RAPORT privind viitorul provinciei Kosovo şi rolul UE

15.3.2007 - (2006/2267(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Joost Lagendijk

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind viitorul provinciei Kosovo şi rolul UE

(2006/2267(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 10 iunie 1999,

–   având în vedere raportul realizat de Trimisul Secretarului General al ONU pentru revizuirea standardelor privind Revizuirea globală a punerii în aplicare a standardelor, prezentată Consiliului de Securitate al ONU la 7 octombrie 2005,

–   având în vedere decizia Consiliului de Securitate al ONU din 24 octombrie 2005 de aprobare a propunerii Secretarului General privind iniţierea discuţiilor asupra statutului provinciei Kosovo,

–   având în vedere numirea, la 14 noiembrie 2005, a lui Martti Ahtisaari în calitate de Trimis special al Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru procesul de stabilire a viitorului statut al provinciei Kosovo,

–   având în vedere concluziile Grupului de contact din 31 ianuarie 2006, care subliniază natura specifică a problemei din Kosovo – creată, conform concluziilor, de destrămarea Iugoslaviei şi de conflictele ulterioare, de epurarea etnică şi de evenimentele din 1999, dar şi de perioada lungă de administrare internaţională în conformitate cu Rezoluţia 1224 (1999) a Consiliului de Securitate - şi care solicită încheierea neîntârziată a unui acord negociat asupra situaţiei,

–   având în vedere concluziile preşedinţiei Consiliului European din 14-15 decembrie 2006, care susţin pe deplin eforturile lui Martti Ahtisaari pentru găsirea unei soluţii la problema statutului şi care reafirmă gradul de pregătire al Uniunii de a juca un rol semnificativ în ceea ce priveşte punerea în aplicare a înţelegerii viitoare,

–   având în vedere raportul final/recomandările finale ale Trimisului special privind... din ...,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0067/2007),

A. întrucât principiile directoare pentru un acord asupra statutului provinciei Kosovo, adoptate de Grupul de contact la 7 octombrie 2005, subliniază faptul că acordul negociat ar trebui să reprezinte o prioritate internaţională şi că, odată început, procesul de negociere nu poate fi blocat şi trebuie dus la o concluzie; întrucât aceste principii stipulează clar că nu se poate reveni la situaţia anterioară lunii martie 1999, sau la separarea provinciei Kosovo, sau la unirea acesteia cu vreo altă ţară sau cu vreo parte a unei alte ţări;

B.  întrucât, în anii ’90, populaţia provinciei Kosovo a fost expusă unor acte de violenţă şi represiune sistematică, care, în 1999, a culminat cu o expulzare în masă a populaţiei civile care a determinat intervenţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în urma acţiunii NATO, şi plasarea teritoriului sub controlul civil şi de securitate internaţional; întrucât acest lucru a creat o situaţie fără precedent în cadrul dreptului internaţional;

C. întrucât evenimentele din martie 2004, care trebuie condamnate, dovedesc tensiunile persistente de pe teritoriul provinciei Kosovo, dintre comunităţile albaneză şi cea sârbă, şi necesitatea găsirii unei soluţii care să garanteze drepturile ambelor etnii şi ale altor grupuri etnice, în conformitate cu publicaţiile OSCE, ale Consiliului Europei şi ale altor organizaţii competente în domeniul protecţiei minorităţilor;

D. întrucât stabilirea statutului viitor al provinciei Kosovo va contribui la dezvoltarea economică a provinciei Kosovo, la formarea unei clase politice mature şi la dezvoltarea unei societăţi tolerante, nesegregaţioniste în provincie;

E.  întrucât, în ciuda numeroaselor runde de discuţii, nu s-a putut ajunge, din păcate, la niciun acord negociat acceptabil pentru ambele părţi, şi luând notă de faptul că Trimisul special al ONU a prezentat Grupului de contact propuneri de soluţionare, şi întrucât aceasta ar trebui urmată de o perioadă de consultări cu părţile;

F.  întrucât acordul final nu poate fi dictat de ameninţări radicalizare în Kosovo sau în Serbia, ci trebuie să fie rezultatul unei soluţii care să ţină seama de interesele tuturor părţilor implicate;

G. întrucât o întârziere mai mare în stabilirea statutului provinciei Kosovo ar putea avea un impact negativ asupra situaţiei deja fragile şi tensionate;

