RAPORT conţinând recomandări către Comisie privind termenele de prescripţie aplicabile în cadrul litigiilor transfrontaliere cu privire la prejudiciile corporale şi accidentele mortale

23.11.2006 - (2006/2014(INI))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Diana Wallis
(Iniţiativă – articolul 39 din Regulamentul de procedură)

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

conţinând recomandări către Comisie privind termenele de prescripţie aplicabile în cadrul litigiilor transfrontaliere cu privire la prejudiciile corporale şi accidentele mortale

(2006/2014(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din Tratatul CE,

–   având în vedere articolele 39 şi 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0405/2006),

A. întrucât în Europa există diferenţe în ceea ce priveşte termenele de prescripţie, începutul termenului, data luării la cunoştinţă, posibilitatea de întrerupere sau de suspendare a curgerii termenului, prezentarea dovezilor şi invocarea datei de expirare a termenului de prescripţie;

B.  întrucât amploarea acestor diferenţe riscă să dea naştere unor consecinţe nedorite pentru victimele accidentelor în caz de litigii transfrontaliere, împiedicând demersurile persoanelor rănite care îşi exercită drepturile în alte state membre decât statul lor şi, în anumite cazuri, chiar în statul lor, fiind obligate să depindă de o lege străină;

C. întrucât accidentele transnaţionale ridică, în special, următoarele probleme: în anumite ţări, minorii şi persoanele cu handicap nu beneficiază de protecţie specială cu privire la curgerea termenului de prescripţie, putând pierde astfel dreptul de a cere despăgubiri pe care le-ar primi dacă ar suferi prejudicii corporale în alt stat membru decât statul lor; în unele ţări, singurul mod de a opri curgerea termenului de prescripţie este reprezentat de iniţierea sau notificarea unor proceduri judiciare: o astfel de abordare poate da naştere unor probleme în cadrul unui litigiu transfrontalier, deoarece negocierile vor lua mai mult timp, iar imposibilitatea de a opri curgerea termenului de prescripţie riscă să pună victima în situaţia nefavorabilă de a suporta costuri considerabile în fazele preliminare, prin iniţierea şi notificarea procedurilor judiciare înainte ca încheierea negocierilor să fie posibilă;

D. întrucât, având în vedere diferenţele în ceea ce priveşte termenele de prescripţie în cazurile transnaţionale de prejudicii personale, ar putea fi indicată stabilirea unor principii care să se limiteze la aspectele esenţiale;

E.  întrucât este îndeplinită condiţia prevăzută la articolul 39 alineatul (2), care prevede obligaţia asigurării că nu mai este în pregătire nici o propunere de acest tip,

1.  invită Comisia să efectueze o anchetă cu privire la efectele avute de existenţa diferenţelor în ceea ce priveşte termenele de prescripţie asupra pieţei interne şi, în special, asupra cetăţenilor care îşi exercită libertăţile prevăzute în tratat. Acest studiu ar trebui, în special, să încerce să determine numărul de cazuri de prejudicii personale care comportă un element transfrontalier şi să evalueze dificultăţile şi/sau obstacolele pe care trebuie să le înfrunte părţile vătămate ca urmare a diferenţelor dintre termenele de prescripţie, ţinând cont de problemele ridicate în considerentul B;

2.  invită Comisia să elaboreze, după evaluarea studiului, un raport privind termenele de prescripţie, care să examineze mai ales opţiunile care pot varia de la o armonizare limitată a termenelor de prescripţie până la utilizarea unor norme care guvernează conflictul de legi;

3.  invită Comisia să prezinte Parlamentului, dacă este cazul, în lumina anchetei întreprinse în conformitate cu alineatul (1) şi după consultarea Parlamentului, în temeiul articolului 65 alineatul (c) şi al articolului 67 alineatul (5) a doua liniuţă din Tratatul CE, o propunere legislativă cu privire la termenele de prescripţie aplicabile cererilor de despăgubire prezentate în cadrul unui litigiu transfrontalier pentru prejudiciile personale şi accidentele mortale, în urma recomandărilor detaliate prevăzute în anexă;

4.  constată că aceste recomandări respectă principiul subsidiarităţii şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului; invită Comisia să verifice cu atenţie dacă principiul subsidiarităţii şi aspectele legate de proporţionalitate sunt respectate cu rigurozitate; consideră că aceasta trebuie, cu precădere, să garanteze că este utilizat instrumentul legislativ cel mai prudent şi să verifice, de exemplu, dacă această problemă nu poate fi soluţionată mai bine prin introducerea principiului ţării de origine;

5.  consideră că propunerea solicitată nu trebuie să aibă implicaţii financiare;

6.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie, precum şi recomandările detaliate în anexă, Comisiei şi Consiliului, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.

ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUŢIE:

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (în ceea ce priveşte forma şi domeniul de aplicare al instrumentului ce urmează a fi adoptat)

Parlamentul consideră că principiile care guvernează termenele de prescripţie ar trebui prevăzute în mod corespunzător, în măsura în care Comunitatea are competenţe legislative în acest domeniu, pentru cererile de despăgubire:

-    care decurg sau provin din vătămare corporală,

-    care sunt introduse de către moştenitorii victimei, sau

-    care sunt introduse de către o altă persoană, în cazul în care victima a suferit vătămări corporale sau a avut un accident mortal,

în cazul în care acţiunile judiciare implică părţi care au reşedinţa sau domiciliul în state membre diferite sau o parte care are reşedinţa sau domiciliul într-un stat din afara Comunităţii sau alegerea legislaţiei unei ţări diferite.

