RAPORT privind cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual al Consiliului, în conformitate cu dispoziţia operativă nr. 8 din Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament
30.11.2006 - (2006/2068(INI))
Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Raül Romeva i Rueda
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual al Consiliului, în conformitate cu dispoziţia operativă nr. 8 din Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament
Parlamentul European,
- având în vedere Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament, adoptat la 8 iunie 1998,
- având în vedere cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual al Consiliului[1],
- având în vedere Ghidul actualizat de utilizare cu privire la Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament2, adoptat la 2 iunie 2006,
- având în vedere Lista comună de echipamente militare a Uniunii Europene (materiale reglementate de Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament)3, care actualizează şi înlocuieşte lista adoptată iniţial de Consiliu la 25 aprilie 2005,
- având în vedere Acţiunea comună 2002/589/PESC a Consiliului din 12 iulie 2002 privind contribuţia Uniunii Europene la lupta împotriva acumulării şi răspândirii destabilizatoare a armelor de calibru mic şi a armamentului uşor4,
- având în vedere Programul Uniunii Europene pentru prevenirea şi combaterea traficului ilicit cu arme convenţionale din 26 iunie 19975,
- având în vedere Poziţia comună 2003/468/PESC a Consiliului din 23 iunie 2003 privind controlul intermedierii de arme6,
- având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1504/2004 al Consiliului din 19 iulie 2004 de modificare şi actualizare a Regulamentului (CE) nr. 1334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare7,
- având în vedere Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exportului de arme convenţionale şi de produse şi tehnologii cu dublă utilizare,
- având în vedere Strategia Europeană de Securitate adoptată de Consiliu la 12 decembrie 2003,
- având în vedere Regulile minimale standard pentru tratamentul deţinuţilor, adoptate de Naţiunile Unite[2],
- având în vedere Strategia UE de combatere a acumulării şi a traficului ilicit cu arme de calibru mic şi armament uşor (SALW), precum şi cu muniţie, astfel cum a fost adoptată de Consiliul European la 15-16 decembrie 2005[3],
– având în vedere concluziile adoptate de Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe în şedinţa sa din 3 octombrie 2005, în care se exprimă sprijinul UE pentru instituirea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, care ar stabili standarde comune obligatorii privind comerţul mondial cu arme convenţionale[4],
– având în vedere intrarea în vigoare, la 6 iulie 2005, a Protocolului 2001 împotriva fabricării şi a traficului ilicit cu arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi cu muniţii[5],
– având în vedere adoptarea de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în decembrie 2005, a Instrumentului internaţional care să permită statelor membre să identifice şi să detecteze, într-un mod rapid şi fiabil, armamentul uşor şi armele de calibru mic ilicite[6],
– având în vedere Conferinţa de evaluare a progreselor realizate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Programului de acţiune pentru prevenirea, combaterea şi eradicarea traficului ilicit cu arme de calibru mic şi armament uşor sub toate aspectele sale (Conferinţa de evaluare a Naţiunilor Unite privind SALW), care a avut loc la New York în perioada 26 iunie - 7 iulie 2006,
– având în vedere Rezoluţia Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind armele de calibru mic şi armamentul uşor şi dezvoltarea durabilă, adoptată la 23 noiembrie 2006[7],
- având în vedere Rezoluţia sa din 17 noiembrie 2005 privind cel de-al şaselea raport anual al Consiliului, în conformitate cu dispoziţia operativă nr. 8 din Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament[8],
- având în vedere Rezoluţia sa din 15 iunie 2006 privind armele de calibru mic şi armamentul uşor8,
- având în vedere rezoluţiile sale privind menţinerea embargoului UE asupra vânzărilor de arme către China şi, în special, Rezoluţia sa din 18 decembrie 20039,
- având în vedere rezoluţiile sale anuale privind drepturile omului în lume şi politica Uniunii Europene în acest domeniu şi, în special, Rezoluţia sa din 22 aprilie 2004[9],
- având în vedere articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 296 din Tratatul CE,
- având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
- având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0439/2006),
A. întrucât revizuirea, care s-a desfăşurat pe o perioadă de un an, a Codului de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament a fost finalizată la 30 iunie 2005 la nivelul Grupului de lucru COARM, format din experţi din statele membre, care a elaborat o poziţie comună; întrucât codul nu a fost încă adoptat ca poziţie comună, ceea ce constituie o piedică în calea progresului necesar pentru intensificarea controalelor asupra exportului de arme;
B. întrucât Uniunea Europeană ar trebui, în lumina ameninţărilor descrise în Strategia Europeană de Securitate, să depună toate eforturile pentru a acţiona şi pentru a fi percepută ca un actor responsabil pe plan mondial, în avangarda eforturilor de combatere a proliferării armelor, de promovare a dezarmării generale şi de instituire a unor controale asupra transferurilor de arme;
C. întrucât transformarea Codului de conduită al Uniunii Europene în poziţie comună ar constitui un nou pas către dezvoltarea acestuia şi le-ar impune statelor membre să-şi alinieze legislaţiile naţionale la standardele stabilite de cod; întrucât, cu toate acestea, acest obiectiv este pus în pericol de politica anumitor state membre ale UE care asociază, într-un mod iresponsabil, transformarea codului în poziţie comună cu propriile lor interese bilaterale în ceea ce priveşte ridicarea embargoului asupra exportului de arme către China;
D. întrucât controlul asupra transferurilor de arme continuă să se dezvolte la nivel regional şi internaţional, după cum o demonstrează, în special, interdicţia internaţională privind minele antipersonal (Convenţia de la Ottawa din 1997) şi diminuarea, în consecinţă, a numărului de persoane ucise sau rănite de mine antipersonal, şi întrucât această evoluţie necesită în continuare sprijinul total al UE, îndeosebi în urma concluziilor Conferinţei de evaluare a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind SALW, care a avut loc la New York în perioada 26 iunie - 7 iulie 2006 şi, în special, cu privire la progresele realizate în ceea ce priveşte elaborarea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite;
