RAPORT privind dimensiunea externă a luptei împotriva terorismului internaţional

1.12.2006 - (2006/2032(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Luis Yañez-Barnuevo García

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind dimensiunea externă a luptei împotriva terorismului internaţional

(2006/2032(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa,

–       având în vedere articolele 6 şi 7 şi Titlul V din Tratatul UE,

–       având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,

–       având în vedere Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950,

–       având în vedere Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată de Consiliului Europei şi semnată la Strasbourg la 27 ianuarie 1977,

–       având în vedere cele treisprezece instrumente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite în vigoare în momentul de faţă şi cele patru instrumente adoptate în 2005 şi care nu sunt încă în vigoare, privind prevenirea şi eradicarea terorismului internaţional, Rezoluţiile Consiliului de Securitate 1368 şi 1373 (2001) şi 1267 (1999) ca şi Rezoluţia Adunării Generale privind Strategia Globală a Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva terorismului şi Planul de acţiune anexat din 8 septembrie 2006,

–        având în vedere concluziile privind terorismul la încheierea Reuniunii internaţionale la nivel înalt a ONU din 2005,

–        având în vedere Raportul „Alianţa civilizaţiilor” prezentat Secretarului General al ONU la 13 noiembrie 2006,

–        având în vedere Strategia Europeană de Securitate – O Europă sigură într-o lume mai bună – adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003 şi Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă de la aceeaşi dată,

–        având în vedere raportul „O doctrină de securitate umană - Raportul de la Barcelona al Grupului de studiu privind capacităţile de securitate ale Europei”, aşa cum a fost prezentat Înaltului Reprezentant al UE pentru Politica Externă şi de Securitate Comună la 15 septembrie 2004,

–        având în vedere concluziile Consiliului European de la Bruxelles din 25-26 martie 2004, în special Declaraţia Consiliului European din 25 martie 2004 privind combaterea terorismului, care a inclus o clauză de solidaritate,

–       având în vedere Planul de acţiune/foaia de parcurs revizuită, adoptată de Consiliul European la reuniunea sa din 17-18 iunie 2004,

–       având în vedere Strategia Uniunii Europene împotriva terorismului, adoptată de Consiliul European la reuniunea sa din 14-15 decembrie 2005 şi Strategia Uniunii Europene de combatere a radicalizării şi recrutării pentru terorism, adoptată de Consiliul European la aceeaşi dată,

–       având în vedere concluziile Reuniunii internaţionale la nivel înalt privind democraţia, terorismul şi securitatea, organizată la Madrid în perioada 8-11 martie 2005,

–       având în vedere raportul Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 27 aprilie 2006 „Uniţi împotriva terorismului: recomandări pentru o strategie globală împotriva terorismului” (A/60/825),

–      având în vedere raportul din 2005 al Grupului de lucru la nivel înalt privind ameninţările, provocările şi schimbarea al ONU şi raportul Secretarului General al ONU pentru reuniunea la nivel înalt privind reforma din 2005: „O mai mare libertate: dezvoltare, securitate şi drepturi umane pentru toţi”,

–      având în vedere Codul de conduită euro-mediteranean privind combaterea terorismului, adoptat la Reuniunea euro-mediteraneană la nivel înalt din 27-28 noiembrie 2005 de la Barcelona,

–      având în vedere declaraţiile UE-SUA privind lupta împotriva terorismului şi consolidarea cooperării reciproce privind neproliferarea şi combaterea terorismului din 26 iunie 2004 şi 20 iunie 2005, şi luând act, cu mare preocupare, de programul secret de detenţie al CIA pe care Preşedintele Bush l-a confirmat la 6 septembrie 2006,

–      având în vedere raportul Grupului de lucru la nivel înalt privind ameninţările, provocările şi schimbarea al ONU, „O lume mai sigură: responsabilitatea noastră comună”, din 2 decembrie 2004[1]_,

–      având în vedere foaia de parcurs pentru spaţiul comun de securitate externă dintre Uniunea Europeană şi Rusia, semnată la 10 mai 2005, cu ocazia celei de-a XV-a Reuniuni la nivel înalt UE-Rusia,

–      având în vedere Declaraţia Comună UE-ASEAN privind terorismul, semnată la 27 ianuarie 2003, cu ocazia celei de-a XIV-a Reuniuni ministeriale UE-ASEAN,

–      având în vedere Declaraţia comună UE-OUA privind terorismul, semnată în 2001,

–       având în vedere Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internaţional, adoptat la 17 iunie 1998 de Conferinţa diplomatică a plenipotenţiarilor a Organizaţiei Naţiunilor Unite,

–       având în vedere Comunicarea Comisiei privind „Prevenirea şi lupta împotriva finanţării terorismului prin coordonare consolidată la nivel naţional şi o mai mare transparenţă a sectorului non-profit”, care include şi o recomandare pentru statelor membre (MEMO/05/460, 1 decembrie 2005),

–       având în vedere Recomandarea sa din 7 iunie 2005 pentru Consiliul European şi Consiliul privind acţiunea UE împotriva terorismului[2],

–      având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–      având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe şi avizul Comisiei pentru dezvoltare şi al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţiei şi afaceri interne (A6-0441/2006),

A. întrucât terorismul internaţional (inclusiv ideologia acestuia) constituie, în prezent, una dintre cele mai mari ameninţări la adresa securităţii, a păcii, a stabilităţii şi a valorilor democratice ale comunităţii internaţionale şi, în special, o ameninţare directă la adresa cetăţenilor europeni, a statelor membre ale UE, a democraţiei şi a statului de drept, valori pe care este fondată Uniunea Europeană;

B. având în vedere natura diversă a terorismului, a organizaţiilor care practică terorismul, a statelor şi a agenţilor neguvernamentali care îl sponsorizează, îl finanţează şi îl practică în folos propriu; având în vedere de asemenea natura emergentă şi imprevizibilă a unui fenomen care presupune un simţ evident al oportunităţii (în special în cazul terorismului practicat de grupurile radicale care susţin că apără Islamul) şi necesitatea ca Uniunea Europeană să urmărească o politică proactivă (şi nu doar reactivă) pentru combaterea acestuia;

C. întrucât Europa, după ce a fost mai întâi o platformă pentru suport logistic, s-a transformat într-un obiect major al unor atacuri plănuite;

D. întrucât, conform Strategiei Europene de Securitate, lupta împotriva terorismului constituie o prioritate pentru Uniunea Europeană şi un element-cheie în acţiunea sa externă;

E. întrucât realizarea securităţii dincolo de graniţele UE ar trebui să se ghideze după principiile Doctrinei privind securitatea umană, stabilite în 2004 în cadrul „Raportului de la Barcelona al Grupului de studiu privind capacităţile de securitate ale Europei”, respectiv întâietatea acordată drepturilor omului, imperativele multilateralităţii, o abordare ascendentă, bazată pe cunoaşterea situaţiei locale, o concentrare regională şi stabilirea unei autorităţi politice clare şi legitime;

F. întrucât Uniunea Europeană are propria strategie pentru combaterea terorismului, care trebuie să fie integrată într-o strategie multilaterală şi să se bazeze ferm pe respectarea necondiţionată a drepturilor omului şi a principiilor care stau la baza statelor guvernate după principiul statului de drept; întrucât terorismul constituie întocmai un atac direct la adresa ambelor şi întrucât orice acţiune în afara acestui cadru constituie un eşec al democraţiei;

G. întrucât terorismul este întotdeauna criminal şi nejustificat, în orice împrejurări, de oricine şi în orice condiţii ar fi comis şi întrucât acesta nu poate fi folosit niciodată în îndeplinirea obiectivelor politice;

H. întrucât victimele terorismului sunt un punct de referinţă morală pentru societăţile noastre şi pentru democraţie şi întrucât autorităţile publice trebuie să le asculte vocea şi să se asigure că se ţine seama de ele de fiecare dată când sunt luate decizii în ceea ce priveşte combaterea celor care le transformă în protagonişti fără voia lor;

I. întrucât grupurile teroriste exploatează sărăcia extremă, încălcarea drepturilor omului şi a guvernării constituţionale, frustrarea colectivă, lipsa de acces la pregătire şi excluderea socială pentru a-şi aplica strategiile de captură şi infiltrare;

J. întrucât societăţile care suferă de niveluri ridicate de discriminare politică, socială, economică, etnică, religioasă şi de alte tipuri şi de lipsa democraţiei şi a drepturilor omului constituie un teren ideal pentru terorism;

K. întrucât, pentru a combate eficient terorismul, este necesară o cunoaştere detaliată a grupului terorist împotriva căruia se luptă, a ideologiei acelui grup şi a contextului social, politic, economic şi religios din care provine şi din care se hrănesc iniţiatorii şi partizanii săi;

L. întrucât trebuie să se întreprindă acţiuni specifice pentru a combate fiecare organizaţie teroristă, având în vedere faptul că fiecare are propriile sale obiective, organizare şi mod de operare şi întrucât trebuie să se întreprindă acţiuni specifice în special împotriva organizaţiei Al-Qaeda;

M. întrucât ameninţarea terorismului nu este restricţionată la anumite zone geografice şi întrucât organizaţiile teroriste trebuie se găsesc atât în afara cât şi în interiorul graniţelor noastre şi au oferit suficiente dovezi privind capacitatea lor de a organiza atacuri şi acte de violenţă pe orice continent şi împotriva mai multor ţări în mod simultan;

N. întrucât statele membre, în mod individual, dar şi Uniunea Europeană şi instituţiile sale au fost deja sau pot fi ţinte directe ale terorismului internaţional;

