Procedură : 2006/2210(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0054/2007

Texte depuse :

A6-0054/2007

Dezbateri :

PV 24/04/2007 - 18
CRE 24/04/2007 - 18

Voturi :

PV 25/04/2007 - 11.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2007)0154

RAPORT     
PDF 193kWORD 158k
5.3.2007
PE 380.809v02-00 A6-0054/2007

privind o strategie tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale

(2006/2210(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară

Raportoare: Kartika Tamara Liotard

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 PROCEDURĂ

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind o strategie tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale

(2006/2210(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o strategie tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale” (COM(2003)0572),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale” (COM(2005)0670),

–   având în vedere revizuirea Strategiei pentru dezvoltare durabilă a UE (SDD UE) - o nouă strategie(1),

–   având în vedere Convenţia asupra biodiversităţii,

–   având în vedere Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului(2),

–   având în vedere articolele 2 şi 6 din Tratatul CE, care prevăd că trebuie incluse cerinţe de protecţie a mediului în diferitele sectoare ale politicii comunitare în vederea promovării unei dezvoltări durabile a activităţilor economice din punctul de vedere al mediului,

–   având în vedere articolul 174 din Tratatul CE,

–   având în vedere cel de-al şaselea Program comunitar de acţiune pentru mediu (PAM 6),(3)

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Dezvoltarea utilizării durabile a resurselor: o strategie tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor” (COM(2005)0666),

–   având în vedere rezoluţia sa din 5 iulie 2005 privind stimularea tehnologiilor pentru dezvoltare durabilă: un plan de acţiune în domeniul tehnologiilor ecologice pentru Uniunea Europeană(4),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0054/2006),

A. întrucât, în deceniile următoare, evoluţia demografică rapidă pe plan mondial va exercita o presiune şi mai mare asupra climei, resurselor naturale şi biodiversităţii şi întrucât această evoluţie este, de asemenea, legată de discrepanţele, în termeni de prosperitate, între ţările industrializate şi ţările în curs de dezvoltare;

B.  întrucât, din cauza creşterii rapide a populaţiei lumii, Pământul va număra până în 2010 cu 400 de milioane de oameni mai mult; întrucât, într-o lume în care interdependenţa este în creştere constantă, nu putem continua să producem şi să consumăm aşa cum o facem în prezent şi întrucât 15 500 de specii de plante şi de animale sunt puse în pericol în lumea întreagă; întrucât, în ultimele decenii, aproape toate tipurile de ecosisteme şi aproape toate speciile au suferit deja foarte mult şi întrucât apa potabilă este la rândul ei o resursă preţioasă supusă unei presiuni accentuate; întrucât criza mondială a apei reprezintă o ameninţare la adresa vieţii umane şi a dezvoltării durabile şi, în ultimă instanţă, şi la adresa păcii şi securităţii;

C. întrucât amprenta ecologică medie(5) pe plan mondial este în prezent de 2,2 hectare pe cap de locuitor, deşi aceasta nu ar trebui să depăşească 1,8 hectare pentru a rămâne în limitele biocapacităţii Pământului; întrucât, pe plan mondial, omul consumă cu 25% mai mult decât produce Pământul într-un an sau, cu alte cuvinte, Pământul are nevoie de un an şi trei luni pentru a produce ceea ce omul a consumat într-un singur an (2003) (Eco-raportul WWF din 2006);

D. întrucât, potrivit Raportului privind ecosistemele mileniului realizat de ONU în 2005 începând cu anii '60 s-a înregistrat un declin a două treimi din totalul ecosistemelor şi întrucât cererea de resurse naturale a crescut cu 70% pe parcursul aceleiaşi perioade;

E.  întrucât, potrivit Agenţiei Europene de Mediu, amprenta ecologică a Europei şi-a depăşit biocapacitatea în 1960 şi este în prezent de două ori mai mare decât propria biocapacitate; întrucât acest lucru nu este compatibil cu o dezvoltare durabilă echitabilă;

F.  întrucât faptul că, până la ora actuală, nu s-a estimat valoarea capitalului natural, în special a serviciilor ecosistemelor, reprezintă un impediment grav în eforturile generale de stabilire a unui cadru pentru utilizarea durabilă de resurse naturale;

G. întrucât interesele comerţului şi mediul înconjurător nu trebuie să fie în conflict; întrucât prosperitatea economică durabilă va fi totuşi posibilă în viitor doar într-un sistem de piaţă în care toate formele de capital, inclusiv capitalul natural, sunt preţuite la justa valoare, iar costurile daunelor cauzate sănătăţii umane şi mediului sunt integral incluse în preţurile produselor;

H. întrucât creşterea economică constantă în ţările în curs de dezvoltare va exercita o şi mai mare presiune asupra mediului;

I.   întrucât progresul înregistrat în domeniul know-how-ului şi tehnologiei este crucial pentru atingerea unui echilibru între creşterea economică, pe de o parte, şi durabilitatea ecologică, pe de altă parte;

J.   întrucât, în conformitate cu articolul 6 din tratat, întărit prin procesul de la Cardiff, cerinţele în materie de protecţie a mediului trebuie să fie integrate în definirea şi punerea în aplicare a politicii UE;

K. întrucât există o complementaritate redusă şi o coordonare insuficientă între diferitele foruri internaţionale responsabile cu dezvoltarea durabilă (Convenţia privind diversitatea biologică, Protocolul de la Kyoto, Convenţia pentru combaterea deşertificării etc.) şi, prin urmare, nu există instrumente pentru aplicarea acestor acorduri la nivel mondial;