E. întrucât, în şedinţa sa din 3 octombrie 2005 de la Luxemburg, Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe şi-a exprimat sprijinul pentru instituirea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme;
F. convins că un tratat internaţional privind comerţul cu arme prezintă o importanţă vitală, având în vedere miile de persoane ucise de arme convenţionale în fiecare săptămână şi transferurile iresponsabile de arme care contribuie la instabilitate şi sărăcie pe plan mondial, şi pentru că un tratat internaţional privind comerţul cu arme ar prevedea standarde globale comune privind transferurile de arme şi ar contribui la a preveni ca ar armele să ajungă pe mâini greşite;
G. convins că dezvoltarea şi punerea în aplicare a unei politici europene armonizate privind controlul exportului de arme ar contribui în mod decisiv la aprofundarea Politicii Externe şi de Securitate Comună a Uniunii;
H. întrucât numeroase arme convenţionale şi produse şi tehnologii cu dublă utilizare sunt susceptibile de a fi achiziţionate şi utilizate de organizaţii teroriste sau grupări criminale în interiorul şi în exteriorul Uniunii Europene;
I. convins că orice politică a Uniunii Europene de control al exportului de arme trebuie să consolideze şi să completeze celelalte dimensiuni ale acţiunii externe ale Uniunii Europene, care includ următoarele obiective: dezvoltarea durabilă, prevenirea crizelor, promovarea drepturilor omului, lupta împotriva sărăciei, lupta împotriva terorismului internaţional şi adoptarea de măsuri în vederea consolidării stabilităţii regionale;
J. întrucât aprovizionarea la scară mondială cu componente, producţia sub licenţă în străinătate, precum şi producţia şi exportul de arme de către filiale nu sunt suficient reglementate prin controalele actuale; întrucât, pe lângă datoria pe care o au toate statele membre de a garanta că exporturile lor se realizează în conformitate cu obligaţiile prevăzute de dreptul internaţional, acestea trebuie, de asemenea, în vederea protejării propriei securităţi şi a propriilor interese socio-economice şi politice, să-şi reglementeze exporturile, cu scopul de a garanta că nu facilitează încălcarea drepturilor omului sau că nu încurajează conflictele şi că nu deturnează resursele spre alte scopuri decât cele legate de dezvoltarea durabilă;
K. convins că Strategia UE din decembrie 2005 de combatere a acumulării ilicite şi a traficului ilicit cu arme de calibru mic şi armament uşor (SALW), precum şi cu muniţiile lor, sprijină obiectivul Consiliului de Securitate al ONU, stabilit în ianuarie 2004, de a încuraja ţările exportatoare de arme să îşi exercite cel mai înalt grad de responsabilitate în cadrul tranzacţiilor cu arme de calibru mic şi armament uşor, destinate unor zone instabile;
L. reamintind statelor membre această responsabilitate în eventualitatea adoptării unor măsuri în vederea deschiderii pieţei interne europene a echipamentelor de apărare şi, în special, în cazul în care Comisia ar trebui să ia măsuri în urma „Documentului de consultare privind circulaţia intracomunitară a produselor destinate apărării statelor membre”, care face referire în mod explicit la rolul Codului de conduită al UE în materie de export de armament din 1998;
M. întrucât statele membre ale UE s-au numărat întotdeauna printre principalii exportatori de armament pe plan mondial; întrucât un număr din ce în ce mai mare de societăţi din ţările în curs de dezvoltare, beneficiind de sprijinul guvernelor naţionale, sunt pe punctul de a obţine controlul asupra unei cote importante a pieţei mondiale de armament; întrucât controalele asupra exportului de arme la nivel naţional diferă de la o ţară în curs de dezvoltare la alta şi nu se bazează întotdeauna, în ceea ce priveşte autorizarea transferurilor de arme, pe criterii sau orientări explicite care reflectă integral obligaţiile ce le revin statelor în cauză în temeiul dreptului internaţional;
N. întrucât, conform unui raport realizat de Institutul Internaţional pentru Cercetări în Domeniul Păcii de la Stocholm (SIPRI), statele membre ale UE au autorizat, în 2005, furnizarea de arme, între altele, către China, Columbia, Etiopia, Eritreea, Indonezia, Israel şi Nepal; având convingerea că, în lipsa unor informaţii mai detaliate şi mai transparente cu privire la natura şi cantităţile de arme furnizate, la identitatea cumpărătorilor şi la scopul urmărit, nu este posibil să se ajungă la concluzia conform căreia Codul de conduită al UE a permis sistarea tuturor exporturilor de arme susceptibile de a fi utilizate pentru a favoriza conflictele armate, încălcarea drepturilor omului şi sărăcia;
O. întrucât transferurile iresponsabile de arme împiedică în continuare dezvoltarea democratică, economică şi socială în numeroase părţi ale lumii, contribuie la alimentarea conflictelor violente şi a corupţiei şi reduc eficienţa furnizării de ajutor pentru dezvoltare; recunoscând că o politică comună a Uniunii Europene privind controlul asupra exportului de arme care să fie clară, eficientă şi armonizată, bazată pe un Cod de conduită în materie de export de armament cu caracter obligatoriu, ar reprezenta o contribuţie decisivă a Uniunii Europene la reuniunea la nivel înalt a Mileniului şi la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, cu alte cuvinte la dezvoltarea durabilă în ţările ACP şi în alte ţări în curs de dezvoltare,
1. salută cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual al Consiliului şi reiterează importanţa revizuirilor anuale, prevăzute de dispoziţia operativă nr. 8 din cod, ca principal mecanism de revizuire şi de consolidare a codului;
2. salută importanţa pe care preşedinţiile recente (Regatul Unit, Austria şi Finlanda) au acordat-o transparenţei şi care a condus la o mai bună cooperare între statele membre în ceea ce priveşte consultarea lor asupra refuzurilor şi a informărilor privind culegerea de date, prezentarea lor de date în rapoartele anuale, activităţile lor de informare în raport cu părţi terţe şi consolidarea dialogului lor cu Parlamentul European;
3. consideră inacceptabil faptul că nu au fost luate măsuri în vederea adoptării codului ca poziţie comună, în ciuda faptului că Grupul de lucru COARM a adoptat un text în iunie 2005;