O. întrucât experienţele dureroase de până acum arată că statele membre nu pot face faţă cu succes, în mod individual, terorismului şi întrucât este de o importanţă fundamentală ca, pe de o parte, să existe o politică comună a Uniunii de combatere a terorismului, folosindu-se toate instrumentele şi resursele aflate la dispoziţia statelor guvernate după principiile statului de drept şi ale Uniunii şi, pe de altă parte, o cooperare internaţională eficientă şi controlată democratic în lupta împotriva terorismului internaţional;

P. întrucât cerinţele esenţiale într-o luptă eficientă împotriva terorismului constituie o consolidare a cooperării şi coordonării transatlantice şi aplicarea integrală a Declaraţiei UE-SUA din 2004 privind lupta împotriva terorismului, a Declaraţiei comune UE-USA din 20 iunie 2005 privind consolidarea cooperării reciproce în ceea ce priveşte neproliferarea şi combaterea terorismului şi a întregii Declaraţii UE-SUA publicate la 21 iunie 2006, la Reuniunea la nivel înalt de la Viena;

Q. întrucât lupta împotriva terorismului internaţional necesită o legătură puternică între aspectele interne şi cele externe de securitate şi întrucât UE trebuie să urmărească o abordare holistică, coerentă şi de unificare a tuturor pilonilor pentru această provocare;

R. conştient de faptul că dimensiunea globală a terorismului necesită un răspuns global, care să abordeze terorismul în toate dimensiunile sale, inclusiv aspectele de securitate, politice, economice, sociale şi culturale;

S. întrucât Uniunea Europeană este fondată pe un set de valori exprimate, de exemplu, de criteriile de la Copenhaga, şi aceste valori trebuie să fie promovate în întreaga lume ca fiind sigura cale de prevenire a terorismului pe termen lung;

T. conştient că dimensiunile interne şi externe ale luptei împotriva terorismului sunt legate şi inseparabile;

U. întrucât prevenirea, şi prin urmare nevoia de examinare exhaustivă a rapoartelor serviciilor secrete, sunt elemente de bază în lupta împotriva terorismului, aşa cum a fost evidenţiat de unele atacuri care au avut loc în mod repetat;

V. întrucât, pentru ca acţiunile Uniunii în lupta împotriva terorismului să fie eficiente, cooperarea strânsă şi schimbul consolidat de informaţii între instituţiile Uniunii, statele membre şi serviciile secrete ale acestora, precum şi agenţiile specializate ale Uniunii (ca Europol şi Eurojust) sunt vitale;

W. întrucât Coordonatorul antiterorism al Uniunii are un rol esenţial de jucat şi trebuie să primească mai multe competenţe şi resurse;

X. întrucât Uniunea trebuie să dezvolte o politică de prevenire, protecţie şi reprimare proactivă şi nu reactivă pentru a combate eficient terorismul internaţional;

Y. întrucât, pentru a fi eficientă, lupta împotriva terorismului internaţional şi a ideologiei sale trebuie să se bazeze pe convingerea reală şi hotărârea în cadrul Uniunii şi al statelor membre şi să se bazeze pe un public conştient şi bine informat;

Z. întrucât statele membre nu trebuie să amâne aplicarea tuturor angajamentelor asociate cu lupta împotriva terorismului, bazate pe cooperarea împotriva terorismului, atât în interiorul Uniunii cât şi la nivel internaţional;

AA. convins fiind că defăimarea oricărei culturi, civilizaţii sau religii în numele combaterii terorismului este o greşeală care poate avea efecte contraproductive;

BB. întrucât musulmanii se numără printre victimele terorismului islamist, care este legat de conflictele inerente din cadrul lumii musulmane şi de luptele pentru putere şi resurse, inclusiv petrol,

Principiile fundamentale ale dimensiunii externe a luptei împotriva terorismului internaţional

1. sprijină nevoia unui obiectiv strategic în combaterea terorismului la nivel mondial, respectând drepturile omului, cu obiectivul final de a realiza o Uniune Europeană mai sigură şi de a le permite cetăţenilor săi să se bucure de o zonă de adevărată libertate, securitate şi justiţie; împărtăşeşte punctul de vedere al Consiliului conform căruia, lăsând deoparte alte forme de terorism, cea mai gravă ameninţare pentru Europa în acest moment este reprezentată de grupările radicale violente care susţin că apără Islamul, precum reţeaua criminală Al Qaeda şi grupările care sunt afiliate la aceasta sau sunt inspirate de ideologia sa;

2. evidenţiază necesitatea ca Uniunea Europeană, statele sale membre şi ţările partenere să-şi fondeze strategia globală împotriva terorismului pe principiile fundamentale care servesc, de asemenea, drept ghid pentru acţiunile Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe un dialog constructiv şi serios între popoare şi naţiuni ca şi între culturi, religii şi civilizaţii, ţinând seama de percepţiile şi preocupările fiecăruia şi pe respectarea legislaţiei internaţionale;

3. îşi exprimă regretul pentru eşecul Reuniunii mondiale la nivel înalt a ONU din 2005 de a ajunge la un acord asupra unei definiţii complete a terorismului şi subliniază nevoia de a ajunge la o definiţie general acceptată a terorismului internaţional; prin urmare, solicită Consiliului să adopte o poziţie comună care să stabilească o definiţie terorismului pe baza Deciziei-cadru a Consiliului 2002/475/JHA din 13 iunie June 2002[3] şi ţinând seama de definiţia propusă de Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Kofi Annan;

4. subliniază necesitatea urgentă de a aplica corect şi integral toate măsurile politice adoptate la cel mai înalt nivel politic în Strategia Uniunii Europene împotriva terorismului, Planul de acţiune şi Strategia pentru combaterea radicalizării şi a recrutării pentru terorism, astfel încât mecanismele şi propunerile ambiţioase stabilite în aceste documente să ducă cât mai curând la măsuri practice specifice şi eficiente pentru combaterea terorismului;

5. salută recenta adoptare de către Adunarea Generală a Strategiei Globale a Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva terorismului şi a Planului de acţiune anexat; subliniază necesitatea de a combate terorismul în toate formele şi expresiile sale, cu toate mijloacele disponibile, conform Cartei ONU reflectate în Rezoluţia Consiliului de Securitate 1624(2005); îşi exprimă preocuparea pentru întârzierea adoptării convenţiei mondiale asupra terorismului internaţional; încurajează instituţiile Uniunii Europene şi ale diverselor state membre să continue să lucreze neîncetat pentru atingerea unui consens internaţional care să permită, pe de o parte, adoptarea convenţiei mondiale şi, pe de altă parte, aplicarea eficientă a măsurilor stabilite în Strategia şi Planul de acţiune menţionate mai sus;

6. regretă faptul că, în ciuda evidentei ameninţări teroriste, unele state membre nu au semnat şi/sau ratificat încă unele din cele 16 instrumente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului; observă că până în prezent numai două ţări au ratificat 13 convenţii şi alte 78 de ţări au ratificat ori s-au alăturat la 12 dintre acestea; consideră deosebit de îngrijorător faptul că 33 de alte ţări au ratificat sau s-au alăturat la numai 6 sau chiar mai puţine dintre convenţiile internaţionale;

7. invită acele state membre ale Uniunii Europene şi partenerii lor care nu au făcut acest lucru, să adopte rapid legislaţia naţională necesară pentru aplicarea activă a acestor convenţii şi să informeze organismele relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite despre aceasta în timp util;

8. recomandă Uniunii Europene ca, în acţiunile sale externe, să utilizeze mijloace adecvate pentru a încuraja ţările să devină părţi la toate instrumentele universale împotriva terorismului şi să adopte, dacă este cazul, legislaţia internă necesară pentru aplicarea prevederilor acestor convenţii şi protocoale, beneficiind şi de experienţa tehnică din partea ONU;

9. evidenţiază faptul că acţiunea externă a Uniunii Europene de combatere a terorismului internaţional ar trebui să fie îndreptată în primul rând spre prevenire, pentru a asigura faptul că grupările radicale sau extremiste, ca şi statele, nu recurg la terorism şi nu sprijină terorismul ca strategie de atingere a obiectivelor lor; îndeamnă statele membre să dobândească o capacitate instituţională mai mare pentru combaterea terorismului; consideră că, în linii mari, obiectivele legate de prevenire, stabilite în Strategia Uniunii Europene împotriva terorismului sunt în concordanţă cu acest obiectiv;

10. invită ţările cu care UE a început negocieri de aderare sau care şi-au exprimat intenţia de a adera la UE să ia măsuri imediate pentru a descuraja organizaţiile naţionaliste şi fanatice care se opun direct principiilor democratice ale Uniunii şi care instigă la animozităţi şi ură rasială;

11. reiterează nevoia permanentă de a transmite mesajul că terorismul este inacceptabil şi nejustificat de către toţi actorii guvernamentali şi neguvernamentali, în toate împrejurările şi în toate culturile, indiferent de considerentele politice, filozofice, ideologice, rasiale, etnice, religioase sau de orice altă natură pe care le pot invoca pentru a justifica terorismul şi pentru a elimina toţi factorii care pot fi exploataţi de terorişti, precum dezumanizarea victimelor, declanşarea şi persistenţa conflictelor violente, proasta guvernare, lipsa de drepturi civile şi încălcarea drepturilor omului, discriminarea etnică şi religioasă, excluderea politică şi marginalizarea socio-economică;

