Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2014/2249(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0386/2016

Texte depuse :

A8-0386/2016

Dezbateri :

PV 14/02/2017 - 3

Voturi :

PV 16/02/2017 - 6.7

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0049

Texte adoptate
PDF 609kWORD 79k
Joi, 16 februarie 2017 - Strasbourg Ediţie definitivă
Îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona
P8_TA(2017)0049A8-0386/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (2014/2249(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de Instituire a Comunității Europene, semnat la 13 decembrie 2007,

–  având în vedere Declarația de la 9 mai 1950, potrivit căreia instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului reprezenta „primul pas către o federație a Europei”,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind Tratatul de la Lisabona(1) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituțional din Uniunea Europeană(2) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona în ce privește Parlamentul European(3) ,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015(4) ,

–  având în vedere rezoluţia Comitetului Regiunilor din 8 iulie 2015(5) ,

–  având în vedere raportul către Consiliul European al Grupului de reflecție privind viitorul UE 2030,

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți (al Comisiei, al Consiliului, al Eurogrupului, al Parlamentului și al Băncii Centrale Europene (BCE) privind finalizarea uniunii economice și monetare europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea(6) , precum și avizul referitor la raportul în cauză al Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(7) ,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar afaceri juridice (A8-0386/2016),

A.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă cu provocări majore, cărora niciun stat membru nu le poate face față singur;

B.  întrucât, datorită, printre altele, crizei economice, financiare și sociale, UE se confruntă și cu deziluzia cetățenilor săi față de proiectul european, demonstrată și printr-o prezență scăzută constantă la vot pentru alegerile europene și creșterea forțelor politice euro-sceptice și a celor manifest antieuropene;

C.  întrucât unele propuneri menite să răspundă la aceste provocări și să consolideze integrarea Uniunii pentru a îmbunătăți funcționarea Uniunii în beneficiul cetățenilor săi pot fi realizate integral numai prin modificarea tratatului; întrucât trebuie luată în considerare o abordare în două etape a reformei UE (în cadrul și în afara tratatelor); întrucât dispozițiile și protocoalele Tratatului de la Lisabona nu au fost valorificate la întregul lor potențial, iar această rezoluție urmărește doar să ofere o evaluare a posibilităților juridice din tratate de îmbunătățire a funcționării Uniunii Europene;

D.  întrucât rolul dominant al Consiliului European este echivalent cu o respingere continuă a metodei comunitare și a conceptului său de legitimitate dublă;

E.  întrucât metoda comunitară trebuie păstrată și nu slăbită prin recurgerea la decizii interguvernamentale, nici măcar în zonele în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare; întrucât rolul Comisiei trebuie consolidat pentru a-și putea îndeplini plenar și efectiv rolul său de motor al metodei comunitare;

F.  întrucât piața internă, facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, reprezintă o piatră de temelie a UE;

G.  întrucât Parlamentul European, centrul democrației Uniunii, fiind ales în mod democratic prin vot universal direct, este parlamentul întregii Uniuni și joacă un rol esențial în garantarea legitimității și a răspunderii deciziilor UE, inclusiv în răspunderea democratică a acțiunilor și deciziilor specifice zonei euro;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Parlamentul European reprezintă cetățenii Uniunii, indiferent de naționalitatea lor, iar Consiliul reprezintă cetățenii statelor membre, prin intermediul guvernelor naționale;

I.  întrucât ar trebui consolidat dialogul politic dintre parlamentele naționale și Parlamentul European și ar trebuie îmbunătățite posibilitățile practice de utilizare a „cartonașului galben” și a „cartonașului portocaliu”;

J.  întrucât metodele de lucru ale Consiliului European ar trebui să fie mai transparente față de Parlamentul European, iar sarcinile sale trebuie îndeplinite în limitele dispozițiilor din tratat;

K.  întrucât, pentru a crea un sistem legislativ cu adevărat bicameral, cu un proces decizional democratic și transparent, deciziile Consiliului ar trebuie luate de către o singură formațiune legislativă a Consiliului, iar actualele formațiuni legislative specializate ale Consiliului ar trebui transformate în structuri pregătitoare, similare cu comisiile din PE;

L.  întrucât unitatea de răspundere și control este o precondiție esențială pentru stabilitatea oricărui cadru instituțional și, în special, în ceea ce privește aspectele economice, fiscale și monetare; întrucât politica economică a UE are la bază o asumare solidă la nivel național din partea statelor membre, inclusiv a principiului nepromovării salvării financiare („no bail-out”) prevăzut la articolul 125 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE); întrucât mărirea puterilor conferite nivelului european presupune un acord privind reducerea suveranității naționale a statelor membre;

M.  întrucât Uniunea Europeană ar trebui să promoveze cel mai înalt nivel de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și întrucât trebuie garantată respectarea și promovarea acestora de către UE, de instituțiile sale și de statele sale membre;

N.  întrucât ar trebui consolidat rolul executiv al Comisiei în domeniul politicilor economice și fiscale;

O.  întrucât articolul 2 din Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul nu specifică faptul că președintele Eurogrupului trebuie ales dintre membrii săi;

P.  întrucât, pentru a consolida legitimitatea politică a Comisiei de a implementa guvernarea economică și normele fiscale, este fundamental ca președintele Comisiei să fie ales printr-o procedură clară și bine înțeleasă în cadrul alegerilor europene;

Q.  întrucât Tratatul de la Lisabona a reafirmat cadrul juridic pe baza căruia îi este încredințată Curții de Conturi sarcina de a promova răspunderea publică și de a oferi asistență Parlamentului și Consiliului în demersurile de monitorizare a execuției bugetului UE, contribuind astfel la protecția intereselor financiare ale cetățenilor; întrucât articolul 318 din TFUE prevede extinderea dialogului dintre Parlament și Comisie și ar trebui să promoveze o cultură a performanței în execuția bugetului UE;

R.  întrucât instituțiile și organismele europene, în special Comitetul Regiunilor (CoR), Comitetul Economic și Social European (CESE), și, în special, Parlamentul European ar trebui, în activitatea lor zilnică, să monitorizeze respectarea principiului subsidiarității orizontale și verticale în Uniunea Europeană; întrucât instituțiile europene ar trebui să țină seama de rolul CoR și al CESE în cadrul legislativ, precum și de importanța luării în considerare a avizelor acestor instituții;

S.  întrucât articolul 137 din TFUE și Protocolul nr. 14 instituie Eurogrupul ca organism neoficial;

T.  întrucât noile sarcini atribuite Eurogrupului prin reglementările aferente „pachetului de șase acte legislative” și „pachetului de două acte legislative”, împreună cu identitatea celor care formează Eurogrupul și a celor care formează Consiliul superior al Mecanismului european de stabilitate (MES) și identitatea președintelui Eurogrupului și a președintelui Consiliului superior al MES acordă, de facto Eurogrupului un rol esențial în guvernarea economică a zonei euro;

U.  întrucât, în prezent, procedura privind dezechilibrele macroeconomice nu este folosită suficient; întrucât, dacă ar fi folosită la capacitate maximă, ar putea contribui la corectarea dezechilibrelor economice într-un stadiu incipient, ar putea oferi o imagine exactă de ansamblu a situației din fiecare stat membru și a Uniunii în ansamblul său, ar putea preveni crizele și contribui la îmbunătățirea competitivității; întrucât este nevoie de o mai mare convergență structurală între membri, deoarece acest lucru va contribui la o creștere sustenabilă și la coeziune socială; întrucât, prin urmare, realizarea Uniunii Economice și Monetare (UEM) este necesară de urgență, alături de eforturile de mărire a legitimității și a responsabilității democratice pentru structura sa instituțională;

V.  întrucât ar trebui să se ia măsuri pentru ca structura instituțională a UEM să fie mai eficace și mai democratică, cu Parlamentul și Consiliul acționând ca colegiuitori egali, Comisia având rolul unui executiv, parlamentele naționale controlând democratic mai bine acțiunile guvernelor naționale la nivel european, Parlamentul European supraveghind procesul decizional la nivelul UE, iar Curtea de Justiție având un rol mai puternic;

W.  întrucât Uniunea are nevoie de o aplicare adecvată și asigurare a respectării cadrului de politică economică existent, precum și e noi dispoziții juridice privind politicile economice și reforme structurale esențiale în domeniile competitivității, creșterii economice și coeziunii sociale;

X.  întrucât ar trebui simplificată procedura semestrului european, făcând-o mai concentrată și mai democratică, consolidând rolul de control al Parlamentului asupra sa și conferindu-i acestuia un rol mai important în diferitele sesiuni de negocieri;

Y.  întrucât TFUE a pus Parlamentul European pe o poziție de egalitate cu Consiliul în procedura bugetară anuală; întrucât Tratatul de la Lisabona a fost pus în aplicare doar parțial în domeniul bugetare, în special ca urmare a lipsei unor veritabile resurse proprii;

Z.  întrucât ar trebui raționalizată mai mult folosirea bugetului Uniunii, veniturile sale ar trebui să provină din resurse cu adevărat proprii și nu predominant din contribuțiile legate de venitul național brut (VNB), iar procedura de adoptare a cadrului financiar multianual (CFM) ar trebui să treacă de la unanimitate la votul cu majoritate calificată în tratate;

AA.  întrucât, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 (Regulamentul financiar), principiul universalității bugetului nu împiedică un grup de state membre să aloce o contribuție financiară pentru bugetul UE sau un venit specific pentru anumite cheltuieli, după cum se întâmplă deja, de exemplu, în cazul reactorului cu flux ridicat conform Deciziei 2012/709/Euratom;