H. întrucât evenimentele din 1999, lunga administrarea internaţională interimară şi formarea, precum şi consolidarea treptată a Instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo au creat o situaţie excepţională care determină ca reintegrarea provinciei Kosovo în Serbia să fie de neconceput;

I.   întrucât relaţiile dintre Kosovo şi Serbia nu trebuie rupte; dimpotrivă, date fiind legăturile culturale, religioase şi economice strânse, acestea ar trebui dezvoltate în continuare în spiritul parteneriatului şi bunei vecinătăţi în interesul întregii populaţii din provincia Kosovo şi din Serbia;

J.   întrucât lipsa încrederii dintre diferitele grupuri etnice, situaţia în continuare instabilă şi necesitatea dezvoltării şi consolidării unor instituţii democratice şi multietnice în Kosovo reclamă o prezenţă internaţională continuă pentru viitorul apropiat;

K. întrucât comunitatea internaţională ar trebui să continue să investească în educaţie, în special având în vedere dificultăţile mari întâmpinate de tânăra generaţie din Kosovo;

L.  întrucât, dată fiind poziţia strategică a provinciei Kosovo, Uniunea Europeană trebuie să aibă un rol central în monitorizarea, asigurarea şi facilitarea punerii în aplicare a acordului asupra statutului, precum şi în asistenţa acordată pentru organizarea şi consolidarea instituţiilor democratice în Kosovo, în vreme ce Parlamentul European îşi exercită responsabilităţile de supraveghere;

M. întrucât contribuţia UE trebuie, totuşi, să fie condiţionată de îndeplinirea, în cadrul acordului, a anumitor cerinţe minime;

N. întrucât acordul final asupra statutului trebuie să fie compatibil cu UE, adică trebuie să furnizeze un cadru constituţional care să fie compatibil cu perspectivele europene ale provinciei Kosovo şi trebuie să permită Uniunii desfăşurarea întregii game de instrumente pe care aceasta le are la dispoziţie,

1.  sprijină procesul condus de ONU de a stabili statutul final al provinciei Kosovo şi eforturile de a stabili un cadru fiabil care să garanteze stabilitatea şi protecţia pentru toate comunităţile din Kosovo, precum şi dezvoltarea economică şi socială autonomă, pe termen lung; aderă integral la propunerea cuprinzătoare a domnului Ahtisaari pentru stabilirea statutului provinciei Kosovo şi, pe această bază, aşteaptă adoptarea rapidă de către Consiliul de Securitate al ONU a unei noi rezoluţii care să înlocuiască Rezoluţia 1244;

2.   consideră că numai o soluţie durabilă pentru Kosovo este una care:

–    asigură accesul provinciei Kosovo la organizaţiile financiare internaţionale şi, astfel, îi permite începerea relansării sale economice şi crearea condiţiilor pentru crearea de locuri de muncă;

- prevede prezenţa internaţională în vederea menţinerii caracterului multietnic al provinciei Kosovo şi a garantării intereselor şi siguranţei populaţiei de origine sârbă şi romă, precum şi a altor comunităţi etnice;

- acordă asistenţă internaţională în vederea garantării înfiinţării de instituţii eficiente şi autonome pentru întreaga populaţie din provincia Kosovo, care funcţionează în conformitate cu statul de drept şi cu normele fundamentale ale democraţiei;

- permite provinciei Kosovo să îşi realizeze dorinţa de integrare în Europa, care, în timp, va conduce la relaţii de interdependenţă reciprocă cu vecinii săi;

3.  consideră că orice acord privind statutul provinciei Kosovo trebuie să fie în conformitate cu legislaţia internaţională;

4.  îşi exprimă speranţa că un guvern puternic şi clar pro-european poate fi format curând în Serbia, care va fi implicat în mod serios şi pozitiv în căutarea unei soluţii la problema legată de statutul provinciei Kosovo; subliniază faptul că un astfel de guvern este, de asemenea, necesar în vederea unei cooperări depline cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie şi va permite, în aceste condiţii, redeschiderea negocierilor privind, şi concluzia finală a, unui acord de stabilizare şi asociere între Serbia şi Uniunea Europeană;

5.   Consideră că acordul final ar trebui să cuprindă, inter alia, următoarele aspecte:

- o definiţie clară a rolului şi mandatului prezenţei internaţionale civile şi de securitate;