L.  întrucât Strategia UE privind creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă(6), reafirmată cu ocazia Reuniunii la nivel înalt din primăvara 2005, acordă foarte mare prioritate utilizării mai durabile a resurselor naturale şi solicită UE să deschidă calea către un consum şi o producţie mai durabile în cadrul economiei globale;

M. având în vedere principiile directoare ale dezvoltării durabile adoptate de Consiliul European la 15-16 iunie 2006, care ar trebui să constituie baza dezvoltării durabile, în special acele principii privind calitatea vieţii şi solidaritatea dintre generaţii şi în interiorul acestora;

N. întrucât, în Comunicarea sa privind revizuirea Strategiei UE privind dezvoltarea durabilă – o platformă de acţiune (COM(2005)0658), Comisia declară că:

- UE şi statele membre trebuie să continue să investească în cercetare şi tehnologie pentru a găsi modalităţi noi de producţie şi consum, rentabile şi eficiente în ceea ce priveşte utilizarea resurselor;

- UE trebuie să se poziţioneze pe un loc de lider mondial în domeniul tehnologiilor eficiente din punct de vedere ecologic şi al economiei de energie, pentru a reduce nivelul ridicat de dependenţă de resursele naturale;

- UE trebuie să conserve capacitatea Pământului de a susţine viaţa în toată diversitatea ei, să respecte limitele resurselor naturale ale planetei şi să garanteze un nivel ridicat de protecţie şi de ameliorare a calităţii mediului;

- până în 2012, 12% din consumul de energie al statelor membre trebuie să provină din surse regenerabile;

- până în 2010, 21% din consumul de electricitate al statelor membre trebuie să provină din surse regenerabile;

O. întrucât, în iunie 2006, Consiliul European şi-a exprimat inter alia următoarele exigenţe cu privire la Noua strategie UE privind dezvoltarea durabilă:

- strategia UE privind utilizarea durabilă a resurselor naturale trebuie completată cu o serie de obiective şi măsuri la nivel comunitar;

- trebuie să se realizeze o utilizare mai eficientă a resurselor, pentru a reduce utilizarea globală a resurselor naturale neregenerabile, precum şi impactul utilizării materiilor prime asupra mediului, şi trebuie utilizate resurse naturale regenerabile, într-un ritm care să nu depăşească capacitatea lor de regenerare;

P.  întrucât cel de-al şaselea program de acţiune pentru mediu (PAM):

- stabileşte un program ale cărui obiective reiau priorităţile cheie ale Comunităţii, şi anume schimbările climatice, natura şi biodiversitatea, mediul, sănătatea publică şi calitatea vieţii, resursele naturale şi deşeurile;

- implică încurajarea efectuării de modificări la regimurile de subvenţii care au un impact negativ semnificativ asupra mediului şi care nu sunt compatibile cu dezvoltarea durabilă;

- declară că strategiile tematice trebuie să includă obiective şi calendare privind mediul relevante din punct de vedere calitativ şi cantitativ;

- şi solicită explicit, inter alia, o examinare a eficacităţii măsurilor politice şi a efectelor subvenţiilor în domeniul resurselor naturale şi a deşeurilor, precum şi stabilirea unor obiective specifice pentru eficientizarea resurselor şi reducerea utilizării acestora, astfel încât să se întrerupă legătura dintre creşterea economică şi impactul negativ al acesteia asupra mediului;

Q. întrucât anexa la documentul de strategie tematică arată că:

-     în cazul în care creşterea anuală a productivităţii resurselor este de 3%, iar creşterea economică se menţine şi ea la 3% pe an, utilizarea resurselor va fi mai mult sau mai puţin stabilă;

-    chiar dacă toate celelalte elemente sunt egale, stabilizarea utilizării materiilor prime nu va fi suficientă pentru a reduce impactul global al activităţii economice asupra mediului şi pentru a permite disocierea celor două elemente;

R.  întrucât în Rezoluţia sa din 16 noiembrie 2005 privind Victoria în lupta împotriva schimbării climatice planetare(7), Parlamentul European a afirmat că ţările dezvoltate trebuie să efectueze reduceri considerabile ale emisiilor, şi anume reduceri de 30% până în 2020 şi de 60-80% până în 2050;

S.  întrucât agricultura utilizează 50% din toate terenurile, consumă 30% din toată apa şi 20% din tot combustibilul;

T.  întrucât transporturile constituie sectorul cu creşterea cea mai rapidă în stadiul utilizării finale şi reprezintă 40% din toată energia utilizată în lume, aproximativ 40-80% din toată din poluarea atmosferică şi 28% din toate emisiile de CO2 din Europa;

U. întrucât o mai bună înţelegere a modului în care funcţionează sistemele naturale va deschide noi oportunităţi pentru sisteme de producţie şi de consum viabile din punct de vedere ecologic; întrucât există deja peste 2 000 de tehnologii brevetate inspirate din natură („biomimicry”);

V. întrucât unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite în 2000, era asigurarea unui mediu durabil înainte de 2015, prin integrarea dezvoltării durabile în programele şi politicile naţionale, stoparea pierderii de resurse naturale şi înjumătăţirea numărului de persoane care nu au acces la apă potabilă; întrucât până în 2020, condiţiile de trai a cel puţin 140 milioane de persoane care trăiesc în condiţii de mizerie trebuie ameliorate semnificativ;

W. întrucât, în fiecare an, circa 5-6 milioane de oameni, în mare parte copii, mor de boli cauzate de poluarea apei şi a aerului; întrucât 370 000 de decesuri premature sunt cauzate de poluarea atmosferică din Europa;