4. salută faptul că, la 26 septembrie 2005, cele mai bune practici pentru interpretarea criteriului 8 (dezvoltarea durabilă) au fost adoptate fără opoziţie de către Grupul de lucru COARM şi au fost incluse în ghidul revizuit de utilizare; cu toate acestea, îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu s-au depus eforturi pentru a realiza mai mult decât o reunire a normelor existente; solicită revizuirea criteriului 8 cât mai curând posibil, în vederea dezvoltării unor practici îmbunătăţite, de exemplu prin analiza legăturilor dintre violenţa armată şi dezvoltare; susţine continuarea acestui proces, prin dezvoltarea celor mai bune practici pentru celelalte criterii, în consultare cu Parlamentul European şi cu alte părţi interesate;
5. salută precizarea recentă din ghidul de utilizare, conform căreia acordurile privind producţia sub licenţă în străinătate ar trebui să fie tratate ca licenţă de export; cu toate acestea, îşi manifestă profunda îngrijorare cu privire la cazurile anterioare de transfer al unor capacităţi de producţie din UE în străinătate, inclusiv în cadrul unor acorduri de producţie sub licenţă, şi solicită consolidarea dispoziţiilor care reglementează producţia autorizată în străinătate, în special, şi transferul de capacităţi de producţie, în general;
6. îndeamnă statele membre să ia următoarele măsuri pentru a controla, într-o măsură mai mare, acordarea de licenţe pentru producţia de arme în străinătate:
(a) să emită un refuz de export pentru orice permis de producţie de arme sub licenţă, în cazul în care există riscul ca armele produse în străinătate să fie utilizate fără respectarea obligaţiilor de drept internaţional ale unui stat,
(b) să emită un refuz de export pentru orice permis de producţie de arme sub licenţă în străinătate care nu este însoţit de un acord cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, în fiecare caz, cu privire la limitele de producţie, destinaţiile de export permise, precum şi utilizarea finală a produsului;
(c) să revizuiască periodic contractele de licenţă, astfel încât să fie reevaluate riscurile de deturnare, iar acordul de licenţă să fie modificat în consecinţă;
7. reafirmă necesitatea unei mai mari dezvoltări a sistemului de notificare a refuzurilor; solicită din nou un schimb de informaţii mai intens privind consultările bilaterale asupra refuzurilor, precum şi schimburi şi prezentări de informaţii la nivel comunitar privind consultările respective;
8. invită statele membre să acorde o mai mare atenţie antecedentelor ţării care primeşte arme, pentru a împiedica utilizarea lor de către grupurile teroriste sau într-un mod inadecvat;
9. îşi reiterează apelul adresat statelor membre de a conveni asupra unei liste de ţări implicate în conflicte armate, către care exporturile de arme ar trebui să fie interzise în principiu, pe baza unui mecanism prin care prezumţia de refuz către astfel de state este monitorizată de către mecanismele de monitorizare a embargourilor asupra armelor din cadrul Consiliului de Securitate al ONU şi de către grupurile de lucru pertinente din cadrul UE; ţinând cont de acest lucru, invită statele membre să îşi armonizeze politicile privind exporturile de arme către regiunea Orientului Mijlociu cu dispoziţiile Codului de conduită;
10. recomandă agenţiilor naţionale de credit la export să urmeze, atunci când îşi îndeplinesc sarcina de promovare a investiţiilor efectuate de societăţi private sprijinite de guvern în regiuni instabile din punct de vedere economic, mai ales în ţări în curs de dezvoltare, o politică care să nu vizeze reasigurarea contractelor prin intermediul unor împrumuturi sau al altor tipuri de garanţii în eventualitatea în care beneficiarii nu îşi îndeplinesc obligaţiile de plată pentru exportul de material militar spre ţări terţe; insistă ca astfel de împrumuturi emise în trecut să nu poată majora situaţia deficitară a ţării beneficiare şi să nu fie considerate ca ajutor oficial pentru dezvoltare;
11. salută transparenţa sporită din cel de-al optulea raport, care este datorată includerii unei secţiuni separate în tabelul A cu privire la exporturile către ţări aflate sub embargo; solicită Comitetului Politic şi de Securitate să stabilească un dialog periodic asupra aplicării codului şi a ghidului de utilizare (în special aplicarea celor mai bune practici) în ceea ce priveşte exporturile de arme spre ţări aflate pe lista de control (sau care fac obiectul unei analize aprofundate a Centrului comun de situaţie al UE); solicită implicarea Parlamentului European în aceste discuţii;
Poziţie comună
12. consideră că o politică comună privind controlul asupra exportului de arme care să fie clară, eficientă şi armonizată, bazată pe un Cod de conduită în materie de export de armament cu caracter obligatoriu, poate juca un rol decisiv în lupta împotriva terorismului, în prevenirea conflictelor, în menţinerea stabilităţii regionale şi în promovarea drepturilor omului;
13. invită preşedinţia în exerciţiu, precum şi guvernele statelor membre să explice motivele pentru care codul nu a fost adoptat ca poziţie comună, în ciuda faptului că Grupul de lucru COARM a aprobat textul în iunie 2005;
14. salută dezvoltarea continuă a celor mai bune practici în conformitate cu ghidul de utilizare, însă regretă faptul că netransformarea codului în poziţie comună periclitează dezvoltarea în continuare a controalelor asupra exporturilor UE , în special în domenii importante precum transferurile intangibile, controlul tranzitului şi evoluţia spre o armonizare generală ulterioară a controalelor exporturilor UE;
Dialogul cu Parlamentul European
15. salută includerea în rapoartele anuale a unui capitol specific privind dialogul cu Parlamentul European;
16. salută iniţiativele preşedinţiilor britanică, austriacă şi finlandeză de a prezenta Subcomisiei pentru securitate şi apărare din cadrul Parlamentului European lucrările lor cu privire la dezvoltarea codului, precum şi accentul pus de acestea pe transparenţă şi dialog;
17. salută posibilitatea oferită raportorului Parlamentului European de către preşedinţiile austriacă şi finlandeză de a participa la discuţii şi la schimburile de informaţii cu ocazia unei reuniuni a Grupului de lucru COARM cu privire la redactarea raportului Parlamentului European şi a raportului anual al Consiliului;
18. salută, ca măsuri de transparenţă sporită şi de consolidare a încrederii, decizia menţionată în cel de-al optulea raport anual, care prevede că fiecare preşedinţie ar trebui să încerce să întâlnească Subcomisia pentru securitate şi apărare din cadrul Parlamentului European, precum şi practica de a invita raportorul Parlamentului European la o reuniune COARM, o dată la fiecare preşedinţie;
