RAPORT privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: o procedură de monitorizare sistematică şi riguroasă
12.2.2007 - (2005/2169(INI))
Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Raportor: Johannes Voggenhuber
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: o procedură de monitorizare sistematică şi riguroasă (2005/2169(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere comunicarea Comisiei privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei (COM(2005)0172),
– având în vedere articolele 6 şi 7 din Tratatul UE,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 7 decembrie 2000, la Nisa[1],
– având în vedere Tratatul constituţional semnat la Roma la 29 octombrie 2004, care include dispoziţiile Cartei drepturilor fundamentale, prin care li se conferă un caracter obligatoriu,
– având în vedere rezoluţia sa din 20 aprilie 2004 privind comunicarea Comisiei privind la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană: protejarea şi promovarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene[2],
– având în vedere rezoluţia sa din 26 mai 2005 pentru promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale: rolul instituţiilor naţionale şi europene, inclusiv al Agenţiei pentru drepturile fundamentale[3],
– având în vedere raportul anual 2005 privind situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, elaborat de reţeaua experţilor independenţi din Uniunea Europeană,
– având în vedere propunerea de regulament al Consiliului privind crearea unei agenţii pentru drepturile fundamentale a Uniunii Europene (COM(2005)0280 - 2005/0124(CNS)) şi propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a Agenţiei pentru drepturile fundamentale a Uniunii Europene să îşi exercite activitatea în domeniile prevăzute la titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană (COM(2005)0280 - 2005/0125(CNS)),
– având în vedere discursul lui José Manuel Barroso, în calitatea sa de Preşedinte desemnat al Comisiei Europene, în cursul şedinţei plenare a Parlamentului European din 17 noiembrie 2004,
– având în vedere articolele 45, 34 şi 91 din Regulamentul de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, precum şi avizul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0034/2007),
A. întrucât Uniunea se bazează pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale, precum şi pe principiul statului de drept şi că aceste principii sunt comune tuturor statelor membre (articolul 6 din Tratatul UE),
B. întrucât Parlamentul are o responsabilitate specifică în ceea ce priveşte aplicarea acestor drepturi, datorită faptului că este ales prin vot direct de toţi cetăţenii Uniunii,
C. întrucât această responsabilitate este mai mare decât în situaţia actuală a tratatelor:
- dreptul persoanelor de a se adresa direct unei instanţe europene rămâne foarte limitat[4],
- acţiunile colective („collective action“) nu sunt posibile,
- în mai multe domenii, chiar şi competenţele Curţii sunt limitate (a se vedea titlul IV din Tratatul CE şi articolul 35 din Tratatul UE) sau inexistente (al doilea pilon - titlul V din Tratatul UE[5]),
D. întrucât o procedură de verificare a compatibilităţii tuturor propunerilor legislative cu Carta drepturilor fundamentale se impune ca urmare a adoptării acesteia de către Parlament, Consiliu şi Comisie, precum şi de toate statele membrie, precum şi ca urmare a proclamării solemne în faţa tuturor cetăţenilor Uniunii la 7 decembrie 2000 la Nisa,
E. reamintind că domeniul efectiv de aplicare a drepturilor fundamentale, aşa cum reiese din aplicarea articolului 6 alineatul (2) din Tratatul UE, este şi astăzi rezultatul interpretării juridice, şi că legislatorul european ar trebui, de asemenea, să afirme clar cum trebuie interpretate aceste drepturi,
F. reamintind că, prin proclamarea Cartei drepturilor fundamentale, Parlamentul, Consiliul şi Comisia au fost de acord asupra definiţiilor acestor drepturi şi că, din motive evidente de coerenţă şi bună credinţă, trebuie să se refere la acastea la elaborarea documentelor legislative ale Uniunii, [a se vedea comunicarea sus-menţionată a Comisiei (COM(2005)0172)],