12. consideră că este, de asemenea, fundamental ca acţiunile externe ale Uniunii Europene pentru combaterea terorismului, pe lângă conformitatea cu jurisprudenţa incidentă a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, ar trebui să încerce să împiedice accesul teroriştilor la mijloace de organizare a atacurilor lor, de exemplu lipsindu-i de oportunitatea de a călători, de a avea acces la mijloacele de informare şi de a face prozeliţi, de a folosi Internetul pentru a-şi atinge scopurile, de a primi sprijin financiar, de a se angaja în spălarea de bani, de a avea acces la arme, fie că sunt convenţionale, nucleare, biologice, chimice sau radiologice şi de a-şi atinge uşor obiectivele şi a-şi îndeplini ţelurile;

13. consideră că măsurile protective cuprinse în Strategia Uniunii Europene împotriva terorismului sunt în conformitate cu acest obiectiv, dar eficienţa lor reală variază mult şi că există diverse alte opţiuni în ceea ce priveşte acţiunea externă a Uniunii;

14. reiterează necesitatea de a lupta împotriva fluxului de capital ilegal şi a spălării banilor în cadrul Uniunii (prin aplicarea Directivei 2005/60/CE din decembrie 2007) şi în orice alt loc şi de a exercita un control efectiv asupra diverselor grupări islamiste;

15. observă că statele au o obligaţie de a manifesta vigilenţă şi recomandă să se folosească hotărât toate instrumentele pentru a obstrucţiona orice încălcare a acelei obligaţii internaţionale, aflate la dispoziţia Uniunii în acţiunile sale externe, pentru a face ţările care susţin grupările teroriste şi care organizează, finanţează, încurajează sau susţin activităţi teroriste prin orice mijloace să pună capăt acestui lucru, dacă este necesar, prin impunerea de sancţiuni sau prin măsuri coercitive;

16. susţine fără rezerve dezvoltarea capacităţii statelor de a preveni terorismul prin promovarea principiului statului de drept, respectarea drepturilor omului şi înfiinţarea de sisteme de justiţie penală eficiente, ca şi prin promovarea unei educaţii de înaltă calitate, a toleranţei religioase şi culturale; în acest scop, îndeamnă toate statele din cadrul comunităţii internaţionale să se asigure că incitarea la comiterea de acte teroriste este pedepsită prin lege şi să prevină un astfel de comportament, aşa cum se cere în Strategia globală a ONU împotriva terorismului (60/288), care a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 septembrie 2006;

17. consideră că dezvoltarea unei capacităţi preventive necesită, de asemenea, ca statele membre să se opună direct finanţării organizaţiilor teroriste prin mijloace pragmatice, să se străduiască să asigure că transportul se face în condiţii de siguranţă (aşa cum se stipulează în Programul European pentru Protecţia Infrastructurilor Critice (EPCIP)), să folosească toate posibilităţile oferite de Internet pentru a combate terorismul, a îmbunătăţi protecţia potenţialelor ţinte ale terorismului şi capacitatea de a răspunde la atacuri, precum şi să îmbunătăţească capacitatea de a-i împiedica pe terorişti să cumpere arme convenţionale sau nucleare, biologice, chimice sau materiale radiologice;

18. evidenţiază necesitatea de continua apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în lupta împotriva terorismului prin intermediul instrumentelor internaţionale disponibile, ţinând seama de faptul că drepturile omului sunt o valoare universală şi o parte integrantă a acţiunii europene externe, dar şi de faptul că încălcarea lor compromite clar lupta împotriva terorismului şi constituie o încălcare a democraţiei; consideră, prin urmare, că numai instrumentele eficiente utilizate în lupta împotriva terorismului sunt mijloace legale şi că toate activităţile care scapă de sub supravegherea internaţională independentă, precum extrădările extraordinare şi închisorile care funcţionează în afara cadrului legal internaţional, trebuie să fie interzise de legislaţia internaţională;

19. consideră că este esenţial să existe suficiente resurse umane şi bugetare disponibile pentru combaterea terorismului; susţine diversele propuneri ale Comisiei în acest sens; propune ca, în cazul unei operaţiuni ESPD de combatere a terorismului, costurile comune să fie suportate de bugetul Uniunii Europene; susţine crearea unui fond internaţional care să ofere asistenţă economică statelor cu resurse mai scăzute pentru a-şi putea asuma cu succes responsabilităţile pe care le au în lupta împotriva terorismului;

20. atrage atenţia asupra faptului că dezvoltarea unei abordări comune în administrarea frontierelor externe ale Uniunii Europene ar putea constitui un element al luptei împotriva terorismului şi prin urmare este preocupat de faptul că echipamentul tehnic aflat la dispoziţia autorităţilor responsabile de controlul frontierelor nu este la un standard înalt uniform;

21. subliniază rolul crucial al societăţii civile şi al ONG-urilor în promovarea înţelegerii între culturi şi religii prin intermediul unui dialog constructiv;

22. consideră că este esenţial să se dezvolte un dialog intercultural şi alte măsuri de consolidare a încrederii în interiorul şi în afara UE, prima cerinţă fiind să se ajungă la o înţelegere comună a conceptului de „dialog intercultural” în interiorul UE; mai mult, consideră că este, de asemenea, esenţial să se examineze factorii care contribuie la radicalizarea şi recrutarea musulmanilor în interiorul şi în afara Europei;

Mijloacele aflate la dispoziţia Uniunii Europene în domeniul acţiunii sale externe de combatere a terorismului

23. evidenţiază natura multiplă a reacţiilor disponibile pentru Uniunea Europeană în domeniul acţiunii externe de combatere a terorismului şi necesitatea ca statele membre să unifice şi să utilizeze în mod coerent instrumentele lor politice, preventive şi represive, cooperarea poliţiei şi a justiţiei, a serviciilor secrete şi a comunicaţiilor şi toate celelalte tipuri de reacţii solicitate şi sprijinite de Naţiunile Unite şi care fac parte dintr-o strategie multilaterală;

24. reiterează, prin urmare, propunerea sa de a face politica antiteroristă a Uniunii mai coerentă şi mai efectivă, în relaţiile sale cu terţe ţări prin:

(a)  consolidarea dialogului politic în acest sens, în special cu acele ţări cu care Uniunea Europeană şi/sau statele sale membre au încheiat sau negociază acorduri de asociere sau de cooperare,

(b)  sprijinul politic şi comercial şi ajutorul pentru dezvoltare acordat ţărilor islamice moderate, atât în privinţa luptei împotriva terorismului cât şi pentru reformele sociale, politice şi economice aplicate în acele ţări;

(c)  ridicarea pe o nouă treaptă a dialogului şi a cooperării în lupta împotriva terorismului cu partenerii majori ai Uniunii (Israel, Japonia, Australia, Canada, Rusia etc.) şi, în mod special, cu Statele Unite, care reprezintă prima linie în lupta împotriva terorismului, fără afectarea nivelului de protecţie a drepturilor omului în nicio împrejurare;

(d)  promovarea consensului internaţional pentru adoptarea Convenţiei mondiale privind terorismul internaţional şi dezvoltarea Strategiei împotriva terorismului adoptată de Adunarea Generală,

(e)  cerinţa ca toate ţările terţe cu care Uniunea întreţine relaţii să semneze şi să ratifice cele 16 instrumente universale ale Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului ca şi Protocolul opţional la Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante,

(f)  aplicarea strictă a clauzei antiterorism ca şi aplicarea clauzei drepturilor omului inclusă în acordurile cu ţări terţe, fără modificări „ad hoc” care să le îndepărteze de la substanţa lor,

(g)  întreruperea relaţiilor politice şi comerciale cu statele care persistă în neîndeplinirea obligaţiilor lor faţă de Comisia Naţiunilor Unite împotriva terorismului,

(h)  stabilirea unui Cod de conduită interinstituţional pentru relaţiile externe ale Uniunii, propus de Parlamentul European încă din 2002,

(i)  consolidarea cooperării cu organizaţiile regionale şi internaţionale care joacă un rol-cheie în menţinerea păcii şi a securităţii mondiale, în primul rând Naţiunile Unite (în special Consiliul de securitate şi Comisia sa împotriva terorismului şi Oficiul Naţiunilor Unite privind Drogurile şi Criminalitatea) OSCE, Consiliul Europei şi NATO,

(j)  promovarea şi aplicarea strictă a Rezoluţiei Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1540 (2004), pentru a împiedica actorii neguvernamentali şi statele care nu fac parte din Tratatul de neproliferare a armelor nucleare să cumpere arme nucleare, chimice sau biologice, în urmărirea strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă pentru dezvoltarea şi susţinerea noilor iniţiative privind dezarmarea nucleară şi revitalizarea Conferinţei ONU privind dezarmarea,

(k)  ridicarea pe o treaptă superioară a cooperării în ce priveşte schimbul de informaţii şi cooperarea între serviciile de securitate şi serviciile secrete, inclusiv serviciile secrete militare şi autorităţile poliţieneşti, judiciare şi vamale ale statelor membre, inclusiv cu SitCen, Frontex, Europol, Interpol şi Eurojust şi diversele autorităţi competente la nivel european, Coordonatorul pentru politici antiteroriste Gijs De Vries şi Comisarul responsabil pentru justiţie, libertate şi securitate, Franco Frattini; întărirea protocoalelor de securitate şi a interoperabilităţii prin menţinerea activităţilor serviciilor secrete şi a agenţiilor de aplicare a legii strict separate, aşa cum se stipulează în numeroase constituţii naţionale şi cu condiţia să se asigure supravegherea parlamentară şi judiciară,