–    dispoziţii clare privind descentralizarea care să asigure o autonomie însemnată în domeniile cheie, cum ar fi educaţia, sănătatea şi securitatea locală, iar în cazul municipalităţilor sârbe, să permită legăturile directe, însă transparente, cu Belgradul; aceste dispoziţii trebuie să poată fi susţinute din punct de vedere financiar şi nu trebuie să submineze prerogativele bugetare, executive şi legislative ale unui Kosovo unitar;

–    respectarea deplină a drepturilor omului, inclusiv obligaţia de a furniza garanţii constituţionale pentru interesele vitale ale minorităţilor şi ale refugiaţilor, şi mecanisme adecvate pentru protejarea acestor interese;

–    protejarea tuturor siturilor culturale şi religioase;

- dispoziţii privind organizarea unei Forţe de securitate kosovare, uşor echipate, multietnice, cu sferă de acţiune, capacitate şi funcţii limitate, aflate sub supravegherea strictă a Forţei de Menţinere a Păcii în Kosovo conduse de NATO (KFOR);

–   garanţii internaţionale pentru integritatea teritorială a tuturor statelor învecinate;

6.  subliniază că soluţia în Kosovo nu va însemna nici un precedent în legislaţia internaţională, deoarece Kosovo a fost sub conducerea ONU din 1999 iar Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate includea deja dispoziţii privind necesitatea de rezolvare a problemei statutului final al provinciei Kosovo; concluzionează, prin urmare, că situaţia privind Kosovo nu este în nici un fel comparabilă cu situaţia din alte regiuni de conflict care nu se află sub administrarea ONU;

7.  subliniază că acordul trebuie să stipuleze, de asemenea, mecanisme instituţionale specifice pentru Mitrovica, care să garanteze complet drepturile şi securitatea comunităţii sârbe, fără a submina unitatea provinciei Kosovo; consideră că aceste mecanisme trebuie supravegheate direct de către comunitatea internaţională, în colaborare cu Belgradul; totuşi, îi aminteşte Serbiei că această implicare în Kosovo este legată de cooperarea Serbiei privind punerea în aplicare a acordului final privind statutul provinciei;

8.  salută, prin urmare, faptul că propunerea domnului Ahtisaari subliniază autonomia largă a comunităţii sârbe şi a altor comunităţi, inclusiv un grad semnificativ de autonomie a municipalităţii, în conformitate cu principiile europene ale subsidiarităţii şi autoguvernării;

9.  este de părere că comunitatea internaţională ar trebui, pe cât posibil, să îşi mărească prezenţa pentru a acorda asistenţă autorităţilor locale în:

–    punerea în aplicare a condiţiilor acordului;

–    dezvoltarea de capacităţi instituţionale, administrative, judiciare şi politice autonome şi echilibrate din punct de vedere etnic;

–    realizarea de progrese privind atingerea standardelor ONU şi a nivelurilor de stabilizare şi asociere ale UE;

10. de aceea, consideră că, deşi trebuie să aibă un personal corespunzător sarcinilor acesteia, prezenţa internaţională în Kosovo nu trebuie să aibă drept rezultat organizarea unei administraţii paralele sau dublarea administraţiei existente conduse de ONU;

11. subliniază că această comunitate internaţională trebuie să deţină competenţe de corecţie şi, în anumite cazuri, de substituire în domeniile decisive, precum:

–    protejarea intereselor vitale ale minorităţilor;

–    protejarea siturilor sensibile;

–    securitatea;

–    justiţia şi statul de drept mai lărgit, în special lupta împotriva crimei organizate;

12. subliniază necesitatea mai multor eforturi pentru a susţine reîntoarcerile viitoare ale refugiaţilor şi ale persoanelor strămutate în Kosovo; subliniază că soluţia pentru o întoarcere durabilă este reprezentată de oportunităţile de lucru şi că dezvoltarea economică durabilă trebuie să devină acum o prioritate; subliniază că refugiaţii care nu sunt de etnie sârbă şi albaneză, precum roma şi ashkali, au nevoie de o atenţie specială, inclusiv persoanele strămutate de etnie romă care trăiesc în taberele din Kosovska Mitrovica;