19. solicită ca Parlamentul European să fie asociat într-o mai mare măsură la procesul de dezvoltare a activităţilor de informare, în special prin sprijinirea liniilor directoare prioritare care vizează promovarea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme şi prin dezvoltarea unei mai bune cooperări şi consultări cu părţi terţe interesate, inclusiv ONG-uri internaţionale şi industria apărării;
20. îndeamnă Consiliul să ceară ca toate statele membre să publice rapoarte naţionale, care să respecte anumite standarde minime comune, şi ca aceste rapoarte să fie transmise Parlamentului European şi parlamentelor naţionale;
21. solicită organizarea unei dezbateri anuale între Parlamentul European şi parlamentele naţionale cu privire la evaluarea progreselor făcute de statele membre spre asigurarea transparenţei privind în exporturile lor de arme şi punerea în aplicare a Codului de conduită din 1998;
Măsuri temporare de ridicare a unui embargo asupra armelor
22. salută obiectivul stabilit în cel de-al şaselea raport anual privind crearea unei „cutii cu instrumente” şi a unor mecanisme specifice de reglementare a exporturilor de arme către state cărora li s-a ridicat embargoul;
23. reaminteşte concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe cu privire la Libia, din 11 octombrie 2004, care afirmau: „Consiliul a reamintit că transferurile de arme către Libia vor intra sub incidenţa Codului de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament şi a hotărât să fie pus în aplicare un regim special de transferuri de arme post-embargo („cutie cu instrumente”), dezvoltat în prezent de către Consiliu”; invită preşedinţia să definească statutul acestei cutii cu instrumente;
24. este conştient de lipsa dezvoltării „cutiei cu instrumente”, precum şi a unui mecanism specific de monitorizare; în consecinţă, reaminteşte poziţia sa anterioară, conform căreia monitorizarea aprofundată este necesară chiar şi după ridicarea unui embargo şi că este necesar să se instituie un mecanism de revizuire pentru a evalua şi, dacă este cazul, a reforma cutia cu instrumente şi pentru a monitoriza periodic situaţia în statele în care a fost ridicat embargoul, ţinând cont de motivele care au determinat ridicarea embargoului; îndeamnă COARM să revizuiască periodic mecanismul şi să informeze Parlamentul European cu privire la aceste discuţii;
25. consideră că este important ca statele membre să aibă posibilitatea de a se consulta cu privire la licenţele acordate pentru exportul către state cărora li s-a ridicat embargoul; solicită culegerea datelor şi publicarea lor în rapoarte anuale ulterioare privind conţinutul şi rezultate unor astfel de consultări;
26. subliniază că este important să se îmbunătăţească schimbul de informaţii în timp util cu Parlamentul European, în special cu privire la refuzul licenţei şi la modul de funcţionare a cutiei de instrumente;
Criterii identice
27. îndeamnă statele membre să aplice criterii identice pentru evaluarea ţărilor terţe atunci când iau în considerare posibilitatea unor restricţii sau embargouri asupra exporturilor de arme, din cauza unor încălcări ale drepturilor omului sau a creşterii instabilităţii regionale;
28. consideră că embargoul impus Chinei nu ar trebui să fie ridicat atât timp cât nu există o îmbunătăţire clară şi durabilă a situaţiei în ceea ce priveşte drepturile omului, precum şi libertăţile sociale şi politice; subliniază faptul că exporturile de arme vor submina pacea şi stabilitatea în Asia de Est şi vor intensifica pericolul instabilităţii regionale, în special după criza provocată de testele nucleare efectuate de Coreea de Nord;
29. îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de încălcarea flagrantă a embargoului asupra armelor de către toate părţile implicate în conflictul de la Darfur, relatată de către experţii trimişi de Consiliul de Securitate al ONU, precum şi faţă de escaladarea, în consecinţă, a ostilităţilor în regiune în ultimele luni;
Ghid de utilizare şi cele mai bune practici pentru interpretarea criteriilor
30. salută dezvoltarea continuă a ghidului de utilizare, ca instrument util şi practic pentru armonizarea interpretării criteriilor prevăzute în cod;
31. ia act de schimbările aduse ghidului de utilizare, în special liniilor directoare pentru criteriile 2, 7 şi 8; încurajează actualizări suplimentare în funcţie de noile evoluţii ale codului – de exemplu, linii directoare suplimentare pentru criteriile 3 şi 4; solicită ca respectarea drepturilor omului să reprezinte un criteriu general;
Proceduri de raportare la nivel naţional
32. recunoaşte că, în prezent, sunt adoptate măsuri suplimentare pentru îmbunătăţirea culegerii datelor care urmează a fi anexate la rapoartele anuale şi a comunicării lor între statele membre şi că s-au făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte prezentarea datelor în cel de-al optulea raport anual; cu toate acestea, solicită îmbunătăţirea substanţială a calităţii rapoartelor naţionale, pentru a creşte transparenţa şi pentru a permite o evaluare precisă a punerii în aplicare a Codului de conduită de către statele membre;
33. invită statele membre să simplifice procedurile naţionale de acordare de licenţe pentru exportul de arme, să îşi clarifice procedurile şi responsabilităţile instituţionale pertinente la nivel intern şi să elimine orice ambiguitate din sistemele lor în ceea ce priveşte procedurile de acordare de licenţe de export pentru arme „militare” şi „nemilitare”, care pot fi folosite de exportatorii de arme pentru a exporta arme de calibru mic şi armament uşor ca „arme nemilitare” către regiuni expuse la conflicte;
34. îndeamnă Consiliul să ceară ca toate statele membre să publice rapoarte naţionale, care să respecte anumite standarde minime comune;
35. solicită cu insistenţă adoptarea de standarde comune convenite de raportare, pe care toate statele să fie obligate să le respecte, inclusiv standarde privind numărul de licenţe de export şi de intermediere reglementate de o ţară beneficiară, precum şi informaţii privind refuzurile de acordare a licenţei de export, o descriere completă a tipurilor de echipament autorizat pentru export, cantitatea din fiecare tip de echipament autorizat pentru export şi specificarea tipului de utilizator final; solicită cu insistenţă ca finanţarea exporturilor de arme, de exemplu sub formă de împrumuturi şi de garanţii pentru împrumuturi de stat, să fie inclusă în viitor în rapoartele naţionale;