(l)  organizarea de reuniuni regulate (cel puţin o dată pe an), cu participarea ministerelor corespunzătoare din statele membre, a Comisarului responsabil pentru justiţie, libertate şi securitate, a Coordonatorului pentru politici antiteroriste al Uniunii şi a şefilor Europol, Eurojust, SitCen şi Frontex, şi care să fie dedicate exclusiv subiectului combaterii terorismului internaţional;

(m)  promovarea unui consens mondial privind nevoia de a pune capăt serviciilor bancare off-shore şi altor forme de paradisuri fiscale opace, folosite de terorişti pentru a masca tranzacţiile financiare;

(n)  implementarea Protocolului privind armele de foc şi a Programului de acţiune al ONU privind armele mici şi uşoare;

(o)  consolidarea unităţii militare împotriva terorismului prin pregătire şi alte măsuri;

(p)  o creştere a competenţelor Europol pentru asigurarea faptului că rolul pe care acesta îl joacă în lupta împotriva terorismului este unul eficient;

(q)  consolidarea cooperării cu Statele Unite în ceea ce priveşte schimbul de informaţii şi cooperarea între serviciile secrete şi de securitate ca şi între autorităţile poliţieneşti, judiciare şi vamale;

(r)  consolidarea cooperării forţelor speciale ale statelor membre cu cele ale ţărilor terţe;

25. se felicită pentru diversele iniţiative pentru promovarea dialogului, a toleranţei şi înţelegerii între diferite culturi, civilizaţii şi religii; consideră ideea de creare a unei „cetăţenii euro-mediteraneene" un exemplu de iniţiativă largă şi concretă care poate ajuta la dezvoltarea a diverse viziuni privind viitorul comun al regiunii;

26. evidenţiază necesitatea unei mai mari cooperări şi coordonări cu Statele Unite în lupta împotriva terorismului internaţional, punând accentul pe necesitatea protejării principiilor fundamentale privind drepturile omului;

27. evidenţiază necesitatea creşterii competenţelor şi a resurselor disponibile pentru Coordonatorul pentru politici antiteroriste al UE (cu o referire specială la resursele neadecvate care îi sunt puse la dispoziţie), pentru ca munca să poată avea un impact mai mare şi o mai mare vizibilitate;

28. invită Comisia şi Consiliul, pentru a face Curtea Penală Internaţională (CPI) mai acceptabilă şi mai realistă, să includă actele de terorism în jurisdicţia acesteia, deoarece acestea constituie crime împotriva umanităţii;

29. invită Consiliul, Comisia şi guvernele statelor membre să întreprindă acţiuni practice eficiente în urmărirea interzicerii organizaţiilor teroriste;

30. consideră că este esenţial să se încurajeze o mai mare stabilitate în afara Uniunii, prin folosirea tuturor instrumentelor disponibile, a programelor şi a mijloacelor în limita acţiunii externe, inclusiv:

(a)  noul instrument de stabilitate, care trebuie să ofere o nouă bază juridică pentru ajutorul pe termen lung în domeniul luptei împotriva terorismului, a neproliferării armelor de distrugere în masă, a luptei împotriva crimei organizate, a dezarmării convenţionale şi a securităţii umane; reaminteşte declaraţia prezentată de Comisie privind măsurile împotriva terorii, anexată la instrumentul de stabilitate, în care Comisia afirmă că măsurile împotriva terorismului finanţate de acel instrument vor respecta obligaţiile privind drepturile omului şi legislaţia umanitară legată de acestea şi Comisia va monitoriza conformitatea din partea ţărilor destinatare;

(b) sprijinul, după ce acest instrument intră în vigoare, acordat strategiei de întrajutorare elaborată de Comisie pentru a ajuta ţările terţe să facă faţă ameninţării teroriste, atât prin programele Politicii europene de vecinătate (ENPI), instrumentul pentru stabilitate cât şi prin canalizarea asistenţei împotriva terorismului în toate programele sale de asistenţă, conform solicitării Consiliului European;

(c) extinderea strategiei menţionate în toate domeniile de acţiune externă ale Uniunii şi la toate programele majore de ajutor pentru dezvoltare, cu excepţia celor pentru ajutor umanitar, care prin natura lor sunt necondiţionate;

(d) întărirea folosirii mecanismului de reacţie rapidă militară şi civilă;

(e) Consiliul şi Comisia trebuie să se asigure că atenţia faţă de victimele terorismului devine o piatră de hotar în politica Uniunii din acest domeniu, aceasta dându-le siguranţa că sunt ascultate, informate şi că primesc toată asistenţa;

(f) crearea unui oficiu similar în contextul noii Strategii a ONU împotriva terorismului, menit să ofere asistenţă tuturor victimelor terorismului, indiferent de cetăţenia lor;

31. invită Comisia să prezinte cât mai curând cu putinţă un comunicat care să stabilească programele de asistenţă existente şi mecanismele pentru a reduce şi a face faţă ameninţărilor la adresa securităţii Uniunii şi a cetăţenilor, inclusiv, în special, propunerile şi recomandările de îmbunătăţire a eficienţei şi coerenţei programelor de asistenţă ale Uniunii;

32. invită statele membre să contribuie mai mult la o evaluare integrată a ameninţării la scară comunitară, prin creşterea fluxului de informaţii către Centrul Situaţional al Secretariatului Consiliului UE; invită statele membre să mărească numărul personalului şi resursele puse la dispoziţia Centrului Situaţional şi să utilizeze mai mult evaluările unice combinate ale terorismului, care includ informaţii privind ameninţările externe şi informaţii de la serviciile interne de securitate şi EUROPOL;

33. recomandă adoptarea măsurilor care să conducă la stabilirea unei noi formaţiuni a Consiliului, incluzând miniştri de afaceri externe şi miniştri de interne, atunci când se discută despre lupta împotriva terorismului;

34. recomandă aplicarea prevederilor Tratatului UE privind PESC aplicate în lupta împotriva terorismului şi a Declaraţiei privind lupta împotriva terorismului care a fost adoptată de Consiliul European din 25 martie 2004, a Planului de acţiune adoptat de Consiliul European din 21 septembrie 2001 şi a Strategiei împotriva terorismului, care a fost adoptată de Consiliul European la reuniunea sa din 14-15 decembrie 2005, prin adoptarea de măsuri precum:

(a)  elaborarea comună a planurilor de contingenţă pentru a face eficientă clauza de solidaritate pentru asistenţă reciprocă care a fost adoptată de Consiliul European din 25 martie 2004,

(b)  utilizarea, acolo unde este necesar, a operaţiunilor specifice militare sau poliţieneşti în baza PESC, ca parte a reacţiei Uniunii la terorism,

(c)  adaptarea la noile sarcini ale cooperării permanente structurate şi ale unităţilor de luptă prevăzute în Protocolul 23,

(d)  abrogarea regulii de unanimitate privind unele domenii ale cooperării judiciare şi poliţieneşti în probleme penale;

Controlul parlamentar al luptei împotriva terorismului de către instituţiile Uniunii

35. subliniază importanţa vitală a prevenirii în lupta împotriva terorismului internaţional şi necesitatea de a schimba în timp real, cu celelalte state membre şi instituţiile Uniunii, toate informaţiile obţinute prin sisteme de informaţii eficiente şi demne de încredere şi pentru o evaluare riguroasă şi profesională a rapoartelor redactate de diverse servicii secrete şi de poliţie;

36. solicită Consiliului ca Acordul interinstituţional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European şi Consiliu, privind informaţiile sensibile ale Consiliului în domeniul politicii de securitate şi apărare[4] să fie revizuit şi actualizat pentru a îmbunătăţi sistemul actual de transmitere a informaţiilor secrete şi pentru a garanta transmiterea către Parlamentul European a tuturor informaţiilor disponibile legate de lupta împotriva terorismului internaţional, asigurarea faptului că în nicio împrejurare nu vor fi refuzate informaţii care, în sfera internă, sunt sau au fost sau ar trebui să fie transmise parlamentelor naţionale de către guvernele respective ale statelor membre sau organizaţiile internaţionale din care fac parte;

37. invită Consiliul să nu se limiteze la raportul său anual privind PESC pentru a descrie activităţile Uniunii în domeniul luptei împotriva terorismului ci, pe baza articolului 21 din Tratatul Uniunii Europene, să consulte cu adevărat Parlamentul European în ceea ce priveşte principalele aspecte şi opţiunile de bază ale acestei lupte, care constituie o prioritate în cadrul Strategiei Europene de Securitate, a acţiunii externe a Uniunii şi a PESC în întregime; consideră este indispensabil ca acesta să fie informat şi consultat în cazul unui atac terorist la scară mare, atunci când este necesar, prin Comitetul special prevăzut în Acordul instituţional menţionat mai sus din 20 noiembrie 2002;

38. consideră că dialogul politic la nivel înalt privind lupta împotriva terorismului, care aduce Parlamentul European, Comisia şi Consiliul împreună o dată la şase luni, pentru a fi un bun exemplu privind posibilităţile disponibile pentru cooperarea interinstituţională indispensabilă în lupta împotriva terorismului; propune ca aceste reuniuni să aibă loc cel puţin trimestrial şi ca Delegaţia Parlamentului European să cuprindă şi preşedinţii comisiilor permanente pentru cele trei domenii principale de acţiune externă (afaceri externe, comerţ internaţional şi dezvoltare şi cooperare);