AB.  întrucât veniturile alocate conform articolului 21 din Regulamentul financiar, potrivit considerentului nr. 8 din Regulamentul privind cadrul financiar multianual (UE, Euratom) nr. 1311/2013, nu fac parte din CFM și, prin urmare, nu sunt incluse în plafoanele CFM;

AC.  întrucât sistemul de resurse proprii nu interzice resursele proprii finanțate numai de un subgrup de state membre;

AD.  întrucât Uniunea ar trebui să dispună de o capacitate mai mare de investiții prin asigurarea unei utilizări optime a fondurilor structurale existente, prin utilizarea Fondului european pentru investiții strategice, precum și prin creșterea capacităților Băncii Europene de Investiții (BEI), ale Fondului european de investiții (FEI) și ale Fondul european pentru investiții strategice (FEIS);

AE.  întrucât se analizează posibilitatea creării unei capacități fiscale în zona euro și a definirii structurii, finanțării, a modalităților intervenție și a condițiilor de integrare în bugetul Uniunii;

AF.  întrucât potențialul de creștere al pieței interne ar trebui mai bine exploatat în domenii precum serviciile, piața unică digitală, Uniunea energetică, Uniunea bancară și Uniunea piețelor de capital;

AG.  întrucât, în conformitate cu tratatele, Uniunea combate excluziunea socială și discriminarea și promovează justiția socială și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați și solidaritatea între generații;

AH.  întrucât consolidarea pieței unice ar trebui să fie însoțită de o mai bună coordonare în domeniul fiscalității;

AI.  întrucât trebuie garantate și susținute dreptul la circulați și drepturile lucrătorilor prin fructificarea deplină a potențialului Tratatului de la Lisabona;

AJ.  întrucât legiuitorul Uniunii poate adopta măsuri în domeniul securității sociale necesare pentru lucrătorii care își exercită dreptul la liberă circulație în conformitate cu articolul 48 din TFUE; întrucât el poate adopta măsuri de protecție a drepturilor sociale ale lucrătorilor, independent de exercitarea drepturilor de liberă circulație în conformitate cu articolul 153 din TFUE;

AK.  întrucât, în temeiul articolului 153 alineatul (1) literele (a)-(i) din TFUE, legiuitorul Uniunii poate adopta măsuri de minimă armonizare în domeniul politicii sociale; întrucât o astfel de legislație nu poate afecta dreptul statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemelor lor de securitate socială; întrucât o astfel de legislație nu poate afecta în mod semnificativ echilibrul financiar al sistemelor naționale de securitate socială; întrucât aceste limite pentru armonizarea politicilor sociale oferă în continuare legiuitorului Uniunii o marjă de manevră neutilizată pentru a adopta măsuri în domeniul politicii sociale;

AL.  întrucât nu a fost încă realizat principiul egalității de remunerare între lucrătorii și lucrătoare pentru muncă egală sau muncă de valoare egală, prevăzut la articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

AM.  întrucât există deficiențe privind funcționarea și implementarea instrumentului inițiativei cetățenești europene și, prin urmare, este necesară o îmbunătățire, pentru ca aceasta să funcționeze în mod eficient și să fie un instrument real pentru democrația participativă și pentru cetățenia activă;

AN.  întrucât libertatea de mișcare, îndeosebi a lucrătorilor, este un drept consfințit în tratate (articolul 45 din TFUE) și constituie o forță motrice fundamentală pentru finalizarea pieței unice;

AO.  întrucât Uniunea trebuie să mărească eficiența, coerența și responsabilitatea politicii externe și de securitate comună (PESC), ceea ce se poate realiza prin folosirea actualelor dispoziții, trecând de la unanimitate la votul cu majoritate calificată (VMC) pentru un număr din ce în ce mai mare de domenii de politici externe, precum și prin aplicarea dispozițiilor vizând flexibilitatea și cooperarea consolidată, când este necesar;

AP.  întrucât problemele de securitate recente, unele dintre ele în vecinătatea imediată a frontierelor UE, au demonstrat necesitatea creării progresive a unei politici de apărare comună și, în cele din urmă crearea unei apărări comune; întrucât tratatul conține deja dispoziții clare cu privire la modul în s-ar putea realiza acest lucru, în special articolele 41, 42, 44 și 46 din Tratatul UE;

AQ.  întrucât reprezentarea externă trebuie să fie asigurată în interesul Uniunii acolo unde este vorba despre competențele exclusive ale Uniunii și competențele comune ale Uniunii și statelor membre care au fost deja exercitate de Uniune; întrucât, în domeniile în care Uniunea nu a recurs încă la competența comună, statele membre au obligația de a coopera în mod loial cu Uniunea și de a se abține de la orice măsură care ar putea submina interesul acesteia;

AR.  întrucât este necesară o poziție coordonată și structurată a Uniunii și a statelor membre în cadrul organizațiilor internaționale și al forurilor internaționale, în scopul de a mări influența Uniunii și a statelor sale membre în aceste organizații și foruri;

AS.  întrucât asumarea unor obligații internaționale de către Uniune sau de către statele membre nu poate reduce rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European la o simplă aprobare mecanică;

AT.  întrucât actuala criză a refugiaților a reliefat clar necesitatea unei politici comune în materie de azil și imigrație, care să prevadă și o distribuire echitabilă a solicitanților de azil în întreaga UE;

AU.  întrucât discriminarea bazată pe orice criteriu, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, nașterea, dizabilitatea, vârsta, identitatea de gen sau orientarea sexuală, încă reprezintă o problemă în fiecare stat membru;

AV.  întrucât recentele crize au scos la iveală faptul că apropierea dispozițiilor legale nu este suficientă pentru a asigura funcționarea pieței interne sau a spațiului de libertate, securitate și justiție, din cauza diferențelor în aplicarea dispozițiilor legale armonizate;

AW.  întrucât legiuitorul Uniunii nu poate conferi competențe discreționare agențiilor Uniunii care necesită opțiuni de ordin politic;

AX.  întrucât legiuitorul Uniunii trebuie să asigure un control politic suficient asupra deciziilor și activităților agențiilor Uniunii;

AY.  întrucât nerespectarea de către statele membre a acordurilor adoptate la reuniunile europene la nivel înalt și la Consiliile Europene afectează grav credibilitatea instituțiilor europene și întrucât, prin urmare, ar trebui să se garanteze mai eficient implementarea lor,

1.  constată că Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă cu provocări fără precedent, cum ar fi criza refugiaților, probleme de politică externă în vecinătatea imediată și combaterea terorismului, dar și globalizarea, schimbările climatice, evoluțiile demografice, șomajul, cauzele și consecințele crizei financiare și ale crizei datoriilor, lipsa de competitivitate și consecințe sociale în mai multe state membre, precum și necesitatea de a consolida piața internă a UE, probleme care trebuie tratate într-un mod mai adecvat;

2.  subliniază că aceste probleme nu pot fi rezolvate individual în mod adecvat de către statele membre, ci este necesar un răspuns colectiv din partea Uniunii, pe baza respectării principiului guvernării pe mai multe niveluri;

3.  reamintește că piața internă reprezintă o piatră de temelie a UE, facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor; de asemenea, reamintește că excepțiile de pe piața internă creează denaturări ale concurenței în cadrul Uniunii și distrug condițiile echitabile de concurență;

4.  subliniază că Uniunea trebuie să-și recapete încrederea cetățenilor săi, printr-o mai mare transparență decizională și o mai mare răspundere a instituțiilor, agențiilor și organismelor sale informale, (cum ar fi Eurogrupul), prin îmbunătățirea cooperării între instituții și a capacității sale de a acționa;

5.  subliniază că nu toate dispozițiile Tratatului de la Lisabona au fost încă valorificate la întregul lor potențial, chiar dacă conțin o serie de instrumente necesare care ar fi putut fi aplicate pentru a preveni unele crize cu care se confruntă Uniunea sau care ar fi putut fi folosite pentru a face față provocărilor actuale, fără a fi nevoie să se inițieze, pe termen scurt, o revizuire a tratatului;

6.  subliniază că metoda comunitară este cea mai potrivită pentru funcționarea Uniunii și are o serie de avantaje asupra metodei interguvernamentale, fiind singura care permite o mai mare transparență, eficiență, votul cu majoritate calificată în Consiliu și dreptul egal de colegiferare al Parlamentului European și al Consiliului, precum și prevenirea fragmentării responsabilităților instituționale și a dezvoltării de concurență între instituții;

7.  consideră că soluțiile interguvernamentale ar trebui să constituie un instrument de ultimă instanță numai, să fie supuse unor condiții stricte, îndeosebi să respecte dreptul Uniunii, obiectivul de adâncire a integrării europene și de deschidere la aderare pentru statele membre neparticipante; consideră că soluțiile interguvernamentale ar trebui înlocuite cât mai rapid cu proceduri ale Uniunii, chiar și în domenii în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare, astfel încât să permită Uniunii să își desfășoare activitățile întru-un singur cadru instituțional; se opune, în acest context, creării unor noi instituții în afara cadrului Uniunii, și continuă să depună eforturi pentru încorporarea în dreptul Uniunii a MES, cu condiția asigurării răspunderii democratice adecvate, precum și a dispozițiilor relevante ale Pactului fiscal, așa cum sunt prevăzute în Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG), pe baza unei evaluări a experienței înregistrate în aplicarea sa; insistă asupra faptului că luarea efectivă a deciziilor nu trebuie separată de obligațiile fiscale;

