obligatoriu al reprezentanților grupurilor de interese

29.  îi solicită Comisiei să-și prezinte fără întârziere propunerea privind un acord interinstituțional pentru crearea unui registrul obligatoriu interinstituțional al reprezentanților grupurilor de interese, al autorităților locale și al organizațiilor regionale care operează la sediul instituțiilor și solicită să se acționeze în acest sens cu maximă prioritate; cere ca în acest registru să fie înscrise informații detaliate cu privire la cei care desfășoară activități de lobby, în contul cui, cu ce mijloace, obiective și dotări financiare;

30.  îi încurajează pe deputații în Parlamentul European și pe reprezentanții Consiliului să meargă pe drumul deschis deja de Comisie prin decizia sa din 25 noiembrie 2014, să publice informații referitoare la reuniunile dintre ei sau personalul lor, pe de o parte, și părțile interesate și societatea civilă, pe de altă parte;

31.  îi solicită Parlamentului, ca prim pas în această direcție, să pună la dispoziția acelor deputați care doresc să-și raporteze contactele cu reprezentanții grupurilor de interese un model pentru raportori care să poată fi anexat rapoartelor lor, precum și spațiu destinat acestui tip de informații pe site-urile Parlamentului referitoare la fiecare dintre deputați;

Acte delegate

32.  reamintește că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și pentru a garanta un deplin control parlamentar, democratic și transparent, este necesar să se acorde acces și la documentele întocmite în cadrul procedurii de delegare a competențelor (actele delegate), care constituie o parte importantă a legislației europene pentru care ar trebui să fie asigurat pe deplin un control parlamentar și democratic adecvat și transparent; deplânge în special, în acest context, lipsa de transparență a autorităților europene de supraveghere (ABE, EIOPA, ESMA), din cauza lipsei de implicare din partea colegiuitorilor; ia act, cu regret, că nu a fost încă înființat un registru unic al întregii legislații secundare și îi solicită Comisiei să-l înființeze fără întârziere;

Acorduri internaționale

33.  reamintește efectele obligatorii și impactul acordurilor internaționale asupra legislației UE și insistă asupra necesității de a asigura transparența negocierilor în cursul întregului proces, inclusiv obligația instituțiilor de a da publicității mandatul de negociere încredințat negociatorului UE, fără subminarea poziției UE în negocieri; consideră că documentele legate de acordurile internaționale ar trebui să fie, în principiu, publice, fără a se aduce atingere excepțiilor legitime și fără a se submina încrederea necesară dintre părțile în cauză, pentru realizarea unor negocieri eficace; regretă faptul că Comisia și Consiliul secretizează de obicei toate documentele referitoare la negocieri, limitând astfel accesul cetățenilor la informații; insistă asupra accesului publicului la toate documentele pertinente legate de negocieri, inclusiv cele cu privire la care părțile au ajuns deja la un acord, cu excepția celor care sunt considerate confidențiale în baza unei motivări clare, în fiecare caz, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

34.  îi reamintește Comisiei obligația impusă de articolul 218 din TFUE de a ține Parlamentul pe deplin și imediat la curent, în toate fazele negocierilor; invită Comisia să evalueze, în fiecare fază, ce documente și ce informații pot fi date publicității în mod proactiv;

Transparența procesului administrativ

35.  reamintește că transparența consolidează și contribuie la implementarea principiului bunei administrări, în conformitate cu prevederile articolului 41 din Cartă și ale articolului 298 din TFUE; cere, în consecință, instituțiilor UE să se asigure că procedurile lor administrative interne îndeplinesc acest obiectiv;

36.  le solicită tuturor instituțiilor UE să stabilească norme comune privind desfășurarea procedurilor administrative și procedurile privind prezentarea, secretizarea, desecretizarea, înregistrarea și dezvăluirea documentelor administrative; speră ca o propunere legislativă în acest sens să poată fi prezentată fără întârziere;

Proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

37.  își exprimă regretul cu privire la lipsa de transparență a procedurilor de punere în întârziere și de constatare a neîndeplinirii obligațiilor declanșate împotriva statelor membre; cere, în special, ca documentele trimise de Comisie statelor membre în cadrul acestor proceduri și răspunsurile aferente să fie accesibile publicului; solicită, de asemenea, ca informațiile privind executarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene să fie date publicității în mod proactiv;