G. luând notă că, odată incluse în legislaţia Uniunii, drepturile descrise în Cartă, dobândesc un caracter obligatoriu prin intermediul legislaţiei europene fundamentale,
H. întrucât caracterul sistematic, meticulozitatea, obiectivitatea, deschiderea şi transparenţa procedurii de control a respectării drepturilor fundamentale în propunerile legislative sunt cu atât mai importante cu cât, din păcate, până acum Carta drepturilor fundamentale nu a avut nicio valoare juridică obligatorie; cu toate acestea, întrucât, totuşi, de-a lungul anilor, Carta drepturilor fundamentale a devenit un document de referinţă pentru instanţele europene, precum şi pentru Tribunalul de Primă Instanţă, pentru Curtea Europeană de Justiţie[6], pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, precum şi pentru numeroase curţi constituţionale,
I. întrucât legislatorul european, la evaluarea prealabilă a efectelor noii legislaţii europene asupra drepturilor fundamentale, trebuie să implice atât legislatorul naţional, cât şi societatea civilă, cercurile academice şi experienţa de specialitate a altor organizaţii internaţionale, cum ar fi Consiliul Europei şi Organizaţia Naţiunilor Unite; reamintind că legislatorul european ar favoriza astfel stabilirea unei culturi din ce în ce mai extinse a drepturilor fundamentale, cum s-a întâmplat deja în cazul elaborării anumitor acte legislative în domeniul protecţiei vieţii private, dreptului familiei şi dreptului la transparenţă,
J. întrucât propunerea Comisiei pentru a aprofunda şi a face mai cunoscută percepţia publică privind procedura de respectare a drepturilor fundamentale în propunerile legislative, utilizată încă din 2001, reprezintă un adevărat progres în intenţia sa de a pune în aplicare în Uniunea Europeană o adevărată „cultură a drepturilor fundamentale”,
K. întrucât această procedură are un caracter prea intern, criteriile sunt prea restrictive, iar rolul Parlamentului European este insuficient, precum şi faptul că propunerile de implicare a parlamentelor statelor naţionale, precum implicarea Camerei Lorzilor[7], au rămas la fel de ignorate ca şi dialogul constant necesar între instituţiile europene şi consultarea organizaţiilor independente, în vederea creşterii obiectivităţii,
L. întrucât pentru a pune în aplicare o adevarată „cultură a drepturilor fundamentale” în Uniunea Europeană, ar trebui să se înfiinţeze un sistem comun de control al drepturilor fundamentale, care ar trebui să implice Consiliul şi deciziile în domeniul cooperării interguvernamentale,
M. întrucât o adevărată „cultură a drepturilor fundamentale” constă nu numai în respectarea pasivă a regulilor, ci şi în promovarea activă a drepturilor fundamentale şi intervenţia în cazurile de încălcare sau de protecţie insuficientă a drepturilor fundamentale de către statele membre,
N. întrucât sistemul comun de control al drepturilor fundamentale trebuie să prevadă o dezbatere anuală la care să participe cele trei instituţii şi parlamentele naţionale, mai ales atunci când Parlamentul European face un bilanţ al progreselor şi problemelor în calea dezvoltării Uniunii Europene ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie,
O. întrucât cu prilejul această dezbatere ar prilejui verificarea următoarelor aspecte:
– raportul anual al viitoarei Agenţii pentru drepturile fundamentale,
– un raport specific al Comisiei în cadrul raportului său general privind aplicarea dreptului comunitar,
– un raport al Consiliului privind aspectele pe care le consideră semnificative în anul anterior referitor la respectarea drepturilor fundamentale în Uniune şi de către statele membre,
P. reamintind că, în cursul acestor dezbateri anuale, instituţiile ar trebui să se verifice oportunitatea revizuirii legislaţiilor care ar limita exercitarea libertăţilor din motive de siguranţă publică,
Q. întrucât existenţa închisorilor secrete şi a răpirilor realizate de CIA în cadrul luptei împotriva terorismului, explicaţiile întârziate şi lipsa cooperării din partea mai multor guverne, transmiterea de date privind zborurile sau datele bancare prin SWIFT, fără bază legală pot zdruncina încrederea tuturor cetăţenilor în ceea ce priveşte capacitatea şi voinţa instituţiilor europene de a proteja drepturile fundamentale şi de a pedepsi încălcările acestora,