8.  subliniază că Parlamentul European, ales prin vot direct, are un rol esențial în asigurarea legitimității Uniunii și face sistemul decizional al Uniunii responsabil în fața cetățenilor, prin exercitarea unui control parlamentar veritabil asupra executivului la nivelul Uniunii și prin intermediul procedurii legislative de codecizie al cărei domeniu de aplicare trebuie extins;

9.  reamintește că Parlamentul European este parlamentul întregii Uniuni și consideră că trebuie asigurată o mai mare responsabilitate democratică, chiar și în domeniile la care nu participă toate statele membre, inclusiv în acțiunile și deciziile specifice zonei euro;

10.  consideră că dialogul politic dintre parlamentele naționale și Parlamentul European trebuie să fie mai intens, mai constructiv și mai substanțial, fără a depăși limitele competențelor constituționale respective; atrage atenția, în acest sens, că parlamentele naționale sunt cele mai în măsură să mandateze și să monitorizeze, la nivel național, acțiunile guvernelor lor în domeniul afacerilor europene, iar Parlamentul European ar trebui să asigure răspunderea democratică și legitimitatea executivului european;

11.  consideră esențială consolidarea transparenței și a deschiderii instituționale a UE, precum și modul în care comunică rezultatele procesului decizional politic în UE; insistă asupra intensificării eforturilor în vederea revizuirii Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei și a Directivei 93/109/CE de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii cu reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți;

12.  reamintește că este posibil să se consolideze dreptul de anchetă al Parlamentului și inițiativa cetățenească europeană (ICE), prin dreptul secundar al Uniunii Parlamentului și reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o revizuire a regulamentului ICE;

13.  consideră că Comisia trebuie să reformeze inițiativa cetățenească europeană ca instrument funcțional pentru angajamentul democratic, ținând seama de rezoluţia sa din 28 octombrie 2015(8) și solicită Comisiei, printre altele, să sensibilizeze publicul cu privire la inițiativa cetățenească europeană și să îi confere un nivel mai ridicat de vizibilitate; să se asigure că programele sale informatice pentru colectarea online a semnăturilor sunt mai ușor de utilizat și sunt accesibile persoanelor cu dizabilități; să asigure o îndrumare juridică și practică corespunzătoare și cuprinzătoare; să ia în considerare înființarea unui birou dedicat inițiativei cetățenești europene în cadrul reprezentanțelor sale din fiecare stat membru; să explice în detaliu motivele pentru respingerea unei inițiative cetățenești europene și să analizeze metode de a prezenta celor mai în măsură autorități propunerile din cadrul inițiativelor care nu intră în sfera competențelor Comisiei;

14.  înțelege că Serviciul european de voluntariat constituie un element component al construcției cetățeniei europene și, prin urmare, recomandă Comisiei să examineze modurile în care ar putea facilita participarea tinerilor la activitatea acestuia;

Configurație instituțională, democrație și responsabilitate

Parlamentele

15.  insistă asupra garantării, consolidării și întăririi puterilor legislative și a drepturilor de control ale Parlamentului, inclusiv prin acorduri interinstituționale și prin folosirea temeiului juridic corespunzător de către Comisie;

16.  consideră necesar ca Parlamentul European să își reformeze metodele de lucru pentru a putea face față provocărilor viitoare, printr-o exercitare mai fermă a funcțiilor sale de control politic asupra Comisiei, inclusiv în ceea ce privește implementarea și aplicarea acquis-ului în statele membre, prin limitarea acordurilor în primă lectură la cazuri excepționale de urgență și unde s-a luat o decizie argumentată și explicită, iar în aceste cazuri să îmbunătățească transparența procedurii care conduce la adoptarea unor astfel de acorduri; totodată, reamintește în acest context propunerile Parlamentului de a armoniza și mai mult propria sa procedură electorală, conținută în rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legii electorale în Uniunea Europeană(9) ;

17.  își exprimă intenția de a folosi mai mult rapoartele de inițiativă legislativă în temeiul articolului 225 din TFUE;

18.  consideră că Parlamentul ar trebui să creeze un birou de registratură la sediul său central și în toate delegațiile sale din statele membre, pentru ca cetățenii să poată depune personal documentele, cu confirmarea conținutului;

19.  înțelege că ar trebui creat un Jurnal Oficial al Parlamentului European, în format electronic, pentru autentificarea tuturor rezoluțiilor și rapoartelor aprobate de PE;

20.  încurajează dialogul politic cu parlamentele naționale cu privire la conținutul propunerilor legislative, atunci când este relevant; insistă, totuși, că deciziile trebuie luate la nivelul competențelor constituționale și că există o delimitare clară între competențele decizionale ale parlamentelor naționale și cele ale Parlamentului European, iar parlamentele naționale trebuie să își exercite funcția europeană în baza constituțiilor lor naționale, în special prin controlul asupra guvernelor lor naționale ca membre ale Consiliului European și ale Consiliului, pentru că la acest nivel sunt cel mai bine plasate pentru a influența direct conținutul procesului legislativ european și pentru a-l supraveghea; prin urmare, se pronunță împotriva creării unor noi organisme parlamentare mixte cu puteri decizionale;

21.  subliniază importanța cooperării dintre Parlamentul European și parlamentele naționale la nivelul organismelor mixte, precum Conferința comisiilor parlamentare specializate în afaceri europene din parlamentele din Uniunea Europeană (COSAC), Conferința interparlamentară pentru politica externă și de securitate comună (CFSP-IPC) și, în cadrul articolului 13 din TSCG în cadrul Uniunii economice și monetare, pe baza principiilor consensului, schimbului de informații și a consultării, pentru a exercita un control asupra propriilor lor administrații; invită Comisia și Consiliul să participe la nivel politic înalt la reuniunile interparlamentare; subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse între comisiile specializate ale Parlamentului European și comisiile echivalente la nivel național din cadrul acestor organisme mixte, prin îmbunătățirea coerenței, transparenței și schimbului reciproc de informații;

22.  încurajează schimbul de bune practici în materie de control parlamentar între parlamentele naționale, cum ar fi organizarea de dezbateri periodice între miniștrii respectivi și comisiile specializate din parlamentele naționale, înainte și după reuniunile Consiliului, precum și cu membrii Comisiei Europene într-un interval de timp adecvat, precum și întâlniri cu parlamentele naționale pentru schimburi cu deputații din PE; încurajează instituirea unui schimb de funcționari din instituții și din grupurile politice între Parlamentul European și parlamentele naționale;

23.  consideră că trebuie avut grijă să se evite vreo transpunere excesivă a normelor europene de către statele membre și că parlamentele naționale joacă un rol esențial în acest sens;

Consiliul European

24.  regretă că Consiliul, prin nefolosirea QMV, mult prea des a trimis Consiliului European spre dezbatere chestiunile legislative; consideră că practica Consiliului European de „trasa sarcini Consiliului” depășește rolul de a elabora orientări strategice atribuit Consiliului European prin tratate, contravenind, astfel, literei și spiritului tratatelor, așa cum prevede articolul 15 alineatul (1) din TUE, care stipulează că Consiliul European definește orientările și prioritățile politice generale ale Uniunii, dar nu exercită funcții legislative; consideră că este necesar să se îmbunătățească relațiile de lucru dintre Consiliu european și Parlament;

25.  reamintește că Președintele Comisiei va fi ales de Parlamentul European, la propunerea Consiliului European, luându-se în considerare alegerile pentru Parlamentul European și după consultări adecvate; reamintește, prin urmare, că, așa cum a fost cazul în 2014, partidele politice europene trebuie să vină cu candidați de frunte pentru a oferi oamenilor posibilitatea de a alege Președintele Comisiei; salută propunerea Președintelui Comisiei de modificare a acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană în ceea ce privește participarea comisarilor în calitate de candidați la alegerile pentru Parlamentul European;

26.  totodată, reamintește că, deși nu este în interesul Parlamentului European, este posibil să se facă fuziunea între funcția de președinte al Consiliului European și cea de președinte al Comisiei;

27.  invită Consiliul European să facă uz de „clauza pasarelă” (articolul 48 alineatul (7) din TUE) care autorizează Consiliul să treacă de la unanimitate la VMC, în cazurile în care se aplică în cazul în care tratatele prevăd în prezent unanimitate;

28.  invită președintele Parlamentului European să informeze în prealabil Conferința președinților cu privire la criteriile pe care intenționează să le susțină în discursul adresat Consiliului European;

Consiliul

29.  propune transformarea Consiliului într-o cameră legislativă reală reducând numărul de formațiuni ale Consiliului printr-o decizie a Consiliului European, creând astfel un veritabil sistem bicameral legislativ, care reunește Consiliul și Parlamentul, iar Comisia îndeplinind funcțiile unui executiv; sugerează implicarea actualelor formațiuni specializate ale Consiliului ca organisme pregătitoare pentru un singur Consiliul legislativ, care se reunește public, după modelul funcționării comisiilor din Parlamentul European;

30.  insistă că este important să se consolideze transparența decizională a Consiliului legislativ, îmbunătățind schimbul de documente și informații între Parlament și Consiliu și permițând accesul reprezentanților Parlamentului ca observatori la reuniunile Consiliului și ale organismelor acestuia, mai ales când se dezbat texte legislative;