X. întrucât utilizarea durabilă a resurselor naturale este o condiţie sine qua non pentru prosperitate pe termen lung;

Y. întrucât utilizarea nedurabilă a resurselor naturale stă la baza majorităţii problemelor de mediu;

Z.  întrucât este necesară de urgenţă transformarea actualului sistem de producţie şi consum; întrucât principalul obiectiv este schimbarea consumului într-unul durabil şi aducerea proceselor de extragere a materiilor prime, a producţiei şi a proiectării produselor la un nivel cât mai apropiat de proiecte şi procesele naturale,

AA.     întrucât societatea depinde în primul rând de produse realizate dintr-o serie de materiale diferite, şi anume materiale biologice, minerale şi sintetice, care sunt adesea combinate pentru a produce materiale compuse şi întrucât aceste materiale trebuie utilizate şi manevrate astfel încât la sfârşitul perioadei lor de utilizare produsele să nu devină deşeuri inutilizabile;

AB.     întrucât mai buna gestionarea a resurselor naturale regenerabile, cum ar fi a rezervelor de peşte, a biodiversităţii, a apei, a aerului, a solului şi a atmosferei, şi evitarea exploatării excesive a acestora trebuie să aibă ca rezultat regenerarea, până cel târziu în 2015, a ecosistemelor marine afectate, în conformitate cu Planul de aplicare de la Johannesburg (2002)(8);

AC.     întrucât sistemul nostru industrial se alimentează din ecosisteme îndepărtate prin intermediul comerţului, adesea insensibil la degradarea acestora; Întrucât strategia privind resursele naturale trebuie aşadar să se bazeze pe aplicarea metodologiei privind amprenta ecologică, să aibă ca prim obiectiv reducerea amprentei ecologice a UE în lume, ocuparea unei poziţii de lider în acest sens şi încurajarea altor ţări nemembre ale UE să facă acelaşi lucru;

AD.     întrucât, până cel târziu în 2010, trebuie să se pună capăt pierderii biodiversităţii, în conformitate cu decizia adoptată cu ocazia Reuniunii la nivel înalt a ONU privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg din2002;

AE.     întrucât există discrepanţe majore între statele membre în ceea ce priveşte productivitatea resurselor; întrucât eliminarea doar a acestor discrepanţe ar însemna că productivitatea îmbunătăţită ar reduce cantitatea de resurse naturale utilizate şi, prin urmare, ar reduce presiunea exercitată asupra mediului şi ar ameliora competitivitatea statelor membre;

AF.     întrucât statele membre dezvoltate economic şi axate pe servicii au exportat o cantitate mare din energia lor şi din activităţile consumatoare de resurse naturale ţărilor mai puţin dezvoltate şi ţărilor nemembre ale UE; întrucât Comisia ar trebui să ia în considerare faptul că statele membre nu folosesc toate aceleaşi cantităţi de resurse naturale pentru a atinge aceeaşi rată de creştere economică;

AG.     întrucât Planul de aplicare de la Johannesburg (2002) prevedea, de asemenea, disocierea creşterii economice de degradarea mediului prin îmbunătăţirea eficacităţii şi durabilităţii utilizării resurselor şi proceselor de producţie şi prin reducerea degradării resurselor, a poluării şi a deşeurilor;

AH.     întrucât planul de acţiune al Uniunii Europene în domeniul tehnologiilor ecologice:

- subliniază faptul că o utilizare eficientă a resurselor şi a materialelor reduce costurile suportate de industrie şi gospodării, eliberând astfel resurse financiare şi reducând dependenţa economiei UE de resurse naturale insuficiente şi de pieţe foarte instabile;

- arată că resursele insuficiente cauzează adesea conflicte regionale în ţările în curs de dezvoltare;

- atrage atenţia asupra necesităţii de a promova tehnologii care servesc la prevenirea dezastrelor sau a activităţilor care ar putea avea ca efect distrugerea resurselor naturale sau deteriorarea acestora;

AI. întrucât punerea în aplicare a unei politici se poate realiza doar dacă opinia publică şi consumatorii sunt la rândul lor încurajaţi să îşi adapteze obiceiurile în materie de consum astfel încât să ţină seama de cerinţele impuse de mediu şi de sănătate,

1.  ia act de comunicarea Comisiei, dar regretă lipsa unei imagini clare a modului în care trebuie îndeplinit obiectivul general; consideră că aceasta trebuie considerată un prim pas într‑un proces care duce, în final, la crearea unei strategii cuprinzătoare privind utilizarea durabilă a resurselor naturale;

2.  consideră că platforma de acţiune a Comisiei privind examinarea strategiei de dezvoltare durabilă este prea prudentă şi limitată ca domeniu de aplicare şi că, în forma ei actuală, nu va fi capabilă să convingă publicul sau factorii decizionali politici să urmărească îndeplinirea obiectivelor cruciale pe care le propune;

3.  invită Comisia să stabilească, la nivel politic şi sectorial, obiective privind utilizarea eficientă a resurselor şi să accelereze lucrările referitoare la instrumentele adecvate în vederea menţinerii progreselor;

4.  constată cu regret că strategia tematică nu corespunde obiectivelor celui de‑al şaselea PAM; consideră că obiectivele celui de‑al şaselea PAM legate de utilizarea durabilă a resurselor naturale nu vor putea fi îndeplinite dacă nu vor fi eficientizate acţiunile concertate prezentate în strategia tematică; consideră că acest lucru se aplică în principal obiectivului de a asigura că utilizarea resurselor naturale şi impactul acesteia nu depăşesc capacitatea mediului;

5.  invită Uniunea Europeană să‑şi intensifice eforturile şi să adopte decizii pentru a deveni economia mondială cea mai eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor şi energiei; subliniază că realizarea acestor scopuri ar permite o independenţă mai mare şi ar garanta siguranţa aprovizionării cu resurse şi energie, precum şi o disociere a creşterii economice de exploatarea resurselor naturale;