Transferuri intracomunitare
36. insistă asupra menţinerii unor controale stricte şi transparente la nivel naţional asupra exporturilor, până când toate statele membre ale UE îşi vor fi armonizat politicile naţionale de control asupra exporturilor, astfel încât să fie în măsură să transforme Codul de conduită al UE într-un instrument juridic capabil să reglementeze autorizarea, gestionarea (inclusiv destinaţia finală) şi verificarea exporturilor intracomunitare şi internaţionale de arme;
Funcţiile şi conţinutul unui raport consolidat al UE
37. recunoscând disponibilitatea Consiliului de a accepta câteva din recomandările făcute în trecut de Parlamentul European cu privire la ameliorarea raportului consolidat al UE, îndeamnă Consiliul să adopte următoarele măsuri importante:
- să fixeze termene limită pentru schimbul de informaţii şi să publice trimestrial toate datele statistice în format electronic;
- să publice mai multe informaţii cu privire la procedurile UE, inclusiv sistemele de refuz al licenţelor de export şi sistemele de refuz al licenţelor de intermediere;
- să furnizeze detalii cu privire la modul de aplicare a fiecărei linii directoare prioritare, la mecanismele care vor fi utilizate şi la programul de acţiune preconizat;
- să realizeze în 2008 un bilanţ al progreselor realizate spre convergenţa în culegerea şi comunicarea de date şi în aplicarea liniilor directoare prioritare;
În plus[10]:
- utilitatea, comparabilitatea şi acurateţea datelor financiare cu privire la licenţele de export de arme incluse în raportul anual al UE ar trebui să fie ameliorate, prin alinierea structurii şi a conţinutului listelor naţionale la Lista comună de echipamente militare a UE şi prin armonizarea practicilor de raportare pentru licenţele deschise;
- utilitatea, acurateţea, exhaustivitatea şi comparabilitatea datelor cu privire la exporturile efective ar trebui să fie ameliorate impunând industriei o obligaţie legală de a raporta cu privire la exporturile lor de arme la nivel naţional şi utilizând aceste date pentru raportările naţionale;
- raportul anual ar trebui să includă informaţii cu privire la cantitatea de bunuri autorizate pentru export şi la exporturile efective, însoţite de o descriere a produselor respective;
- de asemenea, ar trebui să fie furnizate informaţii cu privire la tipul de utilizator final şi la destinaţia finală a bunurilor destinate reexportării către o ţară terţă. În cazul în care un grad atât de detaliat al informaţiilor este considerat excesiv, statele ar putea prezenta rapoarte anuale naţionale pe baza unui set convenit de criterii de raportare;
- ar trebui să fie furnizate într-un tabel separat informaţii privind exporturile de arme destinate forţelor armate şi de poliţie pentru realizarea unor obiective precum menţinerea păcii, susţinerea procesului de pace, acţiunile umanitare sau de gestiune a crizelor, inclusiv acţiunile legate de Politica Europeană de Securitate şi Apărare şi de reforma sectorului de securitate, astfel încât să se evite confuzia cu exporturile realizate în scop comercial;
- lista cu destinaţii consolidată definitivă ar trebui să fie controlată sistematic de către experţi specializaţi independenţi, astfel încât să se ofere deputaţilor posibilitatea de a face o comparaţie între datele declarate oficial şi exporturile reale;
Încorporarea unor bunuri destinate reexportării
38. solicită eliminarea noilor linii directoare privind „încorporarea” şi invită toate statele membre să îşi reafirme angajamentul de a aplica Codul de conduită în cazul exportului de componente destinate încorporării;
Utilizarea finală
39. salută orientarea prioritară privind controalele post-export şi îndeamnă statele membre să convină asupra unor proceduri de monitorizare şi verificare a livrărilor, a utilizării finale şi a utilizatorilor finali în ţările beneficiare; recomandă statelor membre să dezvolte mecanisme de schimb de informaţii şi să creeze o bază de date care să includă informaţii privind utilizarea finală în ţările beneficiare, cazurile anterioare de abuz şi/sau deturnare, precum şi schimburile de informaţii între statele membre în ceea ce priveşte verificarea livrărilor, a utilizării finale şi a utilizatorului final al exporturilor;
40. solicită Uniunii Europene şi statelor membre să adopte măsuri mai active în ceea ce priveşte controlul asupra exporturilor şi reexporturilor de produse cu dublă utilizare, pentru a evita riscul ca anumiţi utilizatori finali nedoriţi, inclusiv actori nestatali, să aibă acces la produse sensibile în ţări terţe;
41. îndeamnă statele membre să supravegheze în permanenţă situaţia drepturilor omului în ţările care importă arme;
Activităţi de informare
42. salută răspunsul pozitiv la solicitarea Parlamentului European privind publicarea mai multor informaţii privind baza de date care conţine informaţii privind activităţile de informare menţionate în cel de-al şaselea şi cel de-al şaptelea raport anual;
43. recomandă statelor membre să urmărească activ priorităţile cheie de informare şi să utilizeze în continuare mecanismul de coordonare şi de culegere de informaţii cu privire la aceste activităţi;
44. salută răspunsul pozitiv la solicitarea Parlamentului European adresată Consiliului de a comunica Parlamentului European detalii privind reuniunile „Troicii” pe probleme de control al exporturilor şi privind atelierele şi seminarele ad hoc cu ţări terţe precum China şi ţări din Balcanii de Vest cu privire la controlul exportului de arme convenţionale; recomandă ca deputaţii să fie invitaţi să ia parte la seminarele respective în calitate de observatori;
45. invită Consiliul să sensibilizeze publicul cu privire la principiile Codului de conduită şi să sublinieze necesitatea unui tratat internaţional care să instituie principii comune pentru comerţul cu arme la nivel mondial în toate reuniunile „Troicii” şi în cadrul relaţiilor cu ţări terţe şi cu organizaţii regionale şi internaţionale;
Activităţi de intermedierea cu arme
46. invită statele membre care nu se conformează încă dispoziţiilor Poziţiei comune privind intermedierea de arme să stabilească termene în acest scop;
47. îndeamnă în continuare statele membre să depună eforturi pentru o mai bună punere în aplicare a Poziţiei comune privind intermedierea de arme, în special prin dezvoltarea legislaţiei naţionale şi prin aplicarea mecanismelor prevăzute pentru schimbul de informaţii privind activităţile de intermediere;