31.  consideră că este posibil să fuzioneze funcția de președinte al Eurogrupului cu cea de comisar pentru afaceri economice și financiare, iar în acest caz, propune ca președintele Comisiei să numească acest comisar în funcția de vicepreședinte al Comisiei; consideră că, după ce vor fi înființate o capacitate fiscală și un Fond Monetar European, comisarul în cauză ar putea să fie dotat cu toate mijloacele și capacitățile necesare pentru a aplica și pentru a asigura aplicarea cadrului de guvernanță economică existent și pentru a optimiza dezvoltarea zonei euro în cooperare cu miniștrii de finanțe din statele membre ale zonei euro, astfel cum se detaliază în rezoluția sa din 16 februarie 2017 privind o capacitate bugetară pentru zona euro(10) ;

32.  solicită ca, în cadrul actualului tratat, președintele și membrii Eurogrupului să fie supuși unor mecanisme adecvate de răspundere democratică față de Parlamentul European, în special ca președintele său să răspundă la întrebările parlamentare; totodată, solicită adoptarea unor norme interne de procedură și publicarea rezultatelor;

33.  cere Consiliului să treacă complet la votul cu majoritate calificată, oriunde este posibil în temeiul tratatelor, și să renunțe la transferarea domeniilor legislative controversate către Consiliul European, deoarece acest lucru contravine literei și spiritului tratatului, care prevede că Consiliul European poate decide în numai în unanimitate și ar trebui să facă acest lucru numai legat de obiectivele politice generale, nu și în cazul legislației;

34.  este hotărât să aplice integral dispozițiile tratatului cu privire la cooperarea consolidată, angajându-se să aprobe toate propunerile noi vizând cooperarea consolidată cu excepția cazului în care statele membre participante se angajează, la rândul lor, să activeze „clauza pasarelă” prevăzută la articolul 333 din TFUE, care declanșează trecerea de la unanimitate la majoritatea calificată și de la procedura legislativă specială la procedura legislativă ordinară;

35.  insistă că este important să se folosească din plin procedura cooperării consolidate prevăzute la articolul 20 din TUE, în special între state membre din zona euro, astfel încât statele membre care doresc să stabilească între ele o cooperare consolidată în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii să poată promova, prin intermediul acestui mecanism, realizarea obiectivelor Uniunii și să poată consolida procesul lor de integrare, în limitele și în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 326-334 din TFUE;

Comisia

36.  este hotărât să întărească rolul Parlamentului în alegerea președintelui Comisiei, prin consolidarea consultărilor formale dintre grupurile politice europene și președintele Consiliului European, după cum prevede Declarația nr. 11 anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, pentru a se asigura că Consiliul European ia în considerare pe deplin rezultatele alegerilor atunci când prezintă un candidat în fața Parlamentului, așa cum s-a întâmplat la alegerile europene din 2014;

37.  reiterează necesitatea ca toate propunerile Comisiei să fie pe deplin justificate și însoțite de o evaluare detaliată a impactului, inclusiv de o evaluare din perspectiva drepturilor omului;

38.  consideră că gradul de independență al președintelui Comisiei ar putea fi mărit dacă fiecare stat membru ar desemna cel puțin trei candidați de ambele genuri, care ar putea fi avuți în vedere de către președintele ales al Comisiei în scopul constituirii Comisiei sale;

39.  insistă asupra asigurării unei mai bune coordonări și, după caz, a unei mai bune reprezentări a UE/zonei euro în cadrul instituțiilor financiare internaționale și subliniază că articolul 138 alineatul (2) din TFUE prevede un temei juridic pentru adoptarea de măsuri pentru a asigura o reprezentare unificată a UE/zonei euro la instituțiile și conferințele internaționale;

40.  solicită organizarea unui „dialog” formal și periodic la nivelul Parlamentului European pe chestiunile referitoare la reprezentarea externă a Uniunii;

41.  reamintește că Comisia, statele membre, Parlamentul și Consiliul, fiecare în limita competențelor, trebuie să asigure o mai bună aplicare și implementare a dreptului Uniunii Europene, în conformitate cu obligațiile care decurg din Carta drepturilor fundamentale a UE;

Curtea de Conturi

42.  recunoaște rolul crucial pe care îl joacă Curtea de Conturi a UE în a garanta că fondurile europene sunt cheltuite în mod mai eficient și mai inteligent; reamintește că, pe lângă obligația importantă care îi revine Curții de Conturi în ceea ce privește furnizarea de informații cu privire la fiabilitatea conturilor și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, Curtea are o poziție preeminentă pentru a oferi Parlamentului informațiile necesare pe baza cărora acesta își poate îndeplini sarcinile și mandatul de control democratic al bugetului european și pentru a furniza informații privind rezultatele obținute de politicile și activitățile finanțate de Uniune Uniunii, cu scopul de le îmbunătăți performanța a din perspectiva criteriilor economiei, eficienței și eficacității; recomandă, prin urmare, să se consolideze poziția Curții de Conturi Europene; se așteaptă ca Curtea de Conturi să își respecte în continuare angajamentul de a asigura independența, integritatea, imparțialitatea și profesionalismul în desfășurarea activității sale, menținând totodată relații de lucru solide cu partenerii săi;

43.  consideră că refuzul sistematic al Consiliului de a coopera nu permite Parlamentului să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la acordarea descărcării de gestiune, fapt care afectează negativ și pe termen lung percepția cetățenilor privind credibilitatea instituțiilor UE și transparența utilizării fondurilor UE; consideră că această lipsă de cooperare are și efecte negative care se repercutează și asupra funcționării instituțiilor, discreditând procedura de control politic al gestiunii bugetare prevăzută de tratate;

44.  subliniază că dispozițiile referitoare la componența Curții și la procedura de desemnare a membrilor săi sunt prevăzute la articolele 285 și 286 din TFUE; consideră că ar trebui să existe o poziție de egalitate între Parlament și Consiliu în desemnarea membrilor Curții de Conturi, cu scopul de a asigura legitimitatea democratică, transparența și independența deplină a membrilor respectivi; invită Consiliul să respecte deciziile adoptate de Parlament în urma audierii candidaților desemnați ca membri ai Curții de Conturi;

Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European

45.  invită Parlamentul European, Consiliul și Comisia să îmbunătățească modalitățile de cooperare cu CoR și CESE, inclusiv în etapa prelegislativă în timpul desfășurării studiilor de impact, pentru a garanta că se ține cont de evaluările și avizele lor pe tot parcursul procesului legislativ;

Agenții

46.  subliniază că orice conferire de competențe de executare agențiilor Uniunii necesită un grad de control suficient asupra deciziilor și acțiunilor acestora din partea legiuitorului Uniunii; reamintește că o supraveghere eficientă vizează, printre altele, numirea și eliberarea din funcție a personalului de conducere al agenției Uniunii, participarea la consiliul de supraveghere al agenției Uniunii, drepturile de veto pentru o serie de decizii ale agenției, obligațiile de informare, normele de transparență și drepturile bugetare legate de bugetul agenției Uniunii;

47.  ia în calcul adoptarea unui regulament-cadru pentru agențiile Uniunii care pot exercita competențe de executare pentru reglementarea mecanismului de control politic impus de legiuitorul Uniunii și incluzând, printre altele, dreptul Parlamentului European de a numi și demite conducerea agenției Uniunii, de a participa în consiliul de supraveghere al agenției Uniunii, dreptul de veto al Parlamentului European în ceea ce privește unele decizii ale agenției Uniunii, obligațiile de informare și normele privind transparența și drepturile bugetare ale Parlamentului European în legătură cu bugetul agenției Uniunii;

Respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității

48.  subliniază importanța principiului subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din TUE, care este obligatoriu pentru toate instituțiile și organismele Uniunii, precum și a instrumentelor conținute în Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește, în acest context, rolurile respective atribuite parlamentelor naționale și CoR; sugerează flexibilitate în ceea ce privește data transmisiei proiectelor de acte prevăzute în protocol și invită Comisia să îmbunătățească calitatea răspunsurilor pe care le dă la avizele motivate;

49.  reamintește parlamentelor naționale că au un rol esențial în monitorizarea aplicării principiului subsidiarității; consideră că posibilitățile formale ale parlamentelor naționale de a asigura respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității oferă ample posibilități în acest sens, dar că trebuie consolidată cooperarea practică dintre parlamentele naționale, între altele pentru a le permite acestora, în strânsă cooperare între ele, să analizeze cvorumul necesar în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în cazul unei presupuse încălcări;

50.  subliniază importanța articolului 9 din TFUE pentru a se asigura că sunt luate în considerare consecințele sociale ale măsurilor juridice și cele privind politicile UE;

Extinderea și adâncirea Uniunii economice și monetare

51.  reamintește că dezvoltarea viitoare a UEM trebuie să se bazeze și să aibă ca punct de plecare legislația în vigoare și aplicarea acesteia, dar că trebuie totodată corelată cu adâncirea dimensiunii sociale;

52.  cere noi reforme instituționale pentru ca UEM să devină mai eficace și mai democratică, cu capacități mai bune, și să fie integrată în cadrul instituțional al Uniunii, în care Comisia acționează ca putere executivă, iar Parlamentul și Consiliul, în calitate de colegiuitori;

Nou act legislativ privind politica economică

53.  reamintește Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene(11) , care a propus ideea unui cod de convergență adoptat în procedură legislativă ordinară, care să prevadă crearea unui cadru mai eficient pentru coordonarea politicilor economice (cu o serie de criterii de convergență, care urmează să fie determinată), deschise tuturor statelor membre și susținute de un mecanism bazat pe stimulente;