13. sprijină necesitatea unui sistem educaţional inclusiv şi corect care va permite elevilor de etnie romă şi ashkali să fie parţial educaţi în limba romă, îmbogăţindu-se astfel identitatea şi cultura acestor comunităţi minoritare;

14. subliniază faptul că o decizie finală privind viitorul statut al provinciei Kosovo poate fi luată numai de Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite; îndeamnă Uniunea Europeană şi statele membre, în special statele membre care fac parte şi din Consiliul de Securitate al ONU, să susţină complet şi în mod activ o soluţie viabilă pentru viitorul statul al provinciei Kosovo;

15. consideră că adoptarea unei noi rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU este, de asemenea, crucială pentru angajamentul viitor al UE în provincia Kosovo şi că, în lipsa acestei rezoluţii, nu ar trebui programată nicio implicare consolidată a UE;

16. are convingerea că, în lumina rolului său central în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acordului, Uniunea Europeană are dreptul de a se exprima asupra termenilor finali ai acestuia;

17. consideră că statele membre trebuie să fie de comun acord cu privire la provincia Kosovo şi, de aceea, solicită Consiliului de Miniştri să adopte o poziţie comună privind problema statutului, precizând cerinţele minime pentru o soluţie durabilă pentru Kosovo, compatibilă cu UE;

18. aminteşte că, în conformitate cu articolul 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană, este de aşteptat ca statele membre reprezentate în Consiliul de Securitate al ONU să susţină această poziţie comună şi să informeze regulat Consiliul de Miniştri al UE, cu privire la negocieri; solicită, de asemenea, ca Parlamentul European să fie informat periodic;

19. invită statele membre ale UE care fac parte şi din Grupul de Contact să împărtăşească informaţiile pe care le au cu Consiliul de Miniştri al UE şi cu toate celelalte state membre, şi să îmbunătăţească coordonarea şi cooperarea cu ele, deoarece întreaga UE va purta responsabilitatea internaţională şi financiară a acordului final;

20. recomandă statelor membre din cadrul Consiliului de Securitate al ONU şi, în special, membrilor permanenţi să joace un rol constructiv, să depună toate eforturile să asigure că cele două părţi implicate acţionează în mod flexibil şi să adopte o soluţie neambiguă şi durabilă pentru Kosovo, în conformitate cu propunerile prezentate de Trimisul special, cu acordul celor două părţi;

21. este pregătit să pună la dispoziţie resursele adiţionale necesare pentru a finanţa implicarea ulterioară a UE în Kosovo, în vederea punerii în aplicare a acordului final asupra statutului şi a susţinerii perspectivelor europene ale provinciei Kosovo, cu condiţia ca:

–    acordul final susţinut de Consiliul de Securitate al ONU să reflecte poziţia comună a Uniunii,

–    să se desfăşoare o consultare avansată suficientă cu privire la sfera de acţiune, obiectivele, mijloacele şi modalităţile de realizare ale misiunii respective, astfel încât Parlamentul să se asigure că resursele corespund sarcinilor;

–    resursele financiare adiţionale să fie puse la dispoziţie conform termenilor Acordului interinstituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară din 14 iunie 2006[1]; şi

–    o conferinţă a donatorilor internaţionali să fie convocată în timp util;

22. aminteşte angajamentul, dat de Preşedinţia finlandeză în numele Consiliului în legătură cu adoptarea bugetului pentru 2007, de a furniza Parlamentului informaţii detaliate privind sfera de acţiune, obiectivele şi posibilele implicaţii financiare ale viitoarei operaţiuni, precum şi planificarea procedurilor misiunii;

23. este preocupat de modul în care se va gestiona tranziţia de la Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK) la noul Birou civil internaţional; aminteşte UNMIK că trebuie să se implice în continuare în Kosovo, până ce noul Birou este organizat şi pe deplin operaţional; invită Organizaţia Naţiunilor Unite şi UE să planifice anumite mijloace de prevenire a pierderii ulterioare a expertizei internaţionale în domeniile importante de administraţie, în mod special având în vedere faptul că Instituţiile provizorii de autoguvernare din Kosovo au nevoie de timp şi asistenţă pentru a prelua de la UNMIK anumite competenţe legislative şi executive;