48. solicită cu insistenţă instituirea unor practici minime comune cu privire la controalele extrateritoriale, inclusiv interzicerea activităţilor de intermediere desfăşurate în ţară sau în străinătate, care încalcă un embargo asupra armelor; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să urmeze exemplul unor ţări precum Belgia, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Ungaria, Polonia şi Slovacia, care impun obţinerea unei licenţe pentru activităţi de intermediere de echipamente militare efectuate în străinătate; consideră că statele membre ar trebui, cel puţin, să urmeze exemplul Germaniei, care va supune, de asemenea, autorizării activităţile de intermediere de arme de calibru mic şi armament uşor efectuate în străinătate;
49. recomandă ca statele membre să dezvolte în continuare Poziţia comună privind intermedierea de arme prin crearea unor registre naţionale cu toţi intermediarii de arme cunoscuţi, care să includă informaţii privind transportul şi serviciile financiare conexe transferurilor de echipament militar către ţări terţe, pe baza faptului că astfel de informaţii trebuie să fie partajate în mod egal între toate statele membre; solicită cu insistenţă ca baza de date privind refuzurile de acordare a unor licenţe de intermediere să fie extinsă, astfel încât să includă informaţii privind consultările asupra refuzurilor;
50. recomandă să fie adoptate toate măsurile posibile pentru a se evita iniţiativele intermediarilor de a-şi procura, în mod iresponsabil, şi a exporta către părţi terţe arme colectate anterior în cursul unor misiuni de menţinere a păcii în cadrul PESA şi al altor operaţiuni externe de menţinere a păcii, în care au fost implicate UE şi statele sale membre (aşa cum s-a întâmplat în Bosnia şi Herţegovina);
Societăţi private care furnizează servicii de securitate
51. observă că Statele Unite şi-au extins legislaţia privind controlul exporturilor de material militar, astfel încât să includă societăţi private care furnizează servicii de securitate şi, prin urmare, invită Uniunea Europeană să ia în considerare o abordare similară privind extinderea sferei de aplicare a Codului de conduită al Uniunii Europene din 1998 la serviciile private de securitate; într-o primă etapă, UE ar putea adăuga la Lista comună de echipamente militare următoarele activităţi şi servicii pentru care este necesară o licenţă de export: protecţia armată a persoanelor şi a amplasamentelor, protecţia armată a transporturilor, instruirea cu privire la arme şi echipamente militare, instruirea strategică şi tactică, reforma sectorului de securitate, furnizarea de consultanţă pe probleme militare şi de securitate, logistica militară, serviciile de contraspionaj şi sprijin operaţional;
Regulament privind echipamente de tortură
52. salută adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerţul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura şi alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante[11];
53. solicită ca sfera de aplicare a regulamentului în cauză să fie extinsă la transferurile intracomunitare, astfel încât să se prevină orice eventuală infracţiune;
Extinderea UE
54. salută faptul că în cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual s-a ţinut seama de recomandarea Parlamentului de a lua în considerare metoda cea mai potrivită pentru implicarea şi asistarea ţărilor aderente şi a noilor ţări vecine cu scopul de a garanta armonizarea politicilor privind controlul exportului de arme şi aplicarea integrală a principiilor şi criteriilor din Codul de conduită;
55. invită Consiliul să publice un raport privind sistemul şi practicile de control al transferurilor în orice ţară susceptibilă de a primi statutul de ţară candidată, înainte ca ţara respectivă să primească permisiunea de a aera, şi să condiţioneze avansarea spre acest statut a oricărui stat care nu se conformează standardelor UE privind controlul transferurilor de respectarea acestor standarde; doreşte ca sistemul şi practicile de control al transferurilor să fie monitorizate cu atenţie în orice stat implicat în procesul Acordului de stabilizare şi de asociere, chiar dacă nu are încă statutul de ţară candidată la aderarea la UE;
Proceduri internaţionale: un tratat internaţional privind comerţul cu arme
56. subliniază necesitatea ca UE şi statele sale membre să joace un rol dinamic în sprijinirea procedurilor naţionale, regionale şi internaţionale;
57. invită Consiliul şi Comisia să stabilească măsuri concrete pentru punerea în aplicare a celor cinci domenii prioritare ale Programului de acţiune al Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi anume intermedierea, marcarea şi urmărirea, muniţiile, dezvoltarea şi asistenţa tehnică, şi pentru dezvoltarea unui mecanism de monitorizare a acestui program;
58. invită preşedinţia UE şi statele membre să îşi însoţească declaraţiile diplomatice în favoarea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme cu acţiuni asertive şi categorice de punere în aplicare a Rezoluţiei adoptate la 26 octombrie 2006 de către Prima Comisie a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru instituirea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme, care să fie eficient şi obligatoriu din punct de vedere juridic şi care să stabilească standarde globale minime pentru transferurile de arme;
59. invită Consiliul şi Comisia să includă în negocierile lor viitoare din cadrul politicii europene de vecinătate şi al acordurilor de parteneriat şi de cooperare chestiunea respectării tuturor embargourilor impuse de UE asupra comerţului cu arme;
60. invită statele membre să se angajeze din nou să respecte principiul conform căruia urmărirea unor obiective mai largi în domeniul politicii externe nu se va realiza în detrimentul criteriilor enunţate în Codul de conduită al UE;
o
o o
61. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
- [1] JO C 328, 23.12.2005, p. 1; JO C 250, 16.10.2006, p. 1.
2 Document nr. 10713/06, DGE WMD, Bruxelles, 20 iunie 2006.
3 JO C 66, 17.3.2006, p. 1.
4 JO L 191, 19.7.2002, p. 1.
5 Adoptat de Consiliul Afaceri Generale la 26 iunie 1997.
6 JO L 156, 25.6.2003, p. 79.
7 JO L 281, 31.8.2004, p. 1. - [2] Reguli minime standard pentru tratamentul deţinuţilor, adoptate de primul Congres al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, care a avut loc la Geneva în 1955, şi aprobate de Consiliul Economic şi Social în Rezoluţiile sale nr. 663C (XXIV) din 31 iulie 1957 şi nr. 2076 (LXII) din 13 mai 1977.