39. solicită ca rapoartele elaborate de Centrul Situaţional (SitCen) al Consiliului Uniunii să fie transmise regulat Parlamentului European, dacă este necesar, conform modalităţilor prevăzute în Acordul interinstituţional menţionat mai sus;

40. consideră că este de o importanţă fundamentală ca Parlamentul European să fie implicat îndeaproape în mecanismul de implementare a clauzei de solidaritate (a cărei introducere a fost aprobată de Consiliul European pe 25 martie 2004), în special în cazuri în care deciziile adoptate au implicaţii în ceea ce priveşte PESC;

41. invită Comisia şi Coordonatorul pentru politici antiteroriste al Uniunii să prezinte un raport anual Parlamentului European privind activităţile lor în lupta împotriva terorismului şi să ţină seama de observaţiile şi recomandările Parlamentului asupra acestui domeniu;

42. invită încă o dată Consiliul să informeze Parlamentul privind actualizarea regulată a Poziţiei comune a Consiliului 2001/931/CFSP din 27 decembrie 2001 privind aplicarea măsurilor specifice de combatere a terorismului[5] (lista grupurilor şi organizaţiilor teroriste) şi privind evoluţiile de după 2001;

43. se angajează să stabilească un dialog consolidat cu parlamentele naţionale privind lupta împotriva terorismului, cu un accent special pe garantarea controlului parlamentar comun al activităţilor diverselor servicii de securitate şi servicii secrete, dat fiind faptul că, în calitatea sa de reprezentat al popoarelor Uniunii Europene, îi revine Parlamentului European sarcina de a exercita un control public şi transparent asupra măsurilor adoptate de Uniune în legătură cu lupta împotriva terorismului, inclusiv activităţile Coordonatorului pentru politici antiteroriste al Uniunii şi diversele organisme dedicate acestei sarcini;

44. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizaţiei Naţiunilor Unite şi agenţiilor sale specializate.

• [1]  A/59/565
• [2]  JO C 124, 25.5.2006, p. 241.
• [3]  JO L 164, 22.6.2002, p. 3.
• [4]  JO C 298, 30.11.2002, p. 1.
• [5]  JO L 344, 28.12.2001, p. 93.

EXPUNERE DE MOTIVE

La lucha contra el terrorismo se ganará en el terreno de los valores o no se ganará.

El terrorismo internacional es hoy el más peligroso reto a los valores universales del ciudadano, el mayor riesgo para la paz y la estabilidad de las sociedades abiertas, la amenaza más inmediata para la libertad, seguridad y la dignidad del hombre.

Pero a diferencia de las décadas anteriores a la caída del telón de acero, ahora no nos enfrentamos a un enemigo reconocible e identificado, geográficamente determinado, frente al que se pueden establecer reglas y defensas claras y con quien se puede tener canales de comunicación. Ahora el enemigo es invisible, frecuentemente indeterminado, difuso, sin claros Estados de referencia, aunque existan Estados sospechosos, omnipresente, que está fuera y dentro de nuestras fronteras, pero que sin embargo posee armas convencionales, financiación irregular y tiene o puede tener armas de destrucción masiva y crear un pánico total y paralizante.

Esta es una razón añadida para que la estrategia antiterrorista deba ser global, multilateral y basada en el sistema de Naciones Unidas. Toda respuesta unilateral, ajena al derecho internacional, por poderoso que sea el país que la ejercite, está condenada al fracaso. En la estrategia contraterrorista cobra un especial valor la adhesión de la política exterior y de seguridad de la UE (PESC) al multilateralismo eficaz y al respeto de la ONU.

La comunidad internacional no se ha puesto de acuerdo en una definición de terrorismo aceptada por todos, pero sí existe consenso en distinguir el derecho a ofrecer resistencia a la ocupación o a la lucha armada de liberación ante una tiranía y el terrorismo propiamente dicho. El terrorismo no tiene justificación. Tampoco es necesario discutir si los Estados pueden o no ser culpables de terrorismo, porque la utilización deliberada de los Estados de la fuerza de las armas contra la población civil ya está claramente prohibida por el derecho internacional. En todo caso, el terrorismo siempre es inaceptable y no se puede justificar invocando causa alguna.

Precisamente porque el terrorismo ataca e intenta destruir los fundamentos mismos y los valores básicos de la comunidad internacional que propugnan las Naciones Unidas, en la lucha contra éste fenómeno deben respetarse siempre los derechos humanos y los principios del Estado de Derecho. No sólo porque son principios inviolables y conquistas históricas que han costado mucho conseguir, sino precisamente porque es lo que quieren destruir los terroristas y si bajamos la guardia y sacrificamos esos valores o establecemos excepciones, estaremos dando una victoria a los terroristas y nos pondremos al mismo nivel que ellos.

El respeto de los derechos y libertades fundamentales no sólo son el límite sino la razón de ser de esta lucha. Cuando en alguna notoria ocasión, estos valores se han vulnerado en nombre de la lucha contra el terrorismo, el discurso y la filosofía del antiterrorismo se ha debilitado, ha perdido fuerza y autoridad moral y ha envalentonado a los sectores afines o simpatizantes de los terroristas, fomentando una mayor capacidad de reclutamiento y adhesiones por aquellos.

La limitación de los derechos fundamentales no produce más seguridad en la población sino más miedo. Y el miedo paraliza la acción, el miedo acobarda a la gente, el miedo es esterilizante. Necesitamos sociedades libres, seguras de sí mismas, con plenos derechos y decididas a derrotar con la ley al terrorismo. El miedo destruye las bases de esa sociedad. Una sociedad medrosa ya ha perdido de antemano la partida que pretende emprender.

"A la razón de la fuerza hay que oponer la fuerza de la razón" afirma acertadamente el escritor Juan Goytisolo. El terrorismo se combate con inteligencia, tenacidad y perseverancia, combinando adecuadamente acciones preventivas y represivas. Entre las primeras es imprescindible fortalecer los servicios de información e inteligencia de todos los países de la Unión Europea, coordinarse y cooperar mejor entre sí y con los organismos homólogos de terceros países, especialmente los EEUU. La experiencia del 11/S y el 11/M enseña que hay que prestar más atención y saber interpretar adecuadamente los informes sobre las actividades de los grupos y células terroristas "dormidos" para prevenir atentados. La UE debe ser consciente, y de ello tratamos y proponemos medidas en éste informe, que es preciso dotar de medios materiales y humanos a los citados servicios, atendiendo a su especialización y profesionalización.

Pero tanto las medidas preventivas como las represivas o policiales-judiciales deben contar con el apoyo activo de las opiniones públicas. Sensibilizar y movilizar a la población en contra del terrorismo ha demostrado ser un factor decisivo en la derrota de ciertos terrorismos, primero su derrota moral, su desprestigio y luego su derrota policial, su desarticulación. En los países europeos que han sufrido el zarpazo terrorista esa sensibilidad es mayor, pero sólo se logró al cabo de años. Es necesario que esa mentalización cunda también en las naciones que no han sufrido directamente el terrorismo, convencerlas que la amenaza es global y el peligro nos atañe a todos. En la acción exterior la Unión Europea debe también impulsar la sensibilización de países terceros en la lucha contra el terrorismo, no sólo a sus dirigentes sino a sus pueblos. Muchas veces la clase política, intelectual y mediática de los países musulmanes moderados no están cumpliendo esa misión de pedagogía y mentalización de sus opiniones públicas. Debemos ayudarles a que lo hagan.

Nos enfrentamos a fanáticos, integristas, dogmáticos, pero no a una religión ni creencia. Defendemos la independencia del hombre, de la sociedad y del Estado respecto a cualquier religión, pero respetamos a todas las religiones y filosofías.

Cuando hablamos de terrorismo internacional estamos pensando especialmente en el practicado por terroristas que se consideran a si mismos musulmanes y que dicen actuar en nombre de su Dios y en defensa del Islam. Pero cometeríamos un gravísimo error si sospecháramos siquiera que los musulmanes en su conjunto o un número significativo abrazan ese fanatismo y están dispuestos a hacerse terroristas. El Islam es una religión respetable y respetada en la que creen más de mil trescientos millones de personas en el mundo que viven, trabajan y oran pacíficamente. Es más, en Occidente se tiende a pensar que los grandes ataques terroristas se han producido en los EEUU o Europa, pero la mayoría de los grandes atentados, la gran mayoría de las víctimas mortales del terrorismo internacional se han producido en países musulmanes o han afectado a ciudadanos musulmanes. De ahí que tengamos que prevenir y combatir cuando se produce cualquier brote de islamofobia. Expresiones como "eje del mal" o el maniqueo de "buenos y malos", o el recurso a "Dios está conmigo", sólo favorecen a los extremistas de cualquier signo y contribuyen al fracaso de la lucha contra el terrorismo.

Es ese el sentido de la Alianza de Civilizaciones que lanzaran los primeros ministros de España y Turquía y que hiciera suyo las Naciones Unidas y en particular su Secretario General Kofi Annan y que hoy es apoyada por numerosos países del mundo. Otros prefieren llamarla alianza de valores o de culturas, pero su sentido es el mismo, oponerse al llamado choque de civilizaciones, propugnar el diálogo, la convivencia, el entendimiento y la tolerancia entre distintos pueblos y creencias. Fomentar los encuentros, intercambios y reuniones a todos los niveles para entre todos aislar a los violentos, hacer que su discurso no encuentre terreno abonado para sus fines.