24. îndeamnă OSCE să continue să joace un rol important în provincia Kosovo după stabilirea statutului, în ceea ce priveşte, în special, supravegherea şi verificarea derulării alegerilor; invită, în acest sens, atât Consiliul şi OSCE să-şi consolideze cooperarea în domeniul statului de drept, cu o împărţire clară a sarcinilor în ceea ce priveşte misiunea PESA;

25. îşi exprimă susţinerea pentru accentul pus de UE pe justiţie şi statul de drept în faza ulterioară acordului, subliniind faptul că este nevoie de un transfer lin al responsabilităţilor; solicită împărţirea clară şi transparentă a sarcinilor şi responsabilităţilor între instanţele şi autorităţile judiciare interne din provincia Kosovo şi misiunea UE de justiţie şi ordine planificată; solicită responsabilitatea deplină şi respectul statului de drept în legătură cu deţinerile şi cu alte acţiuni ale KFOR;

26. atrage atenţia autorităţilor kosovare albaneze asupra aşteptărilor comunităţii internaţionale în privinţa lor, şi anume:

–    să-şi îndrepte efortul asupra dezvoltării capacităţii instituţionale şi administrative necesare pentru a prelua responsabilităţile exercitate până acum de UNMIK;

–    să elaboreze conceptul de cetăţenie kosovară care să dezvolte în mod explicit caracterul multilingv şi multietnic al regiunii şi în acelaşi timp, să lase loc diverselor comunităţi etnice care formează populaţia provinciei Kosovo;

–    să acţioneze serios şi constructiv în vederea organizării unei ţări şi a unei societăţi multietnice, multiculturale, multiconfesionale tolerante, care respectă drepturile tuturor grupurilor etnice;

27. în acest context, subliniază că prezenţa internaţională va rămâne în Kosovo până la includerea şi atingerea deplină a obiectivelor de mai sus;

28. îşi exprimă profunda îngrijorare legată de recentele demonstraţii violente din Kosovo, care pun în pericol continuarea procesului de găsire a unei soluţii paşnice pentru viitorul statut al provinciei Kosovo; invită ambele părţi să dea dovadă de cea mai mare reţinere şi să facă posibilă finalizarea paşnică a procesului de stabilire a unui statut;

29. aminteşte autorităţilor kosovare că, odată cu soluţionarea problemei statutului, locuitorii din Kosovo vor solicita ca guvernul să trateze problemele care le afectează viaţa de zi cu zi, cum ar fi cele legate de securitate, dezvoltare economică, corupţie şi crimă organizată, ocuparea forţei de muncă, servicii publice adecvate şi egalitatea tuturor în faţa legii;

30. invită atât autorităţile UE, cât şi autorităţile kosovare să coopereze, astfel încât să creeze condiţii pentru o creştere economică îmbunătăţită în avantajul tuturor comunităţilor etnice din Kosovo; reaminteşte necesitatea stabilirii unui plan de dezvoltare economică pe termen lung, cuprinzător şi realist, precum şi necesitatea respectării depline a principiilor fundamentale ale statului de drept şi a unei strategii anticorupţie detaliate şi având resurse adecvate;

31. subliniază necesitatea unei susţineri mai mari pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) în temeiul Cartei Europene pentru întreprinderile mici, la care Kosovo a aderat; invită Comisia să asigure acces la fondurile structurale ale UE, să acorde o finanţare mai mare proiectelor legate de IMM-uri şi să instaureze un cadru instituţional menit să consolideze cooperarea dintre Comunitate şi sectorul privat din Kosovo;

32. recomandă liderilor comunităţii sârbe din Kosovo să recunoască faptul că interesele acesteia sunt realizate mai bine într-un Kosovo democratic, descentralizat şi viabil şi să se implice în procesul ulterior acordului, cu scopul de a se asigura că dispoziţiile acordului care îi privesc în mod direct sunt puse în aplicare în totalitate;

33. solicită guvernului sârb de la Belgrad să recunoască faptul că viitorul constă în dezvoltarea unor legături strânse, transparente cu Kosovo în contextul unei integrări regionale aprofundate şi a unei perspective comune privind aderarea la UE în viitor;

