Tratatul de la Lisabona: mai multe competențe pentru Parlamentul European
Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la sfârșitul anului 2009, a conferit Parlamentului European noi competențe de legiferare, punându-l pe poziție de egalitate cu Consiliul de Miniștri în ceea ce privește procesul decizional legat de ce are de făcut UE și cum se cheltuiesc fondurile.
De asemenea, acest tratat a schimbat modul în care Parlamentul cooperează cu celelalte instituții, consolidând puterea deputaților în Parlamentul European de a influența numirile în posturile de conducere ale Uniunii Europene. Datorită acestor reforme, dacă votați la alegerile europene, puteți avea un cuvânt și mai greu de spus cu privire la direcția spre care se îndreaptă Europa.
Mai multe competențe
Tratatul de la Lisabona a oferit Uniunii Europene și parlamentului său o capacitate sporită de a acționa și de a obține rezultate. Tratatul a extins competențele legislative depline ale Parlamentului la peste 40 de domenii noi, printre care figurează agricultura, securitatea energetică, imigrația, justiția și fondurile UE, la egalitate cu Consiliul, care reprezintă guvernele statelor membre. De asemenea, Parlamentul a dobândit competența de a aproba întregul buget al UE împreună cu Consiliul.
Deputații în Parlamentul European au dobândit competența de a încheia acorduri internaționale și nu au ezitat să o pună în practică pentru a suspenda Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA), care, potrivit temerilor exprimate de numeroase voci, ar reprima libertățile fundamentale. Acest episod a dovedit că, prin impulsul imprimat competențele lor, deputații în Parlamentul European au adoptat decizii cu un impact încă și mai puternic asupra vieții de zi cu zi a europenilor.
Un rol mai puternic
Tratatul de la Lisabona a acordat Parlamentului aceleași competențe de legiferare ca cele ale Consiliului și, mai mult decât atât, i-a oferit forța necesară pentru a influența direcția politică a Europei. În virtutea schimbărilor aduse tratatului, Parlamentul este cel care alege președintele Comisiei, organul executiv al UE, iar această decizie trebuie să oglindească rezultatele alegerilor europene și, în consecință, opțiunea exprimată de alegători.
Vocea cetățenilor mai bine auzită
Fiind singura instituție a UE aleasă prin sufragiu direct de cetățeni, Parlamentul are puterea și răspunderea de a trage la răspundere celelalte instituții ale UE. Parlamentul este gardianul Cartei drepturilor fundamentale, înscrisă în Tratatul de la Lisabona, precum și al dreptului de inițiativă cetățenească, care le permite cetățenilor să solicite prezentarea de noi propuneri de politici, dacă petiția prezentată în acest sens a primit un milion de semnături.