Hay que combatir con firmeza al terrorismo, sus movimientos preparatorios y castigar con la ley a sus autores. Y paralelamente hay que actuar sobre el caldo de cultivo, de las mal llamadas causas, que lo hacen posible. Unos con razón y otros sin ella, muchos musulmanes se sienten humillados por lo que ellos perciben como prepotencia de Occidente. Conflictos endémicos como el que enfrenta a palestinos e israelíes, es una espina irritante en el cuerpo de la comunidad internacional, pero en especial en el del mundo islámico, como lo está siendo la violencia permanente en Irak desde la invasión o el conflicto de Chechenia. Millones de jóvenes musulmanes, también en el seno de países de la Unión Europea, se consideran excluidos y marginados pero rodeados de una riqueza muy cercana, viven sin esperanza en el futuro y por tanto pueden ser presas fáciles para el discurso "liberador y trascendente" del "yihadismo", que les ofrece una vida feliz y eterna en el más allá (incluso la palabra yihad tiene distintas acepciones en el Islam y no necesariamente implica guerra ni guerra santa, ni violencia). La Unión Europea debe desarrollar con más decisión y medios una política que logre hacer un sitio y un porvenir a esa juventud.

Hay quienes consideran las actitudes de diálogo y de prudencia como síntomas de cobardía y antesala de la rendición. Son, por el contrario, los instrumentos de la firmeza, de la ausencia de complejos, de la valentía moral. Los hechos son tozudos, cada vez que se ha impuesto el lenguaje bélico ("guerra total al terrorismo"), la exacerbación de las masas musulmanas, asaltos a embajadas occidentales, violencia contra ciudadanos europeos, se ha desencadenado con enorme virulencia.

Es precisamente la conciencia de que estamos sobre un volcán en erupción de consecuencias imprevisibles, lo que debe invitarnos a la sensatez y a la prudencia en nuestras actitudes y en nuestro discurso. Ni que decir tiene que la reacción ha sido en todos los casos desproporcionada e irracional en sus términos, pero ese es un motivo añadido para que extrememos la sensatez. La detención y puesta a disposición judicial de personas y células terroristas de los que se tienen indicios o pruebas de culpabilidad no despiertan en el mundo musulmán virulentas reacciones en contra y si, sin embargo entrever actitudes de satanización o desprecio del Islam en discursos de políticos o artículos en medios de comunicación.

Defendemos sin reservas la libertad de expresión, piedra angular de las sociedades libres y abiertas, y nos opondremos a cualquier medida represiva contra los medios de comunicación por parte de los poderes públicos. Tampoco recomendamos la autocensura, pero sí creemos que la libertad de expresión debe ejercerse con sentido de la responsabilidad y de la cordura por los que la ejercen a diario.

Una última reflexión, pero no menos importante, sobre un tema también recogido en la parte dispositiva de éste informe. En referencia a las víctimas del terrorismo, la experiencia demuestra que además de ser un acto de justicia y reparación, la atención a las víctimas y a sus familiares, la organización de asociaciones y fundaciones de víctimas cuya voz se haga oír en todas las instancias, constituye un vector muy importante en la estrategia contra el terrorismo y es una obligación de las instituciones de la UE prestarles asistencia y apoyo.

OPINIE MINORITARĂ

GUE/NGL Group

Adamos Adamou, André Brie, Jaromír Kohlíček,

Tobias Pflüger, Kyriacos Triantaphyllides

•       points out that the European Union has no strategy for combatting terrorism that differs from the war on terror; reaffirms that it "should be firmly based on the unconditional respect of human rights and of the principles underlying states governed by the rule of law";

•       points out that the European Union is lacking a clear definition of terrorism; state terrorism is not included neither the differentiation between terrrorists and political movements;

•       notes that the report does not address the root causes of terrorism which are mainly economic and social ones;

•       notes that the current strategy to fight terrorism has worsened the international security situation; Iraq and Afghanistan are two examples;

•       notices with regret that in the course of the current fight against terrorism - in particular "the war on terror" - war has been rehabilitated as a means of international politics which threatens our civilisation and democratic achievements;

•       criticises that the current strategy to fight terrorism is accelerating the militarization of internal and external affairs of the EU in the expense of human rights;

•       demands an end of the "war on terror" and the establishment of the full respect of human rights.

7.11.2006

à l'intention de la commission des affaires étrangères

sur la dimension extérieure de la lutte contre le terrorisme international

(2006/2032(INI))

Rapporteur pour avis: Alain Hutchinson

SUGGESTIONS

La commission du développement invite la commission des affaires étrangères, compétente au fond, à incorporer dans la proposition de résolution qu'elle adoptera les suggestions suivantes:

Définition du terrorisme

1.  demande au Conseil de l'UE de faire sienne officiellement, et le plus rapidement possible, dans le cadre d'une action commune, la définition du terrorisme proposée par le Groupe de personnalités de haut niveau des Nations unies sur les menaces, les défis et le changement, et approuvée par Kofi Annan, selon laquelle peut être qualifié de terrorisme "tout acte (...) commis dans l'intention de causer la mort ou des blessures graves à des civils ou à des non-combattants, qui a pour objet (...) d'intimider une population ou de contraindre un gouvernement ou une organisation internationale à accomplir un acte ou à s'abstenir de le faire";

2.  rappelle que cette définition du terrorisme proposée par les Nations unies présuppose que les règles du droit international concernant le "terrorisme d'État" sont suffisantes, que le droit de résister à une occupation ne peut pas impliquer le droit de tuer ou de mutiler délibérément des civils et que cette définition complète la liste des actes déjà proscrits par les conventions en vigueur, en garantissant en particulier que ce concept est clairement distingué de celui de guerre ou de conflit, et qu'il ne puisse être interprété de manière telle que la portée de la Déclaration universelle des droits de l'homme et des principes de liberté, de démocratie, d'égalité et de solidarité, tels qu'ils sont garantis par la Charte des droits fondamentaux de l'Union européenne, s'en trouve limitée;

3.  considère que, étant donné l'incapacité du sommet du millénaire de 2005 sur la réforme des Nations unies à adopter la proposition de définition du terrorisme ou la présomption absolue selon laquelle la coopération internationale doit servir à lutter contre le terrorisme, la dernière déclaration du Comité d'aide au développement (CAD) de l'OCDE en matière de lutte contre le terrorisme, en grande partie préparée à huis clos avec peu, sinon pas de consultation des intervenants non gouvernementaux œuvrant dans le domaine du développement, est de nature à compromettre les approches efficaces préconisées dans son document de référence précédent;

4.  demande à l'UE de fonder son action en matière de lutte contre le terrorisme sur la base d'analyses approfondies, transparentes et actualisées en permanence de la menace à laquelle sont réellement exposés tant les citoyens du Nord que ceux du Sud de la planète, afin notamment de prémunir les citoyens contre toute forme de manipulation de l'information et de développer et mettre en œuvre des réponses proportionnées à la menace identifiée;

Respect des droits de l'homme

5.  invite la Commission et le Conseil à inclure une clause relative à la démocratie et aux droits de l'homme dans tous les accords de l'UE avec des pays tiers, et à l'appliquer systématiquement sans admettre qu'une éventuelle "clause de lutte contre le terrorisme" affecte l'application de cette clause relative aux droits de l'homme et entraîne une tolérance accrue envers les violations des droits de la personne au nom de la lutte contre le terrorisme, comme cela a déjà été le cas dans les relations avec plusieurs pays en développement;

6.  considère qu'une stratégie de lutte contre le terrorisme respectueuse des droits de l'homme ne peut être poursuivie avec succès qu'à condition que le respect de ces droits fasse l'objet d'une attention permanente et d'une analyse systématique, au regard des conséquences directes et indirectes, de chaque mesure et instrument adopté dans le cadre de cette lutte, et que soit garanti pour les personnes affectées par des mesures antiterroristes le droit à un recours et à réparation;

7.  rappelle la déclaration de la Commission relative aux mesures antiterroristes, annexée à l'instrument de stabilité, par laquelle elle assure que toutes les mesures antiterroristes financées dans le cadre de cet instrument respecteront les obligations relatives aux droits humains et le droit humanitaire y afférent, et qu'elle contrôlera le respect de ces obligations par les pays bénéficiaires;

8.  demande aux États membres et à la Commission de veiller à ce que les stratégies visant à promouvoir la bonne gouvernance et à prévenir les conflits soient cohérentes, coordonnées, basées sur une approche multilatérale et compatibles avec les normes prescrites en matière de droits de l'homme;

9.  demande à l'UE de s'abstenir de véhiculer l'amalgame de plus en plus fréquemment opéré entre terrorisme et conflit, lequel permet déjà à certains pays du Sud de faciliter l'adoption et l'application de lois manifestement contraires au respect des droits de l'homme ainsi qu'aux objectifs définis dans le Consensus européen pour le développement[1];

10. souligne que, dans beaucoup de pays qui ont adopté des lois de sécurité musclées, les défenseurs des libertés civiles rappellent que l'État a déjà suffisamment de pouvoir en matière de sécurité publique pour combattre efficacement le terrorisme dans le cadre des conventions internationales et des instruments internationaux existants et demande à l'UE de veiller à ne pas instrumentaliser sa politique de coopération au développement au service de la poursuite d'objectifs qui ne sont pas les siens, tels que le renforcement de l'appareil militaire et policier ou le soutien à la répression de conflits internes;

11. invite l'UE à défendre, dans toutes les organisations internationales, le principe selon lequel les échanges d'informations doivent être subordonnés à l'existence d'autorités opérationnelles et indépendantes chargées de la protection des données, ainsi qu'à la reconnaissance des droits individuels plutôt que des droits des autorités de contrôle;