6.  subliniază că poluarea, lipsa tot mai mare şi accesul tot mai dificil la resursele naturale şi la materiile prime reprezintă o ameninţare pentru conservarea biodiversităţii şi vor duce la creşterea preţurilor într‑o asemenea măsură, încât sistemele economice şi sociale ale Uniunii Europene şi ale ţărilor terţe se vor destabiliza, mai mult sau mai puţin în totalitate, şi vor apărea riscuri de conflicte; îndeamnă Comisia şi Uniunea Europeană să răspundă într‑un mod adecvat situaţiei;

7.  consideră că, deşi în unele domenii sunt necesare date mai specifice, aceasta nu ar trebuie să reprezinte o scuză pentru amânarea luării unor măsuri care să asigure utilizarea durabilă a resurselor naturale; în plus, constată că informaţiile disponibile în prezent sunt suficiente pentru a se întreprinde o acţiune concretă în sensul îmbunătăţirii consumului durabil al resurselor naturale;

8.  subliniază obiectivele esenţiale ale utilizării durabile a resurselor naturale, printre care un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii publice, disponibilitatea resurselor naturale pentru generaţiile viitoare, contribuţia la stabilitatea şi prosperitatea sistemului nostru economic şi social şi limitarea utilizării resurselor în vederea reducerii şi stabilizării impactului acesteia asupra mediului;

9.  consideră că Parlamentul, opinia publică europeană şi mediul ar trebui să fie luate în serios de către Comisie, pe care o invită să stabilească obiective şi calendare obligatorii privind resursele naturale, având în vedere:

     (a) elaborarea şi punerea în aplicare a celor mai bune practici pentru fiecare lanţ de producţie,

     (b) obţinerea unei reduceri a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puţin 30% până în 2020 şi de 80% până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990;

10. încurajează Comisia să stabilească cele mai bune practici pentru principalele categorii de produse, începând cu primele zece (identificate de Comisie), operaţie ce trebuie finalizată în trei ani. Centrul de date pentru resurse naturale (propus în strategia tematică) este responsabil cu stabilirea celor mai bune practici;

11. încurajează Comisia să propună politici comunitare care să urmărească:

 promovarea interacţiunii între părţile interesate şi punerea în aplicare a analizelor privind ciclul de viaţă şi/sau a altor metode între întreprinderi, precum şi furnizarea de informaţii la cerere,

 stabilirea unor obiective în materie de emisii de CO2 la nivel naţional sau de sector;

12. consideră că strategia ar trebui să includă orientări care să explice măsurile necesare pentru anumite sectoare şi modificările care se impun pentru ca politicile aplicate să permită o utilizare durabilă sau mai eficientă a resurselor;

13. consideră că, prin amânarea luării unor măsuri concrete, UE îşi va pierde poziţia competitivă în materie de inovaţie şi comerţ în ceea ce priveşte noile tehnologii ecoeficiente;

14. consideră că Uniunea Europeană ar trebui să preia conducerea în căutarea de soluţii inovatoare şi în promovarea utilizării mai eficiente a resurselor şi că ar trebui să‑şi propună să devină lider mondial în materie de tehnologii ecoeficiente; constată că piaţa produselor durabile va trebui să se dezvolte pentru a putea răspunde cererii tot mai mari, a unei clase de mijloc aflate în rapidă creştere, de produse şi servicii de larg consum care să respecte capacitatea mediului la nivel regional şi global;

15. salută recunoaşterea de către Comisie a faptului că politica privind utilizarea durabilă a resurselor naturale s‑a dovedit a fi până acum neadecvată;

16. recunoaşte că eforturile care vizează utilizarea durabilă a resurselor naturale reprezintă un proces de durată, dar consideră că termenul de 25 de ani propus în comunicarea Comisiei este prea lung;

17. salută axarea Comisiei pe noţiunea de ciclu de viaţă în comunicarea sa şi o încurajează să continue pe această cale şi să adopte măsuri politice concrete;

18. subliniază că eforturile din domeniul cercetării şi dezvoltării trebuie să urmărească o mai bună înţelegere a felului în care funcţionează sistemele naturale, astfel încât sistemele de producţie şi consum să poată fi structurate cu respectarea cerinţelor biologice şi, prin aceasta, să îmbunătăţească productivitatea resurselor şi să scadă poluarea;

19. consideră utilă înfiinţarea unui Centru de date european înainte de 2008, dacă misiunea acestuia este să evalueze periodic şi să optimizeze indicatorii cunoscuţi şi, în acelaşi timp, să stabilească alţi noi indicatori care să faciliteze realizarea imediată a obiectivului de a reduce cât mai mult posibil impactul utilizării resurselor naturale asupra mediului şi sănătăţii;

20. nu împărtăşeşte opinia Comisiei conform căreia, în prezent, nu se cunosc indicatori care să permită includerea în strategia tematică a unor obiective specifice, clare şi delimitate în timp; constată că printre indicatorii cunoscuţi se numără PIB (produsul intern brut), AMD (aportul material direct) şi CMI (consumul material intern); este de părere că şi alţi indicatori, la fel de disponibili şi detaliaţi ca şi cei menţionaţi mai sus, ar putea fi legaţi de diverse aspecte privind calitatea vieţii, precum sănătatea publică, integrarea socială, sensibilizarea socială faţă de procedurile decizionale şi „amprenta” mediului; provocarea ar fi îmbunătăţirea calităţii vieţii prin îndeplinirea unor obiective mai imateriale cu sprijinul tehnologiilor informaţiei şi comunicării şi, în general, al unor tehnologii cu mai puţine cerinţe, reducându-se astfel presiunea asupra resurselor naturale;