54.  consideră că ar trebui precizat un număr limitat de domenii esențiale pentru reformele structurale care duc la mărirea competitivității, a potențialului de creștere, a convergenței economice reale și a coeziunii sociale pe o perioadă de cinci ani, pentru a consolida economia socială de piață a UE, după cum se afirmă la articolul 3 alineatul (3) din TUE;

55.  subliniază către trebuie să existe o distincție clară între competențele instituțiilor UE și cele ale statelor membre, mărind gradul de implicare a statelor membre în programele de implementare și extinzând rolul parlamentelor naționale în acestea;

56.  cere o mai bună utilizare a instrumentelor disponibile și a articolului 136 din TFUE, pentru a încuraja adoptarea și aplicarea unor măsuri noi în zona euro;

Un semestru european mai simplificat, mai concentrat și mai democratic

57.  subliniază că sunt necesare mai puține recomandări specifice de țară (CSR), dar mai bine orientate, care să aibă la bază cadrul de măsuri stabilit în codul de convergență și în analiza anuală a creșterii (AAC), precum și propunerile concrete prezentate de fiecare stat membru, în conformitate cu propriile lor obiective principale de reformă, dintr-o gamă largă de reforme structurale, promovând competitivitatea, convergența economică reală și coeziunea socială;

58.  subliniază importanța tendințelor demografice pentru semestrul european și solicită să se acorde mai multă importanță acestui indicator;

59.  reamintește că există deja mecanisme de dialog economic, în special prin crearea unui „dialog economic” în cadrul legislației referitoare la pachetul privind guvernanța economică și pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetară; consideră că acestea reprezintă un instrument eficient pentru a i se acorda Parlamentului un rol mai important în cadrul semestrului european, în scopul de a consolida dialogul dintre Parlament, Consiliu, Comisie și Eurogrup și propune oficializarea rolului de control al Parlamentului în cadrul semestrului european, printr-un acord interinstituțional (AII) astfel cum a solicitat în numeroase rânduri Parlamentul European; în plus, salută și încurajează implicarea parlamentelor naționale la nivel național și cooperarea între parlamentele naționale și Parlamentul European în cadrul semestrului european și al guvernanței economice, în linii mai generale, de exemplu prin „Săptămâna parlamentară europeană” și „Conferința privind articolul 13”; consideră, în plus, că ar putea fi îmbunătățită implicarea partenerilor sociali în cadrul semestrului european;

60.  cere integrarea prevederilor relevante din pactul fiscal în cadrul juridic al UE, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a aplicării acestuia și în măsura în care acesta nu este încă acoperit de legislația secundară în vigoare;

Rolul bugetului UE în UEM

61.  subliniază posibilitatea de a se trece de la unanimitate la votul cu majoritate calificată pentru adoptarea CFM, folosindu-se dispozițiile articolului 312 alineatul (2) din TFUE atunci când se va adopta viitorul CFM; subliniază că este important să se stabilească o legătură între durata legislaturii Parlamentului, mandatul Comisiei Europene și durata CFM, care poate fi redusă la cinci ani, conform dispozițiilor articolului 312 alineatul (1) din TFUE; solicită ca linierea adoptării viitoarelor CFM la următorul mandat parlamentar; invită Consiliul să adere la acest imperativ democratic;

62.  salută raportul Grupului la nivel înalt pentru resursele proprii; dorește revenirea la litera și spiritul tratatelor și schimbarea sistemului actual bazat pe contribuții calculate în funcție de VNB cu un sistem bazat pe resurse proprii reale pentru bugetul UE și, în cele din urmă, cu un buget al zonei euro, demers pentru care s-au propus mai multe idei;

63.  subliniază că, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, toate cheltuielile și veniturile Uniunii și Euratom trebuie incluse în bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul financiar;

O mai mare capacitate de investiții a UE

64.  îndeamnă la o utilizare mai bună a fondurilor structurale existente, pentru a stimula competitivitatea și coeziunea UE și la creșterea capacităților de investiții ale UE prin exploatarea unor abordări inovatoare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice, care include mecanisme specifice pentru finanțarea și garantarea proiectelor de infrastructură în interesul Uniunii;

65.  insistă asupra implementării integrale a cadrului actual constituit din „pachetul de șase” și „pachetul de două” acte legislative, a necesității de a rezolva în special dezechilibrele macroeconomice și de a asigura controlul pe termen lung al deficitului, precum și al nivelurilor extrem de ridicate ale datoriilor, printr-o consolidare fiscală favorabilă creșterii și îmbunătățind eficiența cheltuielilor, acordând prioritate investițiilor productive, oferind stimulente pentru reforme structurale și ținând seama de condițiile ciclului economic;

Crearea unei capacități fiscale în interiorul zonei euro folosind o parte a bugetului UE

66.  reamintește că moneda euro este moneda Uniunii și că bugetul UE este destinat să îndeplinească obiectivele Uniunii prevăzute la articolul 3 din TUE și să finanțeze politici comune, să ofere asistență regiunilor mai puțin dezvoltate prin aplicarea principiului solidarității, să finalizeze piața internă, să promoveze sinergiile europene și să ofere răspunsuri la provocările existente și emergente care impun o abordare paneuropeană, ajutând astfel statele membre mai puțin dezvoltate să ajungă din urmă zona euro și să devină capabile să adere la ea;

67.  ia act de diferitele propuneri privind crearea unei capacități bugetare în interiorul zonei euro; subliniază că aceste propuneri atribuie acestei capacități funcții diferite și pot avea forme diferite; reamintește că Parlamentul a insistat că trebuie dezvoltată o astfel de capacitate în cadrul UE;

68.  subliniază că, deși va depinde de forma, funcția și mărimea noi capacități de bugetare dacă această capacitate poate fi creată în cadrul actualului tratat, este posibil în temeiul tratatelor să fie crescute plafoanele resurselor proprii, să se stabilească noi categorii de resurse proprii (chiar dacă astfel de resurse proprii ar veni doar dintr-un număr de state membre), precum și să aloce anumite venituri pentru finanțarea unor cheltuieli specifice; subliniază, de asemenea, că bugetul UE oferă deja garanții pentru operațiunile de împrumut specifice și că există mai multe instrumente de flexibilitate pentru care poate fi mobilizată finanțare peste plafoanele de cheltuieli CFM;

69.  reamintește poziția sa favorabilă cu privire la integrarea mecanismului european de stabilitate în cadrul juridic al Uniunii, cu condiția asigurării răspunderii democratice adecvate;

70.  crede că capacitatea bugetară europeană și fondul monetar european pot fi etape ale procesului de crearea a unei trezoreriei europene, care ar trebui să răspundă în fața Parlamentului European;

71.  cere să se acorde atenția cuvenită concluziilor principale ale grupului de experți creat de Comisie pentru a analiza înființarea unui fond de amortizare;

Piața unică și integrarea financiară

72.  crede că piața unică este una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene și un element fundamental pentru prosperitate, creștere și ocuparea forței de muncă în Uniune; atrage atenția că piața unică, ce oferă beneficii concrete atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori, are un potențial de dezvoltare care nu a fost încă exploatat plenar, mai ales în ceea ce privește piața unică digitală, serviciile financiare, energia, uniunea bancară și uniunea piețelor de capital; cere, așadar, un control mai strâns al aplicării corecte a acquis-ului existent în aceste domenii și o mai bună asigurare a respectării acestuia;

73.  cere finalizarea rapidă dar etapizată a uniunii bancare, pe baza mecanismului unic de supraveghere (MUS), mecanismului unic de rezoluție (MUR) și a sistemului european de garantare a depozitelor (SEGD), care să fie susținută de un mecanism de protecție adecvat și neutru din punct de vedere fiscal; apreciază acordul privind mecanismul de finanțare de tip punte până când Fondul unic de rezoluție va deveni funcțional și solicită crearea unei proceduri de insolvabilitate la nivel european;

74.  reamintește că autoritățile europene de supraveghere ar trebui să acționeze pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special prin asigurarea unui nivel ridicat, eficient și solid de reglementare și supraveghere, care să țină seama de interesele variate ale tuturor statelor membre și de natura diferită a participanților la piața financiară; consideră că problemele care afectează toate statele membre ar trebui să fie abordate, discutate și decise de toate statele membre și că este esențial să se consolideze condițiile de concurență echitabile din piața unică prin crearea unui cadru de reglementare unic, aplicabil tuturor participanților la piețele financiare din UE, pentru a se evita fragmentarea pieței unice în domeniul serviciilor financiare și concurența neloială prin lipsa unor condiții echitabile;

75.  cere instituirea unei uniuni reale a piețelor de capital;

76.  sprijină crearea unui sistem al autorităților din domeniul competitivității, care să reunească organismele naționale responsabile de monitorizarea progreselor în domeniul competitivității în fiecare stat membru, și propune ca monitorizarea progreselor realizate de acest sistem să supravegheată de Comisie;

77.  consideră că trebuie îmbunătățit schimbul automat de informații dintre autoritățile fiscale naționale pentru a evita evaziunea și fraudele fiscale, planificarea fiscală, erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor, precum și pentru a promova acțiuni coordonate de combatere a paradisurilor fiscale; cere adoptarea unei directive privind baza fiscală consolidată comună a societăților comerciale și definirea unor obiective comune pentru o convergență treptată; consideră că UE trebuie să facă o analiză completă a legislației în vigoare privind TVA, care să abordeze, printre altele, și introducerea principiului țării de origine;