1. reaminteşte datoria istorică de a crea, în cadrul „unei uniuni din ce în ce mai strânse” (articolul 1 din Tratatul UE) instrumente pentru libertate, pe lângă cele pentru siguranţă, dreptate, progres economic şi social;
2. subliniază necesitatea de a depăşi criza în procesul constituţional, de a păstra succesele deja obţinute şi de a conferi Cartei drepturilor fundamentale un caracter juridic obligatoriu;
3. salută propunerile Comisiei privind aprofundarea şi vizibilitatea mai mare a procedurii de respectare a drepturilor fundamentale în propunerile sale legislative, văzând aici un rezultat pozitiv al măsurilor ambiţioase anunţate în Parlament, la 17 noiembrie 2004, de Preşedintele Comisiei José Manuel Barroso privind protecţia drepturilor fundamentale, precum şi al grupului de lucru constituit de acesta în acest scop;
4. solicită Comisiei să facă procesul de monitorizare mai transparent şi să consulte actorii relevanţi din societatea civilă, mai ales aceia care sunt potenţial vizaţi de respectivele propuneri ale Comisiei;
5. subliniază ca un control „sistematic” propus de Comisie impune verificarea temeinică a fiecărei propuneri legislative şi argumentarea rezultatelor;
6. solicită Comisiei să verifice nu numai dacă propunerile legislative respectă Carta drepturilor fundamentale, ci şi dacă sunt respectate toate drepturile fundamentale din instrumentele de drept europene şi internaţionale implicate, precum şi drepturile rezultate din tradiţia constituţională a statelor membre, ca principii comune ale dreptului european;
7. subliniază că o monitorizare cu adevărat sistematică şi riguroasă a drepturilor fundamentale necesită mai mult decât căutarea exclusivă a unor posibile erori de drept la cântărirea libertăţii individului în raport cu cerinţele interesului comun, dincolo de aceasta fiind necesară o analiză politică pentru a identifica printre soluţiile diferite care nu conţin erori de drept, pe acelea care prezintă cel mai bun raport între obiective şi limitarea drepturilor fundamentale (optimizarea politică a drepturilor fundamentale);
8. consideră că este util ca monitorizarea să fie concentrată pe drepturile fundamentale specifice şi crede că este indispensabil ca acestea să fie numite explicit şi individual în considerente;
9. speră ca metodologia indicată, prin care Comisia intenţionează să aplice Carta drepturilor fundamentale în propunerile sale legislative, ar putea fi pusă în practică în cazuri concrete;
10. consideră că este foarte important ca un control sistematic intern al respectării drepturilor fundamentale în faza de elaborare a propunerilor legislative să facă obiectul unui raport în care respectarea acestor drepturi să se prezinte din punct de vedere juridic;
11. solicită Comisiei să revină asupra deciziei de a include în evaluarea efectelor dimensiunea drepturilor fundamentale în cele trei categorii existente – efecte economice, sociale şi de mediu – şi să creeze o categorie specifică „efecte asupra drepturilor fundamentale”, asfel asigurându-se că toate aspectele drepturilor fundamentale vor fi luate în considerare;
12. subliniază dreptul Comisiei de a-şi retrage propunerea înainte de aprobarea Consiliului, în cursul procedurii legislative comune, în cazul unor modificări care încalcă un drept fudamental;
13. refuză dreptul pe care şi-l rezervă Comisia , de a introduce o acţiune în anulare după „verificarea politică a fiecărui caz” şi subliniază precedenţa apărării drepturilor fundamentale şi a drepturilor la libertate în faţa oricărui considerent politic;
14. consideră că este necesar ca procedura pentru respectarea Cartei drepturilor fundamentale să se extindă asupra întregii proceduri legislative, precum şi asupra comitologiei, în vederea consolidării poziţiei Parlamentului, pentru a preciza rolul viitoarei Agenţii pentru drepturile fundamentale şi pentru a lua în considerare şi mai mult sprijinul acordat;