Gestionarea fondurilor structurale și alte chestiuni

38.  le solicită statelor membre să garanteze deplina accesibilitate și transparența efectivă a informațiilor referitoare la negocierile legate de programele operative naționale și regionale;

39.  consideră că transparența totală a datelor și accesibilitatea acestora sunt esențiale pentru a preveni și a combate orice abuzuri și fraude; în acest sens, invită Comisia să impună obligația de a publica datele tuturor beneficiarilor fondurilor structurale, inclusiv a subcontractanților; afirmă încă o dată că deplina transparență în ceea ce privește cheltuielile publice din UE este esențială pentru a se asigura responsabilizarea și combaterea corupției;

40.  invită Comisia să monitorizeze respectarea de către statele membre a obligațiilor privind informarea și comunicarea stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 adoptând, dacă este necesar, sancțiunile prevăzute în cazul neîndeplinirii acestor obligații;

41.  subliniază că, deși s-au realizat progrese în privința informațiilor oferite pe site-ul Parlamentului cu privire la diferite indemnizații la care au dreptul deputații și la normele prin care acestea sunt reglementate, această politică ar trebui continuată ținând seama de cele mai bune practici din parlamentele naționale și de acțiunile întreprinse de deputați; încurajează, prin urmare, toți deputații să fie mai implicați în acest demers, dezvăluind în mod proactiv informații legate de activitățile lor specifice și de efectuarea cheltuielilor, astfel încât Parlamentul să rămână liderul acțiunilor de creștere a transparenței și deschiderii în UE, precum și în vederea unei responsabilități crescute față de cetățeni pentru fondurile publice;

42.  ia act de modificarea politicii în materia transparenței operată de BCE, care prevede în prezent publicarea proceselor verbale ale reuniunilor Consiliului director al BCE, dar deplânge faptul că aceasta a rămas în urmă față de alte bănci centrale la nivel mondial; este în așteptarea implementării unor măsuri suplimentare pentru ameliorarea transparenței canalelor sale de comunicare;

43.  speră, de asemenea, ca, în viitor, să fie date publicității toate documentele referitoare la deciziile luate în cadrul procesului de evaluare a calității activelor, pentru a se asigura condiții competitive egale la nivel european; speră ca cerințele în materie de transparență să fie aplicate și în cazul mecanismului unic de rezoluție (MUR), în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul privind MUR, aplicabile din 1 ianuarie 2016;

44.  invită Comitetul interinstituțional creat în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 să fie mai activ și să prezinte rapoarte comisiilor competente cu privire la problemele discutate; invită Comitetul interinstituțional să se reunească cu mai multă regularitate și să lanseze discuții și deliberări interne, solicitând și luând în considerare propuneri ale societății civile, ale Ombudsmanului European și ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor; îi cere acestuia să soluționeze, în regim de urgență, aspectele menționate în prezenta rezoluție;

45.  consideră că este esențial ca agențiile UE să aplice o politică comună în materia conflictelor de interese; observă că, în anumite cazuri, politica aplicată până în prezent include dispoziții privind publicarea CV-urilor și a declarațiilor de interese ale directorului și ale personalului de conducere de nivel superior; constată însă cu îngrijorare că obligația de a publica CV-urile și declarația de interese nu se aplică experților; invită agențiile să extindă această obligație și în cazul experților;

Măsuri subsecvente

46.  le solicită Comisiei și Secretarului General al Parlamentului European să informeze Parlamentul cu privire la implementarea recomandărilor din această rezoluție;

47.  invită Comisia să armonizeze criteriile privind publicarea beneficiarilor fondurilor structurale ale UE;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului, Autorității Europene pentru Protecția Datelor, Consiliului Europei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(2) JO L 264, 25.9.2006, p. 13.
(3) JO C 168 E, 16.6.2013, p. 159.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0203.
(5) Cauzele conexate C-293/12 și C-594/12. Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 aprilie 2014.
(6) Cauza C362/14. Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2015.
(7) Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006.
(8) Decizia nr. 2000/520/CE a Comisiei din 26 iulie 2000.
(9) Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul procedurilor administrative al Uniunii Europene (JO C 440, 30.12.2015, p. 17).
(10) Cauza T-144/05, Pablo Munoz/Comisia , punctul 86.

Ultima actualizare: 3 ianuarie 2018Notă juridică