Un cadru instituțional mai democratic pentru UEM

78.  reamintește că trebuie asigurată legitimitatea democratică și responsabilitatea adecvată la nivelul proceselor decizionale, parlamentele naționale monitorizând guvernele naționale, iar Parlamentul European având un rol consolidat în monitorizarea la nivelul UE, inclusiv un rol central, împreună cu Consiliul, în adoptarea Codului de convergență print procedura legislativă ordinară;

79.  susține utilizarea generală a „clauzei pasarelă”, consacrată la articolul 48 alineatul (7) din TUE; reamintește că, în proiectul său pentru o UEM profundă și autentică, Comisia(12) a sugerat înființarea unui instrument de convergență și competitivitate pe baza articolului 136 din TFUE sau a articolului 352 din TFUE, dacă este necesar, prin cooperare consolidată; subliniază că, în cazul cooperării consolidate folosirea articolului 333 alineatul (2) din TFUE, care prevede utilizarea procedurii legislative ordinare, ar consolida legitimitatea democratică și eficiența guvernării UE, precum și rolul Parlamentului în acesta;

80.  reafirmă că cooperarea interparlamentară nu ar trebui să conducă la crearea unui nou organism parlamentar sau a unei alte instituții, deoarece euro este moneda UE și Parlamentul European este parlamentul UE; reamintește că UEM este instituită de Uniune, ai cărei cetățeni sunt reprezentați direct la nivelul Uniunii de către Parlament, care trebuie să găsească și să aplice modalități de garantare a răspunderii democratice parlamentare pentru deciziile vizând zona euro

81.  insistă că este important să i se confere Comisiei puterea de a implementa și de a asigura respectarea tuturor instrumentelor actuale sau viitoare ale UEM;

82.  consideră că este necesar să se rezolve deficiențele la nivelul structurii instituționale actuale a UEM, în special deficitul său democratic, având în vedere unele părți din tratat pot fi supravegheate de Curtea de Justiție, în timp ce altele sunt excluse de la acest control; consideră că este necesar să se consolideze rolul de control al Parlamentului, pentru aplicarea detaliată a articolului 121 alineatele (3) și (4) din TFUE, în ceea ce privește coordonarea mai strânsă a politicilor economice;

83.  consideră că toate statele membre trebuie să aibă posibilitatea unei integrări diferențiate;

84.  reamintește că ar trebui să se acorde prioritate procedurilor legislative și bugetare ordinare la nivelul UE, recurgând, când este nevoie, la derogări și creând linii bugetare specifice; reamintește că orice alte dispoziții, cum ar fi cele vizând zona euro sau cooperarea consolidată, ar trebui folosite doar când procedurile de mai sus nu sunt posibile din punct de vedere juridic sau politic;

Realizarea pieței interne ca motor principal al creșterii economice

85.  este convins că adâncirea UEM ar trebui să se desfășoare în paralel cu finalizarea pieței interne prin îndepărtarea tuturor barierelor interne rămase, în special în ceea ce privește uniunea energetică, piața unică digitală și piața serviciilor;

86.  solicită aplicarea integrală a legislației actuale privind piața internă a energiei, în conformitate cu articolul 194 din TFUE, pentru a crea o uniune energetică;

87.  sprijină consolidarea obligațiilor și competențelor Agenției Europene pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (ACER), în direcția creării, în cele din urmă a unei Agenții Europene a Energiei în temeiul articolului 54 din Tratatul Euratom, precum și integrarea piețelor energetice, crearea unei rezerve strategice europene bazată pe combinarea rezervelor naționale, și a unui centru comun de negociere cu furnizorii, cu scopul de a finaliza structura instituțională a uniunii energetice;

88.  încurajează folosirea „obligațiunilor pentru finanțarea proiectelor” în strânsă colaborare cu BEI, pentru finanțarea proiectelor de infrastructură și a celor energetice;

89.  invită Comisia să folosească articolul 116 din TFUE, care prevede temeiul juridic necesar pentru ca Parlamentul și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pentru a elimina practicile care conduc la o denaturare a concurenței pe piața internă din cauza politicilor fiscale nocive;

Dimensiunea socială

90.  subliniază că drepturile lucrătorilor, în special atunci când își exercită dreptul de mobilitate, ar trebui să fie garantate, împreună cu drepturile lor sociale, folosind plenar instrumentele juridice relevante prevăzute la partea a treia titlurile IV, IX și X din TFUE și în conformitate cu Carta UE privind drepturile fundamentale, pentru a se asigura o bază socială stabilă pentru Uniune; subliniază, în acest context, mai ales drepturile care decurg din Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora și din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii;

91.  reamintește că este important să se configureze o Europă socială, pentru ca proiectul integrării europene să beneficieze de susținerea constantă a lucrătorilor;

92.  subliniază că este important să se promoveze ideea unui salariu minim stabilit de fiecare stat membru și constată că analizarea posibilităților de creare a unui sistem de prestații minime de șomaj ar necesita existența unor norme și condiții comune pentru piața muncii din UE; sugerează că, în temeiul dispozițiilor actuale ale tratatului, ar putea fi adoptată o propunere legislativă menită să reducă barierele cu care se mai confruntă încă angajații;

93.  subliniază mecanismele oferite de Uniune și necesitatea de a include în mod activ tinerii lucrători pe piața muncii și de a încuraja mai mult schimbul de tineri lucrători, în conformitate cu articolul 47 din TFUE;

94.  invită Comisia să includă criterii privind ocuparea forței de muncă în evaluarea macroeconomică a performanței statelor membre, să recomande și să sprijine reforme structurale, pentru a asigura o mai bună folosire a fondurilor regionale și sociale;

95.  invită Comisia să evalueze corespunzător necesitatea unei acțiuni la nivelul UE și posibilele consecințe economice, sociale și de mediu ale diferitelor opțiuni în materie de politici, înainte de a propune inițiative noi (precum propuneri legislative, inițiative fără caracter legislativ, acte de punere în aplicare și acte delegate), conform Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare;

96.  cere instituirea unui nou pact social (care ar putea fi și sub forma unui protocol social) care să urmărească promovarea economiei sociale de piață europene și reducerea inegalităților, asigurându-se că sunt respectate toate drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv, printre altele, dreptul la negocieri colective și libertatea de circulație; subliniază că un astfel de pact ar putea îmbunătăți coordonarea politicilor sociale ale statelor membre;

97.  invită Comisia să revitalizeze dialogul social în cadrul UE prin intermediul unor acorduri obligatorii între partenerei sociali, în conformitate cu articolele 151-161 din TFUE;

Acțiunea externă

Mărirea eficacității, coerenței și responsabilității politicii externe și de securitate comune (PESC)

98.  consideră că abordarea cuprinzătoare adoptată de Uniunea Europeană față de conflictele și crizele externe ar trebui consolidată printr-o asociere mai strânsă a diferiților actori și a diferitelor instrumente în toate fazele conflictului;

99.  insistă asupra folosirii dispozițiilor articolului 22 din TUE pentru a crea un cadru strategic general pentru obiectivele și interesele strategice stabilite la articolul 21 din TUE și pentru a adopta decizii referitoare la acestea, cadru care poate merge dincolo de PESC înglobând și alte domenii de acțiune externă și care necesită coerență cu alte politici, cum ar comerțul, agricultura și asistența pentru dezvoltare; reamintește că deciziile adoptate pe baza unei astfel de strategii ar putea fi implementate prin votul cu majoritate calificată; subliniază că legitimitatea democratică a unor astfel de decizii ar putea fi întărită dacă Consiliul și Parlamentul ar adopta documente strategice comune pe baza propunerilor Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR);

100.  cere o consolidare a controlului exercitat de Parlament asupra acțiunii externe a UE, inclusiv prin continuarea consultărilor periodice cu VP/ÎR, cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și cu Comisia, precum și finalizarea negocierilor pentru înlocuirea Acordului interinstituțional din 2002 privind accesul la informațiile sensibile deținute de Consiliu în domeniul PESC;

101.  consideră că reprezentanții speciali ai UE trebuie integrați în SEAE, inclusiv prin transferul bugetului alocat lor din liniile bugetare pentru PESC în liniile pentru SEAE, deoarece acest lucru ar mări coerența eforturilor UE;

102.  solicită folosirea articolului 31 alineatul (2) din TUE, care permite Consiliului să adopte o serie de decizii legate de PESC cu majoritate calificată, precum și a „clauzei pasarelă” prevăzută la articolul 31 alineatul (3) din TUE, pentru a trece treptat la votul cu majoritate calificată pentru deciziile din domeniul PESC care nu au implicații militare sau de apărare; reamintește că articolul 20 alineatul (2) din TUE, ce conține dispozițiile pentru cooperarea consolidată, oferă statelor membre posibilități suplimentare de a avansa în direcția PESC și, prin urmare, ar trebui utilizat;

103.  crede că trebuie mărită flexibilitatea regulilor financiare pentru acțiunea externă, pentru a evita întârzierile în plata operațională a fondurilor UE, mărind astfel capacitatea UE de a reacționa la crize rapid și eficient; consideră că este necesar, în acest sens, să instituie o procedură rapidă pentru acordarea de asistență umanitară, pentru a se garanta că ajutorul este plătit în modul cel mai efectiv și eficient posibil;