34. subliniază faptul că găsirea unei soluţii la problema viitorului statut al Kosovo pe baza propunerilor finale ale domnului Ahtisaari are cea mai mare importanţă pentru stabilitate şi pentru dezvoltarea viitoare a întregii regiuni; invită, în acest context, guvernele statelor din jur să contribuie în mod pozitiv la acest proces şi să respecte frontierele existente; susţine ideea conform căreia, pe termen lung, soluţia legată de statutul viitor al Kosovo ţine şi de faptul că atât Serbia, cât şi Kosovo vor deveni părţi ale UE, împreună cu vecinii lor, deoarece viitorul Balcanilor de Vest se bazează pe Uniunea Europeană;

35. reaminteşte faptul că includerea Kosovo în Procesul de stabilizare şi asociere va consolida, inter alia, relaţiile economice ale Kosovo cu statele membre şi cu vecinii acestora în Balcanii de Vest şi va facilita procesul de stabilizare din regiune;

36. salută semnarea acordurilor de liber-schimb cu Albania, cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, cu Bosnia-Herţegovina şi Croaţia; solicită autorităţilor din Kosovo să aplice complet aceste acorduri şi să se asigure că liberul schimb continuă cu Serbia şi Muntenegru;

37. invită autorităţile kosovare şi sârbe să coopereze pe deplin şi cu Tribunalul Internaţional Penal pentru fosta Iugoslavie în vederea eliberării presupuşilor criminali de război;

38. consideră că publicarea raportului dlui Ahtisaari ar trebui însoţită de o campanie de sensibilizare menită să explice în mod clar şi obiectiv populaţiei vizate, inclusiv cetăţenilor sârbi, termenii acordului propus şi că Parlamentul European trebuie să pună accentul pe mesajul de convieţuire paşnică în ceea ce priveşte Kosovo; consideră că un Kosovo care recunoaşte drepturile majorităţii şi minorităţii este stabil şi prosper;

39. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, Guvernului Serbiei şi Instituţiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo, UNMIK, Membrilor Grupului de contact, Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Trimisului special al Secretarului General al ONU pentru procesul de stabilire a viitorului statut al Kosovo.

• [1]  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

AVIZ al Comisiei pentru comerţ internaţional (25.1.2007)

for the Committee on Foreign Affairs

on the future of Kosovo and the role of the EU

(2006/2267(INI))

Draftsman: Erika Mann

SUGESTII

The Committee on International Trade calls on the Committee on Foreign Affairs, as the committee responsible, to incorporate the following suggestions in its motion for a resolution:

1.   Considers that a timely and mutually satisfactory decision on Kosovo's final status is likely to create better economic conditions, reduce unemployment and attract substantial foreign direct investment (FDI);

2.   Notes that any decision on the future of Kosovo should be taken in the light of the broader context of the political situation in South-Eastern Europe, and that the EU and its Member States should make it clear that any decision on Kosovo's future must not be regarded as a precedent by others who wish to encourage secession from other states in the region, something which might prove politically and economically destabilising for the region;

3.   Reiterates that anchoring Kosovo firmly within the Stabilisation and Association Process (SAP) will, inter alia, strengthen Kosovo's economic relations with Member States and their neighbours in the Western Balkans and facilitate the stabilisation process in the region;

4.  Recalls that the successful conclusion of the reform process currently under way will restore the proper functioning of the market, stimulate economic growth and help maintain political stability in the region;

5.  Welcomes the Joint Declaration adopted on 6 April 2006 by the countries of the Western Balkans calling for the modernisation and deepening of the Central European Free Trade Agreement (CEFTA) by extending bilateral trade concession to all partners; welcomes the inclusion in the Agreement of competition rules, government procurement, intellectual property protection, trade in services, a regional dispute settlement mechanism and the establishment of an EU-Western Balkans zone of diagonal cumulation of origin, as the first stage of participation for those countries in the Pan-Euro-Med cumulation system;

6.  Welcomes the signature of the free-trade agreements with Albania, the Former Yugoslav Republic of Macedonia, Bosnia and Herzegovina and Croatia; urges Kosovo's interim authorities to fully implement these agreements and ensure that free trade with Serbia and Montenegro continues;

7.   Urges the EU to sustain the stabilisation process by continuing its support (both financial and technical) to trade, investment, the fight against organised crime, minority protection and economic and social development in Kosovo; invites the EU and Kosovo's interim authorities to work together in order to create conditions for improved economic growth for the benefit of all ethnic communities in Kosovo; reiterates that financial assistance to Kosovo should be conditional on the establishment of a comprehensive and realistic long-term economic development plan as well as the implementation of the conditions set out in the UN Security Council Resolution 1244/99; emphasises, in particular, the need for full compliance with international democratic and human rights standards, including respect for minorities, and with the fundamental principles of the rule of law, and a detailed and properly resourced anticorruption strategy;

