Unitatea de traducere română
BULETIN TERMINOLOGIC ŞI NORMATIV nr. 11

CUPRINS:

LIMBAJUL NEUTRU DIN PUNCT DE VEDERE AL GENULUI (NONSEXIST) ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN
I. Ce este limbajul neutru din punct de vedere al genului
II. Aspecte comune majorităţii limbilor
III. Concluzii

REGULI PENTRU LIMBA ROMÂNĂ
I. Profesii şi funcţii
II. Relauarea unui substantiv care denumeşte o funcţie/un titlu etc. printr-un pronume
III. Acordul participiului
IV. Traducerea cuvântului gender

LIMBAJUL NEUTRU DIN PUNCT DE VEDERE AL GENULUI (NONSEXIST) *
ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN  

(aprobat prin decizia din 13 februarie 2008 a Grupului la nivel înalt privind egalitatea de gen şi diversitatea) 

CE ESTE LIMBAJUL NEUTRU DIN PUNCT DE VEDERE AL GENULUI?

Limbajul neutru se utilizează pentru a evita exprimări care, implicând că un sex este superior celuilalt, pot fi interpretate ca fiind discriminatorii sau devalorizante, întrucât în majoritatea contextelor, sexul unei persoane este - sau ar trebui să fie - irelevant.

Utilizarea limbajului neutru nu ţine doar de „corectitudine politică”. Limbajul influenţează în mod semnificativ atitudinile, comportamentele şi percepţiile. Parlamentul European este o instituţie care sprijină principiul egalităţii între femei şi bărbaţi, iar limbajul pe care îl foloseşte ar trebui să reflecte acest lucru.

De aceea, este important să fie stabilite anumite orientări astfel încât să se asigure, în măsura posibilului, că utilizarea limbajului neutru în documentele parlamentare este o regulă şi nu o excepţie.

Aceste orientări trebuie să reflecte două caracteristici specifice ale activităţii parlamentare: în primul rând, mediul de lucru multilingv şi, în al doilea rând, calitatea PE de organ legislativ la nivel european.

În mediul multilingv al Parlamentului European, principiului nediscriminării prin limbaj nu poate fi aplicat în acelaşi fel în toate limbile. Unele expresii pot fi acceptabile într-o limbă, dar controversate în alta (de exemplu, human rights şi Menschenrechte, în comparaţie cu droits de l’homme). Este esenţial ca autorii de texte din Parlamentul European să ia în considerare astfel de diferenţe culturale şi lingvistice.

Modul în care principiul neutralităţii limbajului se reflectă într-un text depinde în mare măsură de tipul şi registrul textului în cauză. De exemplu, ceea este acceptabil într-un discurs („Doamnelor şi domnilor”) sau în adresarea directă („Stimată doamnă/Stimate domn” la începutul unei scrisori) nu se încadrează întotdeauna în cerinţele de redactare a textelor legislative, care trebuie să fie simple, clare şi consecvente şi nu se pretează unor soluţii de avangardă care pot crea ambiguitate (cum ar fi alternarea formelor de masculin şi de feminin sau utilizarea formei feminine numai în anumite documente şi a formei masculine în altele). Autorii trebuie să se asigure că soluţia aleasă este potrivită pentru respectivul tip de text şi pentru modul de utilizare a acestuia în viitor.

ASPECTE COMUNE MAJORITĂŢII LIMBILOR

Deşi problemele specifice legate de evitarea limbajului sexist diferă de la o limbă la alta, următoarele probleme apar în majoritatea limbilor.

(a) Utilizarea generică a genului masculin

 În majoritatea limbilor europene, convenţia gramaticală spune că, pentru grupuri care includ ambele sexe, se foloseşte genul masculin cu valoare „inclusivă” sau generică, în vreme ce femininul are valoare „exclusivă”, desemnând doar persoane de sex feminin. Această utilizare generică sau neutră a genului masculin este percepută din ce în ce mai mult ca fiind discriminatoare faţă de persoanele de sex feminin.

Evitarea utilizării generice a masculinului nu este întotdeauna uşoară, cu atât mai puţin în textele oficiale. Folosirea repetată a expresiei „acesta sau aceasta” este deranjantă şi, în plus, conduce la propoziţii prea lungi. Această problemă este deosebită în limbile cu un caracter flexionar pronunţat, în care utilizarea ambelor forme ale pronumelor presupune duplicarea multor altor cuvinte din frază pentru păstrarea acordului de gen. Alternarea formei de masculin cu cea de feminin este o altă strategie folosită uneori, care însă este ambiguă şi poate să creeze confuzii. În consecinţă, această strategie nu este recomandată în cadrul oficial al activităţii Parlamentului European.

În multe limbi, echivalentul cuvântului „bărbat” (în engleză, de exemplu, man) este folosit în multe expresii idiomatice care fac referire atât la bărbaţi cât şi la femei: manpower, layman, man-made, statesman, committee of wise men ... Cu puţin efort şi ingeniozitate, astfel de expresii sau cuvinte compuse pot, în general, fi neutralizate. Combinând mai multe strategii, se poate pune în evidenţă în mod clar principiul neutralităţii limbajului, utilizarea ocazională a formei generice de masculin în situaţii dificile putând astfel fi considerată acceptabilă.