Efficacité de l'aide

12. rappelle ses recommandations contenues dans son rapport sur l'efficacité de la coopération européenne au développement et insiste particulièrement sur le fait que si l'on inclut, aux fins de la coopération au développement, une multitude d'objectifs qui ne sont qu'indirectement sinon en rien reliés à la stratégie définie par le Consensus européen pour le développement et la réalisation des objectifs du Millénaire pour le développement (OMD), pour lesquels l'ONU indique qu'une aide supplémentaire annuelle de 50 milliards USD est nécessaire, on accroît encore considérablement la difficulté d'agir efficacement contre la pauvreté;

13. demande à la Commission et aux États membres de poursuivre une politique antiterroriste soucieuse de ne pas compromettre les réponses apportées par la coopération européenne au développement dans l'élaboration et la mise en œuvre de stratégies visant à lutter efficacement contre la pauvreté et à prévenir des conflits violents de plus en plus prolongés, particulièrement en Afrique;

14. insiste pour que la réaction adoptée par l'UE face au terrorisme soit proportionnée et bien ciblée sur la lutte contre le terrorisme, en tenant notamment compte du fait que, jusqu'à preuve du contraire, les mesures les plus productives dans la lutte contre les nouvelles formes de terrorisme sont des services de renseignement et de police efficaces, autrement dit des activités légitimes mais ne relevant ni de la politique de coopération au développement ni de la lutte contre la pauvreté;

Financement de la lutte contre le terrorisme

15. regrette qu'à l'heure actuelle un grand nombre de mesures adoptées par les États membres et ne relevant pas directement d'une politique de réduction de la pauvreté des pays du Sud soient déjà comprises dans l'Aide publique au développement (APD), comme le financement de certains prêts ou d'investissements militaires;

16. considère qu'inclure dans l'APD des soutiens financiers à l'égard d'un éventail d'activités liées à la prévention et à la lutte contre le terrorisme ne ferait que compromettre plus encore la notion d'aide publique au développement et sa finalité première: l'élimination de la pauvreté;

17. insiste pour que tout programme de l'UE visant à développer la coopération en matière de lutte antiterroriste, de technologies de surveillance et d'échanges d'informations comporte une clause financière qui réserve une part du budget pour les questions relatives aux droits fondamentaux ainsi que pour une analyse d'impact ultérieure qui soit effectuée de manière indépendante;

18. insiste fermement auprès des États membres sur le fait que rien ne pourrait justifier de détourner l'aide attribuée aux pays qui se consacrent à la réduction de la pauvreté et à la réalisation des OMD au profit de pays engagés directement dans la guerre contre le terrorisme;

19. rappelle que les ressources financières supplémentaires dégagées via la mise en œuvre d'instruments financiers innovants ne peuvent remplacer les engagements déjà pris en terme d'APD et considère qu'une fois disponibles, ces ressources nouvelles ne pourraient servir à financer des mesures de prévention ou de lutte contre le terrorisme au détriment des mesures de lutte contre la pauvreté auxquelles elles doivent impérativement être destinées;

Relations avec les diasporas

20. demande à la Commission et aux États membres de veiller à ne pas stigmatiser certains groupes de personnes issues des différentes diasporas et vivant sur le territoire européen, en soutenant notamment les politiques de lutte contre la xénophobie et toute violation des droits de l'homme à l'égard des communautés d'immigrants et de réfugiés, ainsi que les projets d'aide au développement portés par des migrants ou des associations de migrants;

Médias

21. demande à l'UE de veiller à ce que les mesures prises en matière de lutte contre le terrorisme ne conduisent pas à restreindre les capacités des médias du Sud de traiter en toute indépendance des questions touchant les droits des populations pauvres et vulnérables, lesquelles informations constituent un élément essentiel pour la définition de l'aide concrète à apporter à ces pays.

PROCÉDURE

Titre	La dimension extérieure de la lutte contre le terrorisme international
Numéro de procédure	2006/2032(INI)
Commission compétente au fond	AFET
Avis émis par   Date de l'annonce en séance	DEVE 16.3.2006
Rapporteur pour avis   Date de la nomination	Alain Hutchinson 21.2.2006
Examen en commission	28.8.2006		2.10.2006
Date de l'adoption	6.11.2006
Résultat du vote final	+: –: 0:	13 1
Membres présents au moment du vote final	Margrietus van den Berg, Danutė Budreikaitė, Marie-Arlette Carlotti, Hélène Goudin, Maria Martens, Luisa Morgantini, Horst Posdorf, Feleknas Uca, Anna Záborská
Suppléant(s) présent(s) au moment du vote final	John Bowis, Fiona Hall, Alain Hutchinson, Jan Jerzy Kułakowski, Manolis Mavrommatis

• [1]       Déclaration conjointe du Conseil et des représentants des gouvernements des États membres réunis au sein du Conseil, du Parlement européen et de la Commission sur la politique de développement de l'Union européenne intitulée "Le consensus européen" (JO C 46 du 24.2.2006, p. 1).

AVIZUL COMISIEI PENTRU LIBERTĂŢI CIVILE, JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE (22.11.2006)

à l'intention de la commission des affaires étrangères

sur la dimension extérieure de la lutte contre le terrorisme international

(2006/2032(INI))

Rapporteur pour avis: Agustín Díaz de Mera García Consuegra

SUGGESTIONS

La commission des libertés civiles, de la justice et des affaires intérieures invite la commission des affaires étrangères, compétente au fond, à incorporer dans la proposition de résolution qu'elle adoptera les suggestions suivantes :

A.  recalling that the promotion of democracy, freedom, human rights, justice and security is a key part of the European Union´s external policy, to confirm that the fight against terrorism must be based on full respect for fundamental rights and rule of law principles, which is a key element in combating terrorism;

B.   A seguir haciendo de la lucha contra el terrorismo una prioridad de la Unión y un elemento clave de su acción exterior, y también a considerar el terrorismo, como una importante amenaza que pesa sobre los ciudadanos europeos y sobre la Democracia y el Estado de Derecho ;

C.  estime que, chaque fois que l'on a voulu, à l'intérieur de l'Union européenne, combattre le terrorisme en recourant à des pratiques extrajudiciaires, étrangères à la culture juridique de l'Union européenne, on a contribué à renforcer le terrorisme et son pouvoir de persuasion ;

D.  estime que les pratiques extrajudiciaires (restitutions extraordinaires) qui ont eu lieu sur le territoire de l'Union européenne ou qui ont pris pour cibles des citoyens européens ou résidant légitimement sur le territoire de l'UE doivent être considérées comme des actes inacceptables, étrangers à la culture juridique de l'Union européenne, qui ont contribué à affaiblir l'État de droit ;

E.   intégrer cette priorité interne et externe à tous les niveaux des relations avec les pays tiers et s'engager dans une lutte volontariste et préventive contre cette menace en renforçant la coopération opérationnelle entre les autorités judiciaires et policières, la lutte contre le blanchiment des capitaux et contre le financement du terrorisme, l'élimination de la pauvreté et de ses conséquences ainsi que la lutte contre l'endoctrinement et contre le prosélytisme, et en promouvant les droits fondamentaux et l'État de droit ;

F.   insister sur le fait que la solidarité internationale est absolument indispensable dans la lutte contre le terrorisme afin de priver ce dernier de ses bases idéologiques, financières, opérationnelles et logistiques; rappeler que la coopération internationale découle généralement de la perception du caractère commun de la menace et que, tant que certains pays considéreront que le terrorisme n'est pas leur affaire, la coopération internationale demeurera sans résultat ;

G.  to ensure that counter-terrorism measures are subject to full parliamentary scrutiny and judicial review;

H.  renforcer le dialogue politique approfondi avec les pays tiers, afin d'encourager l'adoption de mesures concrètes, et proposer systématiquement et dans une perspective mondiale, l'aide de l'UE dans ce domaine afin de permettre à ces pays de mieux gérer le phénomène dans toutes ses dimensions, tant au stade de la prévention qu'à celui de la gestion des conséquences, en leur garantissant une solidarité effective par le biais de plans d'urgence reposant sur des mécanismes d'aide concrète, rapide et efficace en cas d'attentats ;

I.    tenir tout particulièrement compte de l'expérience des victimes du terrorisme pour l'élaboration des stratégies de prévention et de lutte et donner la priorité aux actions de protection et de reconnaissance des victimes en gardant toujours présent à l'esprit que les terroristes commencent à perdre du terrain lorsque les victimes font connaître leur vérité et que la société les écoute ;

J.    examiner la possibilité de créer des hauts commissaires pour les victimes du terrorisme qui, conformément aux conclusions de l'Agenda de Madrid, défendraient les droits des victimes et contribueraient ainsi à ce que justice leur soit rendue, à ce qu'elles aient droit d'accès aux tribunaux comme il se doit et à ce qu'elles soient pleinement indemnisées ;

K.  faire valoir qu'à ce jour les Musulmans sont le groupe de victimes qui a payé le plus lourd tribut au terrorisme islamiste ;

L.   to link EU cooperation with third-country governments where necessary to the carrying-out of structural and institutional reforms that will calm and improve the political, economic and social situation and allow for a pluralist society, with a view to discrediting all use of violence;