15. intenţionează în acest sens să modifice articolul 34 din Regulamentul său de procedură pentru a conferi Comisiei pentru libertăţi civile competeţa de verificare a efectelor propunerilor legislative, măsurilor şi dispoziţiilor relevante pentru drepturile fundamentale, precum şi articolele 91 şi 115 din Regulamentul său de procedură, pentru ca deciziile Parlamentului să poată aibă incidenţă şi în statele membre, pentru a putea face apel mai devreme la responsabilitatea sa, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Tratatul UE;
16. consideră că, în ciuda mecanismelor generale de consultare existente, este importantă o participare mai mare a organizaţiilor şi organismelor externe independente, care se preocupă de problemele legate de drepturile fundamentale; în acest scop, solicită Comisiei să prevadă un mecanism specific de consultare a acestor organizaţii şi organisme în cursul elaborării propunerilor legislative care au efecte asupra drepturilor fundamentale;
17. invită Consiliul să consolideze controlul sistematic al drepturilor fundamentale chiar şi în domeniul cooperării interguvernamentale, să publice rezultatele şi să se asigure de sprijinul Agenţiei pentru drepturile fundamentale;
18. reafirmă faptul că Parlamentul şi celelalte instituţii ale Uniunii Europene ar putea beneficia în cadrul procedurii legislative, în mod voluntar, de experienţa Agenţiei pentru drepturile fundamentale în domeniul drepturilor fundamentale, precum şi în cel al cooperării poliţieneşti şi judiciare;
19. reaminteşte faptul că nici tratatele, nici propunerea de regulament al Consiliului privind crearea unei Agenţii pentru drepturile fundamentela a Uniunii Europene nu oferă posibilitatea ca Parlamentul să ceară sprijinul Agenţiei în aplicarea articolului 7 din Tratatul UE; aşteapta de la viitoarea Agenţie pentru drepturile fundamentale şi de la Comisie să prevadă în cadrul multianual, precum şi programul de lucru anual, resursele financiare şi de personal necesare pentru a permite Agenţiei să răspundă cererilor Parlamentului de exercitare a competenţelor sale, în conformitate cu articolul 7 din Tratatul UE;
20. subliniază importanţa disponibilităţilor modalităţilor potrivite prin care cetăţenii şi instituţiile europene să fie informate şi lămurite în ceea ce priveşte controlul intern privind respectarea drepturilor fundamentale, printre altele prin rapoarte regulate în acest sens;
21. solicită parlamentelor statelor membre să verifice dacă toate deciziile şi măsurile corespund Cartei drepturilor fundamentale, mai ales cele în domeniile cooperării poliţieneşti şi judiciare şi în politica externă şi de securitate comună, pentru a asigura indivizibilitatea drepturilor fundamentale şi garantarea în toate politicile Uniunii a unei verificări sistematice şi aprofundate a drepturilor fundamentale;
22. solicită Consiliului şi Comisiei, în conformitate cu articolul 4 din Tratatul UE şi/sau articolele 200 şi 212 din Tratatul UE, să prezinte Parlamentului European şi parlamentelor naţionale un raport anual privind politica Uniunii în domeniul drepturilor fundamentale şi să intre într-un dialog sistematic, deschis şi permanent privind respectarea drepturilor fundamentale în Uniune;
23. invită Comisia şi Consiliul să informeze Parlamentul în ceea ce priveşte progresele rapoartelor elaborate de reţeaua experţilor naţionali;
24. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre, statelor în curs de aderare şi ţărilor candidate.
- [1] JO. C 364 din 18.12.2000, p. 1.
- [2] JO. C 104 E din 30.4.2004, p. 408.
- [3] JO. C 117 E din 18.5.2006, p. 242.
- [4] Decizia Curţii din 25. iulie 2002 în cazul C-50/00 P, Unión de Pequeños Agricultores împotriva Consiliului Uniunii Europene, Culegere. 2002, I-6677.
- [5] Decizia Tribunalului de Primă Instanţă din 7 iunie 2004 în cazul T-338/02, Segi şi alţii împotriva Consiliului Uniunii Europene, Culegere. 2004, II-1647.
- [6] Sentinţă a Curţii din 27 iunie 2006 în cazul C-540/03, Parlamentul European împotriva Consiliului Uniunii Europene pentru dreptul copiilor minori ai cetăţenilor din state terţe la reunirea familiei (Directiva 2003/86/CE).