(b) Nume de profesii şi de funcţii

În ceea ce priveşte profesiile şi funcţiile, există două tendinţe divergente de evitare a discriminării prin limbaj.

În prezent, în anumite limbi europene (de exemplu, în engleză şi în limbile scandinave) tendinţa generală este de reducere a utilizării termenilor care fac referire la gen.

În majoritatea cazurilor, această tendinţă de neutralizare a limbajului a condus la dispariţia vechilor forme de feminin, în vreme ce formele de masculin au devenit neutre (de exemplu, în engleză, actor în loc de actress). Totuşi, acest principiu a funcţionat şi în sens invers. În Scandinavia, de exemplu, infirmierii insistă ca profesia lor să fie denumită cu forma de feminin, forma masculină desemnând o altă funcţie profesională (inferioară).

Această tendinţă de neutralizare a limbajului contrastează cu tehnica întâlnită în alte limbi (de exemplu, în germană, franceză şi unele limbi slave), în care tendinţa este de introducere a unui număr suplimentar de temeni pentru un gen sau altul. Diferenţa de abordare se explică prin faptul că, în aceste limbi, genul gramatical este un factor structural mult mai important. Cele mai multe ocupaţii sunt, în mod tradiţional, la masculin. Există doar câteva excepţii, de regulă în ceea ce priveşte ocupaţiile care au fost considerate ca fiind apanajul femeilor, cum ar fi „moaşă”, „menajeră” sau „guvernantă”. În astfel de limbi, sentimentul de discriminare a fost puternic şi a condus la crearea unor forme echivalente feminine pentru aproape toate funcţiile de gen masculin (Kanzlerin, Présidente).

În Parlament, denumirile funcţiilor se referă în egală măsură la persoanele de sex feminin şi de sex masculin, indiferent de genul gramatical al termenului utilizat. Pentru ca enunţul să fie clar şi în limbile cu termeni specifici pentru ambele genuri, în anunţurile privind oportunităţile de angajare în Parlament se adaugă, după forma generică tradiţională, precizarea „f/b”.

În mediul multilingv al Parlamentului, este recomandabil, din motive practice, să se evite utilizarea formelor duble în favoarea termenilor generici atunci când se denumeşte o funcţie. Termenii care fac referire la un gen trebuie folosiţi doar dacă sexul persoanei este relevant în contextul respectiv sau, în cazul unei limbi cu termeni specifici pentru masculin şi feminin, atunci când se face referire la o persoană anume (la Secrétaire générale de la Commission).

(c) Numele, starea civilă şi titlurile/demnităţile

În anumite limbi oficiale (în special cele introduse după extinderea din 2004), forma numelor se modifică în funcţie de cazul gramatical în care se află (declinare). Acest lucru ridică probleme în mediul multilingv al instituţiilor europene, în care regula generală aplicabilă este aceea de a nu se declina numele.

În anumite limbi (spre exemplu în franceză, germană) pentru o femeie mai în vârstă, necăsătorită, se foloseşte formula de adresare ca şi cum ar fi căsătorită, şi anume Madame sau Frau. În cadrul Parlamentului, referirea la starea civilă a unei femei este evitată în mod normal. De obicei în locul acestor formule de adresare se foloseşte numele complet al persoanei.

În mod general, preferinţele unei femei în ceea ce priveşte formula de adresare trebuie respectate (Madame le Président sau Madame la Présidente…).

CONCLUZII

Soluţia care funcţionează într-o limbă nu funcţionează neapărat în alta. Pentru fiecare limbă oficială trebuie găsită o terminologie neutră (nonsexistă) care să respecte practicile naţionale şi să ţină seama de orice legislaţia în domeniu, de normele şi de orientările naţionale din domeniu sau de alte surse oficiale.

În acelaşi timp, însă, trebuie subliniat faptul că traducătorii trebuie să redea textele în limba lor în mod fidel şi corect. Dacă un autor foloseşte în mod intenţionat un limbaj care face referire la gen, traducătorul trebuie să respecte această intenţie. Acest lucru nu face decât să sporească importanţa cunoaşterii principiilor limbajului neutru de către autorii de texte din Parlament şi de către autorii de texte despre Parlament.

Autorii trebuie, de asemenea, să fie conştienţi de diferenţele culturale care există în acest domeniu între diferitele limbi europene, diferenţe care împiedică realizarea unei armonizări perfecte în cadrul Parlamentului European.

Limbajul neutru are mai multe şanse de a fi acceptat de utilizatori dacă este natural, discret, inclusiv şi evită formele discutabile.

Anexă: Reguli pentru limba română

REGULI PENTRU LIMBA ROMÂNĂ

I. PROFESII ŞI FUNCŢII

În limba română, majoritatea denumirilor de profesii şi funcţii sunt de genul masculin. O parte dintre acestea (precum administrator, chirurg, jurisconsult etc. - a se vedea primul tabel de mai jos) se folosesc doar la masculin, însă o altă parte (în creştere, se pare, odată cu „feminizarea” activităţilor respective) se folosesc şi la feminin (arhitectă, autoare, ingineră, jurnalistă etc. - a se vedea al doilea tabel de mai jos).