21. propune efectuarea de către Comisie, în termen de trei ani, a unei evaluări privind posibilităţile şi instrumentele de disociere a utilizării resurselor naturale de creşterea economică; consideră că strategia revizuită ar trebui să includă aceste instrumente de disociere şi că acest demers ar trebui extins şi la revizuirea politicilor existente;

22. subliniază nevoia de a completa indicatorul PIB, insistând pe aspectele calitative ale creşterii, şi de a crea, în cadrul acestui proces, o metodologie specifică prin care să se atribuie o valoare capitalului natural;

23. consideră că, dacă pe lângă reducerea utilizării resurselor naturale, se apelează şi la o opţiune alternativă, trebuie stabilit mai întâi impactul ecologic al acestei alternative;

24. invită UE să se asigure că toate instrumentele şi toată legislaţia comunitară contribuie la nivel general la conservarea resurselor naturale şi la realizarea dezvoltării durabile atât în UE, cât şi în ţările din afara ei, fapt care ar trebui să se reflecte, de asemenea, în fondurile şi în politica sa de asistenţă;

25. consideră că este important să fie luată în discuţie nu numai utilizarea comunitară (utilizarea pe teritoriul UE) a resurselor naturale, ci şi importurile de resurse din ţările terţe; consideră inacceptabil ca reducerea utilizării resurselor comunitare să fie compensată de importuri de resurse din afara Comunităţii;

26. subliniază nevoia de a găsi o soluţie pentru lipsurile evidente ale modelului economic actual în ceea ce priveşte valoarea atribuită serviciilor de gestionare a ecosistemului şi de a prezenta un cadru politic care să acorde prioritate utilizării eficiente a resurselor şi sistemelor de producţie structurate progresiv în conformitate cu cerinţele biologice;

27. consideră că, până în 2030, utilizarea resurselor neregenerabile primare în UE trebuie redusă de patru ori; altfel spus, până în 2030 trebuie înjumătăţită utilizarea resurselor naturale, concomitent cu creşterea prosperităţii la scară mondială; constată că pot fi utilizaţi următorii indicatori: CMT (cererea materială totală), AMD (aportul material direct) şi CMD (consumul material direct); constată că aceşti indicatori permit măsurarea cantităţii de resurse folosite într-o economie şi că, împărţind PIB-ul la aceşti indicatori, se poate determina productivitatea resurselor naturale utilizate;

28. admite că, în prezent, există foarte puţini indicatori de impact recunoscuţi la scară largă ca fiind capabili să măsoare progresele reducerii impactului ecologic al utilizării resurselor, aşa-numitul indicator de ecoeficienţă; consideră că aceşti indicatori trebuie stabiliţi cât mai repede posibil, până în 2008 cel târziu şi că, în acest sens, trebuie susţinută în mod activ dezvoltarea în continuare a „consumului material ponderat din punct de vedere ecologic (CME)”;

29. consideră că, pentru a se reduce utilizarea resurselor care deteriorează mediul, se pot folosi unele instrumente şi subvenţii, în special de natură fiscală, mai ales printr-o realocare a subvenţiilor şi o reducere etapizată, dar rapidă, a oricăror subvenţii acordate activităţilor nedurabile, precum şi prin susţinerea introducerii de ecotaxe; eliminarea subvenţiilor dăunătoare acordate utilizării de resurse ar trebui inclusă într-o foaie de parcurs pregătită de Comisie, aşa cum se cere în strategia pentru dezvoltare durabilă;

30. consideră că printr-o realocare a subvenţiilor, de exemplu spre centralele hidroelectrice de dimensiuni mici, precum şi spre sectorul energiei eoliene sau solare, ar fi promovată utilizarea de noi tehnologii, poziţia concurenţială a Europei s-ar îmbunătăţi, iar dependenţa acesteia de combustibilii fosili importaţi din alte părţi ale lumii s-ar diminua;

31. constată că disocierea creşterii economice şi o utilizare mai eficientă a resurselor sunt deja considerate un obiectiv politic în nouă dintre statele membre ale UE (printre care Germania şi Finlanda) şi în Japonia; consideră că disocierea relativă nu este suficientă, având în vedere consumul absolut de resurse naturale, situat în continuare la un nivel foarte ridicat; prin urmare, subliniază că un program politic referitor la utilizarea durabilă a resurselor naturale ar trebui să se concentreze pe disocierea creşterii economice de utilizarea resurselor naturale, care atrage după sine o reducere absolută atât a resurselor utilizate, cât şi a impactului ecologic al utilizării acestora;

32. subliniază că UE ar trebui să accepte un obiectiv clar de reducere absolută a resurselor utilizate, având în vedere analiza inclusă în anexa la Comunicarea Comisiei privind strategia referitoare la resurse, care indică faptul că îmbunătăţirea anuală a eficienţei resurselor trebuie să fie mai mare de 3%, iar reducerea la jumătate a resurselor utilizate, în perioada 2005-2030, presupune o îmbunătăţire anuală a eficienţei resurselor de aproximativ 6%;

33. consideră că impactul negativ al utilizării totale a resurselor în UE pe categorie de resurse trebuie redus la jumătate, de exemplu prin intermediul unei abordări sectoriale în domeniul construcţiilor, transporturilor şi în alte domenii, având ca scop reducerea impactului utilizării acestor resurse şi a dependenţei de acestea;

34. consideră că strategia ar trebui să vizeze utilizarea mai eficientă a resurselor naturale, îmbunătăţirea gestionării lor şi a deşeurilor rezultate, adoptarea unor metode de producţie şi a unor modele de consum mai durabile şi asigurarea faptului că utilizarea resurselor naturale nu depăşeşte povara potenţială pe care o poate suporta mediul;