- [7] Camera Lorzilor, Comisia UE, 16. Raport de şedinţă 2005-06, „Human Rights proofing EU Legislation“, 29 noiembrie 2005, alineatul (149).
STELLUNGNAHME DES AUSSCHUSSES FÜR KONSTITUTIONELLE FRAGEN (23.11.2006)
für den Ausschuss für bürgerliche Freiheiten, Justiz und Inneres
über die Achtung der Grundrechte-Charta in den Legislativvorschlâgen der Kommission : Vorgehensweise für eine systematische und rigorose Überwachung
Verfasser der Stellungnahme: Riccardo Ventre
VORSCHLÄGE
Der Ausschuss für konstitutionelle Fragen ersucht den federführenden Ausschuss für bürgerliche Freiheiten, Justiz und Inneres, folgende Vorschläge in seinen Entschließungsantrag zu übernehmen:
1. begrüßt den neuen Ansatz der Kommission im Bereich der Achtung der Grundrechte, der einen optimalen Ausgangspunkt darstellt, um einen besseren Schutz und größere Sichtbarkeit der Grundrechte in der Europäische Union zu gewährleisten;
2. hofft, dass das methodische Vorgehen, das die Kommission zur Berücksichtigung der Charta der Grundrechte der Europäischen Union bei ihren Rechtsetzungsvorschlägen an den Tag legen will, auch tatsächlich im konkreten Fall praktiziert wird;
3. hält es für begrüßenswert, dass die Kommission den Schutz der Grundrechte im Verlauf des gesamten Rechtsetzungsverfahrens beachten will; hebt jedoch hervor, dass die Beteiligung des Europäischen Parlaments als demokratisches Organ par excellence an den Verfahren zur Prüfung der Vereinbarkeit der Rechtsetzungsvorschläge mit den in der Charta verbürgten Rechten zu stärken ist;
4. hält eine größere Beteiligung seiner Ausschüsse an der Kontrolle der Vereinbarkeit der Rechtsetzungsvorschläge mit den Grundrechten für notwendig; schlägt insbesondere eine Änderung seiner Geschäftsordnung wie folgt vor,
- damit der für den Schutz der Grundrechte zuständige Ausschuss eine Abschätzung der Folgen aller Rechtsetzungsvorschläge der Kommission vornehmen kann, die geeignet sind, die in der Charta verankerten Rechte zu berühren;
- damit jedes Mal, wenn das Europäische Parlament bzw. einer seiner Ausschüsse im Laufe eines Legislativverfahrens ein Problem im Zusammenhang mit dem Schutz der Grundrechte zur Sprache bringt, diese Angelegenheit zur Überprüfung an den jeweils zuständigen Ausschuss überwiesen wird, wobei die hierzu erforderliche Koordinierung gewährleistet sein muss;
5. hält trotz des Vorhandenseins allgemeiner Konsultationsmechanismen eine größere Beteiligung der unabhängigen und externen Organisationen und Einrichtungen, die sich eigens mit Problemen im Zusammenhang mit den Grundrechten befassen, für wichtig; fordert daher die Kommission auf, einen spezifischen Mechanismus zur Konsultation dieser Einrichtungen bei der Ausarbeitung von Rechtsetzungsvorschlägen, die sich auf die Grundrechte auswirken, vorzusehen;
6. hält es für notwendig, dass die künftige Agentur für Grundrechte der Europäischen Union auf Antrag der betreffenden Einrichtungen damit befasst werden kann, Gutachten zu Fragen, die die Grundrechte betreffen und die bei der Ausarbeitung eines Rechtsetzungsvorschlags oder eines konkreten Rechtsetzungsverfahrens aufgeworfen werden, abzugeben;
7. hält es für überaus wichtig, dass die systematische interne Kontrolle der Achtung der Grundrechte in der Phase der Ausarbeitung von Legislativvorschlägen Gegenstand eines eigenen Berichts ist, in dem dargelegt wird, wie die Achtung dieser Rechte juristisch zu begründen ist;
8. hält es für außerordentlich wichtig, dass angemessene Modalitäten zur Verfügung stehen, mit denen die Bürger und die europäischen Institutionen über die interne Kontrolle der Achtung der Grundrechte informiert und aufgeklärt werden, u. a. durch regelmäßige diesbezügliche Berichte.