- [3] Consiliul Uniunii Europene, 5319/06, 13 ianuarie 2006.
- [4] Consiliul Uniunii Europene, a 2678-a şedinţă a Consiliului Afaceri Generale, Luxemburg, 3 octombrie 2005.
- [5] Protocolul cunoscut sub denumirea de „Protocolul ONU privind armele de foc” a fost adoptat în mai 2001 prin Rezoluţia 55/255 a Adunării Generale.
- [6] Decizia A/60/463 (L55), 8 decembrie 2005.
- [7] Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE, document ACP-UE 3892/06/fin.
- [8] JO C 280 E, 18.11.2006, p. 443.
8 Texte adoptate, P6_TA(2006)0274.
9 JO C 91 E, 15.4.2004, p. 679. - [9] 1 JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1048.
- [10] Pentru mai multe informaţii privind aceste puncte suplimentare, a se vedea: Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament: Îmbunătăţirea raportului anual Document de politică SIPRI nr. 8, SIPRI, noiembrie 2004.
- [11] JO L 200, 30.7.2005, p. 1.
EXPUNERE DE MOTIVE
Introduction
The EU Code of Conduct on Arms Export adopted in 1998 (the EU Code) is a political agreement designed to set common standards across the EU for the export of military equipment. Under its provisions, all EU Member States have agreed to apply a standard set of criteria to assess applications of licenses for the export of military equipment. Since its coming into force, EU Member States have implemented a denial notification system and, in certain cases, they have consulted in advance on their arms export licensing decisions. They have also exchanged information to improve their national reporting procedures and worked on a consolidated Annual Report on Arms Exports Control. In fact, the implementation of the EU Code is assessed through an Annual Report, under Operative Provision 8, which is published in the autumn of each year.
In the sections below we provide a summary of the key features of the EU Code and we summarise the views of the EP with regards the Council's Seventh and Eight Annual Reports according to Operative Provisions 8, as outlined in the motion.
Key features of the EU Code of Conduct on Arms Export
The EU Code of Conduct is at present a not legally binding document and is set out in two main sections: one on export criteria and one on operative provisions. There are eight export criteria that form the basis of the EU Code. These criteria are the principles that the national licensing authorities of 25 EU Member States should use when they receive an application to sell arms abroad. The criteria are:
Criterion 1: Respect of the international commitment of Member States, in particular the sanctions decreed by the UN Security Council and those decreed by the Community, agreements on non-proliferation and other subjects.
Criterion 2: The respect of human rights in the country of final destination.
Criterion 3: The internal situation in the country of final destination
Criterion 4: Preservation of regional peace, security and stability.
Criterion 5: The national security of Member States and of territories whose external relations are the responsibility of Member States, as well as that of friendly and allied countries.
Criterion 6: The behaviour of the buyer country with regard to the international community.
Criterion 7: The existence of a risk that the equipment will be diverted within the buyer country or re-exported under undesirable conditions.
Criterion 8: The compatibility of the arms exports with the technical and economic capacity of the recipient country.
Operative Provisions
The second section of the EU Code lists 12 Operative Provisions which mandate a number of procedures for implementing the criteria effectively. These provisions include, amongst others: each Member State will assess export licence applications for military equipment made to it on a case-by-case basis against the provision of the EU Code; the calls on state to consult with each other on license denials; the prerogative of national discretion of each Member State on whether a denial of a licence should be implemented; the adoption of a common list of military equipment and the provision that each Member State will circulate to other Member States, in confidence, an Annual Report on its defence exports and on its implementation of the EU Code.
The implementation of the EU Code also relies on a Users' s Guide that is intended to help Member States apply the EU Code while not replacing it. The Users' s guide summarises agreed guidance for the interpretation of the criteria and the implementation of the operative provisions.
What is the view of the EP towards the EU Council's Seventh and Eight Annual Reports?
Common Position[1]
The EP is greatly disappointed by the failure of the EU Council to agree that the EU Code is transformed into a Common Position. It is particularly concerned about this failure since the EU Council's Working Group dealing with arms exports (COARM Working Group) agreed to the transformation of the EU Code into a Common Position in a meeting in June 2005. It appears that when the decision reached the next level of decision-making, COREPER, it was blocked. Although the reasons for this are not publicly known, there is the suspicion that the issue of the Common Position became linked to the discussion about lifting the arms embargo on China. The EP would like a full explanation for the reasons why COREPER failed to turn the EU Code into a Common Position.
Development of Criteria
The EP is partly satisfied with the decision to develop best practices for some of the criteria, particularly criterion 2 and 7 but urges further work on the development of criterion 3, 4 and 8. It also urges for the respect of human rights to be used as a general criterion.
Licensed Production Overseas
While the EP welcomes the clarification in the Users's guide that agreements on licensed production overseas should be treated as an export license, it is of the view that further provisions are necessary.
Role of National Export Credit Agencies in sells of arms
The EP is concerned that many national export credit agencies in the EU are involved in heavily subsidising arms exports to third countries. This activity contributes to a financial burden for taxpayers in the exporting countries particularly in Britain and France where a substantial proportion of export credit in value terms is dedicated to the export of arms. In addition, in some cases, the support given by national export credit agencies in the EU to the financing of arms deals has the effect of increasing the debt burden of developing countries. The EP is of the opinion that national export credit agencies in the EU should no re-insure contracts by either loans or other types of guarantees when the recipient country is not able to immediately pay back a loan that has been allocated to an EU-based company to sell military products to that country.
Temporary measures upon lifting an arms embargo
The EP welcomes the Council's objectives of developing procedures that could be applied towards countries for which the EU has decided to lift an existing arms embargo. These procedures are based on specific mechanisms for notifications of licenses issued for exports of military equipment by Member States, for a review of notified denials which were related solely to the embargo and for the consultations in the event of a major change in a Member State export policy. These procedures are defined as a "toolbox".
The EP calls on the Council to continue the work by taking into account the importance to assess and revise the "toolbox" if necessary so as to ensure an effective monitoring of the situation once the embargo has been lifted. The EP also calls on data to be collected and published in the Annual Report on the substance and outcomes of consultation on licenses issued for exports to post-embargoes states.