104.  îndeamnă Consiliul, SEAE și Comisia să-și respecte fiecare obligațiile de a informa imediat și pe deplin Parlamentul în toate etapele proceselor de negociere și de încheiere a acordurilor internaționale, după cum este prevăzut la articolul 218 alineatul (10) din TFUE și stipulat în detaliu în acordurile interinstituționale cu Comisia și Consiliul;

105.  subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat faptul că Parlamentul are dreptul, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, să fie informat pe deplin și imediat, în toate etapele procedurilor de negociere și încheiere ale acordurilor internaționale – și în chestiunile care se referă la PESC – pentru a putea să-și exercite atribuțiile în totală cunoștință de cauză privind acțiunea Uniunii Europene în ansamblul său; se așteaptă, prin urmare, ca negocierile interinstituționale ce vor avea loc privind îmbunătățirea modalităților practice de cooperare și schimb de informații, în contextul negocierii și încheierii de acorduri internaționale vor ține seama în mod corespunzător de jurisprudența CJUE;

Spre o politică de apărare comună

106.  solicită luarea unor măsuri progresive în direcția unei politici de apărare comune (articolul 42 alineatul (2) din TUE) și, în cele din urmă, a unei apărări comune, care poate fi instituită prin decizia unanimă a Consiliului European, consolidând în același timp dimensiunea civilă și societatea civilă pe baza abordărilor vizând prevenirea și soluționarea conflictelor întemeiate pe non-violență, în special printr-o creștere a resurselor financiare, umane și administrative destinate medierii, dialogului, reconcilierii și răspunsului rapid la situații de criză din partea organizațiilor societății civile;

107.  propune, ca un prim pas în această direcție, să se aplice dispozițiile articolului 46 din TUE privind stabilirea cooperării structurate permanente (PESCO) printr-un vot cu majoritate calificată în Consiliu, deoarece acest instrument ar permite statelor membre mai ambițioase să coopereze mai strâns și într-un mod mai coordonat în domeniul apărării sub egida UE și le-ar oferi posibilitatea să folosească instituțiile, instrumentele și bugetul UE;

108.  recomandă înființarea unui Consiliu în formațiunea miniștrilor apărării, sub președinția VP/ÎR pentru a coordona politicile de apărare ale statelor membre, în special în materie de securitate cibernetică și de luptă împotriva terorismului, dar și pentru a dezvolta împreună strategia de apărare a UE și prioritățile acesteia;

109.  insistă asupra creării unei Cărți albe a UE privind securitatea și apărarea, pe baza Strategiei globale a UE pentru afaceri externe și politica de securitate prezentată de VP/ÎR și a agendei de la Bratislava, deoarece un astfel de document ar defini mai detaliat obiectivele strategice ale UE în domeniul securității și apărării și ar identifica capabilitățile existente și cele necesare; invită Comisia să își bazeze activitatea pregătitoare pentru planul de acțiune în domeniul apărării europene pe rezultatele viitoarei cărții albe a UE în materie de securitate și apărare, care ar trebui să abordeze, de asemenea, cum și în ce condiții este adecvată și legitimă folosirea forței militare;

110.  subliniază necesitatea de a defini politici europene comune în materie de capacități și de armament (articolul 42 alineatul (3) din TUE), care să cuprindă planificarea, dezvoltarea și achiziționarea în comun a capabilităților militare și care să includă și propuneri de reacție la amenințările cibernetice, hibride și asimetrice; încurajează Comisia să lucreze la un plan de acțiune european ambițios în domeniul apărării, după cum a anunțat în programul de lucru pentru 2016;

111.  subliniază potențialul extraordinar al Agenției Europene de Apărare (AEA) în ceea ce privește dezvoltarea unei piețe unice de apărare, care să fie competitivă și eficientă, care să aibă la bază o politică intensivă în materie de C&D&I și să se concentreze pe crearea de locuri de muncă specializate; susține în acest scop explorarea posibilităților de parteneriate public-private; reiterează nevoia urgentă de consolidare a AEA, furnizându-i sprijinul politic și resursele necesare, ceea ce i-ar permite să joace un rol de îndrumare și de coordonare în dezvoltarea capabilităților, în cercetare și în achizițiile publice; afirmă din nou că acest lucru ar putea fi realizat în mod optim prin finanțarea din bugetul Uniunii a costurilor de personal și a cheltuielilor de funcționare a agenției;

112.  reamintește existența articolul 44 din TUE, care conține dispoziții suplimentare referitoare la flexibilitate și introduce posibilitatea de a încredința sarcinile de gestionare a crizei unui grup de state membre, care ar îndeplini astfel de sarcini în numele UE și sub controlul politic și îndrumarea strategică a Comitetului politic și de securitate (COPS) și a SEAE;

113.  sugerează ca articolul 41 alineatul (3) din TUE să fie folosit pentru a crea un fond de lansare, constând din contribuțiile statelor membre la finanțarea activităților pregătitoare legate de activitățile politicii de securitate și apărare comune (PSAC) care nu sunt în sarcina bugetului Uniunii;

114.  subliniază importanța extinderii finanțării comune în domeniul PSAC, inclusiv prin mecanismul Atena, ceea ce ar reduce aspectele financiare care descurajează statele membre să contribuie la misiunile și operațiunile militare PSAC și ar îmbunătăți, astfel, capacitatea UE de a reacționa la crize;

115.  cere crearea unui cartier general permanent, civil și militar, precum și a unei Capacități te militare de planificare și executare (MPCC), care să coopereze îndeaproape cu Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC); cere instituționalizarea diverselor structuri militare europene (cum ar fi grupurile tactice de luptă, Euroforțele, cooperarea dintre Franța și Regatul Unit în materie de apărare, cooperarea pentru apărare aeriană în cadrul Benelux) într-un cadru al UE, precum și creșterea posibilităților de folosire a grupurilor tactice de luptă ale UE, inclusiv prin extinderea finanțării comune și prin posibilitatea desfășurării lor automate ca primă forță de intervenție în viitoarele scenarii de gestionare a crizelor;

116.  constată că acest cartier general permanent s-ar putea implica în planificarea permanentă pentru situații de urgență și ar putea juca un rol important în coordonarea viitoarelor aplicări ale articolului 42 alineatul (7) din TUE; este de părere că „clauza de apărare reciprocă”, formulată în acest articol și invocată de Franța la Consiliul Afaceri Externe din 17 noiembrie 2015, poate constitui un catalizator pentru dezvoltarea ulterioară a politicii de securitate și apărare a UE, conducând la o mai mare implicare din partea tuturor statelor membre;

117.  consideră că este necesar să fie promovată cooperarea dintre UE și NATO la toate nivelurile în domenii precum dezvoltarea capabilităților și a planurilor de contingență pentru amenințări hibride și trebuie intensificate eforturile pentru îndepărtarea obstacolelor politice rămase; îndeamnă la un parteneriat cuprinzător UE-NATO la nivel politic și militar,

118.  solicită să se ia măsuri categorice pentru a asigura coerența politicilor pentru dezvoltare (CPD), în temeiul articolului 208 din TFUE și insistă să se îmbunătățească sistemul de evaluare a impactului CPD și să se stabilească un mecanism de arbitraj pentru cazurile în care există divergențe între diferitele politici ale Uniunii, însărcinând președintele Comisiei să își asume responsabilitatea politică pentru orientările principale și să rezolve problemele conform angajamentele asumate de Uniune în materie de CPD;

Justiție și afaceri interne (JAI)

119.  subliniază că, garantând în același timp drepturile și libertățile fundamentale și insistând asupra necesității unei supravegheri democratice și judiciare asupra politicilor de combatere a terorismului, în contextul recentelor atacuri și al creșterii amenințărilor teroriste, este absolut esențial un schimb de informații și de date sistematic, obligatoriu și structurat între autoritățile naționale de asigurare a respectării legii și serviciile de informații, precum și cu Europol și Frontex; prin urmare, acest schimb de date și de informații trebuie instituit cât mai rapid;

120.  subliniază că, la fel ca și în cazul atacurilor anterioare, autorii atacurilor comise la Paris se aflau deja în atenția autorităților de securitate, fuseseră investigați și supravegheați; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că datele existente privind aceste persoane nu au fost comunicate statelor membre, în pofida dispozițiilor articolului 88 din TFUE; invită Consiliul să prevadă, pe baza articolului 352 din TFUE, un schimb de date obligatoriu între statele membre; consideră că, dacă nu se întrunește unanimitatea, ar trebui exploatat potențialul cooperării consolidate;

121.  invită Comisia și Consiliul să facă o evaluare cuprinzătoare a măsurilor UE de combatere a terorismului, precum și a măsurilor conexe, în special în ceea ce privește implementarea acestora în legislația și în practica statelor membre și măsura în care statele membre cooperează cu agențiile UE în acest domeniu, îndeosebi Europol și Eurojust, și să realizeze o evaluare corespunzătoare a lacunelor existente, precum și a respectării obligațiilor UE în domeniul drepturilor fundamentale, folosind procedura prevăzută la articolul 70 din TFUE;

122.  reamintește, în acest context, că articolul 222 din TFUE prevede o clauză de solidaritate care poate și trebuie să fie activată când un stat membru este ținta unui atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de om;

123.  regretă că Directiva privind protecția temporară nu a fost activată în contextul crizei refugiaților, deși fusese creată pentru a răspunde unui val masiv de resortisanți din țările terțe;