VERFAHREN
|
Titel |
Die Achtung der Grundrechte-Charta in den Legislativvorschlägen der Kommission : Vorgehensweise für eine systematische und rigorose Überwachung |
||||||
|
Verfahrensnummer |
|||||||
|
Federführender Ausschuss |
LIBE |
||||||
|
Stellungnahme von |
AFCO |
||||||
|
Verstärkte Zusammenarbeit – Datum der Bekanntgabe im Plenum |
|
||||||
|
Verfasser(in) der Stellungnahme |
Riccardo Ventre |
||||||
|
Ersetzte(r) Verfasser(in) der Stellungnahme: |
|
||||||
|
Prüfung im Ausschuss |
21.2.2006 |
20.3.2006 |
11.7.2006 |
22.11.2006 |
|
||
|
Datum der Annahme |
23.11.2006 |
||||||
|
Ergebnis der Schlussabstimmung |
+: –: 0: |
11 2 0 |
|||||
|
Zum Zeitpunkt der Schlussabstimmung anwesende Mitglieder |
Richard Corbett, Panayiotis Demetriou, Andrew Duff, Maria da Assunção Esteves, Ingo Friedrich, Daniel Hannan, Jo Leinen, Íñigo Méndez de Vigo, Marie-Line Reynaud, Alexander Stubb |
||||||
|
Zum Zeitpunkt der Schlussabstimmung anwesende Stellvertreter(innen) |
Ashley Mote, Gérard Onesta, Georgios Papastamkos |
||||||
|
Zum Zeitpunkt der Schlussabstimmung anwesende Stellv. (Art. 178 Abs. 2) |
|
||||||
|
Anmerkungen (Angaben nur in einer Sprache verfügbar) |
... |
||||||
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: o procedură de monitorizare sistematică şi riguroasă |
|||||||||||
|
Numărul procedurii |
||||||||||||
|
Comisia competentă în fond |
LIBE 29.9.2005 |
|||||||||||
|
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare |
AFCO 29.9.2005 |
|
|
|
|
|||||||
|
Avize care nu au fost emise |
|
|
|
|
|
|||||||
|
Cooperare consolidată |
|
|
|
|
|
|||||||
|
Raportor(i) |
Johannes Voggenhuber 12.7.2005 |
|
||||||||||
|
Raportor(i) substituit(substituiţi) |
|
|
||||||||||
|
Examinare în comisie |
4.10.2005 |
24.1.2006 |
22.2.2006 |
1.6.2006 |
22.11.2006 |
|||||||
|
Data adoptării |
1.2.2007 |
|||||||||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
37 6 0 |
||||||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Alexander Alvaro, Alfredo Antoniozzi, Edit Bauer, Mario Borghezio, Philip Bradbourn, Mihael Brejc, Michael Cashman, Mladen Petrov Chervenyakov, Carlos Coelho, Fausto Correia, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Konstantin Dimitrov, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Adeline Hazan, Jeanine Hennis-Plasschaert, Ewa Klamt, Roger Knapman, Magda Kósáné Kovács, Barbara Kudrycka, Henrik Lax, Kartika Tamara Liotard, Sarah Ludford, Dan Mihalache, Javier Moreno Sánchez, Martine Roure, Søren Bo Søndergaard, Inger Segelström, Károly Ferenc Szabó, Adina-Ioana Vălean, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Stefano Zappalà, Tatjana Ždanoka |
|||||||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Simon Busuttil, Giuseppe Castiglione, Genowefa Grabowska, Sophia in 't Veld, Tchetin Kazak, Marian-Jean Marinescu, Radu Podgorean, Eva-Britt Svensson, Johannes Voggenhuber |
|||||||||||
|
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final |
|
|||||||||||
|
Data depunerii |
12.2.2007 |
|||||||||||
|
Observaţii (date disponibile într-o singură limbă) |
|
|||||||||||