National reporting procedures
While the EP notes that some incremental steps have been taken to improve the collection and sharing of data between Member States, to be annexed to the Annual Report, the EP believes that substantial further steps need to be taken to strengthen national reporting procedures. These steps are outlined in details in the motion.
Changes in the EU Consolidated Report
The EP recognises that the Council has been responsive to selectively taking on board past recommendations to improve the functions and content of the EU Consolidated Report and it urges the Council to adopt a list of further recommendations.
Outreach activities
The EP is satisfied with the Council's response to its demands for publication of information on outreach activities. The EP is also satisfied with the response of the Council to its demands that it shares details on Troika's meetings relevant to export controls and on ad hoc workshops and seminars with countries such as China and countries in the Western Balkans on conventional arms export controls. It recommends that parliamentarians should be invited to such seminars as observers and it supports the full implementation of key priorities for outreach activities.
Arms brokering
On 25 June 2003 the EU introduced a Common Position on Arms Brokering. Arms brokers are those who mediate transfers of arms by bringing together buyers and sellers or who otherwise facilitate arms transfers. Arms brokers do not necessarily acquire weapons, nor do weapons transfers they arrange pass through the country from which they operate.
The EP demands that EU Member States that do not comply with the Common Position on Arms brokering establish a timetable for achieving compliance and those who have endorsed the Common Position to improve their record of implementation by, for example, establishing national registries of all known arms brokers. It urges common minimum practices on extraterritorial controls including the prohibition of brokering activities which violate an arms embargo, whether carried out at home or abroad.
ESDP missions and brokering activities
The EP has been informed that brokers have been involved in obtaining and exporting weapons to third parties that had been collected in the course of ESDP missions - that is EU-led peacekeeping or police missions - and other international disarmament operations, particularly in Bosnia-Herzegovina. For this reason the EP calls for measures to be taken to avoid such brokers' s initiatives.
Enlargement
The EP is satisfied that the Council has taken up its recommendations to assist acceding countries and new neighbours in implementing the harmonisation of policies on arms export control and in fulfilling the principles and criteria contained in the Code of Conduct. It proposes that when a country has entered accession negotiations with the EU, the Council publishes a report on the transfer control system and practices of that state. It recommends that for those acceding countries which do not have adequate arms transfer control standards, their advancement towards accession status is made dependent on improving their standards.
International Arms Trade Treaty
On 26 October 2006 the UN General Assembly's First Committee voted in favour of a proposal to develop an Arms Trade Treaty. The work on the Treaty will begin in early 2007 when the UN Secretary General will seek the views of all UN Member States on the feasibility, scope and draft parameters on a comprehensive legally binding instrument establishing common international standards for the export, import and transfer of conventional arms. The report will then be submitted to the General Assembly in late 2007 for further work.
The EP requests that the EU Presidency and Member States actively support the work on a globally binding Arms Trade Treaty.
Transparency (relations between EP, national parliaments and the EU Council in arms control policy)
The EP welcomes the initiatives taken by the Austrian, Finnish and UK Presidencies to present their work on the development of the Code to the EP's Subcommittee on Security and Defence and the opportunity given to the European Parliament's Rapporteur to engage in discussion and exchange of information at a COARM Working Group meeting on the drawing-up of the European Parliament's Report and the Council's Annual Report.
The EP fully supports the decision referred to in the EU Council's Eighth Report that each Presidency should endeavour to meet the European Parliament's Subcommittee on Security and Defence as well as the practice of inviting the Parliament's Rapporteur to a COARM meeting once per Presidency.
To enhance transparency measures, the EP urges the Council to require every Member State to publish national reports, meeting agreed minimum standards, and to require that such reports be sent to the European Parliament and to national parliaments;
- [1] A Common Position is legally more binding on EU Member States than a "Code of Conduct" and is an instrument that applies for decisions taken under the Common Foreign and Security Policy.
PROCEDURĂ
Titlu |
Cel de-al şaptelea şi cel de-al optulea raport anual al Consiliului, în conformitate cu dispoziţia operativă nr. 8 din Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament |
|||||||||||
Numărul procedurii |
||||||||||||
Comisia competentă în fond |
AFET 6.4.2006 |
|||||||||||
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare |
|
|
|
|
|
|||||||
Avize care nu au fost emise |
|
|
|
|
|
|||||||
Cooperare consolidată |
|
|
|
|
|
|||||||
Propunere(i) de rezoluţie(i) inclusă(e) în raport |
|
|
|
|||||||||
Raportor(i) |
Raül Romeva i Rueda 25.1.2006 |
|
||||||||||
Raportor(i) substituit (substituiţi) |
|
|
||||||||||
Examinare în comisie |
12.9.2006 |
3.10.2006 |
22.11.2006 |
|
|
|||||||
Data adoptării |
23.11.2006 |
|||||||||||
Rezultatul votului final |
pentru împotrivă abţineri |
47 2 0 |
||||||||||
Membri titulari prezenţi la votul final |
Panagiotis Beglitis, Bastiaan Belder, André Brie, Elmar Brok, Philip Claeys, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Alfred Gomolka, Klaus Hänsch, Richard Howitt, Anna Ibrisagic, Georgios Karatzaferis, Helmut Kuhne, Francisco José Millán Mon, Pierre Moscovici, Baroness Nicholson of Winterbourne, Tobias Pflüger, Mirosław Mariusz Piotrowski, Paweł Bartłomiej Piskorski, Bernd Posselt, Raül Romeva i Rueda, Jacek Emil Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Gitte Seeberg, Marek Siwiec, István Szent-Iványi, Antonio Tajani, Charles Tannock, Paavo Väyrynen, Luis Yañez-Barnuevo García, Josef Zieleniec |
|||||||||||
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Laima Liucija Andrikienė, Francisco Assis, Alexandra Dobolyi, Árpád Duka-Zólyomi, Carlo Fatuzzo, Kinga Gál, Milan Horáček, Tunne Kelam, Jaromír Kohlíček, Alexander Lambsdorff, Jaime Mayor Oreja, Íñigo Méndez de Vigo, Doris Pack |
|||||||||||
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Pilar Ayuso, Esther Herranz García, Ewa Klamt, Antonio López-Istúriz White, Marios Matsakis |
|||||||||||
Data depunerii |
30.11.2006 |
|
||||||||||
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
|
|
||||||||||