Terminologie
„Auditul financiar” şi „auditul performanţei” la Curtea de Conturi Europeană
Adina Capan, Curtea de Conturi Europeană

O scurtă prezentare a celor două concepte, pentru uzul traducătorilor din instituţiile Uniunii Europene

Curtea de Conturi Europeană – auditor extern[1] al Uniunii Europene – desfăşoară două tipuri de audit: cel financiar şi cel al performanţei.

Principalul produs al activităţii de audit financiar a Curţii este declaraţia de asigurare (DAS) formulată anual cu privire la bugetul general al UE. Această declaraţie reprezintă opinia oficială a Curţii referitor la „fiabilitatea” conturilor UE şi la „legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente”.

Prin intermediul activităţilor care precedă formularea declaraţiei, Curtea caută să evalueze două aspecte: dacă banii comunitari au fost cheltuiţi în conformitate cu legile şi reglementările aplicabile („legalitatea şi regularitatea”) şi dacă operaţiunile aferente au fost înregistrate corect în conturile Comunităţilor („fiabilitatea”).

În afara celei privind bugetul general al UE, Curtea mai emite o declaraţie de asigurare şi referitor la bugetul Fondurilor europene de dezvoltare – fiecare dintre aceste două declaraţii fiind prezentată în cadrul unui „raport anual” al Curţii. Curtea formulează, de asemenea, declaraţii de asigurare privind bugetele agenţiilor şi organismelor UE. Acestea sunt prezentate în „rapoarte anuale specifice” (specific annual reports).

Auditul performanţei are drept obiect examinarea economicităţii, a eficacităţii şi a eficienţei unei activităţi, a unui program etc.

Conform manualului de audit al performanţei utilizat de Curtea de Conturi Europeană, eficienţa vizează relaţia dintre resursele investite şi rezultatele obţinute (obţinerea unei „productivităţi” maxime a resurselor disponibile), iar eficacitatea, pe cea dintre obiective şi rezultatele obţinute. Cât despre conceptul de economicitate, el priveşte, în termeni generali, îndeplinirea obiectivelor stabilite cu păstrarea sub control a costurilor, evitându-se achiziţiile care nu sunt necesare sau plata unor preţuri prea mari. Sfera sa este mai restrânsă decât cea a conceptului de eficienţă, care include şi aspecte nemonetare (resursele de timp, resursele umane etc.).

Activităţile de audit al performanţei efectuate de Curtea de Conturi Europeană se concretizează prin redactarea „rapoartelor speciale”. Acestea pot avea, practic, orice temă, atâta timp cât se rămâne în sfera „banilor comunitari”. În 2008, de exemplu, s-au publicat rapoarte speciale pe teme precum politica de ecocondiţionalitate, programul „Energie inteligentă – Europa” (2003-2006) sau Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene.

În concluzie, dacă auditul performanţei încearcă să determine „dacă banii au fost bine cheltuiţi” (prin atingerea obiectivelor vizate, cu păstrarea sub control a costurilor şi cu asigurarea unei relaţii de maximă „productivitate” între resurse şi rezultate), cel financiar are drept scop să determine dacă banii au fost cheltuiţi (şi obţinuţi) legal şi dacă acest proces a fost consemnat în mod just în situaţiile financiare.

[1] Activităţile de audit financiar ale Curţii de Conturi Europene se desfăşoară în temeiul mandatului acordat prin articolul 248 alineatul (1) din Tratatul CE, iar cele de audit al performanţei, în temeiul mandatului acordat prin articolul 248 alineatul (2) din Tratatul CE.