Recomandarea 2 (în ceea ce priveşte conţinutul minim al instrumentului ce urmează a fi adoptat)

Durata, calcularea, data de început, suspendarea şi întreruperea termenului de prescripţie

-    Termenul general de prescripţie ar trebui să fie de 4 ani indiferent de natura obligaţiei, cauza acţiunii, sau identitatea pârâtului, cu excepţia cazului în care legislaţia aplicabilă litigiului prevede o perioadă mai lungă, caz în care pârâtului îi revine sarcina de a demonstra acest lucru. Termenul de prescripţie pentru a cere despăgubiri în conformitate cu o sentinţă finală sau o decizie arbitrară ar trebui să fie de 10 ani. Termenul de prescripţie nu ar trebui să se aplice prejudiciilor care provin din atacuri teroriste, acte de tortură sau sclavie.

-    Termenul de prescripţie ar trebui să expire la expirarea ultimei clipe a ultimei zile; ar trebui calculat în conformitate cu calendarul legal din statul membru în care pârâtul a iniţiat acţiunea judiciară; ziua în care începe litigiul nu ar trebui calculată. În cazul în care termenul de prescripţie este prelungit, un nou termen de prescripţie ar trebui calculat începând cu data de expirarea a termenului de prescripţie anterior.

-    Termenul de prescripţie ar trebui să înceapă:

(1)     de la data la care s-a introdus procedura de reparare a vătămării corporale sau de la data luării la cunoştinţă (reală sau presupusă) de către persoana vătămată (în cazul unei date ulterioare);

(2)     în cazul în care procedura este iniţiată de către moştenitori, de la data decesului sau de la data luării la cunoştinţă (reală sau presupusă) de către moştenitori sau a succesiunii (în cazul unei date ulterioare);

(3)     în cazul în care procedura este iniţiată de victimele secundare, de la data decesului sau de la data luării la cunoştinţă (reală sau presupusă) de către victimele secundare (în cazul unei date ulterioare) sau de la data luării la cunoştinţă (reală sau presupusă) de către persoana vătămată în accidente care nu au fost mortale (în cazul unei date ulterioare).

-    Curgerea termenului de prescripţie ar trebui suspendată în cazul în care pârâtul a ascuns existenţa unor fapte sau aspecte care au dat naştere obligaţiei pârâtului, în mod intenţionat, necinstit, nejustificat sau ca rezultat al unei greşeli. Ar trebui, de asemenea, suspendată în timpul acţiunilor/anchetelor penale asemănătoare, sau în cazul în care se introduce o cerere/reclamaţie în conformitate cu ce de-a patra directivă privind asigurarea auto.

-    Termenul de prescripţie ar trebui întrerupt la începutul acţiunilor judiciare, de orice acţiune a reclamantului adusă la cunoştinţa pârâtului cu scopul de a iniţia acţiuni extrajudiciare, de orice acţiune a reclamantului adusă la cunoştinţa pârâtului cu scopul de a începe negocieri, de orice acţiune a reclamantului adusă la cunoştinţa pârâtului, prin care pârâtul este înştiinţat că reclamantul solicită despăgubiri.

Ar trebui incluse dispoziţii adecvate în ceea ce priveşte prescrierea acţiunii, competenţa instanţei de a aplica termenul de prescripţie, efectele acestuia şi numeroşii reclamanţi/pârâţi.

În plus, statele membre ar trebui să fie încurajate să înfiinţeze centre naţionale de informare pentru ţinerea evidenţei tuturor anchetelor penale sau a acţiunilor în curs în care sunt implicate victime străine, şi pentru a da răspunsuri în scris solicitărilor întemeiate de informare introduse de sau în numele victimelor străine.

PROCEDURĂ

Titlu

Raport conţinând recomandări adresate Comisiei privind termenele de prescripţie aplicabile în cadrul litigiilor transfrontaliere cu privire la prejudiciile corporale şi accidentele mortale

Numărul procedurii

2006/2014(INI)

Comisia competentă în fond

JURI

Data anunţului în plen al autorizării (articolul 45)

19.1.2006

Data anunţului în plen al autorizării (articolul 39)

19.1.2006

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare   Data anunţului în plen

Avize care nu au fost emise   Data deciziei

Cooperare consolidată   Data anunţului în plen

Raportor(i)   Data numirii

Diana Wallis 12.12.2005

Raportor(i) anterior(i)

Examinare în comisie

23.2.2006

21.3.2006

3.5.2006

30.5.2006

21.11.2006

Data adoptării

21.11.2006

Rezultatul votului final

+: –: 0:

20 0 0

Membri titulari prezenţi la votul final

Maria Berger, Carlo Casini, Rosa Díez González, Giuseppe Gargani, Klaus-Heiner Lehne, Antonio López-Istúriz White, Achille Occhetto, Aloyzas Sakalas, Gabriele Stauner, Diana Wallis, Jaroslav Zvěřina

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Nicole Fontaine, Jean-Paul Gauzès, Othmar Karas, Eva Lichtenberger, Arlene McCarthy, Manuel Medina Ortega

Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Sharon Bowles, Albert Deß, Ewa Klamt

Data depunerii

23.11.2006

Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)

...