35. propune stabilirea unor obiective de reducere a utilizării resurselor în sectorul alimentar, al locuinţelor şi al transporturilor, deoarece, în conformitate cu unele studii recente, acestea provoacă cele mai mari efecte negative;

36. în consecinţă, invită Comisia să întreprindă următoarele trei acţiuni fundamentale:

1) identificarea şi elaborarea unor politici şi acţiuni specifice pentru cele 20 de resurse (materiale) care au impactul cel mai puternic; acestea ar trebui propuse până cel târziu în 2008;

2) pregătirea unor dialoguri cu părţile interesate pe tema sectoarelor celor mai active de producţie şi de extracţie a resurselor naturale, în vederea identificării unor obiective sectoriale şi a unor măsuri adecvate de îmbunătăţire a eficienţei resurselor;

3) elaborarea unor criterii de referinţă pentru gestionarea durabilă şi exploatarea resurselor biotice (de exemplu a lemnului, peştelui şi a produselor agricole);

37. invită Comisia să încurajeze în mod activ dezvoltarea unor modele noi de oferire a produselor, de exemplu prin intermediul sistemelor de servicii pentru produse, care servesc consumatorilor mai curând prin servicii decât prin produse, optimizându-se astfel utilizarea atât a energiei, cât şi a materialelor;

38. subliniază că, odată cu eforturile de utilizare mai eficientă a resurselor naturale, trebuie acordată o atenţie deosebită impactului comerţului şi trebuie urmărit obiectivul reducerii progresive a amprentei ecologice a UE în lume;

39. consideră că strategia trebuie integrată la diferite niveluri politice şi în toate domeniile politice relevante; în acest scop, obiectivele UE în materie de prevenire a deşeurilor şi de reciclare trebuie să joace un rol fundamental;

40. susţine demersul inclus în strategie, de a analiza politicile existente în vederea creşterii eficienţei strategiei, însă propune selectarea, încă din acest stadiu, a politicilor celor mai relevante, existente sau în curs de pregătire (de exemplu Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor sau Politica integrată a produselor) şi subliniază că această strategie trebuie să fie, în egală măsură, conformă cu obiectivele de la Lisabona;

41. propune identificarea deficienţelor actualelor politici europene, care împiedică utilizarea durabilă a resurselor naturale;

42. ia act de faptul că se are în vedere, de către Comisie, o revizuire periodică a strategiei tematice, începând cu 2010 şi apoi la fiecare cinci ani; consideră că acesta este un obiectiv important, dar subliniază necesitatea ca această revizuire să includă o analiză corespunzătoare a acţiunilor întreprinse în vederea realizării unei utilizări durabile a resurselor naturale, şi să ţină seama de nevoia permanentă ca politica din acest domeniu să evolueze în paralel cu evoluţiile ştiinţifice; revizuirea ar trebui, de asemenea, să examineze efectele în ţările terţe ale acţiunilor întreprinse la nivelul UE;

43. consideră că politica agricolă, în special, ar trebui să vizeze, printre altele, reducerea presiunii asupra mediului prin utilizarea durabilă a resurselor naturale, în special a pământului, apei şi combustibililor, dar nu numai a acestora;

44. subliniază importanţa dimensiunii globale a politicii europene privind utilizarea durabilă a resurselor naturale şi necesitatea ca nicio acţiune care vizează utilizarea durabilă a resurselor în Europa să nu ducă la agravarea impactului ecologic în ţările terţe;

45. consideră că în agricultură trebuie făcute progrese reale în sensul identificării unor metode de producţie ecologice, precum şi în ceea ce priveşte reglementările şi controlul care vizează, inter alia, utilizarea îngrăşămintelor, pesticidelor şi apei, promovarea lanţurilor de producţie scurte, internalizarea cheltuielilor externe şi condiţionarea acordării ajutoarelor economice de protejarea mediului;

46. consideră că rolul de pionier al utilizării responsabile a resurselor naturale printr-o agricultură biologică şi durabilă ar trebui recunoscut şi susţinut;

47. consideră că agricultura durabilă merită să fie protejată şi că, prin intermediul acordurilor comerciale internaţionale, ar trebui ca în special ţărilor celor mai sărace să li se acorde dreptul de a-şi proteja propriile pieţe faţă de importurile ieftine; consideră că, în astfel de ţări sărace, sprijinul direct acordat exporturilor de produse agricole are un efect extrem de nefast asupra economiei şi că, în acest fel, se descurajează utilizarea durabilă a resurselor naturale;

48. consideră că asociaţiile agricole şi alte tipuri de organizaţii care promovează o agricultură şi produse alimentare durabile ar trebui să poată juca un rol activ în elaborarea politicii agricole;

49. descurajează transportarea pe distanţe mari a produselor agricole, a bunurilor cu desfacere cu amănuntul şi a produselor chimice, din cauza emisiilor ridicate de CO2 pe care le implică acest lucru;

50. consideră că, având în vedere faptul că printre resursele ameninţate pe termen lung se numără şi diverse specii de peşte şi că dispariţia speciilor ar putea duce la noi modificări ecologice, este necesară o politică responsabilă şi riguroasă în domeniul pescuitului;

51. consideră că statele membre trebuie să pună în aplicare strategia UE privind biodiversitatea, atât în domeniul pescuitului, cât şi în alte domenii, şi că trebuie să coopereze cu Comisia în vederea adoptării unor măsuri pentru realizarea obiectivului de stopare a pierderii biodiversităţii până în 2010;