8.   Urges the Council to ensure that the Commission continues to play a key role in supporting future economic and structural development in Kosovo; recommends that United Nations Mission in Kosovo EU Pillar (UNMIK's Pillar IV) activities and staff be incorporated into any new institutional body having responsibility for trade and economic issues in or relating to Kosovo that might be created with a view to deciding or after deciding Kosovo's final status;

9.   Emphasises the need to give more support to the development of small and medium-sized enterprises (SMEs) on the basis of the European Charter for Small Enterprises, which has been endorsed by Kosovo; calls on the Commission to ensure access to EU Structural Funds, provide better financing to SME-related projects and set up an institutional framework to enhance cooperation between the Community and the private sector in Kosovo.

PROCEDURĂ

Title	The future of Kosovo and the role of the EU
Procedure number	2006/2267(INI)
Committee responsible	AFET
Opinion by   Date announced in plenary	INTA 29.11.2006
Enhanced cooperation – date announced in plenary
Drafts(wo)man   Date appointed	Erika Mann 18.10.2006
Previous drafts(wo)man
Discussed in committee	18.12.2006
Date adopted	24.1.2007
Result of final vote	+: 26 –: 0:
Members present for the final vote	Francisco Assis, Jean-Pierre Audy, Enrique Barón Crespo, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Béla Glattfelder, Jacky Henin, Syed Kamall, Sajjad Karim, Erika Mann, David Martin, Javier Moreno Sánchez, Caroline Lucas, Georgios Papastamkos, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Gianluca Susta, Johan Van Hecke, Zbigniew Zaleski
Substitute(s) present for the final vote	Panagiotis Beglitis, Małgorzata Handzlik, Jens Holm, Jörg Leichtfried, Eugenijus Maldeikis
Substitute(s) under Rule 178(2) present for the final vote	Ignasi Guardans Cambó, Pia Elda Locatelli
Comments (available in one language only)

PROCEDURĂ

Titlu	Viitorul provinciei Kosovo şi rolul UE
Numărul procedurii	2006/2267(INI)
Comisia competentă în fond   Data anunţării în plen a autorizării	AFET 29.11.2006
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare           Data anunţului în plen	INTA 29.11.2006
Avize care nu au fost emise   Data deciziei
Raportor(i)                    Data numirii	Joost Lagendijk 13.9.2006
Examinare în comisie	19.12.2006		30.1.2007			12.3.2007
Data adoptării	12.3.2007
Rezultatul votului final	+ - 0	56 7 3
Membri titulari prezenţi la votul final	Roberta Alma Anastase, Christopher Beazley, Angelika Beer, Panagiotis Beglitis, Bastiaan Belder, André Brie, Véronique De Keyser, Giorgos Dimitrakopoulos, Hélène Flautre, Hanna Foltyn-Kubicka, Michael Gahler, Jas Gawronski, Bronisław Geremek, Maciej Marian Giertych, Ana Maria Gomes, Klaus Hänsch, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Bogdan Klich, Joost Lagendijk, Vytautas Landsbergis, Emilio Menéndez del Valle, Willy Meyer Pleite, Francisco José Millán Mon, Pasqualina Napoletano, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Raimon Obiols i Germà, Cem Özdemir, Janusz Onyszkiewicz, Justas Vincas Paleckis, Alojz Peterle, Tobias Pflüger, Bernd Posselt, Raül Romeva i Rueda, Libor Rouček, Katrin Saks, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, István Szent-Iványi, Antonio Tajani, Charles Tannock, Josef Zieleniec
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Maria Badia I Cutchet, Giulietto Chiesa, Ryszard Czarnecki, Alexandra Dobolyi, Árpád Duka-Zólyomi, Glyn Ford, Lilli Gruber, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Jaromír Kohlíček, Antonio López-Istúriz White, Sarah Ludford, Erik Meijer, Doris Pack, Antonyia Parvanova, Lapo Pistelli, Frédérique Ries, Aloyzas Sakalas, Anders Samuelsen, Adrian Severin, Csaba Sándor Tabajdi
Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final	Miloš Koterec
Data depunerii	15.3.2007