124.  subliniază că trebuie creată, la nivelul UE, o politică comună echitabilă și eficientă în materie de azil și imigrație, bazată pe principiile solidarității, nediscriminării, nereturnării și cooperării loiale între statele membre, care să permită și redistribuirea echitabilă a solicitanților de azil în Uniunea Europeană; consideră că o astfel de politică ar trebui să implice toate statele membre; reamintește statelor membre de obligațiile lor actuale în această privință și subliniază că noul cadru de azil și migrație ar trebui să se bazeze pe drepturile fundamentale ale migranților;

125.  subliniază că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura că sistemul european comun de azil este un sistem cu adevărat uniform; invită statele membre să își armonizeze legislația și practicile în ceea ce privește criteriile privind persoanele care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de protecție internațională și garanțiile privind procedurile de protecție internațională și condițiile de primire în concordanță cu jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului (CJUE) și a CEDO, precum și cu cele mai bune practici stabilite în celelalte state membre;

126.  salută adoptarea Regulamentului (UE) 2016/1624 care lărgește sarcinile și competențele Frontex, precum și redenumirea acestuia - Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european; consideră că agenția poate fi susținură, când este necesar, de instrumente militare precum Forța maritimă europeană (Euromarfor) și o versiune actualizată a corpului european de armată (Eurocorps), împreună cu resursele puse în comun prin cooperarea structurată permanentă; subliniază că regulamentul insistă ca statele membre, în propriul lor interes și în interesul altor state membre, să introducă date în bazele de date europene; sugerează să se aibă în vedere interoperabilitatea bazelor de date a agențiilor de frontieră, cum ar fi Eurodac, dar și interoperabilitatea cu bazele de date ale Europol;

127.  solicită revizuirea de urgență a Regulamentului Dublin prin instituirea unui sistem permanent la nivelul întregii UE, obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru repartizarea solicitanților de azil între statele membre, care să se bazeze pe o repartizare echitabilă și obligatorie;

128.  subliniază că, având în vedere valurile fără precedent de migranți care au ajuns și continuă să ajungă la frontierele externe ale Uniunii, precum și creșterea constantă a numărului de persoane care solicită protecție internațională, Uniunea are nevoie de un dispozitiv legislativ cu caracter obligatoriu cu privire la relocare, conform celor stabilite în Agenda privind migrația a Comisiei;

129.  solicită semnarea de acorduri cu țările terțe sigure pentru a se putea controla și reduce valurile de migranți înainte ca aceștia să ajungă la frontierele UE; insistă, totodată, asupra unor proceduri stricte de returnare a solicitanților ale căror cereri sunt nefondate;

130.  solicită Comisiei și statelor membre să crească cheltuielile pentru formarea specialiștilor în materie de azil și să îmbunătățească eficiența procedurilor de azil;

131.  consideră că dimensiunea externă ar trebui să se concentreze asupra cooperării cu țările terțe în vederea combaterii cauzelor profunde ale valurilor de migranți ilegali și a acestui fenomen; consideră că parteneriatele și cooperarea cu principalele țări de origine, de tranzit și de destinație ar trebui să rămână în continuare o preocupare centrală; recomandă ca orice cooperare cu țările terțe să fie însoțită de o evaluare a sistemelor de azil din aceste țări, a sprijinului acordat refugiaților și a capacității și a hotărârii de a combate traficul de ființe umane și introducerea ilegală a persoanelor în țările de destinație sau de tranzit; recunoaște că trebuie îmbunătățită eficacitatea sistemului european de returnare, dar consideră că nu trebuie luată în considerare returnarea migranților decât dacă se poate realiza în condiții de siguranță, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale și procedurale.

132.   salută faptul că noul Regulament (UE) 2016/1624 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european prevede că, în cazul în care controlul frontierelor externe ar fi ineficient într-o asemenea măsură încât riscă să pună în pericol funcționarea spațiului Schengen, fie pentru că un stat membru nu ia măsurile necesare sau pentru că nu a solicitat un sprijin suficient din partea Frontex sau nu implementează un astfel de sprijin, Comisia poate propune Consiliului o decizie prin care să identifice măsurile ce vor fi aplicate de agenție și să ceară statului membru respectiv să coopereze cu agenția pentru punerea în aplicare a acestor măsuri; totodată, subliniază că regulamentul conține și prevederi cu privire la răspunderea civilă și penală a membrilor echipei și la mecanismul de monitorizare a plângerilor, precum și garantarea respectării drepturilor fundamentale în toate activitățile agenției;

133.  crede că este nevoie de o îmbunătățire a capacităților umane și financiare ale Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), dacă i s-ar cere să coordoneze toate cererile de azil în UE și să intervină pentru a sprijini statele membre supuse unei presiuni migratorii deosebite în analiza cererilor de azil, inclusiv în ceea ce privește mandatul său pentru desfășurarea unor operațiuni comune, proiecte-pilot și intervenții rapide similare celor adăugate mandatului agenției Frontex prin Regulamentul (UE) nr. 1168/2011;

134.  insistă asupra importanței unei mai bune coordonări între EASO, Frontex și Biroul Ombudsmanului European, pentru a permite adoptarea mai ușoară a rapoartelor de alertă timpurie în cazul unei presiuni migratorii particulare, care riscă să pună în pericol respectarea drepturilor fundamentale ale solicitanților de azil; consideră că este posibil pentru Comisie să utilizeze aceste rapoarte de alertă timpurie ca bază pentru declanșarea măsurilor de urgență prevăzute la articolul 78 alineatul (3) din TFUE;

135.  consideră că este imperativ să fie întărit rolul de colegiuitor al Parlamentului, pe picior de egalitate cu Consiliul, prin recurgerea la articolul 81 alineatul (3) din TFUE, care permite trecerea la procedura legislativă ordinară pentru deciziile în domeniul dreptului familiei care au implicații transfrontaliere, dacă Consiliul decide acest lucru cu unanimitate de voturi, după consultarea Parlamentului; cere trecerea la procedura legislativă ordinară în procesul decizional privind toate politicile din domeniul JAI, folosind „clauza pasarelă” definită în articolul 48 alineatul (7);

136.  invită Comisia să propună, pe baza articolului 83 din TFUE, norme minime privind definițiile și sancțiunile pentru lupta împotriva terorismului, a traficului de ființe umane și a exploatării sexuale a femeilor și a copiilor, a traficului ilicit de droguri, a traficului ilicit de arme, a spălării banilor, a corupției, a contrafacerii mijloacelor de plată, a criminalității informatice și a criminalității organizate;

137.  insistă asupra transpunerii în practică a principiilor consacrate în Tratatul de la Lisabona, și anume solidaritatea și împărțirea responsabilității între statele membre, principiul recunoașterii reciproce în implementarea politicilor JAI (articolul 70 din TFUE) și dispozițiile din Carta drepturilor fundamentale a UE;

138.  consideră că UE trebuie să promoveze protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să continue să respecte „criteriile de la Copenhaga” și să asigure că toate statele membre respectă valorile comune consacrate la articolul 2 din TUE;

139.  insistă asupra importanței completării „pachetului de garanții procedurale”, în special prin elaborarea legislației privind arestul preventiv și detenția minorilor, domenii în care reglementările multor state membre nu respectă în totalitate drepturile omului și alte norme internaționale;

140.  subliniază că este important să se facă mai multe progrese în dezvoltarea dreptului penal european, în special în sfera recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a executării lor;

141.  subliniază importanța dezvoltării unei culturi judiciare europene ca cerință fundamentală pentru ca spațiul de libertate, securitate și justiție să devină o realitate pentru cetățeni și pentru a garanta o mai bună aplicare a dreptului UE;

142.  consideră că este necesară crearea funcției de procuror european pentru a lupta împotriva criminalității organizate, a fraudei și a corupției, precum și pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și reduce fragmentarea spațiului penal european,

143.  subliniază că, în conformitate cu articolul 86 din TFUE, poate fi înființat un parchet european pentru combaterea infracțiunilor care aduc prejudicii intereselor financiare ale Uniunii numai cu aprobarea Parlamentului European; prin urmare, reamintește recomandările formulate în rezoluţiile sale din 12 martie 2014(13) și din 29 aprilie 2015(14) referitoare la structura exactă a acestuia și subliniază că Regulamentul de instituire a Parchetului European ar trebui adoptat rapid pentru a conferi acestui organism competențe de cercetare și urmărire penală a infracțiunilor vizând interesele financiare, inclusiv în domeniul fraudei în materie de TVA;

144.  reamintește obligația UE de a adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din TUE și solicită relansarea rapidă a negocierilor cu Consiliul Europei în acest sens, ținând seama de avizul CJUE din 18 decembrie 2014; reamintește Comisiei, în rolul său de negociator-șef, că această aderare va îmbunătăți protecția drepturilor omului pentru toți cetățenii europeni;

145.  reafirmă că prezenta rezoluție nu urmărește decât să ofere o evaluare a posibilităților legale prevăzute în tratate și ar trebui să constituie baza pentru a îmbunătăți funcționarea Uniunii Europene pe termen scurt; reamintește că o altă reformă fundamentală în viitor presupune a revizuire a tratatelor;

o
o   o

146.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi, BCE, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 25.
(2) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 82.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0249.
(4) JO C 13, 15.1.2016, p. 183.
(5) JO C 313, 22.9.2015, p. 9.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0103.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0395.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0050.
(11) JO C 468, 15.12.2016, p. 176.
(12) COM(2012)0777, 28 noiembrie 2012.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2014)0234.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0173.

Ultima actualizare: 21 septembrie 2017Notă juridică