M.  prendre la pleine mesure de la dimension pédagogique - en termes d'éducation interculturelle, de respect des valeurs d'autrui, de compréhension réciproque et de dialogue interreligieux - de la lutte contre le terrorisme, spécialement lorsque celui-ci se fonde, comme c'est souvent le cas, sur l'interprétation erronée, la déformation et la manipulation des textes et des faits historiques et religieux, et accorder une importance toute particulière, dans les diverses formes de coopération de l'UE, à la capacité de cette dernière à développer un système éducatif de base et à retirer tout appui financier aux organisations susceptibles de proférer et de légitimer tout message de haine, d'intolérance et de violence ;

N.  estime que le thème de la lutte contre le terrorisme ne doit ni ne peut être mêlé, de manière impropre, avec celui des différences religieuses ;

O.  déplorer vivement qu'une personne placée sur la liste des sanctions de l'ONU pour le financement du terrorisme (conformément à la résolution 1267/1999 du Conseil de Sécurité) n'a pratiquement aucune voie de recours ;

P.   proposer aux États membres et au Conseil d'examiner en profondeur l'influence éventuelle que peut avoir, dans certains cas, le financement, public ou privé, depuis des pays tiers, des activités éducatives et d'endoctrinement menées dans certaines mosquées situées sur le territoire européen, et d'évaluer leur incidence négative éventuelle sur la cohabitation et sur le respect de la dignité des personnes et de leurs droits fondamentaux ;

Q.  encourager les États à proposer des mesures qui, dans le respect le plus absolu de la liberté de religion et de la séparation de l'État et des confessions religieuses, favorisent une adéquation optimale entre l'éducation religieuse et les valeurs fondamentales de la cohabitation et du respect des cultures ;

R.   veiller à la cohérence de la politique antiterroriste communautaire avec la stratégie européenne de sécurité définie par le Conseil, grâce à un contrôle régulier des initiatives prises en la matière par les pays tiers dans le cadre de la coopération avec l'UE, et définir systématiquement la spécificité des menaces auxquelles sont confrontés les pays partenaires ;

S.   rationaliser, coordonner et également faciliter l'action des différents instruments à la disposition de l'UE (Europol, Eurojust, Frontex, Cepol, Sitcen) destinés à déceler et à empêcher les interconnexions entre le terrorisme et d'autres formes de criminalité organisée ;

T.   inviter les États membres à accorder une attention particulière à la promotion des relations interculturelles et au renforcement du dialogue interreligieux entre tous les membres de la société civile, afin d'améliorer la coexistence, la tolérance et la compréhension ;

U.  s'accorder sur la nécessité de mettre en œuvre une politique intérieure de l'UE, notamment en matière de lutte contre le terrorisme, afin de pouvoir mettre en œuvre une politique extérieure dans ce même domaine ;

V.  continuer à exiger la signature et la ratification par tous les États membres de toutes les conventions internationales et recommandations existantes en matière de lutte contre le terrorisme et exiger que tous les pays tiers avec lesquels l'UE entretient des liens fassent de même ;

W. se concentrer sur la prévention de la radicalisation en éliminant les causes premières du terrorisme et en mettant l'accent sur l'éducation, la citoyenneté, l'intégration sociale et la participation ;

X.  to stress that the worldwide promotion of democracy, the rule of law and human rights is the best defence against terrorism; to point out that the credibility of the message will be seriously undermined if these principles are not strictly adhered to.

EXPOSÉ DES MOTIFS

La lutte contre la menace terroriste, en ce qu'elle constitue une atteinte directe à la vie des personnes, aux droits de l'Homme et à la pluralité des sociétés démocratiques, est une priorité politique de l'Union européenne, et sa dimension extérieure n'a cessé de gagner en importance ces dernières années: la Stratégie européenne de sécurité et le Plan d'action (révisé) contre le terrorisme prennent bien en compte le fait que cette menace n'est pas circonscrite à des zones géographiques déterminées mais qu'elle s'appuie sur des réseaux internationaux et transfrontaliers, qui exigent une réponse globale mobilisant tous les instruments d'action, en particulier extérieurs, à la disposition de l'UE.

Compte tenu de la complexité de cette menace - et de la dimension nouvelle que lui apporte depuis quelques années le fondamentalisme extrémiste islamiste - l'UE a le devoir de conduire une politique qui, tout en restant parfaitement respectueuse des droits de l'Homme et des libertés fondamentales qui forment le socle de nos valeurs communes, mette tout en œuvre pour garantir aux citoyens européens le haut niveau de protection auquel leur donne droit l'article 29 du traité UE.

Cette obligation passe par le développement d'une politique volontariste et préventive, qui fait de la lutte contre le terrorisme une priorité dans toutes les formes de coopération - notamment policière, judiciaire et d'information - que l'UE entretient avec des pays tiers. Elle implique aussi d'intensifier un dialogue politique approfondi avec les pays tiers victimes et/ou avec les pays d'origine des terroristes, afin de permettre une meilleure gestion commune du phénomène, tant pour le prévenir que pour éventuellement en gérer efficacement les conséquences.

Il importe d'accentuer l'action sur le contrôle des structures, en particulier d'éducation, de recrutement et de financement, qui permettent l'élaboration, la diffusion et la propagation des messages de haine et d'intolérance et parfois encouragent le développement de la violence terroriste et lui apportent un appui logistique. Par conséquent, il serait bon de subordonner la contribution de l'UE dans le cadre de sa coopération extérieure à l'application de réformes structurelles et institutionnelles ayant pour objectif final de contribuer à discréditer complètement le recours au terrorisme et/ou à toute autre forme de violence et d'atteinte aux droits de l'Homme.

Il importe enfin d'inviter fermement les États membres qui ne l'ont pas encore fait, ainsi que les pays tiers, à signer et à ratifier les conventions et recommandations internationales en matière de lutte contre le terrorisme: le renforcement d'un cadre juridique commun est la meilleure garantie d'une efficacité accrue, dans le plein respect des libertés fondamentales consacrées par le droit international.

PROCÉDURE

Titre	Dimension extérieure de la lutte contre le terrorisme international
Numéro de procédure	2006/2032(INI)
Commission compétente au fond	AFET
Avis émis par   Date de l'annonce en séance	LIBE 16.2.2006
Coopération renforcée – date de l'annonce en séance
Rapporteur pour avis   Date de la nomination	Agustín Díaz de Mera García Consuegra 13.3.2006
Rapporteur pour avis remplacé
Examen en commission	6.11.2006		22.11.2006
Date de l'adoption	22.11.2006
Résultat du vote final	+: –: 0:	37 2 1
Membres présents au moment du vote final	Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Edit Bauer, Johannes Blokland, Mihael Brejc, Giusto Catania, Carlos Coelho, Fausto Correia, Panayiotis Demetriou, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Kinga Gál, Elly de Groen-Kouwenhoven, Lilli Gruber, Lívia Járóka, Timothy Kirkhope, Ewa Klamt, Magda Kósáné Kovács, Barbara Kudrycka, Romano Maria La Russa, Claude Moraes, Inger Segelström, Ioannis Varvitsiotis, Donato Tommaso Veraldi, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka
Suppléant(s) présent(s) au moment du vote final	Bárbara Dührkop Dührkop, Ignasi Guardans Cambó, Sophia in 't Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Vincent Peillon, Marie-Line Reynaud
Suppléant(s) (art. 178, par. 2) présent(s) au moment du vote final	Pilar Ayuso, Iratxe García Pérez, Esther Herranz García, Mary Honeyball, Antonio López-Istúriz White, Ana Mato Adrover, Manolis Mavrommatis, María Isabel Salinas García, Alejo Vidal-Quadras
Observations (données disponibles dans une seule langue)

PROCEDURĂ

Titlu	Dimensiunea externă a luptei împotriva terorismului internaţional
Numărul procedurii	2006/2032(INI)
Comisie competentă în fond   Data anunţării în plen a autorizării	AFET 16.2.2006
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare           Data anunţului în plen	LIBE 16.2.2006			DEVE 16.3.2006
Avize care nu au fost emise   Data deciziei
Cooperare consolidată   Data anunţului în plen
Raportor(i)   Data numirii	Luis Yañez-Barnuevo García 16.3.2006
Raportor(i) substituit(substituiţi)
Examinare în comisie	3.10.2006		21.11.2006
Data adoptării	23.11.2006
Rezultatul votului final	+ - 0	43 4 3
Membri titulari prezenţi la votul final	Panagiotis Beglitis, Bastiaan Belder, Elmar Brok, Philip Claeys, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Alfred Gomolka, Klaus Hänsch, Richard Howitt, Anna Ibrisagic, Helmut Kuhne, Vytautas Landsbergis, Francisco José Millán Mon, Pierre Moscovici, Tobias Pflüger, Mirosław Mariusz Piotrowski, Paweł Bartłomiej Piskorski, Bernd Posselt, Raül Romeva i Rueda, Jacek Emil Saryusz-Wolski, Gitte Seeberg, Marek Siwiec, István Szent-Iványi, Antonio Tajani, Charles Tannock, Paavo Väyrynen, Jan Marinus Wiersma, Luis Yañez-Barnuevo García, Josef Zieleniec
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Francisco Assis, Alexandra Dobolyi, Árpád Duka-Zólyomi, Carlo Fatuzzo, Kinga Gál, Gerardo Galeote, Milan Horáček, Jaromír Kohlíček, Alexander Lambsdorff, Jaime Mayor Oreja, Íñigo Méndez de Vigo, Doris Pack
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	Pilar Ayuso, Mihael Brejc, Pilar del Castillo Vera, Iratxe García Pérez, Esther Herranz García, Antonio López-Istúriz White, Marios Matsakis, Rosa Miguélez Ramos
Data depunerii	1.12.2006
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă)	...