Cu toate acestea, întrucât în general se acceptă faptul că, în română, masculinul are o valoare neutră, de „hipergen”, atunci când este folosit pentru denumirile generice de profesii şi funcţii (astfel cum apar în COR, de exemplu), recomandăm utilizarea formelor de feminin din primul tabel de mai jos doar atunci când:

a) se particularizează o profesie sau o funcţie şi se face referire directă la o persoană de sex feminin

ex. Doamna X, cercetătoare de renume... (dar Doamna X este de profesie cercetător).

Simone Veil a fost prima Preşedintă a Parlamentului European . (dar Simone Veil a fost primul Preşedinte al Parlamentului European ales prin vot direct)

Colaborarea dintre traducătoarea X şi jurist-lingvista Y a fost fructuoasă. [dar PE angajează un traducător( f/b) având româna ca limbă maternă]

b) există în textul original (în cazul în care problema se pune la nivelul traducerii) intenţia clară de a desemna în mod explicit atât persoanele de sex masculin, cât şi cele de sex feminin.

ex. Le nombre des traducteurs et traductrices a augment é considérablement .

Numărul de traducători şi de traducătoare a crescut în mod semnificativ.

Un procent foarte mic de denumiri de profesii/ocupaţii, care au fost apanajul femeilor, sunt la feminin (bonă, moaşă, soră medicală etc.). Acest grup de denumiri nu face aici obiectul unei clasificări în funcţie de existenţa sau inexistenţa formei echivalente de masculin deoarece acest aspect nu pune probleme vorbitorilor de limba română (nimeni nu s-ar simţi tentat să spună bon, moş sau sor/frate medical).

A. PROFESII ŞI FUNCŢII FĂRĂ FORMĂ DE FEMININ

Această listă cuprinde denumiri de funcţii şi profesii ale căror variante la feminin fie nu sunt atestate în limba română (chirurgă, medică…), fie nu au intrat încă în uz (psihologă, geologă, geografă…).

B. PROFESII ŞI FUNCŢII CU FORMĂ DE FEMININ

Lista de mai jos conţine forme de feminin atestate în DEX/DOOM/gramatici sau recomandate (sau care nu sunt nerecomandate) de către Academia Română şi care par să fi intrat în uz [multe din denumirile cu forme de feminin nu-şi mai pot păstra aceste forme atunci când sunt însoţite de determinanţi (se spune analistă, dar nu şi analistă politică, candidată, dar nu şi candidată politică etc.].

Întrucât limba este în continuă transformare şi reflectă schimbările sociale, culturale şi de mentalitate, considerăm că această listă rămâne deschisă.

II. RELUAREA UNUI SUBSTANTIV CARE DENUMEŞTE O FUNCŢIE/UN TITLU ETC. PRINTR-UN PRONUME

 a) nu se cunoaşte sexul persoanei

 Comisarul desemnat este numit după ce este audiat de Comisia competentă. Acesta îşi preia funcţiile…

sau

Acesta/aceasta îşi preia funcţiile… (dacă este vorba de o traducere şi dacă în textul original este subliniată posibilitatea ca persoana respectivă să fie o femeie).

b) se cunoaşte sexul persoanei

 Ia cuvântul Comisarul pentru protecţia consumatorilor. Aceasta începe prin a răspunde întrebărilor...

 III. ACORDUL PARTICIPIULUI

a) adresare directă

Sunteţi invitat(ă) să vă depuneţi candidatura înainte de 20 martie.

 b) adresare indirectă

Participanţii sunt invitaţi să completeze formularul ataşat.

 IV. TRADUCEREA CUVÂNTULUI GENDER

a) prin cuvântul „sex” în următoarele contexte/sintagme:

relaţiile între sexe (gender relations)

de sex feminin; de sex masculin

 b) prin expresii care conţin cuvintele „bărbaţi” şi „femei”:

egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei (gender equality)

abordare integratoare a egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei (gender mainstreaming)

 Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (European Institute for Gender Equality)

 c) prin cuvântul „gen”

studii de gen (gender studies)

dimensiune de gen (gender dimension)

 Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen

 Grupul la nivel înalt privind egalitatea de gen şi diversitatea

 şi în toate cazurile în care reiese clar că intenţia persoanei care a redactat textul este de a face o distincţie între sexele biologice şi ansamblul caracteristicilor sociale sau culturale dobândite sau asociate celor două sexe biologice.

NB. Lărgirea câmpului semantic al cuvântului „gen” pentru a include aceste aspecte socio-culturale care creează anumite reprezentări ale „masculinului” şi „femininului” pare iminentă şi ireversibilă. Sintagmele construite cu ajutorul cuvântul „gen” se răspândesc atât la nivel academic, cât şi profesional (ONG-uri) şi oficial (cdep, mmssf etc.).

* În limba engleză: Gender Neutral Language