52. salută propunerea de creare a unui grup de experţi internaţional în care să fie incluşi şi participanţi din ţările în curs de dezvoltare şi care să aibă drept scop, în special, instituirea unor criterii de referinţă durabile în materie de extracţie, exploatare şi transportare a materialelor şi produselor provenite din afara UE, în care să fie incluse nu numai standarde de calitate a materialelor, ci şi standarde de calitate a producţiei, ţinând cont de problemele sociale şi de mediu;

53. subliniază nevoia acordării de ajutor ţărilor în curs de dezvoltare, ţărilor est-europene şi din Balcanii de Vest nemembre, printre altele prin partajarea de tehnologii şi de cunoştinţe; afirmă, în plus, că Europa nu poate importa în mod decent biocapacitate din alte ţări fără o utilizare durabilă a resurselor, care devine, de altfel, un obiectiv şi pentru aceste ţări, şi fără să se asigure că nu importă resurse supraexploatate ameninţate;

54. consideră că ţările în curs de dezvoltare ar trebui ajutate pentru a se conforma normelor şi cerinţelor europene în privinţa etichetării;

55. subliniază importanţa pe care o prezintă pentru această strategie cerinţa deja inclusă în alte strategii ca, până în 2010, aproximativ 12% din consumul de energie şi 21% din consumul de energie electrică în UE să provină din resurse naturale durabile şi ca aceste valori să crească la 15% până în 2015;

56. solicită ca norma europeană privind procedurile ecologice de achiziţii de contracte publice să fie aliniată la nivelul existent în prezent în statul membru cel mai performant;

57. consideră că, în conformitate cu politica privind consumul de energie regenerabilă, până în 2010, cel puţin 12% din materiile prime regenerabile folosite în UE trebuie să provină din surse gestionate cu adevărat în mod durabil, valoare ce ar trebui să crească la cel puţin 15% până în 2015; în acelaşi timp, subliniază importanţa obiectivului ca, până în 2020, UE să realizeze economii de energie de 20%;

58. consideră că UE ar trebui să facă tot posibilul să ofere consumatorilor şi producătorilor informaţii corecte privind utilizarea durabilă a resurselor naturale, că educaţia în domeniul protecţiei mediului, în special cu privire la consumul durabil, ar trebui să facă parte din educaţia elementară şi că producătorii şi consumatorii ar trebui implicaţi în reflecţiile privind schimbările care ar putea duce la o utilizare durabilă a resurselor naturale;

59. consideră că producătorii trebuie să ofere publicului larg informaţii cu privire la originea şi metodele de producţie a produselor lor, precum şi la serviciile şi la lanţurile de producţie implicate, inclusiv informaţii referitoare la impactul ecologic de-a lungul ciclului prin care trec produsele şi resursele utilizate în procesul de producţie;

60. consideră că politica UE ar trebui elaborată în aşa fel încât să încurajeze, nu să demotiveze, statele membre să întreprindă acţiuni mai ambiţioase, în vederea îmbunătăţirii utilizării durabile a resurselor naturale;

61. consideră că, până în 2008, Comisia ar trebui să prezinte o foaie de parcurs privind reformarea, în fiecare sector, a regimurilor de acordare a subvenţiilor care au un impact negativ considerabil asupra mediului şi care nu sunt compatibile cu dezvoltarea durabilă, până la eliminarea lor completă;

62. salută orice iniţiativă a Comisiei care ar putea avea ca rezultat utilizarea durabilă a resurselor naturale şi reducerea impactului negativ al utilizării resurselor naturale asupra mediului;

63. subliniază nevoia de îmbunătăţire a comunicării între comercianţi şi consumatori; în acest sens, invită Comisia să extindă, până în 2010, actuala etichetare energetică (aplicată în cazul frigiderelor, automobilelor, clădirilor) la toate grupele de produse;

64. propune elaborarea de către Comisie, în termen de trei ani, a unei metodologii de măsurare a impactului ecologic al fiecărui lanţ de producţie;

65. propune efectuarea de către Comisie, la fiecare trei ani, a unei analize a progreselor înregistrate în îmbunătăţirea eficienţei resurselor;

66. recomandă utilizarea grupului internaţional de experţi (propus în strategia tematică) în vederea extinderii la nivel mondial a celor mai bune practici şi a obiectivelor privind emisiile de CO2;

67. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1)

Documentul Consiliului 10117/06, 9.6.2006.

(2)

JO L 197, 21.7.2001, p. 30.

(3)

JO L 242, 10.9.2002, p. 1.

(4)

JO C 157 E, 6.7.2006, p. 77.

(5)

„Amprenta ecologică” este o expresie care reprezintă nivelul consumului omului din resursele Pământului exprimat în hectare din terenul productiv.

(6)

COM(2005)0024.

(7)

JO C 280 E, 18.11.2006, p. 120.

(8)

Reuniunea la nivel înalt a ONU privind dezvoltarea durabilă, Johannesburg 2002.


EXPUNERE DE MOTIVE

Natural resources are seriously - and increasingly - threatened by degradation, exhaustion and pollution. World economic growth is accompanied by increasing consumption of natural resources, both renewable and non-renewable. The carrying capacity of the environment is already being substantially exceeded. Even the Commission is able to endorse this position. However, in terms of ambition my view of how this threat can be tackled differs greatly from that presented in the Commission's communication.

A well-structured strategy which at least complies with the requirements stated in the Sixth Environmental Action Programme is sorely needed. As regards the sustainable use of natural resources, we face a problem similar to that of climate change. We can improve the situation, but if we are to do so we must do it quickly. There is no room for political laxity here. We must adopt ambitious initiatives and be prepared to make measures compulsory. Half-measures will not solve the problem. In a word, the fate of the planet lies in our hands.

We must be prepared to display political will and have the courage to take measures in the following areas: our consumption and production patterns, seeking alternatives, accepting a different life-style, supporting developing countries, involving all fields of policy, including agriculture and fisheries, avoiding political disharmony among the various units in the Union and avoiding political disharmony among Member States.

A series of solutions could be sought in: a good database, accessible for all, containing predetermined data and detailed indicators, clear targets and binding timetables for reducing environmental impact, measures and guidelines for switching to alternatives, increasing the productivity of resources (i.e. making more from less, for example by means of reuse and better technology), reducing the use of specific categories of resources, for example with the aid of a list of priorities, declaring the strategy applicable to all fields of policy which affect the use of natural resources, extending our strategy to include policy on agriculture and fisheries, focusing on the whole life-cycle of natural resources (from their origin to the disposal of waste), using funds to provide incentives and disincentives, helping developing countries, for example by sharing technology and know-how, focusing more on the use of solar, wind and water power as natural resources, giving consumers and producers good information and an active role in formulating this strategy, and pursuing an EU policy which encourages Member States to be more ambitious in their proposals relating to the sustainable use of natural resources and which certainly does not discourage them from doing so.

The assumption or prediction that working towards the sustainable use of natural resources and seeking alternatives in order to restore the environment will damage economic growth is one which I do not accept. On the contrary: innovation in the field of new ecosystems and environmental technologies creates opportunities on the international market and can generate employment. I believe that sustainable use of natural resources will promote the stability and prosperity of our economic and social system and ultimately help to reduce poverty, particularly in the longer term.

I would stress that poor populations are particularly hard hit when the quality and quantity of natural resources are degraded. The lives of poor people in rural areas are very dependent on natural resources - water and usable land, the diversity of natural resources, the ability to meet needs by hunting and fishing, forestry products and biomass. Access to clean water and air, water purification plants and reliable access to energy are cruelly lacking for many poor people, both in rural and in urban areas. Forests, which are the source of more than 90% of rural biodiversity and help to keep alive many people living in extreme poverty, are dwindling in most countries. An estimated 5 to 6 million people per year - mostly children - die of waterborne diseases or diseases caused by air or water pollution.

Tax reform could be a good way of pursuing policy, at least if it involved a switch from taxes which damage prosperity (on labour, capital and consumption) to taxes which favour prosperity. Moreover, it is regrettable that, hitherto, fiscal reform programmes have always been geared to reducing labour costs. It ought, however, to be borne in mind that labour productivity has risen by 270% in the past 40 years while energy productivity has risen by only 20% and raw materials productivity by 100% over the same period. The focus of fiscal reform programmes to date should be reviewed. Taxes and subsidies can be used to promote technological innovation.

What does the Commission do in its communication? It does not propose any objectives, any targets, it does not even provide a description of the course which should be followed: in other words the Commission communication does not comply with the 6th EAP. Yet that ought to have been taken as the minimum basis for a sound policy. I was in some doubt as to whether to produce a brief report calling on the Commission to withdraw its communication and produce a new document. In view of the genesis of the communication now before us - the deeply disappointing product of five years' work - I do not believe that the environment or the economy would have benefited from my doing that. I hope that the approach adopted in my report can set the ball rolling in the right direction, with the incorporation into the policies of the EU and individual Member States of practical measures, objectives and timetables, which are needed within the next few years and not only after a delay of 20 years.


PROCEDURĂ

Titlu

Strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale

Numărul procedurii

2006/2210(INI)

Comisia competentă în fond
  Data anunţării în plen a autorizării

ENVI
7.9.2006

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare
  Data anunţului în plen

ITRE
7.9.2006

 

 

 

 

Avize care nu au fost emise
  Data deciziei

ITRE
22.2.2007

 

 

 

 

Cooperare consolidată
  Data anunţului în plen

 

 

 

 

 

Raportor(i)
  Date appointed

Kartika Tamara Liotard
29.11.2005

 

Raportor(i) substituit (substituiţi)

 

 

Examinare în comisie

13.9.2006

20.11.2006

 

 

 

Data adoptării

28.2.2007

Rezultatul votului final

+

-

0

58

0

1

Membri titulari prezenţi la votul final

Adamos Adamou, Georgs Andrejevs, Liam Aylward, Irena Belohorská, Johannes Blokland, John Bowis, Frieda Brepoels, Hiltrud Breyer, Martin Callanan, Chris Davies, Avril Doyle, Mojca Drčar Murko, Edite Estrela, Jill Evans, Anne Ferreira, Karl-Heinz Florenz, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Satu Hassi, Gyula Hegyi, Marie Anne Isler Béguin, Caroline Jackson, Dan Jørgensen, Christa Klaß, Urszula Krupa, Marie-Noëlle Lienemann, Jules Maaten, Linda McAvan, Marios Matsakis, Alexandru-Ioan Morţun, Roberto Musacchio, Miroslav Ouzký, Dimitrios Papadimoulis, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Dagmar Roth-Behrendt, Guido Sacconi, Karin Scheele, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Kathy Sinnott, Bogusław Sonik, María Sornosa Martínez, Antonios Trakatellis, Thomas Ulmer, Anja Weisgerber, Åsa Westlund, Anders Wijkman, Glenis Willmott

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Giovanni Berlinguer, Antonio De Blasio, Milan Gaľa, Jutta Haug, Karsten Friedrich Hoppenstedt, Anne Laperrouze, Kartika Tamara Liotard, Andres Tarand

Membri supleanţi [articolul 183 alineatul (3)] prezenţi la votul final

Emine Bozkurt

Data depunerii

5.3.2007

Observaţii
(date disponibile într-o singură limbă)

 

Aviz juridic - Politica de confidențialitate